Sistemul institutional al Uniunii Europene
Sistemul institutional al Uniunii Europene este astfel constituit incat acesta sa raspunda cat mai bine obiectivelor si programelor sale.
Principalele etape ale dezvoltarii sistemului institutional al Uniunii Europene au fost urmatoarele, din care unele nu sunt indeplinite nici pana acum si continua:
1951 - formarea Comunitatii Europene a Carbunelui si Otelului (Tratatul de la Paris) de catre un numar de 6 state membre: Belgia, Franta, Germania, Italia, Luxemburg si Olanda.
1957 infiintarea Comunitatii Economice Europene (C.E.E.) si a Comunitatii Europene a Energiei Atomice (Tratatul de la Roma) de catre aceleasi 6 state (Belgia, Franta, Germania, Italia, Luxemburg si Olanda).
1965 unificarea institutionala prin care cele trei comunitati au un singur Consiliu si o singura Comisie Europeana.
1968 finalizarea Uniunii Vamale
1973
prima extindere a
Comunitatilor Europene, prin aderarea Danemarcei,
Irlandei si a Regatului Unit.
1974
- conferinta sefilor de state si de
guverne capata denumirea de Consiliu
European.
1977 - intrarea in functiune a Curtii Auditorilor.
1979 - primele alegeri directe pentru Parlamentul European cu participarea cetatenilor statelor membre dupa regulile stabilite de fiecare stat membru. 1981 a doua extindere prin aderarea Greciei.
1986 adoptarea deciziei pentru infaptuirea Pietei Unice si introducerea conceptului de piata unica in Tratatele C.E.E. (Actul Unic European).
a treia extindere prin aderarea Portugaliei si Spaniei
1993 1 ianuarie - finalizarea pietei unice prin eliminarea controlului de frontiera intre statele membre
adoptarea deciziei pentru realizarea Uniunii
Economice si Monetare
(Tratatul de la Maastncht)
Prin tratatul de la Maastricht se introduce conceptul de „Uniune Europeana', cu trei piloni, respectiv:
a)
Parlamentul European, ales in mod direct de catre
cetatenii din
statele
membre
b) Consiliul Uniunii Europene
c) Comisia Europeana
(l994 a patra extindere prin aderarea Austriei, Finlandei si Suediei 1999 - 1 ianuarie - intrarea in cea de-a treia etapa a constructiei Uniunii Economice si Monetare, prin adoptarea monedei unice euro de catre 12 state membre din cele 15 ale UE. Nu fac parte din zona euro: Danemarca, Regatul Unit si Suedia.
Ca urmare a deciziei Uniunii Europene de a primi noi state au fost realocate locurile de vot in institutiile Uniunii Europene astfel:
|
Nr. locuri actual |
Nr. locuri viitor * |
|
Nr. locuri viitor |
Austria |
21 |
17 |
Bulgaria |
17 |
Belgia |
25 |
22 |
Cehia |
20 |
Danemarca |
16 |
13 |
Cipru |
6 |
Finlanda |
16 |
13 |
Estonia |
6 |
Franta |
87 |
72 |
Letonia |
8 |
Germania |
99 |
99 |
Lituania |
12 |
Grecia |
25 |
22 |
Malta |
5 |
Irlanda |
15 |
12 |
Polonia |
50 |
Italia |
87 |
72 |
Romania |
33 |
Luxemburg |
6 |
6 |
Slovecia |
13 |
Marea Britanie |
87 |
72 |
Sloveniua |
7 |
Olanda |
31 |
25 |
Ungaria |
20 |
Portugalia |
25 |
22 |
|
|
Spania |
64 |
50 |
|
|
Suedia |
22 ] |
18 |
|
|
* dupa aderarea primelor 12 tari
Tabelul 1.1 - Alocarea numarului de locuri in Parlamentul European
2002-2004 - pregatirea propunerilor pentru refacerea sistemului institutional al Uniunii Europene.
Uniunea Europeana este un sistem institutional unic in lume care se bazeaza pe delegarea de catre statele membre a suveranitatii lor in unele probleme vitale institutiilor Uniunii Europene.
Ideea forte care a stat la baza dezvoltarii integrarii europene este aceea ca pacea, stabilitatea si prosperitatea in Europa pot fi detinute si consolidate prin interdependenta economica crescanda a statelor europene si cooperarea acestora la realizarea unui proiect politic comun de anvergura, si anume Uniunea Europeana.
Uniunea Europeana se sprijina pe trei piloni de baza:
1. Comunitatea Economica Europeana;
2. Politica externa si de securitate comuna;
3. Cooperarea in domeniul justitiei si afacerilor interne.
1.1. Parlamentul
Instituit in anul 1958 initial a fost compus din 148 de parlamentari care din 1979 sunt alesi directe prin votul cetatenilor din statele membre, pe o perioada de 5 ani.
