REGIMURI POLITICE DEMOCRATICE
Regimurile politice democratice au aparut odata cu primele forme de organizare democratica a societatii, avānd o serie de trasaturi specifice īn raport cu formatiunile sociale.
Īn slavagism si feudalism, regimurile politice democratice au reprezentat raritati. Īn epoca moderna, cel putin īn tarile dezvoltate, acestea devin o form&# 434d39e 259; principala de exercitare a conducerii politice a societatii, īmbracānd forme specifice īn raport de conditiile concrete ale fiecarei tari si anume:
- regimuri politice democratice īn
cadrul unor monarhii constitutionale:
- regimuri democratice īn cadrul
unor republici parlamentare: Italia,
- regimuri democratice īn cadrul unor republici prezidentiale: S.U.A., Franta, Romānia etc.
Dupa
īnfrāngerea fascismului īn cel de-al doilea razboi mondial si
scoaterea īn afara legii a miscarilor si partidelor care au
generat regimuri politice dictatoriale, precum si datorita proceselor
ce au loc astazi īn tarile estice, inclusiv īn fosta Uniune Sovietica asistam la extinderea regimurilor democratice care sunt pe cale sa se instaureze īn majoritatea statelor
lumii. Ele īmbraca forme specifice, de la o
Procesul de democratizare se extinde si īn lumea a treia,
inclusiv īn tarile aflate multa vreme sun influenta
comunista, este vorba de tarile din
America Latina si din
Se poate aprecia ca, īn epoca contemporana regimurile democratice capata o pondere tot mai mare īn viata politica a tuturor tarilor, de acesta fiind legata promovarea progresului si prosperitatii, a colaborarii īntre popoare si, īn ultima instanta, a mentinerii pacii.
Substanta regimului politic democratic se afla īn sistemul drepturilor si libertatilor omului, ceea ce permite cetatenilor sa aiba acces la viata politica si sa determine prin vointa lor cursul si calitatea regimului politic. Un regim politic este democratic īn masura īn care libertatea, democratia, pluralismul si parlamentarismul fundamenteaza existenta societatii globale. Implicit, esenta democratica a regimului politic presupune ca statul sa fie liber, puterile sale de natura politica, economica, culturala, educationala etc sa nu fie subordonate sau acaparate nici uneia din gruparile care le disputa. Orice identificare cu acestea, īn detrimentul majoritatii cetatenilor, poate sa conduca la un regim politic anti-democratic, dictatorial. Īncalcarea jocului democratic, de catre un grup saul altul, īnseamna anularea libertatii proprii a celorlalte grupuri sau cetateni, dar si un atentat la libertate, la autoritatea si suveranitatea statului ce reprezinta interesele societatii.
Suportul mentinerii unui regim democratic constitutional se afla īn competitia permanenta a structurilor pluraliste ale societatii civile si politice. Specific acestui cadru este faptul ca grupurile de cetateni poseda libertatea si autonomia fata de puterea statului, ceea ce face posibila manifestarea opozitiei ca factor de control al puterii si de edificare a valorilor democratice. Legitimitatea functionarii regimului politic democratic este data de votul cetatenilor īn momentul alegerilor, activitate prin care se exercita un control asupra regimului politic, cāt si asupra opozitiei. Īntr-un astfel de regim, sistemul politic se caracterizeaza prin lipsa puterii personale, prin limitarea mandatului, si responsabilitatea celor alesi īn fata poporului. Īn acest mod, puterea este dispersata, limitata, controlata si concurentionala, ceea ce determina reproducerea puterii politice a regimului īn procesul dezvoltarii democratice.
|
