STRUCTURA PARLAMENTULUI EUROPEAN
Organizarea Parlamentului european e reglementata în tratatele constitutive si în Regulamentul adoptat cu majoritate de catre Parlament însusi. Regulamentul a facut obiectul unei reforme globale în octombrie 1993.
Parlamentul european cuprinde:
-un Birou;
-Conferinta pre& 555u2013f #351;edintilor;
-Comisii;
-Grupuri politice parlamentare.14
PREsEDINTELE PARLAMENTULUI EUROPEAN
Parlamentul European desemneaza dintre membrii sai un presedinte pe o durata de doi ani si jumatate, precum si un birou din care mai fac parte 14 vicepresedinti si 5 chestori.
Presedintele Parlamentului European are un rol determinant în cadrul lucrarilor adunarii, precum si în domeniul relatiilor externe.În afara de functiile sale protocolare, presedintele conduce întreaga activitate a parlamentului si prezideaza deliberarile, exercitând o reala forta de influenta.
Este amintita magistratura influenta care a fost exercitata în perioada iulie 1969 - ianuarie 1972 de catre SimoneVeil, precum si presedintia spaniolului Enrique Baron Crespo, în perioada iulie 1989 - ianuarie 1992, care s-a remercat printr-o prestatie stearsa.
Întâlnindu-se cu personalitati de prim rang care, fie ca sunt sefi de stat si de guvern din tarile membre ale Uniunii, fie cǎ sunt personalitati din tari terte, presedintele Parlamentului face ca rolul politic jucat de institutia pe care o reprezinta sa depaseasca componentele juridice strict delimitate prin tratate.
Presedintele Parlamentului conduce delegatia parlamentara cu ocazia reuniunilor prevazute a avea loc împreuna cu Consiliul de Ministri în cadrul procedurii denumite de concertare.15
Totodata, Tratatul de la Maastricht prevede ca presedintele Consiliului împreuna cu presedintele Parlamentului convoacǎ comitetul paritar de conciliere prevazut în cadrul procedurii de codecizie.
De asemenea, presedintele Parlamentului participa alaturi de presedintele Comisiei si presedintele Consiliului la reuniunile destinate clarificarii punctelor discordante, in ceea ce priveste stabilirea bugetului comunitar.
Tot el este invitat sa-si expuna punctele de vedere în fata Consiliului European la începutul lucrarilor acestuia.
BIROUL
Biroul este organul regulator care este responsabil cu bugetul parlamentului si raspunde de chestiuni administrative, de organizare si de personal. Pe lânga Presedinte si cei paisprezece vicepresedinti, acesta mai include cinci chestori care ocupa o pozitie consultativa în chestiunile administrative si financiare legate de Membri si de Statutul acestora. Membrii Biroului sunt alesi cu un mandat de doi ani si jumatate.
CONFERINŢA PREsEDINTILOR
Noul text al regulamentului a suprimat Biroul largit (care era compus din membrii Biroului si presedintii grupurilor politice parlamentare), fiind înlocuit, de acum încolo, de o conferinta a presedintilor. Conferinta este compusa din presedintele Parlamentului si din presedintii grupurilor politice. Ea este organismul politic conducator al Parlamentului. Conferinta elaboreaza agenda pentru sesiunile plenare, stabileste orarul activitatii organismelor parlamentare si termenii de referinta si dimensiunea comisiilor si delegatiilor parlamentare.
COMISIILE
Pentru pregatirea lucrarilor plenare, Parlamentul European poate sa creeze comisii parlamentare, care au un rol deosebit de important, deoarece, reunindu-se în intervalul sesiunilor, asigura continuitatea lucrarilor Parlamentului.
Comisiile prevǎzute în art. 135 si urm. din Regulamentul interior sunt de mai multe tipuri. În prezent, exista 17 astfel de comisii:
-Comisia pentru Afaceri Externe, Drepturile Omului, Securitatea Comunǎ si Politica de Apǎrare ;
-Comisia pentru Bugete ;
-Comisia pentru Control Bugetar ;
-Comisia pentru Drepturile si Libertǎtile Cetǎteanului, Justitie si Familie ;
-Comisia pentru Afaceri Economice si Monetare ;
-Comisia pentru Legislatie si Piata Internǎ ;
-Comisia pentru Industrie, Comert Exterior, Cercetare si Energie ;
-Comisia pentru Forta de Muncǎ si Probleme Sociale ;
-Comisia pentru Mediu, Sǎnǎtate Publicǎ si Politica Consumatorului ;
-Comisia pentru Agriculturǎ si Dezvoltarea Ruralǎ ;
-Comisia pentru Pescǎrii ;
-Comisia pentru Politica Regionalǎ, Transport si Turism ;
-Comisia pentru Culturǎ, Tineret, Educatie, Media si Sport ;
-Comisia pentru Dezvoltare si Cooperare ;
-Comisia pentru Probleme Constitutonale ;
-Comisia pentru Drepturile Femeii si Egalitatea Sexelor ;
-Comisia pentru Petitii .