Alegerile parlamentarilor au loc dupa regulile din fiecare tara. Numarul parlamentarilor dupa cele 4 extinderi a ajuns la 626, iar dupa aderarea si a celor 12 tari este de 732.
Parlamentul indeplineste trei functii importante:
imparte puterea de a legifera cu Consiliul UE;
imparte autoritatea
asupra bugetului UE. cu Consiliul U. E. La sfarsitul
procedurilor
bugetare, adopta bugetul in intregul sau;
exercita
supravegherea democratica asupra Comisiei Europene.
Organele
de conducere ale Parlamentului sunt:
Biroul (Presedintele + 14 vicepresedinti);
Conferinta Presedintilor (Presedintele si presedintii grupurilor politice);
Patru chestori;
Conferinta presedintilor comitelelor;
Conferinta presedintilor delegatiilor,
Mandatele Presedintelui, vicepresedintilor si ale chestorilor sunt pe doi ani. Parlamentul isi desfasoara activitatea prin:
17 comitete;
20 delegatii interparlamentare;
14 delegatii care lucreaza impreuna cu comitetele parlamentare.
Fiecare comitet isi alege propriul
sau birou, format dintr-un presedinte si doi
sau trei vicepresedinti.
Parlamentarii sunt grupati in functie de afinitatile politice, in grupuri transnationale cu urmatorul numar minim:
29 daca provin dintr-un singur stat;
23 daca provin din doua state;
18 daca provin din trei state;
14 daca provin din patru state sau mai multe state.
1. 2. Consiliul Europei
Este format din sefi de stat sau de guverne si se reuneste de cel putin doua ori pe an avand principalele atributii;
genereaza impulsurile politice necesare integrarii europene;
aproba orientarile generale pentru coordonarea politicilor economice;
defineste principiile si liniile generale ale
politicii externe si de securitate
comuna,
precum si alte politici in domeniul afacerilor interne si al
cooperarii
judiciare.
Consiliul Uniunii Europene (Consiliul Ministrilor) este format din cate un ministru din fiecare stat si de fiecare data, la sedinte, participa ministrii in functie de subiectul discutat.
Presedintia consiliului este asigurata prin rotatie de fiecare stat membru, o data la sase luni, si este asistat de Secretarul General al Consiliului.
Statele membre actuale detin 87 voturi, iar prin primirea noilor candidati vor avea 237, distribuite in functie de populatie, dar nu numai.
Principalele atributii:
este organul legislativ al U.E., in cooperare cu Parlamentul European;
coordoneaza politicile generale economice ale statelor;
imparte autoritatea bugetara impreuna cu Parlamentul European;
incheie acorduri internationale;
ia
deciziile necesare pentru elaborarea si aplicarea politicii externe
si de
securitate comuna.
Consiliul lucreaza cu majoritate simpla (majoritate fata de minoritate) sau cu majoritatea calificata, 62 de voturi din 87 voturi.
1. 3. Comisia Europeana - organ executiv al Uniunii Europene
Este alcatuita din 20 membrii, sau comisari, doi pentru fiecare stat mare ca populatie, si cate unul pentru celelalte. Prin Tratatul de la Nisa (2000) s-a prevazut limitarea membrilor comisiei la unul singur din partea fiecarui stat, indiferent de marimea acestuia.
Persoana nominalizata pentru presedintia Comisiei este supusa aprobarii Parlamentului. Dupa aprobarea Parlamentului, statele membre numesc ceilalti comisari prin acordul comun cu Presedintele Comisiei. Comisarii trebuie sa fie independenti in indeplinirea atributiilor pe care le au. Ei nu trebuie sa primeasca instructiuni de la nici un guvern si nu pot fi angajati in nici o alta ocupatie, inclusiv oneroasa. Ei trebuie sa actioneze numai in interesul Uniunii Europene. Acestia pot fi eliberati, la propunerea Consiliului UE sau a Comisiei, de catre Curtea de Justitie.
Comisia poate numi, unul sau doi vicepresedinti dintre membrii ei si are un secretariat format din 23 directori generali si 14 specialisti pe departamente.
Deciziile se adopta de regula prin vot majoritar.
Atributii:
initiaza proiecte de legislatie pe care le prezinta Parlamentului si Consiliului;
aplica
legislatia UE, executa bugetul UE si programele adoptate de
Parlament
si
Consiliu;
actioneaza ca si gardian al Tratatului impreuna cu Curtea de Justitie;
reprezinta UE in
relatiile internationale si negociaza acorduri
internationale in
special in domeniul comertului si al cooperarii.
