Relatiile economice ale Romaniei cu tarile Uniunii Europene.

1. Relatiile comerciale cu primele douasprezece tari partenere din cadrul UE.

Din totalul de 25 tari membre ale Uniunii Europene, un numar de 12 state au detinut, in anul 2006, o mare majoritate din comertul exterior al Romaniei cu UE, respectiv un volum de 17.753,5 mil.euro la export (95,7% din totalul pe UE) si 23.611,4 mil.euro la import (92,6% din total), impreuna realizand un sold negativ al balantei comerciale de 6.857,9 mil.euro, respectiv 85,9% din totalul deficitului balantei comerciale rezultat din relatiile economice ale Romaniei cu UE, asa cum se observa si in tabelul urmator.

EXPORTURI (FOB) IMPORTURI (CIF)

Sursa:Anuarul statistic al Romaniei, 2007.

Printre primele tari ale UE, partenere ale Romaniei in derularea atat a exporturilor, cat si a importurilor, in anul 2006, se regasesc si trei tari care au aderat in penultimul val (mai 2004), respectiv Ungaria, Polonia si Republica Ceha, foste tari membre ale Asociatiei Central- Europene a Liberului Schimb. Ȋn relatiile cu aceste trei tari, soldul balantei comerciale a fost negativ, respectiv de 712,9 milioane de euro cu Republica Ceha, 660,1 mil.euro cu Polonia si 55,6 mil.euro cu Ungaria. Cele mai mari solduri negative in anul 2006 au rezultat din relatiile de schimb cu Germania(2.116,6 mil euro) si Italia (1.317,7 milioane euro).

Concentrarea relatiilor comerciale ale Romaniei cu UE in jurul acestor 12 tari se confirma si in ce priveste distributia acestora pe fiecare grupa principala de marfuri. Astfel, la export, catre cele 12 tari s-au derulat in anul 2006 circa 94% din exportul de produse agroalimentare din intreaga Uniune Europeana, 88% din produsele minerale, 96% din produsele chimice, 98% din marfurile textile, confectii, pielarie, incaltaminte, 93% din produsele metalice, aproape 97% din masini, aparate si echipamente electronice, 93%  din mijloacele si materialele de transport. Ȋn ceea ce priveste importul, din aceste tari au fost aduse peste 93% din totalul produselor chimice, 98% din textile, confectii, pielarie, incaltaminte, peste 89% din produsele metalice, 91% din masini, aparate si echipamente electrice si aproape 95% din mijloacele si materialele de transport .

2. Situatia exporturilor pe grupe de marfuri.

Structura pe grupele principale de marfuri a exporturilor Romaniei in tarile UE in anii 2005 si 2006, privita prin prisma ponderii pe care o detine fiecare dintre acestea in totalul grupei pe tara, atesta in linii mari, o deplasare spre aceasta zona a unor marfuri cum suntn: produsele agroalimentare; textile, confectii de palarie, incaltaminte; masini, aparate si echipamente electrice; mijloace si materiale de transport; diverse alte produse. Aceste grupe detin ponderi apropiate sau chiar superioare ponderii exporturilor totale catre toate tarile UE, fata de totalul exporturilor pe tara (tabelul 1). De asemenea sunt si grupe de marfuri a caror ponderi se situeaza sub media ponderii exporturilor pe total UE, printre care „produsele chimice, materialele plastice, cauciucul”, „metale comune si articole din acestea” si, in mod deosebit, „produse minerale”.

Exporturile FOB in tarile UE, pe grupe de marfuri, in perioada 2005-2006

Sursa: Anuarul Statistic al Romaniei, editiile 2006,2007

Faptul ca peste 95% din totalul exporturilor Romaniei de produse textile, confectii, pielarie, incaltaminte, aproape 84% din exporturile de masini, aparate si echipamente electrice, 62% din exporturile de mijloace si materiale de transport si 72% de diverse alte produse au fost orientate in anul 2006 catre tarile UE si-a pus amprenta si asupra structurii acestora pe principalele grupe de marfuri, categoriile mentionate detinand de departe ponderi insemnate in totalul exporturilor Romaniei in UE.

