Sistemul politic - concept; trasaturi generale
Analiza aprofundata a sistemului politic ca parte a sistemului social global, având menirea de a asigura organizarea si conducerea societatii, presupune cu necesitate studierea, fie c 424d39e hiar si numai succinta a structurii componentelor si relatiilor specifice care alcatuiesc configuratia sistemului social global în miscarea lor istorica, în strânsa legatura cu finalitatile activitatii indivizilor si grupurilor sociale.
Între sistemul politic si sistemul social global exista un raport de la o parte la întreg, sistemul politic reprezentând o parte a sistemului social global, si anume, acea parte care se refera la elementele de organizare si conducere de ansamblu a vietii sociale.
Dupa cum se stie, societatea, privita printr-o abordare sistemica, constituie un sistem social global, adica un ansamblu de relatii, procese si activitati umane aflate în interactiune dinamica, având ca finalitate crearea bunurilor materiale si valorilor spirituale menite sa asigure existenta si progresul social.
Societatea este un sistem social global, deoarece omul, ca element fundamental al societatii, este în primul rând o fiinta sociala, care comunica si intra în relatii interumane cu semenii sai: fie printr-un cadru organizat caruia indivizii îi apartin prin nastere, cum sunt comunitatile umane (familia, etnia, poporul, natiunea); fie prin activitati comune în cadrul unor grupuri sociale (muncitori, tarani, intelectuali, patroni, angajati, liber profesionisti), fie prin libera adeziune la diferitele organizatii politice, culturale, profesionale. Relatiile interumane, indiferent de natura si specificul lor, au ca finalitate asigurarea existentei umane si a progresului social.
În literatura de specialitate, desi societatea este privita ca un sistem social global, multi o considera mai mult decât un sistem social global, sau social global de un anumit fel, si anume, un sistem social global care se reflecta pe sine si întregul univers si care are posibilitatea de perfectionare continua. Aceasta specificitate este determinata de faptul ca sistemul social global, spre deosebire de alte sisteme globale, are la baza celula vie care gândeste si care îi confera posibilitatea de a se reflecta pe sine si întreg universul si de a se perfectiona.
Omul ca fiinta care gândeste nu este un element pasiv, ci unul activ, care actioneaza în functie de motivatiile si interesele sale personale, de capacitatea sa de orientare si apreciere, de scopurile sale individuale si generale, cuprinzând în unitatea sa totul, întregul univers.
Prin urmare, chiar daca - pe buna dreptate - mai multi analisti în domeniu considera ca societatea umana are o configuratie cu o arhitectura mai bogata decât cea a unui sistem, reprezentând un arhem[1]), totusi, faptul ca, în mod necesar, societatea umana cuprinde si o structura sistemica face nu numai posibila, ci si pe deplin justificata folosirea adecvata a teoriei generale a sistemelor, demonstrând ca perspectiva sistemica asupra vietii sociale nu reprezinta nici pe departe o transpunere mecanica a unei teorii valabile în alt domeniu, ci, dimpotriva, promovarea consecventa a spiritului stiintific necesar pentru a depasi granitele artificiale dintre diferitele componente ale realitatii, inevitabile în cercetarile fragmentare. În acelasi timp, luarea în considerare si a caracterului arhemic al unor componente (subsisteme), dar si al sistemului social în ansamblu, invita la o nuantare, singura în masura sa evite erorile.
Cuprinzând ansamblul relatiilor, proceselor si activitatilor umane, societatea ca sistem global include modul de organizare a acestora, în functie de specificul activitatii umane, în procesul de creare a bunurilor materiale si spirituale necesare existentei si dezvoltarii societatii, în concordanta cu progresul istoric.
Ca orice sistem, si cel macrosocial reprezinta un ansamblu de elemente aflate în conexiune si interactiune reciproca, alcatuind un întreg cu functii si caracteristici proprii, calitativ distinctive. Ordinea launtrica a oricarui sistem este data de natura si dinamica relatiilor dintre parti si întreg, ca raporturi dintre sistem si subsisteme. Coeziunea legaturilor interne ale unui sistem este mult mai puternica decât aceea a legaturilor sistemului cu exteriorul. Totodata, orice sistem este în subsistem al unui sistem mai cuprinzator.
