Sistemul politic - concept; trasaturi generale
Analiza aprofundata a sistemului politic ca parte a sistemului social global, avand menirea de a asigura organizarea si conducerea societatii, presupune cu necesitate studierea, fie chiar si numai succinta a structurii componentelor si relatiilor specifice care alcatuiesc configuratia sistemului social global in miscarea lor istorica, in stransa legatura cu finalitatile activitatii indivizilor si grupurilor sociale.
Intre sistemul politic si sistemul social global exista un raport de la o parte la intreg, sistemul politic reprezentand o parte a sistemului social global, si anume, acea parte care se refera la elementele de organizare si conducere de ansamblu a vietii sociale.
Dupa cum se stie, societatea, privita printr-o abordare sistemica, constituie un sistem social global, adica un ansamblu de relatii, procese si activitati umane aflate in interactiune dinamica, avand ca finalitate crearea bunurilor materiale si valorilor spirituale menite sa asigure existenta si progresul social.
Societatea este un sistem social global, deoarece omul, ca element fundamental al societatii, este in primul rand o fiinta sociala, care comunica si intra in relatii interumane cu semenii sai: fie printr-un cadru organizat caruia indivizii ii apartin prin nastere, cum sunt comunitatile umane (familia, etnia, poporul, natiunea); fie prin activitati comune in cadrul unor grupuri 818c23i sociale (muncitori, tarani, intelectuali, patroni, angajati, liber profesionisti), fie prin libera adeziune la diferitele organizatii politice, culturale, profesionale. Relatiile interumane, indiferent de natura si specificul lor, au ca finalitate asigurarea existentei umane si a progresului social.
In literatura de specialitate, desi societatea este privita ca un sistem social global, multi o considera mai mult decat un sistem social global, sau social global de un anumit fel, si anume, un sistem social global care se reflecta pe sine si intregul univers si care are posibilitatea de perfectionare continua. Aceasta specificitate este determinata de faptul ca sistemul social global, spre deosebire de alte sisteme globale, are la baza celula vie care gandeste si care ii confera posibilitatea de a se reflecta pe sine si intreg universul si de a se perfectiona.
Omul ca fiinta care gandeste nu este un element pasiv, ci unul activ, care actioneaza in functie de motivatiile si interesele sale personale, de capacitatea sa de orientare si apreciere, de scopurile sale individuale si generale, cuprinzand in unitatea sa totul, intregul univers.
Prin urmare, chiar daca - pe buna dreptate - mai multi analisti in domeniu considera ca societatea umana are o configuratie cu o arhitectura mai bogata decat cea a unui sistem, reprezentand un arhem[1]), totusi, faptul ca, in mod necesar, societatea umana cuprinde si o structura sistemica face nu numai posibila, ci si pe deplin justificata folosirea adecvata a teoriei generale a sistemelor, demonstrand ca perspectiva sistemica asupra vietii sociale nu reprezinta nici pe departe o transpunere mecanica a unei teorii valabile in alt domeniu, ci, dimpotriva, promovarea consecventa a spiritului stiintific necesar pentru a depasi granitele artificiale dintre diferitele componente ale realitatii, inevitabile in cercetarile fragmentare. In acelasi timp, luarea in considerare si a caracterului arhemic al unor componente (subsisteme), dar si al sistemului social in ansamblu, invita la o nuantare, singura in masura sa evite erorile.
Cuprinzand ansamblul relatiilor, proceselor si activitatilor umane, societatea ca sistem global include modul de organizare a acestora, in functie de specificul activitatii umane, in procesul de creare a bunurilor materiale si spirituale necesare existentei si dezvoltarii societatii, in concordanta cu progresul istoric.
Ca orice sistem, si cel macrosocial reprezinta un ansamblu de elemente aflate in conexiune si interactiune reciproca, alcatuind un intreg cu functii si caracteristici proprii, calitativ distinctive. Ordinea launtrica a oricarui sistem este data de natura si dinamica relatiilor dintre parti si intreg, ca raporturi dintre sistem si subsisteme. Coeziunea legaturilor interne ale unui sistem este mult mai puternica decat aceea a legaturilor sistemului cu exteriorul. Totodata, orice sistem este in subsistem al unui sistem mai cuprinzator.