1. 4. Alte institutii ale Uniunii Europene
Celor trei organisme functionale de baza ale Uniunii Europene le sunt alocate alte institutii ale UE., respectiv:
1. Curtea de justitie;
2. Curtea Auditorilor;
3. Agentii ale U.E.;
4. Ombudsman;
5. Comitetul Economic si Social;
6. Comitetul Regiunilor;
7. Banca Europeana Centrala;
8. Banca Europeana de Investitii.
O alta institutie importanta a UE. este Curtea de Justitie (Luxemburg) care are ca principala sarcina corecta interpretare si aplicare a legislatiei comunitare, precum si acordarea jurisdictiei intr-o serie de cazuri. Curtea are drept de actiune in disputele intre: statele membre, UE si statele membre, Institutiile UE si persoanele fizice UE.
Curtea este constituita din 25 judecatori si 8 avocati generali. Acestora le-a fost adaugata in 1989, Curtea Primei Instante, alcatuita din 25 judecatori, care are rolul de a executa, intr-o prima instanta, jurisdictia acordata de Curtea de Justitie.
Judecatorii si avocatii generali sunt numiti de guvernele statelor membre pe o perioada de 6 ani.
Curtea Auditorilor (27 membri, cate unul pentru fiecare stat). Conditia, profesori intr-un organism de audit extern, din statul membru.
Comitetul Economic si Social si Comitetul Regiunilor sunt institutii ale UE cu rol de consultare. Fiecare comitet are cate 222 membrii care s-a extins la 344
dupa adunarea celor 12 tari candidate. Romania poate propune cate 15 membrii pentru fiecare comisie.
Ombudsmanul este institutia creata in vederea protectiei cetatenilor, in cazuri de administrare defectuoasa, de catre institutiile europene, intarirea responsabilitatii democratice a acestor institutii europene.
Banca Europeana Centrala impreuna cu bancile centrale ale statelor membre formeaza sistemul european al bancilor centrale (SEBC).
Atributii:
definirea si aplicarea politicii monetare comune;
pastrarea si coordonarea rezervelor internationale ale statelor membre;
asigurarea functionarii normale a sistemelor de plati in zona euro;
sprijinirea supravegherii
prudentiale a institutiilor de credite si a
stabilitatii
sistemului
financiar.
in structura sa, Banca Europeana Centrala prezinta urmatoarele organe de conducere, respectiv:
Banca Europeana Centrala
Organe de dcci/.ic
Organ de informare consulara
Consiliul Guvernatorilor
Consiliul Executiv
Consiliul general
Membrii Consiliului Executiv sunt numiti de catre Consiliul European pe termen de 8 ani, fara posibilitati de revenire a mandatului.
Tratatul a stabilit doua principii pentru eficacitatea Bancii Europene Centrale:
1) Independenta
totala a Bancii Europene Centrale fata de institutiile
UE si de
autoritatile din statele
membre pe care le reprezinta.
2) in vederea asigurarii stabilitatii preturilor, Banca Europeana Centrala
foloseste instrumentele politicii
monetare pentru a ajusta lichiditatea bancilor si, pe
aceasta cale, nivelul dobanzilor interbancare, pe termen scurt.
Nivelul dobanzilor, la
randul sau, influenteaza
marimea masei monetare, si deci, nivelul inflatiei.
Banca Europeana pentru Investitii (BEI) a fost infiintata in 1958, pe baza Tratatului de la Roma, ca instrument financiar, pentru finantari pe termen lung a unor lucrari de investitii care, si ele, contribuie la integrarea europeana.
Beneficiari: statele membre UE, tarile candidate, dar si alte tari din zona mediteraneana, Balcani, Asia si America latina.
Banca Europeana pentru Investitii este condusa de:
Actionari, adica statele membre UE; v
Consiliul guvernatorilor, format din ministrii finantelor;
Consiliul directorilor, care decide asupra acordarii creditelor;
Comitetul de management al bancii - asigura
conducerea executiva in
implementarea deciziilor Consiliului
guvernatorilor si ale Consiliului directorilor.
Banca Europeana pentru Investitii are rating-ul de credit AAA, atribuit bancilor cu o baza foarte sanatoasa. Are un capital de 100 de miliarde euro, dar poate acorda credite care pot insuma de 2,5 ori capitalul bancii.
Banca nu dispune de resurse financiare constituite prin depozite si
disponibilitati in conturi curente. In consecinta, potentialul de finantare al bancii este format numai din capitalul propriu si, eventual, din resursele financiare mobilizate de pe pietele internationale de capital.
