Regimuri politice democratice
Regimurile democratice au aparut o data cu primele forme de organizare democratica a societatii, avand insa o serie de trasaturi specifice in raport cu formatiunile sociale.
Daca in sclavagism si feudalism, regimurile democratice au reprezentat raritati, o data cu epoca moderna, cel putin in tarile dezvoltate, acestea devin o forma principala de exercitare a 131j97b conducerii politice a societatii, imbracand forme specifice in raport de conditiile concrete ale fiecarei tari: regimuri politice democratice in cadrul unor monarhii constitutionale (Anglia, Belgia, Olanda, Spania, Norvegia, Japonia etc.); regimuri democratice in cadrul unor republici parlamentare (Italia, Germania, Portugalia, Finlanda etc.); regimuri democratice prezidentiale (SUA, Franta, Romania etc.).
Dupa infrangerea fascismului in cel de-al doilea razboi mondial si scoaterea in afara legii a miscarilor si partidelor care au generat regimuri politice dictatoriale, precum si in procesele ce au loc astazi in tarile estice, inclusiv in fosta Uniune Sovietica asistam la extinderea regimurilor democratice care sunt pe cale sa se instaureze in majoritatea statelor lumii, imbracand forme specifice de la o tara la alta si chiar de la un continent la altul.
Trebuie mentionat ca procesul de democratizare se extinde si in lumea a treia, inclusiv in tarile aflate multa vreme sub influenta comunista. Procesul de democratizare a vietii politice cunoaste in ultima vreme un curs rapid de extindere in America Latina, iar tarile Africii traverseaza o perioada accentuata de framantari politice cu tendinta vadita de democratizare, pe intreg continentul african.
Se poate aprecia, asadar, ca, in epoca contemporana, regimurile democratice capata o pondere tot mai mare in viata politica a tuturor tarilor, de aceasta fiind legata promovarea progresului si prosperitatii, a colaborarii intre popoare si, in ultima instanta, a mentinerii pacii.
Substanta regimului politic democratic se afla in sistemul drepturilor si libertatilor omului, ceea ce permite cetatenilor sa aiba acces la viata politica si sa determine prin vointa lor cursul si calitatea regimului politic. Un regim politic este democratic in masura in care libertatea, democratia, pluralismul si parlamentarismul fundamenteaza existenta societatii globale, implicit, esenta democratica a regimului politic presupune ca statul sa aiba libertate de actiune in sensul ca puterile sale de natura politica, economica, culturala, educationala etc., sa nu fie acaparate sau subordonate nici uneia din gruparile care le disputa, caci orice identificare cu acestea, in detrimentul majoritatii cetatenilor, poate sa conduca la un regim politic antidemocratic, dictatorial. De aceea, incalcarea jocului democratic, de catre un grup sau altul, inseamna anularea libertatii proprii a celorlalte grupari sau cetateni, dar si un atentat la libertate, autoritatea si suveranitatea puterii publice a statului ce reprezinta interesele societatii.
Suportul mentinerii unui regim democratic constitutional se afla in competitie permanenta a structurilor pluraliste ale societatii civile si politice. Specific acestui cadru este faptul ca grupurile si cetatenii poseda libertatea si autonomia fata de puterea statului, ceea ce face posibila manifestarea opozitiei ca factor de control al puterii si de edificare a valorilor democratice. Legitimitatea functionarii regimului politic democratic este data de votul cetatenilor in momentul alegerilor, activitatea prin care se exercita un control atat asupra regimului puterii, cat si asupra opozitiei. Intr-un astfel de regim, sistemul politic se caracterizeaza prin lipsa puterii personale, prin limitarea mandatului si responsabilitatea celor alesi in fata poporului. In acest mod, puterea este dispersata, limitata, controlata si concurentiala, ceea ce determina reproducerea puterii politice a regimului in procesul dezvoltarii democratice. In esenta un regim democratic trebuie sa aiba la baza in mod permanent, principiile democratiei, ale statului de drept.
|