Reprezentand rezultatul activitatii domeniilor desfasurate in cadrul existentei lor comunitare si sociale, al procesului de perfectionare a societatii si a omului, sistemul social global, asa cum ni se infatiseaza astazi pe baza unui indelungat proces de dezvoltare, atesta infaptuirea unor transformari fundamentale prin trecerea de la comunitatea arhaica (primitiva) la comunitatea contemporana cu activitatile ei complexe, dinamice si diversificate. In stransa legatura cu mutatiile din sfera productiva s-au produs transformari si in celelalte subsisteme, inclusiv in privinta structurilor de organizare si conducere sociala.
Abordata din diferite unghiuri de vedere, societatea ca sistem global este alcatuita din mai multe subsisteme care, luate fiecare in parte, constituie sisteme de sine statatoare, cu specific, relatii, dinamica si activitati proprii.
Astfel, societatea omeneasca, ca sistem social global mondial, este alcatuita, in primul rand, din subsisteme nationale care se afla in stransa interdependenta si care se dezvolta de sine statator.
Sistemul national, ca sistem social global, la randul sau, este alcatuit din mai multe subsisteme precum: subsistemul economic care se refera la sfera productiei, consumului si schimbului, subsistemul structurii sociale, care exprima raporturile dintre categoriile si grupurile sociale existente la un moment dat in societate; subsistemul vietii spirituale si subsistemul politic, care reprezinta ansamblul relatiilor politice, institutiilor si organizatiilor politice, cat si conceptiile politice privind modul de conducere si organizare a societatii. Fiecare dintre aceste subsisteme poate fi luat in mod independent si privit ca sistem: sistem economic, sistem cultural, sistem politic etc.
In mod cert, societatea omeneasca, privita ca sistem social global, nu poate fi redusa la nici una din componentele sale si nici nu reprezinta doar suma acestora. Sistemul social, ca sistem complex, este deschis, capabil nu numai de autoreglare, ci si de autoperfectionare. In acelasi timp, fiecare componenta a sistemului social global constituie un subsistem al acestuia, astfel incat miscarea sistemului social in ansamblu se manifesta atat prin actiunea intregului asupra partilor componente, cat si prin interactiunea subsistemelor. Corelatia de interdependenta intre sistemul social global si sistemul politic este esentiala prin faptul ca sistemul politic ca subsistem al unui sistem social global, mai ales prin componenta sa - puterea politica -, constituie liantul necesar al dinamismului tuturor subsistemelor care alcatuiesc societatea globala, asigurand organizarea si conducerea la nivelul intregii societati.
Sistemul politic reprezinta, asadar, un subsistem al sistemului social global care cuprinde relatiile politice, institutiile politice si conceptiile politice, sistemul care asigura organizarea si conducerea de ansamblu a societatii, functionalitatea ei.
Diferitele comunitati umane, ajunse la o anumita treapta de dezvoltare, nu mai pot exista si functiona fara sa fie organizate intr-un sistem politic, aceasta constituind o necesitate, o lege generala a progresului istoric.
Constituindu-se ca un sistem de organizare si conducere de ansamblu a societatii, sistemul politic slujeste si trebuie sa slujeasca atat societatea in intregul ei, cat si fiecare subsistem in parte, interesele generale ale societatii, cat si cele individuale.
Experienta istorica a dovedit si dovedeste ca numai organizarea comunitatilor umane in sisteme politice puternice, bine structurate, le-a asigurat acestora viabilitatea.
Majoritatea politologilor lumii contemporane inteleg prin sistem politic ansamblul relatiilor politice, al institutiilor politice, al conceptiilor politice si al raporturilor dintre ele, existente la un moment dat intr-o societate. Definitia conceptului de sistem politic s-a emis relativ tarziu in literatura de specialitate, in speta dupa al doilea razboi mondial, atat in literatura occidentala, cat si in cea din Europa de Est. In legatura cu conceptul de sistem politic, se mai fac unele confuzii, dintre care cel mai des intalnite sunt cele care identifica sistemul politic cu sistemul social global. Este adevarat ca sistemul politic are ca principala menire asigurarea functionarii societatii in ansamblu, dar aceasta nu inseamna ca el poate fi identificat cu sistemul social global.
