RELAŢIILE DINTRE POLITOLOGIE sI ALTE sTIINŢE POLITICE
Complexitatea si diversitatea politicului formeaza baza constituirii si a altor stiinte politice.
Studierea din mai multe perspective a aceluiasi fenomen, ca si interdependenta dintre diferitele componente ale politicului, legitimeaza nu numai existenta mai multor stiin# 212f59c 5;e politice, dar si interdependenta dintre ele
1. managementul politic, are ca preocupare elaborarea principiilor, metodelor si mijloacelor adecvate īn vederea realizarii unei conduceri politice eficiente. Īn acest scop procura materialul informativ necesar si ofera criterii riguroase pentru fundamentarea deciziilor politice. Pentru realizarea obiectivului sau utilizeaza concluziile teoretice ale praxilogiei si rezultatele investigatiilor sociologice de ramura, apeleaza interdisciplinele celor mai variate domenii ale cunoasterii sociale si tehnologiile moderne ale acesteia (Teoria sistemelor, Cibernetica, Teoria informatiei, Teoria actiunii, stiintele deciziei etc.). De asemenea, realizeaza corelatii cu stiintele aplicative speciale: managementul administratiei, politica economica, politica demografica, politica culturala etc.)
2. sociologia politica, are ca obiect de studiu fenomenul politic īn perspectiva totalitatii, a sistemului social global, pe care īl integreaza īn functionalitatea sociala generala si, pe aceasta baza, evidentiaza interactiunea complexa dintre procesele politice si īntreaga structura sociala. Data fiind complexitatea politicului, ca si multitudinea relatiilor sale cu alte fenomene sociale, modul de abordare sociologic apare complementar celui politologic si, prin urmare, necesar si legitim. Sociologia politica analizeaza structurile si procesele politice īn comparatie cu alte fenomene analoge, de regula de la specie la gen:
puterea politica ca manifestare specifica a puterii sociale;
relatiile si institutiile politice ca forma de existenta ale relatiilor si institutiilor sociale;
grupurile, statusurile si rolurile politice ca variante ale grupurilor, statusurilor si rolurilor sociale;
actiunea politica ca specie a actiunii sociale etc.
3. antropologia politica studiaza etapele procesului de trecere de la societatile lipsite de structuri politice specializate la cele cu structuri si formatii politice diferentiate. Ea porneste de la conceptia despre om ca "homo politicus" (zoon-politikon), urmarind sa descopere dincolo de variatiile istorice si geografice ale organizatiilor politice cunoscute, proprietatile lor comune, pentru a formula legi comune permanente ale politicului.
4. psihologia politica (parte componenta a psihologiei sociale), care studiaza simtamintele exteriorizate īn atitudini si comportamente cu caracter politic, prezente la nivelul grupurilor, categoriilor sociale, natiunilor etc. De asemenea, cerceteaza cu metode specifice aspectele psihologice ale relatiilor, proceselor, actiunii politice etc., psihologia liderului, aspectele psihologice ale puterii, autoritatii, conformismului, indiferentismului, protestului politic, manipularea, prejudecatile social-politice, etc.
5. geografia politica, studiaza harta politica a lumii si evolutia ei istorica, caracteristicile dezvoltarii politice a diferitelor tari si zone cultural-geografice cu prelungirea influentelor lor īn realitatea economico-sociala, interactiunea dintre fenomenele politice si factorii geografici.
6. istoria politica, ramura a stiintei istorice, studiaza istoria vietii politice, fie īn perspectiva istoriei universale, fie īn aceea a istoriei nationale sau zonal geografice.
7. istoria doctrinelor (ideilor politice), care realizeaza studiul doctrinelor (ideilor) politice, continutul lor concret-istoric si influenta pe care au exercitat-o īn diferite īmprejurari istorice.
8. filosofia poltica, a fost preocupata, la īnceput, de descrierea, proiectarea si teoretizarea republicii ideale (statului ideal), iar cu timpul a devenit o meditatie asupra fundamentelorultime ale puterii si, corelativ, asupra naturii si a functiei obligatiei politice. Tematica ei de studiu s-a īmbogatit cu efortul fundamentarii criteriului (lor) legitimitatii puterii politice, determinarii conceptului general de politica, ca activitate distincta, autonoma de etica, religie, economie etc. Īn prezent este preocupata sa īntemeieze o logica, epistomologie si metodologie a stiintei politice.
Īn concluzie, obiectul de cercetare al disciplinelor care formeaza domeniul stiintelor politice nu poate fi determinat riguros, granitele dintre ele sunt fluente, astfel īncāt cercetarea politicului este guvernata de principiul interdisciplinaritatii.
|