Fiecare comisie are un domeniu de activitate precis, fixat în anexa VI din Regulamentul interior. Membrii Comisiilor permanente sunt alesi în prima perioada a sesiunii Parlamentului nou ales si apoi, dupa o perioada de doi ani si jumatate.
Parlamentul European poate sa constituie si comisii temporare al caror mandat este de regula de maxim 12 luni. Componenta, mandatul si atributiile acestor comisii sunt stabilite prin deciziile pe baza carora sunt instituite.
Prin Tratatul asupra Uniunii Europene (art. G 41- modificând art. 138 -Tratatul CE ), se arata ca la cererea unor patrimi din membrii sai, Parlamentul European poate constitui o comisie Temporara de ancheta, pentru a examina acuzatiile privind savârsirea de infractiuni sau de rea administrare în aplicarea dreptului comunitar, cu exceptia cazurilor când faptele sunt cercetate de alte organe jurisdictionale.
Regulamentul Parlamentului a prevazut, începând cu 1981, posibilitatea înfiintarii unor delegatii interparlamentare; aceste delegatii sunt chemate sa joace un rol important în contactele externe ale Parlamentului si în cooperarea interparlamentara.
Parlamentul european poate înfiinta comisiile parlamentare mixte, cu participarea parlamentarilor din statele asociate la Comunitate sau din statele cu care sunt angajate negocieri de aderare. 16
GRUPURILE POLITICE
Grupurile politice parlamentare reprezinta formatiunile organizatorice ale parlamentelor în functie de criteriile politice care îi separa. Constituirea grupurilor politice reprezinta o caracteristica a organizarii Parlamentului European, traducând
orientarile partidelor politice care le formeaza.
Grupurile se constituie printr-o declaratie facuta Presedintelui Parlamentului care cuprinde semnatura membrilor sai, denumirea grupului si componenta biroului.
Aceasta declaratie se publica în J.O.C.E. Pentru prima data în Parlamentul European constituirea grupurilor politice a fost decisa la 21 martie 1958 (constituirea lor realizându-se la cea de-a doua sesiune a Parlamentului European din acelasi an ).
Numarul minim al deputatilor necesar constituirii unui grup este fixat de regulament la 29 daca deputatii apartin unui singur stat membru, la 23 daca sunt din doua state membre si la 14 daca sunt din patru state membre sau mai multe.
Este interzisa participarea unui parlamentar în mai multe grupuri politice. Grupurile politice se constituie dupa convingerile politice ale acestora si nu dupa criteriul nationalitatii lor.
Deputatii care nu adera la nici un grup sunt desemnati ca " neînscrisi ". Conform art. 26-27, din Regulamentul interior, din categoria parlamentarilor apolitici sunt desemnati doi participanti fara drept de vot, la lucrarile Biroului largit.
În cadrul reuniunilor Parlamentului European, deputatii sunt asezati în semicerc pe grupuri politice, cu scopul de a demonstra solidaritatea ideologica.17
Fiecare grup politic parlamentar este reprezentat de presedintele sau la Conferinta Presedintilor. În sesiunile plenare, presedintii grupurilor politice exprima pozitiile grupurilor lor.
Grupurile politice au multiple prerogative: beneficiaza de resurse proprii
prevazute în bugetul Parlamentului; au propriul secretariat a carui importanta ar trebui întarita; au o participare activa în pregatirea ordinii de zi; au o contributie sustinuta la dezbateri; desfasoara activitati proprii (simpozioane, buletine de informare, etc.); au administratori specializati permanenti atasati pe lânga comisiile parlamentare, contribuind la pregatirea lucrarilor comisiilor.
Prin programele lor, grupurile politice parlamentare tind sa depaseasca traditionala divizare politica stânga-dreapta.
Conform art. 126 din Regulamentul interior, mai pot fi constituite si delegatii interparlamentare desemnate de catre grupurile politice, având competenta stabilita de Parlament în scopul întretinerii relatiilor cu parlamente ale altor state si cu organizatii internationale.
Tratatul de la Maastricht evidentiaza importanta partidelor politice în procesul integrarii europene.
