SPECIFICUL SISTEMULUI POLITIC
Un aspect important care trebuie clarificat este specificul sis-temului politic, deoarece, în
realitate, acesta nu se confundã si nu se dizolvã în sistemul social global. E1 are specificul sãu, rolul
sãu pro-priu si o autonomie relativã, ceea ce-i permite sã stabileascã obiec-tivele dezvoltãrii
politice, sã. asigure realizarea acestor obiective prin mobilizarea, în manierã autoritarã, a resurselor
materiale si umane, a valorilor si bunurilor existente la nivelul întegii societâti. S pecificul
sistemului politic constã în faptul cã el defineste modul cum se exercitã puterea politicã si cum este
organizatã viata politicã a unei societãti date, cum se afirmã si evolueazã ea în raport cu cerintele
sociale ss cu participarea cetãtenilor la functionarea puterii politice.
Autonomia relativã constã în faptul cã, desi sistemul politic este parte integrantã a societãtii,
unul dinlre elementele ei structurale cele mai importante, având toate înanifestãrile sale originale, în
ultimã instantã, în cauze de ordin social, cu toate acestea, el nu se dizolvã,
nu se disipeazã în sistemul social global care-1 cuprinde, nici nu se substituie acestuia ss nici nu se
identificã cu el, ci se afirmã si functioneazã ca un element structural distinct, având o entitate ss
"fîzionomie" proprii, functii si mecanisme specifice ce-i conferã o independentã relativã în raport
cu societatea.
Aceastã independentã (autonomie) este relativã tocmai pentru cã, fîind o componentã stucturalã
a societãtii, si stemul po1itic nu poate face abstactie de caracteristicile si directiile fundamentale de
existentã, structurare si evolutie ale societãtii, acestea oferindu- i cadrele principale de existentã si
functionare. De asemenea, este o autonomie relativã deoarece sistemul politic - ca nici unul din
cele- lalte subsisteme ale sistemului social global - este cel care stabileste finalitãtile (obiectivele)
functionãrii si dezvoltãrii societãtii si a subsistemelor sale. Prin mobi1izarea resurselor materiale
si umane, el asigurã realizarea acestor fina1itãti, luând decizii, elaborând si înfãptuind politici
globale sau sectoriale prin care influenteazã. evo lutia socialã. Sistemul politic poate îndeplini o
asemenea menire prin toate componentele sale, actionând conjugat si interdependent, cât si prin
functiile fiecãreia în parte. De aceea, un aspect important al analizei sistemului politic este cel al
alcãtuirii sale, al elementelor ce-1 compun.
Dincolo de diferentele termino logice sistemice si functionaliste si de faptul cã unele notiuni sunt
di spuse diferit în constuctiile teore-tice, alcãtuirea sistemului politic este problema pe care au
cãutat sã o rezolve principalele modele elaborate în domeniul sociologiei politice contemporane.
Existã tendinta de a reduce sistemul politic fîe la sistemul guvemamental - în felul acesta sistemul
politic apãrând doar ca centu al deciziilor general-obligatorii -, fie la institutii, în acest caz el
apãrând ca fiind format numai din institutii si organizatii. În realitate, sistemul politic integreazã cu
necesitate institutiile politice ss întregul lor proces de functionare, relatiile politice si întregul
mecanism al legãturilor directe si nemijlocite dinte "conducãtori" si "condusi", deciziile politice si
mecanismele de luare a acestora, înfãptuirea practicã a acestor decizii, normele politice si juridice
si aplicarea lor efectivã, ideile si comportamentul politic etc..
Institutiile politice sunt reprezentate de stat si organele sale
centrale si locale, partidele politice, organizatiile politice si meca-nismele care asigurã. participarea
cetãtenilor la viata po1iticã în ansamblul ei. Este de observat cã, desi institutiile po1itice diferã prin
natura lor si au functii specifice derivate tocmai din aceastã naturã, ele sunt astfel configurate încât
rea1izeazã o structurâ uni-tarã ce se manifestã în unitatea lor functionalã, rezultatã din cali- tatea
de componente intrinseci sistemului politic.
Relatiile politice sunt constituite din ansamblul raporturilor din-tre institutiile politice, dintre
acestea si cetâteni, ca si dintre cetãteni, respectiv, grupãri de indivizi în procesul po1itic. Ansamblul
relatiilor po1itice dezvãluie angrenajul institutiilor ss organizatiilor politice incluse functional în si
stemul politic, precum ss legãturile reale si complexe dinlre "conducãtori" ss "condusi", dinlre
stuctura puterii si indivizi.
Ideile politice se manifestã atât sub formã de teoni, conceptii, docirine, programe si strategii
politice, cât si sub formã de convin- geri, experiente, cunostinte empirice în materie de politicã pe
care oamenii le dobândesc în cadrul si în cursul implicãrii si participãrii lor la procesul politic. Sub
ambele aspecte, ideile politice sunt inf1uentate de natura societãtii în cadrul cãreia functioneazã
sistemul politic respectiv, de caracterul sistemului si al regimului politic con-siderate, de relatiile si
in stitutiile po1itice, de traditii si particularitãti istorice si nationale, de contradictiile si raporturile
din viata po1itic ã. Ele reflectã, pe plan spiritual, relatiile si institutiile po1itice, practica politicã si
actiunea indivizilor si grupurilor, determinate de partici-parea lor la procesul politic.
Normele si valorile politice exprimã "reguli de activitate impuse fie prin traditii, fie prin
autoritate în câmpul manifestãrii politice a indivizilor, a organizatiilor ss a grupurilor politice, în
competitia lor pentru inf1uentarea, controlul si cucerirea puterii politice sau pentru mentinerea si
consolidarea ei" . Normele politice orienteazã com-portamentele institutiilor politice, ale
indivizilor ss grupurilor impli-cate în procesele politice si angajate pe terenul actiunii politice, stabilind
locul actiunii fiecãruia în cadrul structurii globale a sistemului politic în ansamblu,
modalitãtile desfãsurãrii actiunii politice. Ele
15 Micã enciclopedie de politologie, Editura Stiintificã si Enciclopedicã, Bucuresti, l977,p.
defînesc, într-o manierã formalizatã, caracterul relatiil or politice dintr-o societate, precum si tradi
tiile po1itice, etaloanele sau stan-dardele de comportament acceptate, atitudinea civicã ss reactiile,
individuale sau de grup, la evenimentele politice, valori care orien-teazã, direct sau mijlocit,
functionarea sistemului politic. Dupã cum am vãzut, aceste patru grupe de componente alcãtuiesc,
în abordarea functionalistã a lui A1mond, cele douã componente majore ale sis-temului politic:
structura ss cultura politicã.
|
