Spionajul romanesc, folosit de Ceausescu sa-si faca imagine in presa mondiala

Celebrul disident Liviu Turcu dezvaluie mecanismele manipularii. Centrul de Informatii Externe avea ca sarcina prioritara sa creeze imagine de mare conducator lui Ceausescu prin publicarea de elogii in presa internationala.

Continuam publicarea unor materiale realizate de Liviu Turcu. Serialul se constituie din fragmente publicate in premiera absoluta de Jurnalul National, ale unei viitoare carti. Intertitlurile apartin redactiei.

Obsesia lui Nicolae Ceausescu pentru puterea absoluta in general si cea de a intra in istorie ca o personalitate politica de anvergura internationala in mod deosebit si-a gasit probabil cea mai elocventa ilustrare prin patronarea directa a operatiunilor de dezinformare desfasurate de serviciul de informatii externe (CIE) ce urmareau sa faciliteze realizarea acestui scop. Asimilarea destul de rudimentara a tezei conform careia mass-media se constituie ca a patra ramura a puterii in sistemele politice democratice a facut din acestea tinta preferata a dictatorului roman. Domeniu utilizat mai cu seama in mod complementar cu celelalte operatiuni de influenta politica, economica sau militara. Amploarea acestui gen de activitati, spatiul limitat ca si dificultatile inerente in abordarea exhaustiva a acestora fac ca prezenta analiza sa se limiteze la perioada 1985-1989.

Cincinalul fatal

Ultimii cinci ani ai regimului Ceausescu pot fi socotiti ca fiind importanti nu numai pentru ca surprind degringolada unui regim politic aflat intr-o izolare crescanda pe plan international, dar chiar in propria-i tara. Perioada mentionata este edificatoare de asemenea, pentru ca reflecta eforturile - uneori dincolo de limitele realitatii - ale structurilor specializate guvernamentale de a servi o dictatura ireversibil condamnata disparitiei istorice. O asemenea investigatie poate, de asemenea, constitui un posibil studiu de caz pentru situatii-limita de utilizare a unora dintre tehnicile dezinformarii prin intermediul mass-media. In perioada 1985-1989, ca urmare a operatiunilor de dezinformare organizate si desfasurate de Centrul de Informatii Externe in peste 60 de tari ale lumii, au fost publicate sau difuzate prin intermediul mass-media internationale (ne-romanesti) peste 1.000 de articole si comentarii, prin manipularea a peste 250 de ziare, reviste, posturi de radio si de televiziune. Au fost de asemenea publicate 45 de volume apologetice dedicate direct vietii si activitatii lui Nicolae si Elena Ceausescu. Toate aceste operatiuni au fost rezultatul initiativei unui grup restrans, format din cei mai apropiati colaboratori si "clienti" politici ai familiei Ceausescu.

Planiglobul minciunii

Realizarea practica a operatiunilor s-a desfasurat insa sub controlul institutiilor informativ operative specializate din Romania. Majoritatea acestor operatiuni s-au concentrat in 21 de tari, fiind intrunite conditiile pentru publicarea a 719 articole si comentarii in 195 de publicatii, 12 suplimente integral consacrate temelor romanesti ca si publicarea a 41 de volume omagiale despre Nicolae si Elena Ceausescu. Din punct de vedere geografic grupul include 8 tari europene, 5 tari africane, 5 tari din America de Nord si America de Sud si 3 tari din Asia. Luand drept criteriu numarul operatiunilor finalizate, locul intai este ocupat de India, cu 110 articole si comentarii, 11 volume omagiale si 8 suplimente integral dedicate Romaniei lui Nicolae Ceausescu. Locul al doilea a revenit Italiei, cu 80 de articole si comentarii, 5 volume omagiale si 3 suplimente dedicate regimului Ceausescu. Pe locul trei se gaseste Mexicul, cu 75 de articole si comentarii, un volum omagial si 4 suplimente publicistice. In sfarsit pe locul 4 se afla Egiptul, cu 67 de articole si comentarii si doua volume omagiale. De remarcat ca primele patru locuri reflecta pe deplin preocuparea aparatului de dezinformare pentru acoperirea cat mai eficienta a intregii arii geografice a mapamondului.

