Regimuri politice democratice
Regimurile democratice au aparut o data cu primele forme de organizare democratica a societatii, avānd īnsa o serie de trasaturi specifice ī 858g61i n raport cu formatiunile sociale.
Daca īn sclavagism si feudalism, regimurile democratice au reprezentat raritati, o data cu epoca moderna, cel putin īn tarile dezvoltate, acestea devin o forma principala de exercitare a conducerii politice a societatii, īmbracānd forme specifice īn raport de conditiile concrete ale fiecarei tari: regimuri politice democratice īn cadrul unor monarhii constitutionale (Anglia, Belgia, Olanda, Spania, Norvegia, Japonia etc.); regimuri democratice īn cadrul unor republici parlamentare (Italia, Germania, Portugalia, Finlanda etc.); regimuri democratice prezidentiale (SUA, Franta, Romānia etc.).
Dupa īnfrāngerea fascismului īn cel de-al doilea razboi mondial si scoaterea īn afara legii a miscarilor si partidelor care au generat regimuri politice dictatoriale, precum si īn procesele ce au loc astazi īn tarile estice, inclusiv īn fosta Uniune Sovietica asistam la extinderea regimurilor democratice care sunt pe cale sa se instaureze īn majoritatea statelor lumii, īmbracānd forme specifice de la o tara la alta si chiar de la un continent la altul.
Trebuie mentionat ca procesul de democratizare se extinde si īn lumea a treia, inclusiv īn tarile aflate multa vreme sub influenta comunista. Procesul de democratizare a vietii politice cunoaste īn ultima vreme un curs rapid de extindere īn America Latina, iar tarile Africii traverseaza o perioada accentuata de framāntari politice cu tendinta vadita de democratizare, pe īntreg continentul african.
Se poate aprecia, asadar, ca, īn epoca contemporana, regimurile democratice capata o pondere tot mai mare īn viata politica a tuturor tarilor, de aceasta fiind legata promovarea progresului si prosperitatii, a colaborarii īntre popoare si, īn ultima instanta, a mentinerii pacii.
Substanta regimului politic democratic se afla īn sistemul drepturilor si libertatilor omului, ceea ce permite cetatenilor sa aiba acces la viata politica si sa determine prin vointa lor cursul si calitatea regimului politic. Un regim politic este democratic īn masura īn care libertatea, democratia, pluralismul si parlamentarismul fundamenteaza existenta societatii globale, implicit, esenta democratica a regimului politic presupune ca statul sa aiba libertate de actiune īn sensul ca puterile sale de natura politica, economica, culturala, educationala etc., sa nu fie acaparate sau subordonate nici uneia din gruparile care le disputa, caci orice identificare cu acestea, īn detrimentul majoritatii cetatenilor, poate sa conduca la un regim politic antidemocratic, dictatorial. De aceea, īncalcarea jocului democratic, de catre un grup sau altul, īnseamna anularea libertatii proprii a celorlalte grupari sau cetateni, dar si un atentat la libertate, autoritatea si suveranitatea puterii publice a statului ce reprezinta interesele societatii.
Suportul mentinerii unui regim democratic constitutional se afla īn competitie permanenta a structurilor pluraliste ale societatii civile si politice. Specific acestui cadru este faptul ca grupurile si cetatenii poseda libertatea si autonomia fata de puterea statului, ceea ce face posibila manifestarea opozitiei ca factor de control al puterii si de edificare a valorilor democratice. Legitimitatea functionarii regimului politic democratic este data de votul cetatenilor īn momentul alegerilor, activitatea prin care se exercita un control atāt asupra regimului puterii, cāt si asupra opozitiei. Īntr-un astfel de regim, sistemul politic se caracterizeaza prin lipsa puterii personale, prin limitarea mandatului si responsabilitatea celor alesi īn fata poporului. Īn acest mod, puterea este dispersata, limitata, controlata si concurentiala, ceea ce determina reproducerea puterii politice a regimului īn procesul dezvoltarii democratice. Īn esenta un regim democratic trebuie sa aiba la baza īn mod permanent, principiile democratiei, ale statului de drept.
|