În art. 138 A -Tratatul CE (introdus prin Tratatul de la Maastricht) se arata ca partidele politice la nivelul european sunt importante ca factor de integrare în cadrul Uniunii. Ele contribuie la formarea unei constiinte europene si la exprimarea vointei politice a cetatenilor Uniunii.
Opt grupuri politice s-au constituit dupa alegerile din iunie 1999, care au antrenat câteva schimbari fata de adunarea anterioara:
-grupul partidului popular european (democrati-crestini) si democratilor europeni -PPE-DE:233 membri;
-grupul partidului socialistilor europeni-PSE:180 membri;
-grupul partidului european al liberalilor, democratilor si reformatorilor-ELDR: 50 de membri;
-grupul Verzilor/alianta Libera europeana- V/ALE:48 membri;
-grupul confederal al stângii unitare europene/stânga verde nordica-GUE/NGL:42 membri;
-grupul uniunii pentru Europa natiunilor-UEN:30 membri;
-grupul pentru Europa democratiilor si a diferentelor -EDD: 16 membri;
-grupul celor neînscrisi- NI: 27 membri.18
SECRETARIATUL
Activitatea Parlamentului este organizata de un secretariat, condus de un Secretar General, si care are un personal de aproximativ 3500 de persoane, pe lânga care mai functioneaza si personalul grupurilor politice si asistentii membrilor. Cele unsprezece limbi de lucru ale Parlamentului presupun ca o treime din personalul secretariatului sa lucreze în domeniul lingvistic ( traducere si interpretare). Cu toate acestea, in ciuda constrângerilor impuse de multilingvism si de cele trei puncte de lucru, bugetul operational al Parlamentului este doar unu la suta din bugetul
Comunitatii, adica un euro si jumatate pe an de la fiecare persoana care traieste în Uniunea Europeana.
AVOCATUL EUROPEAN AL POPORULUI
O pozitie importanta în valorificarea dreptului la petitionare este detinutǎ de mediatorul numit de Parlament si abilitat sa primeasca plângerile ce provin de la persoanele mentionate si care sunt relative la cazurile de rea administrare în actiunea institutiilor sau organismelor comunitare, cu exceptia Curtii de justitie si a Curtii de prima instanta în exercitarea functiilor lor jurisdictionale. Consideram însa, ca nu poate fi pusa în cauza reaua administrare în privinta fondurilor bugetare întrucât în aceasta materie este consacrata competenta speciala a Curtii de conturi.
Conform misiunii sale, mediatorul procedeaza la anchetele pe care el le socoteste justificate fie din proprie initiativa, fie pe baza plângerilor care i-au fost prezentate direct ( art.8 D, par. 2 ) sau prin intermediul unui membru al Parlamentului, afara daca faptele afirmate fac sau au facut obiectul unei proceduri jurisdictionale. Prin urmare, mediatorul se poate sesiza din oficiu, dar este de presupus ca informatiile pe care el le detine pentru deschiderea procedurii au, totusi, o sursa oficiala comunitara sau ca el a constat ex propriis sensibus faptele de rea administrare. Pe de alta parte, daca sunt în cauza petitionari, exista o dubla modalitate a relatiei mediatorului cu petitionarii: una directa, când acestia prezinta personal cererea, si una mediata, prin interpunerea unui membru al Parlamentului european. Textul legal nu precizeaza ca acest membru trebuie sa fie un conational al petitionarului sau un corezident, de unde se poate afirma ca este posibil sa fie oricare dintre membrii Parlamentului. În mod logic se poate impune si concluzia, pe care am mai revelat-o, în sensul ca astfel ei nu-si reprezinta numai propriile popoare, asa cum în mod formal se precizeaza la art. 137.
În cazul când mediatorul a constatat un fapt de rea administrare, el sesizeaza
institutia în cauza, care dispune de un termen de trei luni pentru a-i aduce la cunostinta opinia sa, dupa care va înainta un raport Parlamentului si institutiei respective si va fi informat petitionarul despre rezultatul acestor anchete.
Mediatorul îsi exercita functiile sale în deplina independenta. Astfel ca în îndeplinirea obligatiilor sale el nu va solicita instructiuni si nici nu le va accepta, daca eventual s-ar încerca sa i se dea, din partea vreunui organism (comunitar sau national). El se va supune numai statutului si conditiilor generale de exercitare a functiilor sale fixate de Parlament, dupa ce s-a luat avizul Comisiei si cu aprobarea Consiliului ce hotaraste cu majoritate. Consiliul, prin Decizia Nr. 94/114 din 7 februarie 1994 a aprobat Decizia Parlamentului, mentionata, privind statutul si conditiile generale de exercitare a acestor functii.
|