Italia, gazda buna

Eforturile pentru finalizarea unui numar cat mai mare de operatiuni au fost asociate preocuparii permanente de diversificare a canalelor de dezinformare utilizate. Folosind acest criteriu, analiza releva o oarecare modificare a topului intocmit. Pe locul intai se afla de aceasta data Italia, unde in perioada 1985-1989 au fost penetrate informativ si utilizate 31 de publicatii si edituri, urmata de Turcia cu 22, Grecia cu 18 si India cu 17. Prestigiul si audienta mass-media internationale manipulate de aparatul de dezinformare roman variaza de la o tara la alta si chiar pe teritoriul fiecareia dintre acestea. Caracterul periferic al unora dintre mijloacele mass-media folosite si deci impactul limitat in mediul informational in care operatiunea s-a finalizat a fost intotdeauna compensat de utilizarea acesteia ca baza de sustinere a operatiunilor de dezinformare interna, deci a opiniei publice romanesti. In ultimii ani aparatul de propaganda si dezinformare a regimului a dispus difuzarea cu regularitate (in medie bilunar) de catre mass-media romana de grupaje ale materialelor publicate sub control in mass-media straina. Insusi titlurile acestor grupaje ca "Romania, presedintele Nicolae Ceausescu - contributii de inalta valoare la solutionarea marilor probleme ale omenirii", "Biruinta istorica a Romaniei socialiste pe drumul dezvoltarii multilaterale, libere si independente, sub conducerea clarvazatoare a presedintelui Nicolae Ceausescu", "Expresie a clarviziunii politice promovate de presedintele Nicolae Ceausescu - Romania se afirma ca o tara a progresului continuu", sau "Expresii ale inaltei aprecieri pe plan mondial a personalitatii si vastei activitati stiintifice si politice ale tov. Elena Ceausescu" sunt pe deplin ilustrative. Le-am amintit doar pentru a improspata memoria opiniei publice ca si a celor tentati sa priveasca cu multaa ingaduinta procesul politic actual al restauratiei. Accesul informational extrem de limitat al opiniei publice romanesti la mass-media internationala a constituit intotdeauna un handicap in perceperea dimensiunilor reale ale audientei mass-media citate ca manifestand o atitudine atat de favorabila regimului de la Bucuresti.

Sa sune bine!

Un handicap, exploatat permanent si eficient de catre aparatul de dezinformare. Mentionarea unor publicatii adeseori extrem de obscure intr-o tara occidentala era din punct de vedere tehnic compensata de asocierea acestora cu notorietatea insasi a tarii sau a orasului de resedinta. Publicatii ca The Minaret, The Capital, New Voice, South, Il Monitore Valdostano, Trapani Sera si multe altele vor fi cu greu identificate de cititorii chiar din zonele imediate in care acestea se presupune a circula. Integrate prin tehnici corespunzatoare in operatiunile de dezinformare interna, acestea capata insa o cu totul alta rezonanta prin asocierea cu tarile in care apar, respectiv SUA, Marea Britanie si Italia. Ca dezinformare interna operatiunea si-a atins scopul, iar din punct de vedere contrainformativ implica riscuri minore. La antipodul categoriei operatiunilor mentionate s-au aflat cele care au fost finalizate cu participarea de aceasta data a unora dintre cele mai cunoscute reprezentante ale mass-media in tarile sau chiar regiunile geografice respective. Publicatii ca Excelsior, El Universal, Tiempo, Al Ahram, Al Goumhuria, Correio Brasiliense, Journal do Brasil, Kathimerini, Avghi, Milliyet, 24 Saat, Commercio do Porto, Diario de Noticias, El National, El Universal, ce apar in Mexic, Egipt, Brazilia, Grecia, Turcia, Portugalia si Venezuela sunt doar cateva exemple dintr-o lista mult mai lunga. Analiza continutului materialelor publicate releva concentrarea interesului aparatului de dezinformare roman, ca urmare a directivelor politice date de Nicolae Ceausescu asupra unui spectru tematic relativ limitat, reluat insa cu asiduitate in mod periodic.

