SIMBOLISTICA POLITICII
Se spune - .si pe bună dreptate - că orice societate este nu numai locuitâ, ci si ex prirnată,
iar în cadrul ei, orice regim .si putere politicâ
21 RezultateLe demersului, Harold Lasswell Le-a sistematizat si conceptualizat în cartea Studies
in Quantitative Semantics. Language of
Politics, The M.I.T. Press,
22 R. K. White, Value - Analysis: the Nature and Use of the Method, Glen Gardiner,
Libertarian Press, 1951, si editia din 1968.
nu numai î.si exercită dominatia, dar î.si .si exprimă identitatea, "per-sonalitatea" proprie, prin două
modalităti principale: prin ideologie .si printr-o întreagâ simbolisticâ: drapele, ernbleme, steme,
culori, uni- forme, palate, imnuri, ceremonjj, mituri s.a..
Simbolurile politice au menirea de a trezi, la cei ce le adoptă, anu-mite sentimente politice,
convingeri, apartenente, faci1itând, în acelasi timp, recunoasterea între membrii aceluia.si grup care
se identifică cu un anume simbol politic, cum a fost, de exemplu la noi, cămasa verde a legionarilor.
În sine, o cămasâ verde nu are nici o semnificatie politică, ea putând fi considerată, cel mult, o
"originalitate" vesti- mentară a cuiva. Dar în momentul în care ea este o piesâ a uniformei purtată de
cei ce fac parte djntr-un partid, organizati 454h79e e sau miscare politică (în exemplul nostru, mi.scarea
legionară), atunci câmasa verde devine un simbol politic.
Având o putemică încârcătură evocativ-emotională, simbolurile politice joacă un rol important în
asigurarea coeziunii comunitătilor, institutiilor si organizatiilor politice. De aceea, "simbolurile
politice trebuie judecate .si apreciate nu în .si prin sine, ci prin semnificatia lor, prin ceea ce
simbolizează .si prin functia pe care o realizează, rapor-tat 1a sensul istoriei"
În lupta pentru putere, fortele politice care se înfruntă nu folosesc doar armele obisnuite ale
oricărej lupte - puterea rnaterială, numărul, realismul obiectivelor urmărite, eventualul sprijin djn
exterior etc. -,ci folosesc si simboluri pentru a stimula aderenta, a crea stări afective favorabile,
disponibilităti de sustinere. Sub acest aspect, lui Georges Burdeau lupta politică îi apare ca un mare
"spectacol" în care "joacă" nu numai clasa politică, ci toti membrii unei societăti, în calitate de
"public spectator" . Iar în acest "public" sunt unii care cred în pro-gramul politic "pus în joc", altij
"inerti", care nu -.si pun această pro-blemă, iar altii care-1 contestă, care-1 resping. Rolul
simbolisticii politice este tocrnaj de a stimula afectele si sentimentele - la pritnii, pentru a deveni
fideli si sustinători cu ardoare, la cei "inerti" de a-i "trezi" si a- i atrage, de a- i determina să consimtă
cu convingere, iar in ceea ce priveste conte statarii, de a- i neutraliza, de a- i anihila. Nu
23 Mică enciclopedie de politologie, Editura Stiintifică si Encic1opedics,
Bucuresti, 1977, P.
24 Georges Burdeau, La politique au pays des merveilles, PUF, Paris, 1979, p.
putini sunt ana1istii care, ca si Burdeau, consideră că stemele si drapelele, comernorările,
rnar.surile, paradele, defilările, întreaga sim-boljstică politică joacă rolul de a crea "atmosferă", de
"intoxicare", întocmai ca un drog, pentru a adera, a sustine, a consimti .si a. accep-ta ordinea
politică existentă sau, în cazul contestatarilor, pe cea pre-conizată de ei. Prin aceasta, simbolistica
politică are două functii importante: de Iegitimare .si de mobilizare.