Exporturile produselor „textile, confectii, pielarie, incaltaminte” si „masini si aparate, echipamente electrice, aparate de inregistrat sau de reprodus sunetul si imaginile” au detinut impreuna peste 56% din volumul total al exporturilor Romaniei in UE.

3. Situatia importurilor pe grupe de marfuri

Importurile din Uniunea Eurpeana se caracterizeaza in general prin transferul de greutate catre masini, instalatii si mijloace de transport, produse si tehnologii de varf, care sa raspunda necesitatilor de investitii, de retehnologizare si modernizare a economiei, dar si catre produse care sa asigure aprovizionarea de bunuri de consum de calitate superioara, care sa satisfaca exigentele consumatorilor interni. Aceasta afirmatie este confirmata de faptul ca, in anul 2006, la sase din cele opt grupe principale de marfuri, ponderile pe care le detin in totalul grupei pe tara sunt superioare ponderii de ansamblu a importurilor din UE fata de totatlul importurilor pe tara (62,6%) Si anume: produse chimice, materiale plastice, caucic 76,9% , textile, confectii, pielarie, incaltaminte 77,3%, metale comune si articole din acestea 67,7%, masini, aparate si echipamente electrice 68,6%, mijloace si materiale de transport 79,8%, alte produse (din lemn, inclusiv mobilier, materiale de constructi, instrumente si aparatura diversa) 74,6. Cat priveste celelalte doua grupe, ele detin ponderi mai mici in totalul grupei pe tara, si anume: produse agroalimentare 54,6%, o mare parte din acestea (citricile, bananele, cafeaua etc.) provenind din alte zone ale globuluicu traditie si conditii adecvate de cultivare; produse minerale (cu o pondere de doar 7,5% din total), tarile Uniunii Europene nereprezentand pentru Romania surse importante de aprovizionare cu materii prime minerale sau cu produse energetice, ele insele fiind mari importatoare de aceste produse.

Importurile CIF din tarile UE, pe grupe de marfuri, in perioada 2005-2006

Sursa: Anuarul Statistic al Romaniei, editiile 2006

Dupa cum se poate constata din datele tabelului de mai sus, in anul 2005, aproape 80% din importurile Romaniei de „mijloace si materiale de transport”, „textile, confectii, pielarie, incaltaminte”, „produse chimice, materiale plastice, cauciuc”, trei sferturi din grupa „alte produse”, peste doua treimi din produsele grupelor „masini, aparate si echipamente electrice” si „metale comune si articole din acestea” au provenit din tarile Uniunii Europene. Acest fapt se reflecta fidel in structura acestora pe principalele grupe de marfuri, categoriile mentionate detinand si cele mai mari ponderi din totalul importurilor Romaniei din UE.

Avand in vedere nevoile de retehnologizare si restructurare ale economiei, in conditiile mecanismelor de piata concurentiala interna si externa, ale globalizarii si societatii informationale, bazate pe cunoastere, cea mai relevanta componenta a importurilor romanesti din tarile dezvoltate este reprezentata de grupa masinilor, aparatelor si echipamentelo, precum si de cea a produselor chimice, materialelor plastice si cauciucului, care contribuie intr-o mare masura importanta la debalanta comerciala.

4. Rolul investitiilor straine directe in Romania

Investitiile straine directe au jucat si continua sa joace un rol important in dezvoltarea Romaniei. Avand in vedere ca multe dintre investitii inseamna producerea pe teriotoriul romanesc a unor bunuri destinate pietei interne sau exportului, produsul national nu poate decat sa creasca. Desigur, profitul va apartine investitorilor straini, insa acestia se poata sa il reinvesteasca, partial sau total, tot in Romania.