Aceasta tehnica a "bombardamentului informational" stereotipic pe o tema data, urmarea in fapt extinderea procesului de manipulare a opiniei publice internationale conform aceluiasi model utilizat pentru poporul roman, dar cu ajustarile specifice tarii respective. Intre temele cele mai frecvente pot fi amintite: sustinerea cultului personalitatii lui Nicolae si Elena Ceausescu prin relevarea calitatilor "exceptionale" intelectuale, ca si contributiei lor la edificarea unei Romanii moderne; realizarile spectaculoase ale Romaniei in dezvoltarea tuturor domeniilor de activitate si implicit impunerea strategiei folosite de Nicolae Ceausescu ca model ideal de dezvoltare pentru oricare dintre tarile in curs de dezvoltare; rolul special jucat de Nicolae Ceausescu in arena relatiilor internationale pentru promovarea pacii dezarmarii nucleare si conventionale, solutionarii prin mijloace diplomatice a conflictelor militare regionale; pozitia de promotor activ a instaurarii unei noi ordini economice si politice internationale, inclusiv prin elaborarea unei conceptii proprii acceptate de opinia publica internationala; contributia deosebita a sefului statului roman in apararea intereselor politice si economice ale tarilor in curs de dezvoltare in fata marilor puteri; rolul lui Nicolae Ceausescu de "pionier" in edificarea unui sistem politic democratic original, ca alternativa la modelele democratiei occidentale, dar si a celei comuniste de tip sovietic.

Omagii peste omagii

Cateva exemple ilustreaza pe deplin acoperirea tematicii de mai sus. Astfel, in anul 1989, anul care avea sa marcheze deopotriva si inlaturarea definitiva a lui Nicolae Ceausescu de la putere, au fost publicate volume, articole si comentarii aflate in cea mai flagranta contradictie cu realitatea din Romania si stabilitatea regimului comunist, dupa cum urmeaza: categoria volume omagiale: "Presedintele Nicolae Ceausescu - promotor al pacii" si "Conceptia presedintelui Nicolae Ceausescu privind istoria poporului roman si rolul stiintelor istorice in realizarea intelegerii intre popoare", ambele in India; "Presedintele Nicolae Ceausescu promotor al edificarii unei noi ordini economice internationale", Pakistan; "Nicolae Ceausescu - respectarea principiilor relatiilor intre state, imperativ fundamental al vietii contemporane", Argentina; "Presedintele Romaniei Nicolae Ceausescu despre rolul tarilor mici si mijlocii in intarirea unitatii de actiune a tarilor in curs de dezvoltare", Nigeria; "Nicolae Ceausescu - colaborare intre popoare pentru pace si progres", Spania; "Romania, o politica externa independenta", Franta; categoria articole si comentarii: "Nicolae Ceausescu, promotor al pacii si intelegerii internationale", in Il Corriere di Roma, Italia; "Presedintele Nicolae Ceausescu, un om un tel, un popor" in Al Mussawar, Egipt; "Nicolae Ceausescu, personalitate proeminenta a lumii contemporane", in Morning News, Pakistan; "Presedintele Nicolae Ceausescu, promotor neobosit al cauzei pacii", in 24 Saat, Turcia; "Nicolae Ceausescu, om de stat si luptator pentru destindere, dezarmare si pace" si "Epoca Ceausescu Romania arata drumul", ambele in New Voice, Marea Britanie; "Presedintele Nicolae Ceausescu, fauritor al Romaniei Socialiste, remarcabila personalitate internationala" in The Statesman, India; "Presedintele Romaniei, o viata dedicata pacii si intelegerii internationale" in Tishreen, Siria; "Romania - Ceausescu promoveaza solutia globala a datoriei externe", in El Universal, Venezuela; "Mesajul umanist al politicii externe a Romaniei", in Revue du Liban, Liban; "Romania cu fata spre anul 2000: pace si progres", in Correio Brasiliense, si "Romania, tara de larga deschidere democratica" in Industria e Commercio, ambele in Brazilia; "Romania, tara fara datorii externe" in Anzeiger fur Harlingerland, RFG; "Nicolae Ceausescu despre valoarea libertatii, a pacii si a vietii", in Al Raed al Arabi, Iordania; "Elena Ceausescu, o viata dedicata dezvoltarii stiintei si pacii", in The Egyptian Gazette, Egipt; "Omagiu in Romania pentru Elena Ceausescu" in Excelsior, Mexic. Si lista poate continua fara nici o alta diferentiere de continut, abordare sau destinatie geografica. Absenta numelui lui Nicolae Ceausescu si a calitatii sale de "presedinte" in cateva dintre titlurile materialelor mentionate nu trebuie sa creeze nici o confuzie cu privire la continutul exclusiv apologetic dedicat cultului personalitatii acestuia. Astfel de situatii trebuie mai degraba considerate drept meandre de ordin tactic potrivit situatiei operative concrete din tara respectiva. Daca ar fi si prin absurd sa pastram acest "etalon" al imaginii fostului regim si al sotilor Ceausescu opiniei publice din tarile respective nu ii ramane decat una dintre urmatoarele doua alternative: prima si in deplina continuitate logica cu ceea ce chipurile au fost informati anterior de o parte a propriei lor mass-media ar fi ca evenimentele din decembrie 1989 au un caracter reactionar, antiprogresist; a doua, mult mai dureroasa si care creeaza in mod firesc confuzii este ca daca au fost mintiti de publicatiile respective, de ce au facut-o si de ce de o maniera atat de grosolana.

