Universitatea A. I. Cuza Facultatea de Filosofie
Sectia: stiinte politice
AN
In 1787 s-a adoptat Constitutia S.U.A. care este în vigoare si astazi. Potrivit acestui document. S.U.A. formeaza o federatie deschisa în frunte cu un presedinte ales pe 4 ani cu posibilitatea înnoirii mandatului. Org 12112c26m anul suprem de conducere era Congresul format din Camera Reprezentantilor( 2 persoane alese din fiecare stat) si Senat. Alegerea senatorilor a avut la baza sistemul cenzitar. Puterea judecatoreasca este încredintata Curtii Supreme care are ca atributie verificarea si declararea constitutionalitatii legilor.
Primul presendinte a fost George Washington urmat de Jefferson. Din 1787 s-a adoptat ca moneda unica dolarul.S.U.A. S-au oganizat dupa principii masonice. Tot în acest an s-a adoptat si Costitutia SUA. Ea consacra principiul separarii puterilor în stat si este pentru prima data când doctrina politica si filosofia "Luminilor" trece din faza discutiilor teoretice in practica. Constitutia poate fi actualizata oricand si îmbogatita cu ajutorul amendamentelor. Organele conducerii federale si locale se întemeiaza, în structurarea si functionarea lor, pe principiile: suveranitatii poporului, proprietatii, libertatilor, cetatenesti si individuale, contractului social, suprematiei vointei nationale, separarii lor, echilibrului si controlarii reciproce a puterilor.
Statele Unite ale Americii este o republica federala cu capiatala la Washinton DC formata din 50 de state si este o democratie reprezentativa.
Înca de la începuturi, în "Lumea Noua" s-a dezvoltat sistemul bipartidist, astfel încât, pozitiile de conducere, functiile ocupate de persoane alese în urma unui scrutin majoritar în circumscriptii uninominale nu dadeau nici o sansa aparitiei unor factiuni. Doi factori combinati : functia de ocupare a pozitiilor de conducere si sistemul electoral majoritar relativ au condus asadar la concentrarea sistemului american de partide. Istoria bicentenara a SUA arata ca pe acest continent au existat mai mereu doar doua partide mai mari care s-au înfruntat la alegeri. Unul dintre acestea câstiga de obicei alegerile parlamentare timp de mai multe legislaturi, în timp ce din celalalt au rezultat, mai rar sau mai des, presedinti. Ambele grupuri se bucurau de sustinerea anumitor regiuni si tipuri de alegatori, adoptau pozitii politice relativ distince, fara sa fie totusi foarte diferite. În ansamblu, sistemul bipartidist nu s-a confruntat însa niciodata cu probleme majore. Democratii si republicanii au reusit sa "aspire" temele si programele propuse de partidele terte, atunci când aceste partide pareau sa ia prea mult avânt.
Democratii apeleaza mai ales la mari personalitati americane intrate în legenda precum Jefferson, Jackson, Wilson sau al doilea Roosevelt, pentru a se prezenta ca un partid al democratiei, al libertatii si progresului, ca un veritabil partid popular.
Republicanii, care se auto-intituleaza Grand Old Party (GOP), apeleaza, când vine vorba de mituri, la Abraham Lincoln.
Ei se auto-definesc un partid al first principles, al valorilor americane , individualism, spirit de pionierat, anti-centralism si anti-birocratie, familie si vecinatate etc. , ceea ce democratii considera a fi o caricatura a realitatii, marcata de egocentrismul GOP, de parvenitismul si de spiritul elitist al clasei superioare.
Partidele americane s-au vazut mereu confruntate cu sarcina de a asigura eficienta si legitimitatea sistemului politic, adica de a mentine încrederea societatii în performantele si sensul institutiilor de conducere.
Cele mai importante trasaturi ale sistemului american de partide pot fi rezumate dupa cum urmeaza: partidele sunt adesea simple carteluri electorale, instante de partid foarte diferite între ele; ele sunt "masinarii" care faciliteaza ascensiunea la putere a anumitor indivizi. Ele nu sunt organizate ierarhic (instante partinice autonome, posibilitate limitata de control din partea conducerii partidului). Ele sunt organizate în mod federalist (organele de partid la nivel national au putina putere de influenta). Partidele din America nu au o baza stabila de membri, acestia neplatind contributii. Partidele nu sunt finantate de candidati (influenta crescuta a gruparilor de interese...). Nu se celebreaza ziua partidului. Programele politice ale partidelor (platforms) nu se elaboreaza decât înaintea alegerilor prezidentiale; nu exista partide programatice. Alegerile preliminare preiau din ce în ce mai mult functia de nominalizare pe care o detineau partidele; împreuna cu mass-media, acestea sunt problemele cu care se confrunta partidele si care le limiteaza puterea de influenta. Candidatii si deputatii sunt mult mai legati de circumscriptia electorala decât de partid (drept de vot; finantarea campaniei electorale).