Investitiile straine, aducand tehnologie si capital, creaza locuri de munca si contribuie la imbunatatirea calitatii fortei de munca, ceea ce constituie un castig extrem de important pentru o tara in dezvoltare ca Romania. In acelasi timp, existenta unor producatori de marca in Romania creaza premisele unei mai mari deschideri a pietelor occidentale catre produsele romanesti.

In ceea ce priveste proiectele de investitii noi ( Greenfield), dupa cum reiese din tabel, in Romania aceste proiecte au cunoscut o crestere semnificativa abia dupa anul 2000. Desi aceste tipuri de investitii au inceput sa fie atrase in Romania destul de tarziu semnalul este unul imbucurator.

In ceea ce priveste principalele sectoare spre care s-au orientat investitorii straini veniti in Romania, putem afirma ca daca initial investitorii au patruns in sectoarele de productie si comert, ulterior au inceput sa fie atrasi si de sectorul serviciilor, in special cel bancar si de telecomunicatii.

Astfel, potrivit datelor Oficiului National al Registrului Comertului, in topul domeniilor de activitate preferate de investitori, in functie de totalul capitalului social subscris in perioada analizata, se afla industria, serviciile si comertul.

Principalele surse de provenienta a investitiilor straine in Romania, in functie de capitalul social total subscris au fost reprezentate de: Olanda, Austria, Germania, Franta, Italia. In competitia internationala de atragere a investitiilor straine, pozitia Romaniei inca defavorabila fata de principalii sai concurenti – tarile central si est-europene- se explica nu atat prin lipsa unor avantaje competititve, cat prin faptul ca avantajele de care ea dispune sunt, nu de putine ori, anulate de o serie de dezavantaje si handicapuri structurale.

Astfel, avantajele pentru investitorii straini care iau in considerare Romania ca o posibila destinatie pentru dezvoltarea afacerilor lor, sunt:

dimensiunea pietei interne- una dintre cele mai mari piete din Europa Centrala si de Est, cu potential major pe termen mediu si lung;

pozitia geografica- acces facil la tarile din fosta URSS, Balcani, Orientul Mijlociu, Africa de Nord; situare la intersectia a trei viitoare rute de transport europene ( coridoarele 4, 7, 9);

resursele umane- forta de munca numeroasa, relativ ieftina, calificata ( cu solide cunostinte in tehnologie, IT si inginerie) caracterizata prin adaptabilitate la schimbarile de mediu professional si apta pentru un regim de lucru intens, daca sunt oferite motivatii si stimulente corespunzatoare;

resursele naturale- resurse naturale bogate ( terenuri agricole fertile, petrol, gaze naturale), potential turistic important;

avantaje politice- stabilitate politica, membru NATO;

avantaje ale relatiilor internationale- membru al ONU si al altor organizatii internationale;

avantaje econimice- crestere economica, statutul de economie de piata functionale, scaderea inflatiei;

imbunatatirea infrastructurilor- o retea de telefonie mobile GSM bine dezvoltata; infrastructura industriala dezvoltata, prezenta unor banci internationale de renume;

avantaje legislative- adoptarea acquis-ului comunitar, politica fiscala competitiva.

Intre factorii care descurajeaza investitiile se numara:

perceptia externa- defavorabila- a climatului intern de afaceri;

disfunctionalitati ale cadrului legislative- in special, reglementarile privind concurenta, proprietatea industriala si intelectuala, solutionarea disputelor;

conditiile de operare pe piata locala- atat cele care tin de nivelul socio- cultural, cat si de cel strict economic

Romania are suficiente atuuri pentru a fi o destinatie ravnita de investitorii straini. Marturie in acest sens stau investitiile atrase in special in ultimii ani, structura si volumul lor. Cu toate acestea, vecinii nostril din Europa Centrala si de Est, au reusit mai mult in acelasi interval de timp, fapt care trebuie sa ne dea de gandit si sa ne conduca la o mobilizare mai consistenta si eficienta in aceasta directie.