Reteaua

Eficienta operationala a aparatului de dezinformare romanesc devine insa pe cat de evidenta pe atat de spectaculara atunci cand se analizeaza modalitatile de lansare publica a unora dintre produsele sale, de pilda volumele omagiale dedicate lui Nicolae si Elenei Ceausescu. In aceste operatiuni de anvergura, serviciile de specialitate romanesti au inclus trei categorii de actori: informatorii straini lucrand pentru serviciul roman de informatii, agentii de influenta autohtoni, precum si autohtoni care, desi nu erau agenti "clasici" si nici agenti de influenta, au fost manipulati in mod abil ca puncte de sprijin in finalizarea operatiunilor de dezinformare respective. Acestia din urma, de cele mai multe ori personalitati ale vietii politice, economice sau cultural stiintifice din tarile respective, desi au avut o participare nemijlocita limitata, prin statutul lor au dat autenticitate unei mistificari politice de proportii internationale. Daca in anii '60 si chiar '70 unii dintre acestia ar fi putut invoca, fie si partial, scuza necunoasterii exacte a situatiei politice din Romania, anii '80 si indeosebi perioada ultimilor 5 ani, la care se refera prezentul studiu face din aceasta potentiala scuza o explicatie inacceptabila. Mult mai probabila apare explicatia cointeresarii unor astfel de personalitati, sub forme dintre cele mai diferite, nu neaparat direct pecuniare, venite din surse romanesti sau surse straine aflate sub control romanesc.