Sistemul electoral al Americii este unul majoritar bazat pe regula "first past the post", adica primul clasat intr-un stat la votul popular castiga toti electorii. Numarul de electori din fiecare stat este egal cu numarul de senatori (2 în fiecare stat) si reprezentanti trimisi în Congresul federal. Sunt doua exceptii: Maine (4 voturi) si Nebraska (5 voturi) atribuie câstigatorului votului pe întregul stat 2 electori iar restul de 2, respectiv 3 electori în functie de rezultatul candidatilor din fiecare district congresional. Deci, în Maine scorul poate fi nu numai 4-0, dar si 3-1, iar in Nebraska nu numai 5-0, dar si 4-1 sau 3-2. Interesant este ca în Colorado (9 voturi în colegiul electoral) are loc pe 2 noiembrie un referendum pentru adoptarea sistemului din Maine si Nebraska. Daca electoratul aproba propunerea, atunci Colorado (castigat in 2000 de Bush si unde acum presedintele e din nou favorit) ar putea avea o impartire de 9-0, 8-1, 7-2, 6-3 sau 5-4. Teoretic un candidat ar putea castiga intreg statul Colorado, dar obtinând majoritatea într-un singur district congresional sa piarda cu 3-6.
Desfasurarea alegerilor se face pe mai multe etape.Astfel prima etapa în alegerea candidatului din partea unui partid o reprezinta alegerile primare În majoritatea tarilor lumii partidele numesc un singur candidat. În Statele Unite însa votantii care îsi declara sprijinul pentru un partid sau altul aleg candidatul dintr-o lista.Alegerile primare încep în luna ianuarie. Candidatii se întrec între ei pentru a obtine nominalizarea din partea partidului. Selectia finala are loc la convetia nationala a partidului respectiv care se desfasoara vara. Alegerile pentru presedintele Statelor Unite au loc întotdeauna în noiembrie. În cadrul alegerilor primare votantii îi aleg pe delegatii la conventia partidului. În majoritatea cazurilor delegatii si-au exprimat deja sprijinul pentru un candidat.Candidatul care obtine majoritatea voturilor exprimate de delegati devine reprezentantul partidului în alegerile prezidentiale.Unele state cum ar fi Iowa nu organizeaza alegeri primare ci folosesc un sistem mai complex în care delegatii sunt selectati în mai multe etape.
A doua etapa este reprezentata de conventiile partidelor care este unul dintre cele mai importante evenimente în politica americana..Fiecare stat soseste la conventie cu propriii delegati si pancarte aratând candidatul la presedintie pe care îl sustin.Delegatii fiecarui stat îl aleg, doar formal, pe câstigatorul cursei care devine astfel candidat la presedintie. În final câstiga candidatul cu cei mai multi delegati si în mod firesc el obtine si sprijinul rivalilor sai din partid. El îsi alege apoi un partener candidat pentru functia de vicepresedinte.
A treia faza este campania electorala . Candidatii la presedintie se pregatesc intens pentru ultima faza a campaniei. Politicile sunt ajustate tinând seama de multe ori si de dorintele simpatizantilor candidatilor eliminati din cursa. Aceasta faza a campaniei este mai scurta decât cea pentru alegerile primare. Se fac cheltuieli mari în special cu publicitatea la televiziune si în mod normal au loc dezbateri televizate între candidatii la presedintie. Candidatii la presedintie se pregatesc intens pentru ultima faza a campaniei. Politicile sunt ajustate tinând seama de multe ori si de dorintele simpatizantilor candidatilor eliminati din cursa.
Ultima faza în alegerea presedintelui american sunt alegerile care sunt întotdeuna tinute în prima zi de marti din intervalul 2-8 noiembrie. Milioane de oameni merg la urne pentru a-si alege presedintele. Voturile sunt numarate si un rezultat partial este cunoscut la 12 ore de la închiderea urnelor. Dupa numararea voturilor procesul se muta la colegiul electoral. Fiecare stat are un numar diferit de electori.Numarul acestora reflecta reprezentarea respectivului stat in Congres. Candidatul desemnat câstigator într-un stat câstiga si toate voturile electorilor respectivului stat. Ceilalti candidati nu primesc nici un vot, cu exceptia statelor Nebraska si Maine care dau voturi si candidatilor cu procente importante în votul popular. Odata ce un candidat are majoritatea în toate statele, în mintea populatiei alegerile s-au terminat. Dar de fapt colegiul electoral se reuneste si voteaza presedintele. Membrii colegiului nu sunt obligati legal sa voteze pentru candidatul desemnat câstigator sau în functie de alegerea facuta de partidul din care fac parte, dar se întâmpla foarte rar ca votul lor sa fie altul. Voturile colegiului elector sunt formal numarate în fata Congresului în luna ianuarie.
În cazul în care numaratoarea voturilor indica egalitate, cade în sarcina Congresului SUA sa aleaga presedintele si a Senatului sa numeasca vicepresedintele.
|