Uniunea Europeana va avea in continuare o contributie substantiala in dezvoltarea Romaniei, dar raspunsul tarii noastre trebuie sa fie unul ca de la un partener care nu doar sa se bucure de calitatea de membru, ci un partener capabil sa isi indeplineasca obligatiile asumate.

Concluzii

Aderarea la Uniunea Europeana a adus economiei Romaniei posibilitatea de a se adapta la conditiile pietei unice, prin imbunatatirea calitatii produselor si cresterea competitivitatii economice. Ȋn acest an Romania se afla pe locul 68 din 131 de tari in ceea ce priveste indicele global al competitivitatii, iar la stabilitatea macroeconomica ocupa locul 76, plasandu-se inaintea Portugaliei. Aceste date arata ca Romania poate sa urce cate un loc pe scara competitivitatii, dar cel mai important este sa depaseasca plasarea pe ultimele locuri in ceea ce priveste performantele obtinute in cadrul Uniunii Europene.

Piata unica europeana este un real succes de cooperare economica si legislativa, recunoscut la nivel global. Prin instaurarea acesteia s-a obtinut reducerea barierelor comerciale si deschiderea de oportunitati pentru instaurarea celor patru libertati specifice ale UE.

Nimeni nu ar putea nega aceste „victorii” ale Uniunii Europene, insa problema majora este aceea ca reprezentantii de la Bruxelles au fost acuzati de „sufocarea” mediului de afaceri cu o legislatie care insumeaza zeci de pagini. Din cele prezentate se observa ca Uniuniea se afla pe drumul cel bun si ca incarcatura legislativa a fost necesara pentru o armonizare a legislatiei atat de diferita intre statele membre, iar initiativa de „o mai buna legiferare” a avut ca finalitate reducerea cu 10 % a aquis-ului si se asteapta o reducere de 25% pana in 2012.

Totusi „lungimea castravetelui” sau „taierea porcilor dupa standarde” sunt idei discutate adesea in Romania, fie pe strada sau in presa, la o cafea sau la o emisiune tv. Ȋn acest sens il putem distinge pe Horia Roman Patapietivi care intr-un articol atentiona: „Ce ma fac atunci cand Comisia Europeana hotaraste ca nu mai am dreptul sa fac tuica in casa sau atunci cand fixeaza anumite norme pentru taierea porcilor, care nu au nicio legatura cu traditiile mele culturale si pentru care, chiar daca as dori sa le adopt, nu am instrumentele necesare, pentru ca imi sunt oricum inaccesibile ca pret? Ce ma fac atunci cand jocurile economice si de lobby de pe langa Comisia Europeana decid ca eu nu mai am dreptul sa produc palinca deoarece aceasta marca a fost castigata, pentru toata Uniunea Europeana, de catre alta tara? Sau, in alt registru, ce ma fac atunci cand piata europeana imi impune ca unica branza alba insipida telemea acceptata in Uniunea Europeana, FETA, interzicandu-le taranilor nostri sa mai comercializeze excelenta lor telemea, care, pesamite, nu ar satisface standardele de calitate ale Comisiei”. Acelasi autor atentioneaza si asupra raspunsului care nu e deloc simplu de dat: „Ȋn lumea libera, totul se negociaza. Daca avem ceva de spus ori de aparat, trebuie sa invatam sa negociem. Trebuie, mai ales, sa avem discernamant. Trebuie, in cele din urma, sa invatam sa fim parteneri egali. Aici e toata dificultatea – caci egalitatea in libertate se invata cel mai greu”.

Desi drumul pe care-l face economia romaneasca spre ajungerea din urma a economiilor europene este unul lung si nu tocmai usor, totusi sprijinul care vine din diferite proiecte de finantare, dar si colaborarea intre firme si combaterea concurentei neloiale, vor contura un mediu de afaceri prielnic dezvoltarii eficiente de noi produse si valorificarii oportunitatilor existente, toate acestea conducand la performanta si implicit la competitivitate.