Nume celebre intra in joc

Cateva exemple privind finalizarea cu succes a unor astfel de categorii de operatiuni pot fi din nou cat se poate de edificatoare: prefatatorul volumului "Omagiu presedintelui Romaniei - Nicolae Ceausescu", lansat in Israel in luna ianuarie 1988, a fost Aba Eban, presedintele Comisiei pentru relatii externe si securitate din Parlamentul israelian si fost ministru de Externe; cu ocazia lansarii festive a lucrarii s-au citit mesaje personale ale primului-ministru Yitzac Shamir si vice-prim-ministrului Shimon Peres; a luat cuvantul intre altii ministrul de Finante Moshe Nissim; cu prilejul lansarii in anul 1988 in Grecia a volumului "Nicolae Ceausescu: dezarmarea, factor primordial al pacii si securitatii internationale" au participat si au luat cuvantul: Theodoros Katrivanos, secretar general al Partidului Uniunea Democratica de Stanga-EDA, Panayiotis Kriticos, membru in conducerea PASOK, vicepresedintele Parlamentului elen, Constantin Stephanopoulos, presedintele partidului "Reinnoirea Democratica", Ioanis Zigdis, presedintele Partidului Uniunea Centrului Democratic - EDIK, Haralambos Protopapas, secretar general al Partidului Socialismului Democratic - KODISO, Nokolaos Psaroudakis, presedintele Miscarii Democratia Crestina, precum si reprezentanti personali ai sefilor a inca trei partide politice din Grecia; la festivitatea oficiala a lansarii in ianuarie 1988 a volumului "Conceptia presedintelui Nicolae Ceausescu privind corelatia dintre problemele dezarmarii si dezvoltarii" au fost implicati prin participare si luari de cuvant: Humberto Lausena, presedintele Congresului National Brazilian (Parlamentul), Roberto Costa de Abren Sadre, ministrul Afacerilor Externe si reprezentantul personal al presedintelui Braziliei, Jose Sarney, Paes de Andrade, presedintele grupului brazilian din Uniunea Interparlamentara, Marco Marciel, presedintele Partidului Frontul Liberal, Marcondes Gadelha, senator si prefatator al volumului, Amaury Muller, deputat si autor al lucrarii; volumul lansat in Italia in ianuarie 1988 sub titlul "Nicolae Ceausescu - Romania, socialism colaborare, pace" are drept prefatator pe presedintele Camerei Deputatilor din Parlamentul italian, Nilde Iotti; printre participanti s-au aflat de asemenea Francesco Gligora, presedintele Academiei Internationale de Propaganda Culturala din Roma, prof. Davide Nardani, de la Universitatea din Cassino, prof. Franco Cassadio, director general al Societatii Italiene pentru Organizatii Internationale, Aldo Riso, presedintele Academiei de Arta si Cultura; lansarea volumului "Nicolae Ceausescu, om de stat si luptator pentru destindere, dezarmare si pace", in luna ianuarie 1988 la Londra, s-a realizat cu participarea lui H. Walker, vicepresedinte al Camerei Comunelor si Gordon Mc Lennon, secretar general al PC englez; volumul intitulat "Nicolae Ceausescu, presedintele Romaniei. Contribuitia sa la solutionarea tuturor conflictelor pe calea negocierilor", lansat in ianuarie 1988 in Egipt, avand drept prefatator pe Rifaat El Mahgoub, presedintele Adunarii Poporului (Parlamentul egiptean), ca autor pe Sayed Zaki, membru marcant al Secretariatului general al Partidului National Democrat (partidul de guvernamant), Mohamad Marwan, prodecan al Academiei de Stiinte "Anwar Sadat" si alti membri ai partidului de guvernamant. Festivitatile de lansare a volumelor cuprinzand "opera stiintifica" a Elenei Ceausescu in tari ca Italia, Finlanda, Grecia, Turcia, India, Belgia, Marea Britanie, Austria, Olanda, India si altele au implicat deopotriva nu numai reprezentanti guvernamentali, dar si personalitati stiintifice dintre cele mai cunoscute. Ca si in cazul lui Nicolae Ceausescu, rolul acestora era de a consolida pozitia politica a celei care se considera deja in anii '80 alternativa politica legitima in cazul disparitiei dictatorului roman. In pofida unei experiente destul de indelungate si cu rezultate remarcabile in anii '60 si prima parte a anilor '70, aparatul de dezinformare romanesc a intampinat in deceniul noua serioase dificultati in implementarea stilului dorit de Nicolae Ceausescu in scrierea materialelor publicate sau difuzate in strainatate.

Manipularea grosolana

Ceea ce anterior fusese considerat a fi fost un stil mai subtil si, de ce nu, mai eficient de manipulare a opiniei publice internationale, rareori a mai satisfacut familia dictatoare in anii '80. Explicatia rezida evident in evolutia maladiva a modului in care mass-media romaneasca a dezvoltat dincolo de limitele normalitatii cultul personalitatii lui Nicolae si, mai tarziu, al Elenei Ceausescu. Cursa fara limite pentru descoperirea celor mai originale expresii pentru marcarea acestui cult a creat adevarate cosmaruri serviciilor specializate cu dezinformarea externa. Sub presiunea cererilor politice nerealiste, aparatul dezinformarii externe a fost tot mai des obligat sa faca serioase rabaturi de ordin profesional, cu scaderea corespunzatoare a calitatii operatiunilor implementate. Desfasurandu-si activitatea in conditii internationale din ce in ce mai nefavorabile Romaniei si indeosebi persoanei dictatorului roman, aparatul de dezinformare si-a ajustat activitatile de o maniera sa-i asigure nu numai protectia contrainformativa, dar si supravietuirea politica interna. Agentii de influenta cei mai valorosi prin pozitiile ocupate in mass-media internationala au privit noile solicitari ale comanditarilor romani ca fiind nu numai neprofesionale, tinand seama de specificul mediilor de propagare a materialelor, dar si ca fiind extrem de periculoase prin autodemascarea pozitiei proromanesti. Unii au reusit sa se retraga din jocul operativ, altii au continuat sa coopereze in noile conditii sub spectrul temerii de a face obiectul represaliilor serviciilor informative romanesti.

Conitnuare in ziarul de maine.