Reprezentând rezultatul activitatii domeniilor desfasurate în cadrul existentei lor comunitare si sociale, al procesului de perfectionare a societatii si a omului, sistemul social global, asa cum ni se înfatiseaza astazi pe baza unui îndelungat proces de dezvoltare, atesta înfaptuirea unor transformari fundamentale prin trecerea de la comunitatea arhaica (primitiva) la comunitatea contemporana cu activitatile ei complexe, dinamice si diversificate. În strânsa legatura cu mutatiile din sfera productiva s-au produs transformari si în celelalte subsisteme, inclusiv în privinta structurilor de organizare si conducere sociala.
Abordata din diferite unghiuri de vedere, societatea ca sistem global este alcatuita din mai multe subsisteme care, luate fiecare în parte, constituie sisteme de sine statatoare, cu specific, relatii, dinamica si activitati proprii.
Astfel, societatea omeneasca, ca sistem social global mondial, este alcatuita, în primul rând, din subsisteme nationale care se afla în strânsa interdependenta si care se dezvolta de sine statator.
Sistemul national, ca sistem social global, la rândul sau, este alcatuit din mai multe subsisteme precum: subsistemul economic care se refera la sfera productiei, consumului si schimbului, subsistemul structurii sociale, care exprima raporturile dintre categoriile si grupurile sociale existente la un moment dat în societate; subsistemul vietii spirituale si subsistemul politic, care reprezinta ansamblul relatiilor politice, institutiilor si organizatiilor politice, cât si conceptiile politice privind modul de conducere si organizare a societatii. Fiecare dintre aceste subsisteme poate fi luat în mod independent si privit ca sistem: sistem economic, sistem cultural, sistem politic etc.
În mod cert, societatea omeneasca, privita ca sistem social global, nu poate fi redusa la nici una din componentele sale si nici nu reprezinta doar suma acestora. Sistemul social, ca sistem complex, este deschis, capabil nu numai de autoreglare, ci si de autoperfectionare. În acelasi timp, fiecare componenta a sistemului social global constituie un subsistem al acestuia, astfel încât miscarea sistemului social în ansamblu se manifesta atât prin actiunea întregului asupra partilor componente, cât si prin interactiunea subsistemelor. Corelatia de interdependenta între sistemul social global si sistemul politic este esentiala prin faptul ca sistemul politic ca subsistem al unui sistem social global, mai ales prin componenta sa - puterea politica -, constituie liantul necesar al dinamismului tuturor subsistemelor care alcatuiesc societatea globala, asigurând organizarea si conducerea la nivelul întregii societati.
Sistemul politic reprezinta, asadar, un subsistem al sistemului social global care cuprinde relatiile politice, institutiile politice si conceptiile politice, sistemul care asigura organizarea si conducerea de ansamblu a societatii, functionalitatea ei.
Diferitele comunitati umane, ajunse la o anumita treapta de dezvoltare, nu mai pot exista si functiona fara sa fie organizate într-un sistem politic, aceasta constituind o necesitate, o lege generala a progresului istoric.
Constituindu-se ca un sistem de organizare si conducere de ansamblu a societatii, sistemul politic slujeste si trebuie sa slujeasca atât societatea în întregul ei, cât si fiecare subsistem în parte, interesele generale ale societatii, cât si cele individuale.
Experienta istorica a dovedit si dovedeste ca numai organizarea comunitatilor umane în sisteme politice puternice, bine structurate, le-a asigurat acestora viabilitatea.
Majoritatea politologilor lumii contemporane înteleg prin sistem politic ansamblul relatiilor politice, al institutiilor politice, al conceptiilor politice si al raporturilor dintre ele, existente la un moment dat într-o societate. Definitia conceptului de sistem politic s-a emis relativ târziu în literatura de specialitate, în speta dupa al doilea razboi mondial, atât în literatura occidentala, cât si în cea din Europa de Est. În legatura cu conceptul de sistem politic, se mai fac unele confuzii, dintre care cel mai des întâlnite sunt cele care identifica sistemul politic cu sistemul social global. Este adevarat ca sistemul politic are ca principala menire asigurarea functionarii societatii în ansamblu, dar aceasta nu înseamna ca el poate fi identificat cu sistemul social global.
