Regimuri politice democratice
Regimurile democratice au aparut o data cu primele forme de organizare democratica a societatii, având însa o serie de trasaturi specifice î 858g61i n raport cu formatiunile sociale.
Daca în sclavagism si feudalism, regimurile democratice au reprezentat raritati, o data cu epoca moderna, cel putin în tarile dezvoltate, acestea devin o forma principala de exercitare a conducerii politice a societatii, îmbracând forme specifice în raport de conditiile concrete ale fiecarei tari: regimuri politice democratice în cadrul unor monarhii constitutionale (Anglia, Belgia, Olanda, Spania, Norvegia, Japonia etc.); regimuri democratice în cadrul unor republici parlamentare (Italia, Germania, Portugalia, Finlanda etc.); regimuri democratice prezidentiale (SUA, Franta, România etc.).
Dupa înfrângerea fascismului în cel de-al doilea razboi mondial si scoaterea în afara legii a miscarilor si partidelor care au generat regimuri politice dictatoriale, precum si în procesele ce au loc astazi în tarile estice, inclusiv în fosta Uniune Sovietica asistam la extinderea regimurilor democratice care sunt pe cale sa se instaureze în majoritatea statelor lumii, îmbracând forme specifice de la o tara la alta si chiar de la un continent la altul.
Trebuie mentionat ca procesul de democratizare se extinde si în lumea a treia, inclusiv în tarile aflate multa vreme sub influenta comunista. Procesul de democratizare a vietii politice cunoaste în ultima vreme un curs rapid de extindere în America Latina, iar tarile Africii traverseaza o perioada accentuata de framântari politice cu tendinta vadita de democratizare, pe întreg continentul african.
Se poate aprecia, asadar, ca, în epoca contemporana, regimurile democratice capata o pondere tot mai mare în viata politica a tuturor tarilor, de aceasta fiind legata promovarea progresului si prosperitatii, a colaborarii între popoare si, în ultima instanta, a mentinerii pacii.
Substanta regimului politic democratic se afla în sistemul drepturilor si libertatilor omului, ceea ce permite cetatenilor sa aiba acces la viata politica si sa determine prin vointa lor cursul si calitatea regimului politic. Un regim politic este democratic în masura în care libertatea, democratia, pluralismul si parlamentarismul fundamenteaza existenta societatii globale, implicit, esenta democratica a regimului politic presupune ca statul sa aiba libertate de actiune în sensul ca puterile sale de natura politica, economica, culturala, educationala etc., sa nu fie acaparate sau subordonate nici uneia din gruparile care le disputa, caci orice identificare cu acestea, în detrimentul majoritatii cetatenilor, poate sa conduca la un regim politic antidemocratic, dictatorial. De aceea, încalcarea jocului democratic, de catre un grup sau altul, înseamna anularea libertatii proprii a celorlalte grupari sau cetateni, dar si un atentat la libertate, autoritatea si suveranitatea puterii publice a statului ce reprezinta interesele societatii.
Suportul mentinerii unui regim democratic constitutional se afla în competitie permanenta a structurilor pluraliste ale societatii civile si politice. Specific acestui cadru este faptul ca grupurile si cetatenii poseda libertatea si autonomia fata de puterea statului, ceea ce face posibila manifestarea opozitiei ca factor de control al puterii si de edificare a valorilor democratice. Legitimitatea functionarii regimului politic democratic este data de votul cetatenilor în momentul alegerilor, activitatea prin care se exercita un control atât asupra regimului puterii, cât si asupra opozitiei. Într-un astfel de regim, sistemul politic se caracterizeaza prin lipsa puterii personale, prin limitarea mandatului si responsabilitatea celor alesi în fata poporului. În acest mod, puterea este dispersata, limitata, controlata si concurentiala, ceea ce determina reproducerea puterii politice a regimului în procesul dezvoltarii democratice. În esenta un regim democratic trebuie sa aiba la baza în mod permanent, principiile democratiei, ale statului de drept.
|