Banca Europeana pentru Investitii poate suporta 1/3 din costul proiectelor si Vi din costul investitiei propriu-zise si functioneaza pe baza de non - profit, respectiv dobanda creditelor acopera numai cheltuielile de functionare.
in perioada 1995-2000, Banca Europeana pentru Investitii a acordat credite in suma de 127.4 mld. euro, principalele state beneficiare fiind:
State beneficiare |
Suma acordata |
|
(mld. euro) |
Germania |
23,3 |
Italia |
21,7 |
Spania |
16,7 |
Marea Britanie |
15,9 |
Franta |
15,7 |
Portugalia |
7,6 |
Grecia |
5,3 |
Ponderea in total
18,3
17
13 12,5 12,3
6 4,2
Conditia, proiectele eligibile trebuie sa fie mai mari de 25 mii. euro, iar termenul de rambursare este de pana la 12 ani in sectorul industrial si 20 ani in infrastructura si chiar mai mult.
Programul bancii pentru tarile candidate este:
in perioada 2000-2006 = 8,9 mld. euro insotit de o garantie a UE;
in perioada 2000-2003 = 8,5 mld. euro, fara garantia UE
In perioada 1990-2000, Banca Europeana pentru Investitii a acordat credite tarilor candidate in suma de 14,1 mld. euro, din care Romania a beneficiat de 2,321 mld. lei (16,4%), in special in sectorul transporturilor (cea. 60%).
Rezumat
• sistemul institutional al UE a luat nastere prin infiintarea celor trei Comunitati Europene. Comunitatea Europeana a Carbunelui si Otelului (CECO) in anul 1951, Comunitatea Economica Europeana (CEE) si Comunitatea Europeana a Energiei Atomice (Euratom) in anul 1957;
un grup de minim opt state membre pot demara actiuni
in interesul
UE,
prin procedura de cooperare largita, chiar daca unele state
membre nu doresc sa
participe
la realizarea actiunilor propuse;
Consiliul European de la Nisa (2000) a precizat patrii
teme pentru
Conventia
asupra reformei institutionale, care va trebui pregatita
pana la finele anului
2004: competentele UE si o mai precisa demarcatie intre
responsabilitatile UE si cele
ale statelor membre; simplificarea Tratatului; rolul parlamentelor nationale in
deciziile
europene; introducerea in Tratat a Cartei Drepturilor Fundamentale ale
Omului;
dezbaterile asupra reformei institutionale se
refera atat la viitorul
institutional
al UE (opinii formulate de liderii politici cu privire la o dezvoltare de tip
federalist sau nu a UE etc), cat si la probleme privind prevenirea
pierderii de eficienta
in
actul decizional, ca urmare a cresterii numarului statelor membre,
corectarea
deficitului
de democratie, atribuit institutiilor UE.
structurile institutionale ale UE au fost unificate
in anul 1965. Astazi,
sistemul
institutional al UE cuprinde: Parlamentul European; Consiliul UE; Comisia
Europeana; Curtea de Justitie; Curtea Auditorilor. Aceste cinci institutii sunt
completate cu Ombudsman, Comitetul Economic si Social, Comitetul
Regiunilor si
un numar de agentii ale UE. De
asemenea, din sistemul institutional al UE mai fac
parte Banca Europeana
Centrala si Banca Europeana de Investitii;
dreptul de initiativa legislativa revine
Comisiei Europene, care si
aplica
aceasta legislatie. Consiliul UE si Parlamentul European au
puterea de a adopta
legislatia
UE, scop in care folosesc diferite proceduri: de consultare, de cooperare, de
codecizie.
Curtea de Justitie vegheaza la interpretarea uniforma a
legislatiei UE si
sanctioneaza
incalcarile acesteia;
baza legislativa a UE poate fi impartita in legi
comunitare primare si
legi comunitare secundare. Dintre legile
comunitare primare fac parte Tratatele de
constituire, precum si toate Tratatele incheiate de Comunitate, iar
legile comunitare
secundare pot fi clasificate in
reglementari, directive, decizii si recomandari;
metoda comunitatii a contribuit decisiv la procesul integrarii
europene.
Aceasta reprezinta modul de operare institutionala la nivelul
pilonului 1 al
UE (al Comunitatii Europene). Metoda comunitatii defineste echilibrul intre
institutiile UE, intre acestea si statele membre;
metoda comunitatii este aplicata cu respectarea
principiilor subsidiari-
tatii
si proportionalitatii. Astfel, o norma legala
este adoptata la nivelul UE, numai
daca acest mod de
actiune este mai eficient in realizarea obiectivelor comune, decat
actionarea la nivelul statelor membre,
al regiunilor sau al altor autoritati locale. De
asemenea, actiunile Uniunii Europene trebuie sa fie
corespunzatoare obiectivelor de
atins (si nu disproportionate in
raport cu acestea);
|