SFATURI PRACTICE PENTRU REALIZAREA ANALIZEI SI EVALUARII POLITICILOR PUBLICE

• Fiti sceptici in privinta informatiilor provenite de la altii si modesti referitor la propriile predictii!
• Pregatiti-va sa-i determinati pe ceilalti sa acorde credit ideilor dumneavoastra si sa le dezaprobe pe cele in care nu credeti!
• Dincolo de satisfactia intrinseca pe care v-o ofera lucrul bine facut, aveti grija sa pastrati increderea celorlalti in competenta dumneavoastra!
• Pe langa responsabilitatea pe care o aveti fata de persoana care a acordat credit sfaturilor dumneavoastra, nu uitati ca sunteti responsabili in fata societatii. Comparati consecintele diverselor alternative si fiti integru. Promovati libertatea si demnitatea umana!
• Din nefericire, uneori valorile umaniste intra in conflict cu sau nu va pot fi de folos in activitatea de zi cu zi. Preocupat de chestiuni practice - politicile publice - sunteti nevoiti sa tineti cont de valori mai putin abstracte. (De pilda, uneori, eficienta economica trebuie sacrificata unor obiective redistributive.)
• Uneori faceti bine recomandand abandonarea unei politici populare sau de succes, iar atunci trebuie sa fiti cu atat mai convingatori. Evaluati obiectiv si comprehensiv actiunile sociale!
• Contribuiti la 'binele cetatii' urmarind scopuri care de obicei beneficiaza de mai putina atentie:

Ø      identificati grupurile cel mai grav afectate de respectiva politica publica;

Ø      acordati consideratia cuvenita generatiilor viitoare;

Ø      fiti atenti sa nu creati precedente periculoase.

Ø      Cei care gandesc linear sa adopte strategii de gandire nonlineara, iar cei care gandesc nonlinear sa adopte strategii de scriere lineara.

Ø      Trebuie sa utilizezi simultan modul linear si cel nonlinear cand intreprinzi analize de politici publice.

Ø      Concentreaza-te asupra problemelor ridicate de cei care au comandat analiza sau evaluarea. Este aproape intotdeauna mai bine sa raspunzi cu un grad de incertitudine intrebarilor care ti-au fost adresate, decat sa raspunzi cu certitudine unor intrebari care nu ti-au fost adresate.

Ø      Analizele bune nu ascund incertitudinile, in timp ce subliniaza fapte sau teorii. Este mai eficient sa revelezi neclaritatile, decat sa le ascunzi (fie si pentru ca-ti imaginezi ce s-ar intampla daca cei care au comandat analiza le-ar afla de la un oponent oarecare). Relevarea incertitudinilor nu trebuie privita ca o scuza pentru o analiza vaga. De asemenea, aceasta nu te absolva de la a extrage concluziile analitice.

Ø      Ce-i de facut atunci cand esti convins ca cel care a comandat analiza nu a adresat intrebarile potrivite, sau nu vizeaza cele mai eficiente obiective? Trebuie sa-i explici detaliat de ce consideri astfel, ajutandu-l eventual sa le formuleze pe cele bune prin identificarea neclaritatilor, indicand totodata motivatia ta privind inadecvarea scopurilor. In general, este bine sa faci acest lucru in stadiile cat mai de inceput ale eforturilor tale, decat in momentul in care 'comanditarul' asteapta raspunsul la intrebarile sale initiale.

Ø      Cel mai adesea, 'comanditarii' nu adreseaza intrebari nepotrivite, ci mai degraba formulate impropriu. Prin urmare, este de datoria ta sa reformulezi expresiile intr-un cadru analitic adecvat.

Ce consideri ca ar trebui sa faca decidentul?

De ce ar trebui sa faca astfel?

Cum ar trebui sa procedeze?

Ø      vor sa joace un rol oarecare in derularea analizei (dar nu vor ca ei sa o faca);

Ø      sunt ocupati si iti prestabilesc timpul;

Ø      sunt nervosi in privinta folosirii muncii unor analisti netestati atunci cand ei trebuie sa se descurce cu posibilitatile in domeniul politicii.

Poti comunica mai eficient daca respecti cateva reguli (dupa D. Weimer si A. Vining, 1999:291):

Concepe un scurt rezumat si un cuprins al continutului: analiza ta nu trebuie sa fie misterioasa. Decat sa pastrezi suspansul, mai bine precizeaza-ti recomandarile de la inceput intr-un rezumat relevant (daca este vorba doar despre un raport de cateva pagini, utilizeaza primul paragraf cu acest scop). Aici trebuie sa apara esenta recomandarii tale! Cuprinsul are menirea de a trece in revista intreaga analiza si de a prezenta structura principalelor aspecte ce pot fi de interes. Impreuna, rezumatul si cuprinsul ofera posibilitatea de a te concentra asupra unor secvente, fara a pierde din vedere imaginea de ansamblu. Desi toti dorim ca ceilalti sa citeasca ceea ce am scris, ar trebui sa consideram ca am avut succes daca se tine cont de recomandare doar pe baza rezumatului si cuprinsului.

Fixeaza prioritati de informare: aranjeaza materialul asa incat sa poata fi citit secvential, subliniind in primul rand ce este cel mai important. In mod obisnuit, pentru o persoana ocupata, mai utila decat o analiza de zece pagini ar fi o analiza de cinci pagini insotita de cinci anexe. Astfel, tu ai ierarhizat informatia si i-ai propus cititorului structura ta de prioritati, iar el poate sa nu mai considere necesar sa verifice toate datele cu care iti argumentezi (in anexe) pozitia.

