Universitatea A. I. Cuza Facultatea de Filosofie
Sectia: stiinte politice
AN
In 1787 s-a adoptat Constitutia S.U.A. care este īn vigoare si astazi. Potrivit acestui document. S.U.A. formeaza o federatie deschisa īn frunte cu un presedinte ales pe 4 ani cu posibilitatea īnnoirii mandatului. Org 12112c26m anul suprem de conducere era Congresul format din Camera Reprezentantilor( 2 persoane alese din fiecare stat) si Senat. Alegerea senatorilor a avut la baza sistemul cenzitar. Puterea judecatoreasca este īncredintata Curtii Supreme care are ca atributie verificarea si declararea constitutionalitatii legilor.
Primul presendinte a fost George Washington urmat de Jefferson. Din 1787 s-a adoptat ca moneda unica dolarul.S.U.A. S-au oganizat dupa principii masonice. Tot īn acest an s-a adoptat si Costitutia SUA. Ea consacra principiul separarii puterilor īn stat si este pentru prima data cānd doctrina politica si filosofia "Luminilor" trece din faza discutiilor teoretice in practica. Constitutia poate fi actualizata oricand si īmbogatita cu ajutorul amendamentelor. Organele conducerii federale si locale se īntemeiaza, īn structurarea si functionarea lor, pe principiile: suveranitatii poporului, proprietatii, libertatilor, cetatenesti si individuale, contractului social, suprematiei vointei nationale, separarii lor, echilibrului si controlarii reciproce a puterilor.
Statele Unite ale Americii este o republica federala cu capiatala la Washinton DC formata din 50 de state si este o democratie reprezentativa.
Īnca de la īnceputuri, īn "Lumea Noua" s-a dezvoltat sistemul bipartidist, astfel īncāt, pozitiile de conducere, functiile ocupate de persoane alese īn urma unui scrutin majoritar īn circumscriptii uninominale nu dadeau nici o sansa aparitiei unor factiuni. Doi factori combinati : functia de ocupare a pozitiilor de conducere si sistemul electoral majoritar relativ au condus asadar la concentrarea sistemului american de partide. Istoria bicentenara a SUA arata ca pe acest continent au existat mai mereu doar doua partide mai mari care s-au īnfruntat la alegeri. Unul dintre acestea cāstiga de obicei alegerile parlamentare timp de mai multe legislaturi, īn timp ce din celalalt au rezultat, mai rar sau mai des, presedinti. Ambele grupuri se bucurau de sustinerea anumitor regiuni si tipuri de alegatori, adoptau pozitii politice relativ distince, fara sa fie totusi foarte diferite. Īn ansamblu, sistemul bipartidist nu s-a confruntat īnsa niciodata cu probleme majore. Democratii si republicanii au reusit sa "aspire" temele si programele propuse de partidele terte, atunci cānd aceste partide pareau sa ia prea mult avānt.
Democratii apeleaza mai ales la mari personalitati americane intrate īn legenda precum Jefferson, Jackson, Wilson sau al doilea Roosevelt, pentru a se prezenta ca un partid al democratiei, al libertatii si progresului, ca un veritabil partid popular.
Republicanii, care se auto-intituleaza Grand Old Party (GOP), apeleaza, cānd vine vorba de mituri, la Abraham Lincoln.
Ei se auto-definesc un partid al first principles, al valorilor americane , individualism, spirit de pionierat, anti-centralism si anti-birocratie, familie si vecinatate etc. , ceea ce democratii considera a fi o caricatura a realitatii, marcata de egocentrismul GOP, de parvenitismul si de spiritul elitist al clasei superioare.
Partidele americane s-au vazut mereu confruntate cu sarcina de a asigura eficienta si legitimitatea sistemului politic, adica de a mentine īncrederea societatii īn performantele si sensul institutiilor de conducere.
Cele mai importante trasaturi ale sistemului american de partide pot fi rezumate dupa cum urmeaza: partidele sunt adesea simple carteluri electorale, instante de partid foarte diferite īntre ele; ele sunt "masinarii" care faciliteaza ascensiunea la putere a anumitor indivizi. Ele nu sunt organizate ierarhic (instante partinice autonome, posibilitate limitata de control din partea conducerii partidului). Ele sunt organizate īn mod federalist (organele de partid la nivel national au putina putere de influenta). Partidele din America nu au o baza stabila de membri, acestia neplatind contributii. Partidele nu sunt finantate de candidati (influenta crescuta a gruparilor de interese...). Nu se celebreaza ziua partidului. Programele politice ale partidelor (platforms) nu se elaboreaza decāt īnaintea alegerilor prezidentiale; nu exista partide programatice. Alegerile preliminare preiau din ce īn ce mai mult functia de nominalizare pe care o detineau partidele; īmpreuna cu mass-media, acestea sunt problemele cu care se confrunta partidele si care le limiteaza puterea de influenta. Candidatii si deputatii sunt mult mai legati de circumscriptia electorala decāt de partid (drept de vot; finantarea campaniei electorale).
