REGIMURI POLITICE DEMOCRATICE
Regimurile politice democratice au aparut odata cu primele forme de organizare democratica a societatii, având o serie de trasaturi specifice în raport cu formatiunile sociale.
În slavagism si feudalism, regimurile politice democratice au reprezentat raritati. În epoca moderna, cel putin în tarile dezvoltate, acestea devin o form&# 434d39e 259; principala de exercitare a conducerii politice a societatii, îmbracând forme specifice în raport de conditiile concrete ale fiecarei tari si anume:
- regimuri politice democratice în
cadrul unor monarhii constitutionale:
- regimuri democratice în cadrul
unor republici parlamentare: Italia,
- regimuri democratice în cadrul unor republici prezidentiale: S.U.A., Franta, România etc.
Dupa
înfrângerea fascismului în cel de-al doilea razboi mondial si
scoaterea în afara legii a miscarilor si partidelor care au
generat regimuri politice dictatoriale, precum si datorita proceselor
ce au loc astazi în tarile estice, inclusiv în fosta Uniune Sovietica asistam la extinderea regimurilor democratice care sunt pe cale sa se instaureze în majoritatea statelor
lumii. Ele îmbraca forme specifice, de la o
Procesul de democratizare se extinde si în lumea a treia,
inclusiv în tarile aflate multa vreme sun influenta
comunista, este vorba de tarile din
America Latina si din
Se poate aprecia ca, în epoca contemporana regimurile democratice capata o pondere tot mai mare în viata politica a tuturor tarilor, de acesta fiind legata promovarea progresului si prosperitatii, a colaborarii între popoare si, în ultima instanta, a mentinerii pacii.
Substanta regimului politic democratic se afla în sistemul drepturilor si libertatilor omului, ceea ce permite cetatenilor sa aiba acces la viata politica si sa determine prin vointa lor cursul si calitatea regimului politic. Un regim politic este democratic în masura în care libertatea, democratia, pluralismul si parlamentarismul fundamenteaza existenta societatii globale. Implicit, esenta democratica a regimului politic presupune ca statul sa fie liber, puterile sale de natura politica, economica, culturala, educationala etc sa nu fie subordonate sau acaparate nici uneia din gruparile care le disputa. Orice identificare cu acestea, în detrimentul majoritatii cetatenilor, poate sa conduca la un regim politic anti-democratic, dictatorial. Încalcarea jocului democratic, de catre un grup saul altul, înseamna anularea libertatii proprii a celorlalte grupuri sau cetateni, dar si un atentat la libertate, la autoritatea si suveranitatea statului ce reprezinta interesele societatii.
Suportul mentinerii unui regim democratic constitutional se afla în competitia permanenta a structurilor pluraliste ale societatii civile si politice. Specific acestui cadru este faptul ca grupurile de cetateni poseda libertatea si autonomia fata de puterea statului, ceea ce face posibila manifestarea opozitiei ca factor de control al puterii si de edificare a valorilor democratice. Legitimitatea functionarii regimului politic democratic este data de votul cetatenilor în momentul alegerilor, activitate prin care se exercita un control asupra regimului politic, cât si asupra opozitiei. Într-un astfel de regim, sistemul politic se caracterizeaza prin lipsa puterii personale, prin limitarea mandatului, si responsabilitatea celor alesi în fata poporului. În acest mod, puterea este dispersata, limitata, controlata si concurentionala, ceea ce determina reproducerea puterii politice a regimului în procesul dezvoltarii democratice.
|
