SPECIFICUL SISTEMULUI POLITIC
Un aspect important care trebuie clarificat este specificul sis-temului politic, deoarece, în
realitate, acesta nu se confundă si nu se dizolvă în sistemul social global. E1 are specificul său, rolul
său pro-priu si o autonomie relativă, ceea ce-i permite să stabilească obiec-tivele dezvoltării
politice, să. asigure realizarea acestor obiective prin mobilizarea, în manieră autoritară, a resurselor
materiale si umane, a valorilor si bunurilor existente la nivelul întegii societâti. S pecificul
sistemului politic constă în faptul că el defineste modul cum se exercită puterea politică si cum este
organizată viata politică a unei societăti date, cum se afirmă si evoluează ea în raport cu cerintele
sociale ss cu participarea cetătenilor la functionarea puterii politice.
Autonomia relativă constă în faptul că, desi sistemul politic este parte integrantă a societătii,
unul dinlre elementele ei structurale cele mai importante, având toate înanifestările sale originale, în
ultimă instantă, în cauze de ordin social, cu toate acestea, el nu se dizolvă,
nu se disipează în sistemul social global care-1 cuprinde, nici nu se substituie acestuia ss nici nu se
identifică cu el, ci se afirmă si functionează ca un element structural distinct, având o entitate ss
"fîzionomie" proprii, functii si mecanisme specifice ce-i conferă o independentă relativă în raport
cu societatea.
Această independentă (autonomie) este relativă tocmai pentru că, fîind o componentă stucturală
a societătii, si stemul po1itic nu poate face abstactie de caracteristicile si directiile fundamentale de
existentă, structurare si evolutie ale societătii, acestea oferindu- i cadrele principale de existentă si
functionare. De asemenea, este o autonomie relativă deoarece sistemul politic - ca nici unul din
cele- lalte subsisteme ale sistemului social global - este cel care stabileste finalitătile (obiectivele)
functionării si dezvoltării societătii si a subsistemelor sale. Prin mobi1izarea resurselor materiale
si umane, el asigură realizarea acestor fina1ităti, luând decizii, elaborând si înfăptuind politici
globale sau sectoriale prin care influentează. evo lutia socială. Sistemul politic poate îndeplini o
asemenea menire prin toate componentele sale, actionând conjugat si interdependent, cât si prin
functiile fiecăreia în parte. De aceea, un aspect important al analizei sistemului politic este cel al
alcătuirii sale, al elementelor ce-1 compun.
Dincolo de diferentele termino logice sistemice si functionaliste si de faptul că unele notiuni sunt
di spuse diferit în constuctiile teore-tice, alcătuirea sistemului politic este problema pe care au
căutat să o rezolve principalele modele elaborate în domeniul sociologiei politice contemporane.
Există tendinta de a reduce sistemul politic fîe la sistemul guvemamental - în felul acesta sistemul
politic apărând doar ca centu al deciziilor general-obligatorii -, fie la institutii, în acest caz el
apărând ca fiind format numai din institutii si organizatii. În realitate, sistemul politic integrează cu
necesitate institutiile politice ss întregul lor proces de functionare, relatiile politice si întregul
mecanism al legăturilor directe si nemijlocite dinte "conducători" si "condusi", deciziile politice si
mecanismele de luare a acestora, înfăptuirea practică a acestor decizii, normele politice si juridice
si aplicarea lor efectivă, ideile si comportamentul politic etc..
Institutiile politice sunt reprezentate de stat si organele sale
centrale si locale, partidele politice, organizatiile politice si meca-nismele care asigură. participarea
cetătenilor la viata po1itică în ansamblul ei. Este de observat că, desi institutiile po1itice diferă prin
natura lor si au functii specifice derivate tocmai din această natură, ele sunt astfel configurate încât
rea1izează o structurâ uni-tară ce se manifestă în unitatea lor functională, rezultată din cali- tatea
de componente intrinseci sistemului politic.
Relatiile politice sunt constituite din ansamblul raporturilor din-tre institutiile politice, dintre
acestea si cetâteni, ca si dintre cetăteni, respectiv, grupări de indivizi în procesul po1itic. Ansamblul
relatiilor po1itice dezvăluie angrenajul institutiilor ss organizatiilor politice incluse functional în si
stemul politic, precum ss legăturile reale si complexe dinlre "conducători" ss "condusi", dinlre
stuctura puterii si indivizi.
Ideile politice se manifestă atât sub formă de teoni, conceptii, docirine, programe si strategii
politice, cât si sub formă de convin- geri, experiente, cunostinte empirice în materie de politică pe
care oamenii le dobândesc în cadrul si în cursul implicării si participării lor la procesul politic. Sub
ambele aspecte, ideile politice sunt inf1uentate de natura societătii în cadrul căreia functionează
sistemul politic respectiv, de caracterul sistemului si al regimului politic con-siderate, de relatiile si
in stitutiile po1itice, de traditii si particularităti istorice si nationale, de contradictiile si raporturile
din viata po1itic ă. Ele reflectă, pe plan spiritual, relatiile si institutiile po1itice, practica politică si
actiunea indivizilor si grupurilor, determinate de partici-parea lor la procesul politic.
Normele si valorile politice exprimă "reguli de activitate impuse fie prin traditii, fie prin
autoritate în câmpul manifestării politice a indivizilor, a organizatiilor ss a grupurilor politice, în
competitia lor pentru inf1uentarea, controlul si cucerirea puterii politice sau pentru mentinerea si
consolidarea ei" . Normele politice orientează com-portamentele institutiilor politice, ale
indivizilor ss grupurilor impli-cate în procesele politice si angajate pe terenul actiunii politice, stabilind
locul actiunii fiecăruia în cadrul structurii globale a sistemului politic în ansamblu,
modalitătile desfăsurării actiunii politice. Ele
15 Mică enciclopedie de politologie, Editura Stiintifică si Enciclopedică, Bucuresti, l977,p.
defînesc, într-o manieră formalizată, caracterul relatiil or politice dintr-o societate, precum si tradi
tiile po1itice, etaloanele sau stan-dardele de comportament acceptate, atitudinea civică ss reactiile,
individuale sau de grup, la evenimentele politice, valori care orien-tează, direct sau mijlocit,
functionarea sistemului politic. După cum am văzut, aceste patru grupe de componente alcătuiesc,
în abordarea functionalistă a lui A1mond, cele două componente majore ale sis-temului politic:
structura ss cultura politică.
|