Sistemul electoral al Americii este unul majoritar bazat pe regula "first past the post", adica primul clasat intr-un stat la votul popular castiga toti electorii. Numarul de electori din fiecare stat este egal cu numarul de senatori (2 īn fiecare stat) si reprezentanti trimisi īn Congresul federal. Sunt doua exceptii: Maine (4 voturi) si Nebraska (5 voturi) atribuie cāstigatorului votului pe īntregul stat 2 electori iar restul de 2, respectiv 3 electori īn functie de rezultatul candidatilor din fiecare district congresional. Deci, īn Maine scorul poate fi nu numai 4-0, dar si 3-1, iar in Nebraska nu numai 5-0, dar si 4-1 sau 3-2. Interesant este ca īn Colorado (9 voturi īn colegiul electoral) are loc pe 2 noiembrie un referendum pentru adoptarea sistemului din Maine si Nebraska. Daca electoratul aproba propunerea, atunci Colorado (castigat in 2000 de Bush si unde acum presedintele e din nou favorit) ar putea avea o impartire de 9-0, 8-1, 7-2, 6-3 sau 5-4. Teoretic un candidat ar putea castiga intreg statul Colorado, dar obtinānd majoritatea īntr-un singur district congresional sa piarda cu 3-6.
Desfasurarea alegerilor se face pe mai multe etape.Astfel prima etapa īn alegerea candidatului din partea unui partid o reprezinta alegerile primare Īn majoritatea tarilor lumii partidele numesc un singur candidat. Īn Statele Unite īnsa votantii care īsi declara sprijinul pentru un partid sau altul aleg candidatul dintr-o lista.Alegerile primare īncep īn luna ianuarie. Candidatii se īntrec īntre ei pentru a obtine nominalizarea din partea partidului. Selectia finala are loc la convetia nationala a partidului respectiv care se desfasoara vara. Alegerile pentru presedintele Statelor Unite au loc īntotdeauna īn noiembrie. Īn cadrul alegerilor primare votantii īi aleg pe delegatii la conventia partidului. Īn majoritatea cazurilor delegatii si-au exprimat deja sprijinul pentru un candidat.Candidatul care obtine majoritatea voturilor exprimate de delegati devine reprezentantul partidului īn alegerile prezidentiale.Unele state cum ar fi Iowa nu organizeaza alegeri primare ci folosesc un sistem mai complex īn care delegatii sunt selectati īn mai multe etape.
A doua etapa este reprezentata de conventiile partidelor care este unul dintre cele mai importante evenimente īn politica americana..Fiecare stat soseste la conventie cu propriii delegati si pancarte aratānd candidatul la presedintie pe care īl sustin.Delegatii fiecarui stat īl aleg, doar formal, pe cāstigatorul cursei care devine astfel candidat la presedintie. Īn final cāstiga candidatul cu cei mai multi delegati si īn mod firesc el obtine si sprijinul rivalilor sai din partid. El īsi alege apoi un partener candidat pentru functia de vicepresedinte.
A treia faza este campania electorala . Candidatii la presedintie se pregatesc intens pentru ultima faza a campaniei. Politicile sunt ajustate tinānd seama de multe ori si de dorintele simpatizantilor candidatilor eliminati din cursa. Aceasta faza a campaniei este mai scurta decāt cea pentru alegerile primare. Se fac cheltuieli mari īn special cu publicitatea la televiziune si īn mod normal au loc dezbateri televizate īntre candidatii la presedintie. Candidatii la presedintie se pregatesc intens pentru ultima faza a campaniei. Politicile sunt ajustate tinānd seama de multe ori si de dorintele simpatizantilor candidatilor eliminati din cursa.
Ultima faza īn alegerea presedintelui american sunt alegerile care sunt īntotdeuna tinute īn prima zi de marti din intervalul 2-8 noiembrie. Milioane de oameni merg la urne pentru a-si alege presedintele. Voturile sunt numarate si un rezultat partial este cunoscut la 12 ore de la īnchiderea urnelor. Dupa numararea voturilor procesul se muta la colegiul electoral. Fiecare stat are un numar diferit de electori.Numarul acestora reflecta reprezentarea respectivului stat in Congres. Candidatul desemnat cāstigator īntr-un stat cāstiga si toate voturile electorilor respectivului stat. Ceilalti candidati nu primesc nici un vot, cu exceptia statelor Nebraska si Maine care dau voturi si candidatilor cu procente importante īn votul popular. Odata ce un candidat are majoritatea īn toate statele, īn mintea populatiei alegerile s-au terminat. Dar de fapt colegiul electoral se reuneste si voteaza presedintele. Membrii colegiului nu sunt obligati legal sa voteze pentru candidatul desemnat cāstigator sau īn functie de alegerea facuta de partidul din care fac parte, dar se īntāmpla foarte rar ca votul lor sa fie altul. Voturile colegiului elector sunt formal numarate īn fata Congresului īn luna ianuarie.
Īn cazul īn care numaratoarea voturilor indica egalitate, cade īn sarcina Congresului SUA sa aleaga presedintele si a Senatului sa numeasca vicepresedintele.
|
