Simpozionul "Miscarea armata de rezistenta anticomunista din Romania, 1944-1962"

Simpozionul "Miscarea armat de rezistentă anticomunistă din România, 1944-1962"
Giurgiu, 31 octombrie-1 noiembrie 2002

În cadrul actiunii "CNSAS la tine acasa", menita sa populari­zeze scopurile si activitatea Consiliului National pentru Studierea Arhivelor Securitatii, au fost organizate, între 15 octombrie si 4 no­iembrie, în municipiul Giurgiu, o suita de manifestari cuprinzând prezentarea expozi&# 747o149h 355;iei "si tu ai fost urmarit!", o masa rotunda pe probleme referitoare la politia politica din România si un sim­pozion stiintific.

În cadrul simpozionului, intitulat "Miscarea armata de rezisten­ta anticomunista din România, 1944-1962", au fost prezentate 17 co­mu­nicari realizate de angajatii Directiei Cercetare-Arhiva din cadrul CNSAS.

Lucrarile simpozionului, gazduite de Prefectura Judetului Giur­giu, au fost structurate pe patru sesiuni de lucru. Cea dintâi sedinta, menita sa contureze o imagine de ansamblu a rezistentei armate, a cuprins lucrarea Ralucai Spiridon referitoare la Miscarea Nationala de Rezistenta urmata de o analiza bine structurata a rezistentei anti­co­muniste semnata de Liviu Bejenaru. În încheierea sesiunii I, Adrian Petcu a prezentat date inedite privind implicarea unor reprezentanti ai Bisericii Ortodoxe Române în rezistenta anticomunista.

În sedinta a II-a, Luminita Hritcu a prezentat modalitatile în care reteaua informativa a fost folosita de Securitate în distrugerea gru­pu­­rilor de rezistenta armata, iar Florian Banu a realizat un "in­ven­tar" al metodelor folosite de organele de represiune în actiunile îm­po­triva rezistentei din munti. Lucrarile sedintei a II-a s-au în­cheiat prin prezentarea de catre Elisabeta Neagoe a activitatii unui prim (si sem­nificativ) grup de rezistenta: grupul Leon susman.

sedinta a III-a a fost dedicata în întregime prezentarii activitatii unor grupuri si organizatii de rezistenta de pe tot cuprinsul tarii. Clara Cosmineanu a relevat actiunile grupului Teodor susman, urmata de Oana Ionel si Dragos Marcu care au prezentat o moda­li­tate diferita de rezistenta: realizarea si difuzarea de manifeste de catre Iosif Capota. Camelia Duica a înfatisat aspecte ale rezistentei din Banat (grupurile Isfanut, Mutascu si Duicu) iar Monica Grigore a adus în atentia publicului un episod al rezistentei din nordul Olteniei (grupul Arnota). În încheiere, Iuliu Cracana a descris acti­vitatea orga­ni­zatiei de rezistenta conduse de Ion Gavrila în nordul Fagarasului.

Lucrarile sedintei a IV-a au fost deschise prin comunicarea sus­ti­nuta de Cristina Anisescu, comunicare dedicata memoriei unor so­mi­tati ale stiintei românesti: Nicolae Margineanu si George Bontila, a caror activitate stiintifica a fost curmata prin implicarea lor în pro­cesul Miscarii Nationale de Rezistenta din 1948. Alina Ilinca si Liviu Bejenaru au prezentat un caz "mai special" de rezistenta (grupul Pop - Oniga), iar Mirela Matiu a sustinut necesitatea unei restudieri a da­telor "Procesului marii finante" orchestrat de autoritatile comuniste în 1948. În aceeasi sesiune, Liviu Ţaranu si Theodor Barbulescu au pre­zentat o comunicare cu o puternica încarcatura emotionala, reconsti­tuind "existenta cotidiana a unui «bandit»" - Vasile Motrescu. Liviu Plesa a adus în atentie problema apartenentei politice a membrilor rezistentei din Ardeal, iar, în încheiere, Elena Gherman a prezentat auditoriului formele de rezistenta pasiva manifestate în procesul colectivizarii.

Lucrarile simpozionului stiintific s-au încheiat printr-o sesiu­ne finala dedicata discutiilor si concluziilor. În cadrul acestora au luat parte si reprezentanti ai AFDPR Giurgiu, ai Muzeului de Istorie Giurgiu si ai altor autoritati locale, prezenti în sala. A fost evi­dentiat efortul de investigare a arhivelor si a altor forme de con­servare a trecutului, directiile fertile de cercetare deschise prin comunicarile pre­zentate, precum si necesitatea aprofundarii aces­tor probleme. Remarcabila a fost interventia domnului Netejoru, din partea AFDPR Giurgiu, care, pe baza experientei pro­prii, a sugerat extinderea investigatiilor si asupra unor forme de re­zistenta mai putin cunoscute, precum cea a fostilor prizonieri în URSS.

În concluzie, simpozionul poate fi apreciat ca o reusita deplina, în sensul de prim pas în analizarea unei probleme atât de contro­ver­sate precum aceea a rezistentei armate anticomuniste. Valoarea lu­cra­rilor prezentate aici a fost sporita, pe lânga spiritul de analiza ma­nifestat de autori, de ineditul surselor arhivistice (arhivele fostei Securitati), în cea mai mare parte neexplorate pâna în prezent de cercetarea istorica.