în arsenalul simbolistic a1 politicii, un rol aparte îl ocupă mitul politic, reprezentând o
"explicatie" bazată pe numeroase elemente imaginare .si cu o mare încărcătură emotională, pentru
apărarea, jus-tificarea ori, din contră, contestarea unui regim sau sistem politic. Între caracteristici1e
mai importante ale mitului ar fi de mentionat:
natura colectivă, mitul fiind expresia unei mentalităti colective,jus-tificând, inspirând, sustinând
actiunea unej comunităti politice; rolul compensatoriu, propagând o imagine cu rol de "reparare",
de "a da satisfactie", de "a face dreptate"; cultivarea grandorii; caracterul imperativ, propagând
reguli si norme de viată si actiune; caracterul ambivalent, mai întotdeauna conturează imaginea
"complotului demonic", a "Răului" politic, a maleficului - neagră. întunecată -,având drept
contrapartidă pe cea a "sfintei salvări", a "Binelui" -poleită, luminoasă; deosebita penetrantă si
eficientă, prin forta poetico- metaforicâ, prin valoarea sugestivă a imaginilor, prin sim-bolistica pe
care o folose.ste, bine indivjdualizată. u.sor recognoscibilă si
emotionantă pentru situatii dintre cele rnai reprezentative ale
conditiei umane.
Ca reprezentări colective ale realitătij sociale rnitul, în general, mitul politic în special, ne oferă
cheia întelegerii cauzelor si modului cum se formează sj se fixează în constiinta colectivă sistemele
de identitate si de fidelitate, specifice unei comunităti. Fiind 1a. origine o explicatie metaforică a
evenimentelor fundamentale din viata unui popor sau a umanitătii, "miturile fondatoare exprimă
mărcile totemice ale identitătii" (Miorita; Me.sterul Manole; mitul Sburătorului, dar .si Traian
si Dochia) din care derivă, maj târziu, triada mituluj politic: a originii nobile; a continuitătii; a
origînii romane a limbii .si natiunii rornâne. Din analiza evolutivă a mitului de
25 Yves Schemeil, Les cultures politiques. Traits de science politique, vol. 3, Paris, PUF,
1985, p. 285.
referintă, din divizările lui (mitul întemeierii Romei, rnitul Lupoaicei cu Romulus .si Remus) putem
deduce modalitatea în care imaginatia popularâ structurează în con.stiinta epocii liniile de fortă ale
identitâtii mitice. Imaginarul social reactualizează evenimentul mitic, îl proiectează în viitor, îl
repoveste.ste, îl îmbogăte.ste cu noi valente afectjve si interpretative. Forta propulsivă prin care
miturile politice sunt retrâite, reinventate este declan.sată de presiunea sistemului de interese dintr-o
perioadă jstorică dată .si împărtăsirea "mitemului" de către majoritatea populatiei. În acea stă
privintă, culturile po1itice si ideologia fixează si inoculează semnificatia mitului în consti inta unei
epoci prin practici ritualice, prin evidentierea aspiratiilor majore, a visului si a sperantelor legitime.
Să ne oprim o clipă la mitul eroului salvator, metamorfozat în cultura română în mitul politic al Iui
Stefan cel Mare si Sfânt (sanctjficat după Revolutie de Biserica Ortodoxă Română). Ceea ce
imagînatia populară a validat, ca semnificatie ascunsă a acestui mit, si i-a dat puterea de legitirnare
.si perpetuare în istorie, nu sunt faptele de vitejie ale domnitorului, ci capacitatea lui de a mobiliza
energiile .si de a actiona, în conditji geopolitice extrem de vitrege, în asa fel în cât poporul său să-si
poată realiza plenar aspiratiile sale, în condit asigurării securitătii politice.
Societatea conternporană înregistrează un proces continuu de mitizare, demitizare si remitizare,
ceea ce justifică interesul socio- logilor .si politologilor pentru persistenta structurilor mitice de
gândire în acest secol. Ei au constatat câ astăzi, poate chiar mai mult decât în epoci istorice
anterioare, societatea î.si creează rnituri proprii si folose.ste pe larg miturile politice pentru că
"simte nevoia" de a se justifica .si, în acelasi timp, de a-.si masca "propriile- i erori si propri- ile- i
orori".