Foloseste titluri, subtitluri si coloane pentru a expune ideile si pentru a permite celui care citeste sa se deplaseze mai usor in interiorul raportului. Ca regula generala, titlurile ar trebui sa corespunda principalilor pasi in rationament. Desi concise, titlurile nu trebuie sa fie vagi sau prea abstracte. Utilizeaza subtitluri din belsug, chiar si cateva pagini de text compact pot conduce la scaderea atentiei. Foloseste judicios sublinierile, pentru a organiza punctele importante ale analizei. Chiar daca folosesti ocazional 'bullets' sau alte metode de a evidentia, continua sa te bazezi pe paragraf ca unitate a prezentarii.

Utilizeaza cu grija tabelele, diagramele si graficele: ele pot fi excelente pentru a ilustra, rezuma sau releva anumite informatii, dar nu abuzati. Ca si in cazul capitolelor, titlurile lor trebuie 'sa spuna ceva'. Toate elementele cuprinse trebuie sa poata fi intelese fara referinte la text sau cu foarte putine asemenea trimiteri, deci trebuie sa fie complete. Asigura-te ca numarul lor este cel potrivit, iar nu cel pe care l-a dat automat computerul.

Fii succint si pastreaza textul in logica analizei tale. Nu folosi termeni (tehnici) care nu vor fi intelesi de cel care citeste raportul. Prefera frazele mai scurte, iar nu cele complexe. Foloseste diateza activa pentru a pastra textul viu: 'estimez ca beneficiul va fi.' in loc de 'beneficiul estimat este.'. Acorda-ti timpul necesar pentru a tehnoredacta tu insuti textul, mai ales daca ai tendinta de a-l lungi excesiv.

TREBUIE

NU TREBUIE

Sa ai permanent in minte ce-l intereseaza pe cel caruia i te adresezi.

Sa stabilesti prioritati - organizeaza cu grija informatiile.

Sa desfaci analiza in partile componente.

Sa folosesti titluri care 'spun ceva', evitand abstractiunile.

Sa faci cunoscuta incertitudinea, dar ofera si o solutie la aceasta.

Fii credibil documentandu-te cat mai amplu cu putinta.

Sa fii succint.

Sa eviti jargonul si sa explici orice termen tehnic.

Sa fii deschis la valori si sa argumentezi importanta obiectivelor.

Sa scrii un text care 'sa nu se intinda': sa preferi frazele scurte si directe; sa folosesti diateza activa.

1) Sa scrii un eseu.

Diferenta dintre un eseu si o analiza bine structurata ar trebui sa-ti fie clara deja.

2) Sa comunici celui care a comandat analiza tot ce sti asa cum iti vine in minte.

Gandeste nonlinear, dar scrie linear.

3) Sa scrii incifrat.

Subliniaza-ti de la inceput concluziile in rezumatul initial.

1. Caracteristicile informatiei: este mai probabil ca informatiile care sunt conforme cu specificatiile decidentilor sa fie folosite, decat cele care nu sunt astfel, de vreme ce precizarile reflecta nevoile, valorile si perceptia oportunitatilor proprii decidentilor. Decidentii tind sa valorizeze mai degraba informatia care provine din rapoarte verbale personale, decat cea din documente formale scrise, precum si pe cele exprimate intr-un limbaj care reflecta problemele concrete ale politicii, mai degraba decat intr-unul abstract al stiintelor sociale. Decidentii acorda de asemenea o mare atentie informatiilor pe care le percep ca obiective, adica precise, corecte si generalizabile la alte probleme similare.
2. Modalitatile de investigare folosite pentru a produce si interpreta informatia trebuie sa se conformeze standardelor calitative. Totusi, exista foarte multe puncte de vedere despre ceea ce inseamna 'calitate': pentru cercetatori si analisti ea se defineste in termenii experimentului social, ai esantionarii sau ai procedurilor de masurare cantitativa. Presupozitia ar fi ca utilizarea informatiilor este in functie de gradul in care cercetarea se conformeaza standardelor acceptate de metodele stiintifice. Dar informatiile trebuie sa tina cont si de constrangeri organizationale cum ar fi nevoia de informatii venite in timp util. Dupa alti practicieni in domeniu, calitatea in cercetarea si analiza de politici publice s-ar defini cu totul altfel: in termenii procedurilor non-cantitative, care se concentreaza asupra judecatilor subiective pe care decidenti si celelalte persoane implicate le au despre probleme si despre potentialele solutii ale acesteia.
3. Structura problemei influenteaza de asemenea masura in care informatia este utilizata de catre decidenti: problemele relativ bine structurate implica un oarecare consens asupra obiectivelor, scopurilor, alternativelor si consecintelor cerute de diferite metodologii, decat cele mai putin structurate. 'Problemele insuficient structurate, a caror caracteristica esentiala este conflictul, cer metodologii holiste, care aduc multiple perspective in ce priveste definirea naturii si situarea aceleiasi probleme' (ibidem:418).
4. Structurile politice si birocratice schimba modul in care informatia este utilizata. Prezenta elitelor politice, birocratizarea rolurilor, formalizarea procedurilor si inclinatia catre conservatorism a unor sisteme care amendeaza sau chiar pedepsesc inovatia - toate contribuie la subutilizarea sau neutilizarea informatiilor provenite din analizele si evaluarile de politici publice. Acestia, dar si alti factori externi demersurilor de analiza, alcatuiesc un context birocratic si politic, caracterizat prin constrangeri si oportunitati pentru utilizarea informatiilor.
5. Natura si tipul interactiunilor dintre toti cei implicati in procesul politicii influenteaza la randul lor folosirea informatiilor. Analiza si evaluarea de politici publice nu constituie doar un simplu demers stiintific, el este de asemenea un proces social si politic in care scopul si intensitatea interactiunilor dintre cei implicati guverneaza maniera in care informatia este produsa, transformata si utilizata.