Printre primii autori care s-au preocupat de problematica sistemului politic se remarca David Easton, care, în mai multe lucrari (prima aparuta în 1953 si intitulata "Sistemul politic", alta în 1956, având ca titlu "O analiza sistemica a vietii politice"), avanseaza elemente valoroase pentru întelegerea conceptului mentionat, printre care acela ca sistemul politic este un sistem deschis cu autoreglare. Ceva mai târziu, J. W. Lapierre în lucrarea "Analiza sistemelor politice" defineste sistemul politic drept "ansamblul proceselor de decizie care privesc totalitatea unei societati globale". Mentionam faptul ca pâna în prezent nu exista o definitie unanim acceptata a sistemului politic, dupa cum am vazut ca nu exista o asemenea definitie nici pentru conceptul de sistem global, precum si faptul ca sfera notiunii de sistem si chiar demersul sistemic difera de la un autor la altul. De pilda, F. M. Burlatki întelege prin sistemul politic "un sistem relativ închis, care asigura integrarea tuturor elementelor societatii si a însasi existentei acesteia ca organism integrat, condus în mod centralizat de puterea politica al carei pivot îl constituie statul. El include în sine, în primul rând, institutiile politice - statul, dreptul, partidele si organizatiile politice s.a. -, ca si sistemul comunicatiilor care leaga membrii societatii si grupurile sociale cu centrul - puterea politica".
T. Parsons, în legatura cu sistemul politic, afirma: "Conceptul nostru cheie de orientare este politica definita ca un subsistem primar functional al societatii, strict paralel cu statusul teoretic, cu economia".
Dupa cum apreciaza mai multi politologi, pentru definirea conceptului de sistem politic trebuie avute în vedere atât perspectiva structurala, cât si cea functionala. Din perspectiva structurala, sistemul politic reprezinta un subsistem al sistemului social global, fiind alcatuit din relatiile politice, institutiile politice, conceptiile politice, precum si forme si mijloace ale actiunii politice, normele si valorile politice corespunzatoare. Privit însa în perspectiva functionala, sistemul politic asigura organizarea si conducerea societatii, a sistemului social în ansamblu. Ca parte componenta a sistemului social global, sistemul politic reprezinta ansamblul structural de relatii specializate, de laturi care se conditioneaza reciproc, asigurând functionarea, în raport cu exigentele ce decurg din relatiile sale cu sistemul global, cu celelalte subsisteme, ca si din propriul mecanism de autoreglare. Structura sistemului politic, natura si configuratia relatiilor, institutiilor, conceptiilor politice, formelor de actiune, normelor si valorilor politice determina rolul specific în viata sociala, concretizat în functii adecvate cerintelor asigurarii stabilitatii si prosperitatii societatii în fiecare etapa istorica data. Aprofundând componentele sistemului politic, vom mentiona, în primul rând, relatiile politice, respectiv acele legaturi, raporturi care se stabilesc între diferite categorii si grupuri sociale în calitatea lor de agenti ai unor actiuni vizând satisfacerea intereselor lor în raport cu puterea de stat. În aceasta perspectiva, relatiile politice sunt raporturi între grupuri de indivizi, între partide si organizatii politice, între acestea si puterea politica, în primul rând puterea de stat. Relatiile politice exprima, de asemenea, legaturi, raporturi dintre natiune si nationalitati, respectiv relatii interetnice. Împreuna, toate aceste legaturi, desfasurându-se pe plan intern, se regasesc sub denumirea de relatii nationale, spre deosebire de relatiile interstatale, care sunt relatii politice între tari. Daca, în mod cert, relatiile politice internationale nu pot exista în afara natiunilor si statelor nationale, epoca contemporana consemneaza o crestere fara precedent a interdependentelor si posibilitatilor de conlucrare dintre state. Continutul si interconditionarile dintre relatiile nationale (interne) si relatiile internationale (externe) constituie o sfera de mare importanta a politicului.
[1])arhem = ansamblu de relatii cu o arhitectura mai bogata decât a unui sistem
|