În tot acest secol, inclusiv în aceste ultime decenij ale pragului spre mileniul următor, miturile
politice au rămas la ordinea zilei, datorită functiilor pe c are le îndeplinesc. Astfel, miturile politice
contribuie la Iegitimarea unei Structuri de putere, în contextul istoric dat sau, din contră, contestă o
structurâ de putere, generând compor-tamente, manifestări, mentalităti care erodează din interior
"ordinea politicâ" existentă; permite o considerabilă econo mie a resurselor politice ce se cer
"consumate" pentru asigurarea legitimitătii puterii si a actiunjl or ei politice, pentru că, prin forta
imaginii, mitul
genereazâ un sentiment de certitudine, realizează o comunicare direc-tă, adesea fascinantă,
determinând, prin aceasta, un răspuns imediat .si eficient; eliminâ forta ca mijloc de Iegitimare
(teoria politicâ a avansat chiar ideea potrivit căreia mitul apare ca unica modalitate de legitimare ce
concurează forta si chiar o înlătură. fiind - cum consi-dera si Gaetano Mosca - cât se poate de
eficient în crearea acelei "supuneri benevole" pe care se întemeiază legitimitatea); con-tracareazâ
violenta pentru că, fie prin anumite forme ale sale - sa-tumalii, camavaluri - eliberează formele
de violentă, joacă rolul de "gură de defulare", de descărcare a tensiunilor, fte actionează ca agresivitatea,
contestarea, revolta să fie controlate, jugulate, îndiguindu- le, canalizându- le, făcându- le
suportabile, contribuind în final la inte- grarea lor în sistemul stabilit, la salvarea si prezervarea
ordinii sociale .si politice date
Mitul politic cunoa.ste astăzi o anurnită efervescentă, deoarece această perioadă este marcată de
putemice crize de Iegitimitate, care afectează, în diverse arealuri politice, autoritatea puterii. Raoul
Girardet, unul dintre analistii subtili ai locului .si rolului mitologiei politice, observă că, de regulă.
mitul politic se afirmâ cu o anume acuitate atunci când nu nurnai viata politică, ci societatea în
ansam-blul ei trece printr-o putemică criză, pe toate planurile, generând un climat de incertitudine si
angoasă, de temeri colective . Un aseme-nea climat este perceput de către oameni ca o apăsare, ca
ceva agre-sant .si opresiv. Tocmai într-un asemenea climat de insecuritate .si apăsare se afirmă cu
acuitate miturile politice, se exercită puterea lor de atractie, rolul lor de "drog" fiind evident,
operând o adevărată restructurare mentală prin jnculcarea imaginilor .si viziunii lor globale despre
devenirea colectivă, despre prezent .si viitor. În acelasi timp, remarcă Raoul Girardet, rniturile
politice se constituie în adevărate "ecrane" pe care grupurile î.si proiectează angoasele lor colective,
dezechilibrele existentei, ele ftind, de fapt, un anumit gen de răspunsuri la tensiunile din interiorul
structurilor sociale
26 Vezi, Liliana Popescu-Bârlan, Insemnări despre mitul politic, în Societate si
cultură, nr.8, 1994.
27 Raout Girardet, Mythes et mythologies politiques, Editions du Seuil, Paris,
,p.i? siurm.
28 Ibidem.
Realitatea câ, în conditii1e epocii noastre, simbolistica politică nu numai că nu a câzut în
desuetudîne, dar se manifestâ cu mare acuitate 1-a determinat pe unul dintre sociologii occidentali
de marcă, RogerGsrard Schwartzenberg, să consacre o întreagă lucrare analizei formelor actuale sub
care se manifestă ceea ce el denume.ste ,teatrocratia", denuntând formele grote.sti .si dramatice sub
care aceasta se manifestă în prezent, înfierând rnijloacele si tehnicile mo-deme pe care ea le
folose.ste, calificându- le sofisticate, monstruoase, perfide, divulgându- i adevărata intentie: de a
manipula pentru a-si ascunde racilele, de a "narcotiza" pentru a escamota coruptia, violenta, alte
"păcate" de aceleasi dimensiuni, de a dezinforma pen-tru a-si masca decăderea . Întregul arsenal
simbolic al politicii -mitul, îndeosebi - trebuie apreciat cu o anume rnefientă, întrucât abole.ste
cenzura critică, "vehiculând mai mult imagini decât idei, făcând ca afectjvul să domine cognitivul,
imaginea ornului politic să conteze mai mult decât programul său", producând, astfel, "reprezen-tări
colective înzestrate cu o fortă de influentare remarcabjlă, cu un rnare potential de a declansa
actiunea unor grupuri sociale" . Iar actiunile născute din afectjvitate, nesupuse controlului ratiu nii,
au dus, de multe ori, la fundâturi istorice ale căror costurj n-au fost nici-cand recuperate.
29 Roger-Gsrard Schwartzenberg, L'Etat.Spectacle. Essai sur et contre le "Star-System" en
politique, Flammarion, Paris, 1977.
30 Carmen Diaconescu, Miturile societătilor contemporane, în Societate si
cultură, nr.2, 1991.
|