Printre primii autori care s-au preocupat de problematica sistemului politic se remarca David Easton, care, in mai multe lucrari (prima aparuta in 1953 si intitulata 'Sistemul politic', alta in 1956, avand ca titlu 'O analiza sistemica a vietii politice'), avanseaza elemente valoroase pentru intelegerea conceptului mentionat, printre care acela ca sistemul politic este un sistem deschis cu autoreglare. Ceva mai tarziu, J. W. Lapierre in lucrarea 'Analiza sistemelor politice' defineste sistemul politic drept 'ansamblul proceselor de decizie care privesc totalitatea unei societati globale'. Mentionam faptul ca pana in prezent nu exista o definitie unanim acceptata a sistemului politic, dupa cum am vazut ca nu exista o asemenea definitie nici pentru conceptul de sistem global, precum si faptul ca sfera notiunii de sistem si chiar demersul sistemic difera de la un autor la altul. De pilda, F. M. Burlatki intelege prin sistemul politic 'un sistem relativ inchis, care asigura integrarea tuturor elementelor societatii si a insasi existentei acesteia ca organism integrat, condus in mod centralizat de puterea politica al carei pivot il constituie statul. El include in sine, in primul rand, institutiile politice - statul, dreptul, partidele si organizatiile politice s.a. -, ca si sistemul comunicatiilor care leaga membrii societatii si grupurile sociale cu centrul - puterea politica'.
T. Parsons, in legatura cu sistemul politic, afirma: 'Conceptul nostru cheie de orientare este politica definita ca un subsistem primar functional al societatii, strict paralel cu statusul teoretic, cu economia'.
Dupa cum apreciaza mai multi politologi, pentru definirea conceptului de sistem politic trebuie avute in vedere atat perspectiva structurala, cat si cea functionala. Din perspectiva structurala, sistemul politic reprezinta un subsistem al sistemului social global, fiind alcatuit din relatiile politice, institutiile politice, conceptiile politice, precum si forme si mijloace ale actiunii politice, normele si valorile politice corespunzatoare. Privit insa in perspectiva functionala, sistemul politic asigura organizarea si conducerea societatii, a sistemului social in ansamblu. Ca parte componenta a sistemului social global, sistemul politic reprezinta ansamblul structural de relatii specializate, de laturi care se conditioneaza reciproc, asigurand functionarea, in raport cu exigentele ce decurg din relatiile sale cu sistemul global, cu celelalte subsisteme, ca si din propriul mecanism de autoreglare. Structura sistemului politic, natura si configuratia relatiilor, institutiilor, conceptiilor politice, formelor de actiune, normelor si valorilor politice determina rolul specific in viata sociala, concretizat in functii adecvate cerintelor asigurarii stabilitatii si prosperitatii societatii in fiecare etapa istorica data. Aprofundand componentele sistemului politic, vom mentiona, in primul rand, relatiile politice, respectiv acele legaturi, raporturi care se stabilesc intre diferite categorii si grupuri sociale in calitatea lor de agenti ai unor actiuni vizand satisfacerea intereselor lor in raport cu puterea de stat. In aceasta perspectiva, relatiile politice sunt raporturi intre grupuri de indivizi, intre partide si organizatii politice, intre acestea si puterea politica, in primul rand puterea de stat. Relatiile politice exprima, de asemenea, legaturi, raporturi dintre natiune si nationalitati, respectiv relatii interetnice. Impreuna, toate aceste legaturi, desfasurandu-se pe plan intern, se regasesc sub denumirea de relatii nationale, spre deosebire de relatiile interstatale, care sunt relatii politice intre tari. Daca, in mod cert, relatiile politice internationale nu pot exista in afara natiunilor si statelor nationale, epoca contemporana consemneaza o crestere fara precedent a interdependentelor si posibilitatilor de conlucrare dintre state. Continutul si interconditionarile dintre relatiile nationale (interne) si relatiile internationale (externe) constituie o sfera de mare importanta a politicului.
[1])arhem = ansamblu de relatii cu o arhitectura mai bogata decat a unui sistem
|
