TRANZITII ACTUALE
Dacã tranzitiile istorice sunt asociate cu precãdere conceptului de modernizare, tranzitiile
actuale se desfãsoarã sub semnul democra-tizãrii
Este tle observat însã cã, asa cum nu orice modernizare poate fi asimilatã tranzitiei, în
acceptiunea pe care am dat-o acesteia din urmã, nici democratizarea nu se suprapune ftdel tranzitiei
(sau tranzitiilor) actuale. Pentru cã, dacã schimbãri1e peirecute în ultimele douã decenji, care au
determinat bulversarea hãrtii politice a lumii , au putut fi interpr 656e42g etate drept o "erã a democrati ei"
sau o "revolutie giobalã", ori, într-o perspectivã teoreticã mai largã, un "al treilea val" sau "f1ux" a1
procesului istoric de democratizare, acest gen de consideratii
unpune o analizã complementarã a factorilor specifici ce
caracterizeazã aceste procese în anumite grupuri de tãri.
8 Pentru o lratare mai detaliatã a problemei, vezi si Ovidju Trãsnea,
Democratizare: , , nsolidare, în Societate si cul
tranzitie si co ,turã, nr.3(22)11994.
Conform evaluãrilor fãcute anual de organiza tia nord-americanã Freedom House, dacã în
1973 doar 43 din natiunile lumii erau considerate democratii, douãzeci de ani mai târzju numãrul
lor s-a ridjcat la 75.
Prima observatie care se impune priveste includerea nediferenti atã a procesului din tãri le postcomuniste
europene în cel de-al "ireilea val". Or, în ciuda aproxîmativei lor coincidente tempo-rale,
trebuie subliniatã specificitatea acestor procese. In celela1te tãri, democratizarea sau, dupã caz,
redemocratizarea se produc în cadrul sistemului, întrucât regimurile autoritare (chiar cele
susceptibile de a fi asimilate totalitarismului, precum cele din Portugalia si Spania)
n-au afectat esenta sau coordonatele definitorii ale sistemului existent, limitându-se Ia sfera
politicã. Dupã cum schîmbãrile
ra-dicale ale sistemului economic în
exemplu, n-au afectat dictatura politicã a partidului comunist.
În schimb, în tãrile post-comuniste, procesele au inevitabil un ca-racter complex si radic al,
vizând o restructurare profundã a întregu-lui sistem social: democratizarea apare, în acest
context, ca o conditie a transformãrii sistemice, de ansamblu.
Desi cele mai multe dintre analizele comparative ale proceselor de democratizare n-au acordat
suf1cientã atentie acestei specificitãti unii autori afirmã totusi faptul cã nu este vorba de procese
echiva- lente, ci de trãsãturi particulare, cel mult analoge cu cele ce au loc în tranzitia din tãrile noncomuniste
Mai mult chiar, în diferite tãri foste comuniste existã elemente ce particuiarizeazã
mersul democra-tizãrii si sirategiile utilizate.
Aceastã distinctie este de o mare importantã: în lumina ei putem întelege si explica modalitãtile
radical diferite în care se manifestã raportul continuitate-discontinuitate în procesele democratizãrii.
Este evident cã discontinuitatea este elementul decisiv si defini toriu pen-tru tranzitiile din fostele
tãri comuniste. Punându-si astfel problema, Weffort scrie: "Ipoteza mea generalã în aceastã privintã
este cã, apreciind tranzitia ca un înireg, - adicã un proces care afecteazã nu numai institutiile
politice, ci si structurile sociale si eco nomice -,tranzitiilor din Est le esie tipicã o relativã rupturã
cu trecutul, în timp ce tranzitiile din America Latinã au fost, de regulã, caracterizate de
continuitãtile istorice"
10 Cf. Pietro Grilli di Cortona, From Cornmunism to Democracy, în
International Social Science Journal, nr.2, 1991, p.3lS-330.
Francisc C. Weffort, What Is a "New Democracy"?, in International Social
Science .Journal, nr.2, 1993, p251.
Din aceastã perspectivã, sensul .,tares' sau "plin" a1 tranzitiei la democratie se poate aplica doar
tranzitiilor din fostele tãri comuniste. Pentru cã doar aici tranzitia poate fi tratatã în cadrul mai larg
al transformãrii sistemice globale, al unui proces care se conjugã, intersecteazã si interconditioneazã
cu celelalte componente sistemice. De pi1dã, R. Dahrendorf nota cã, schematic consideratã,
constructia libertãtii (în tãrile post-comuniste) implicã cel putin irei niveluri: pro-cesul formal al
reformei constitutionale, reforma economicã si constructia societãtii civile recte crearea bazelor
sociale ale imple-mentãrii reale a constitutiei ss reformei economice 12.
Atrãgând atentia asupra caracterului inadecvat si înselãtor al încercãrilor de a întelege si explica
tranzitiile din Estul European cu instrumentele teoretico- metodologice aie celui de "al treilea val",
Claus Offe pune accentul pe "natura unicã si fãrã precedent" a pro-ceselor post-comuniste, care
instituie o mare sfidare la adresa teoriei constituite despre democratie. E1 accentueazã amploarea si
dificultãtile transformãrilor în sistemul economic, utilizând metafora "efectul tunel", lansatã de
Albert O. Hirschman, care a modelat pro-blema capacitãtii de a astepta sau a economiei politice a
rãbdã.rij . Aspectul care- i alimenteazã pesimismul în privinta reusitei este toc- mai
"simultaneitatea" celor trei procese (sau niveluri), care determinã "rtscuri majore" pentru "tripla
tranzitie".
Sigur, riscurile tranzitiei nu pot fi ignorate, decât împotriva evidentei din practica social-politicã
si economicã a fostelor tãri comuniste. Dar exagerarea lor si, mai a1es, ignorarea cãilor posibile de
a le stãpâni nu fac decât sã treacã aceste riscuri din potentialitate în actualitate. Iar motivul major al
acestei treceri - acolo si cât s-a petrecut - îl constituie neîntelegerile privind sensul procesului.
Sau cele legate de definirea tintei. Pentru cã, poate cea mai f1agrantã neîntelegere tîne de
identificarea neconditionatã a democratiei cu excelenta libertãtii si chiar a prosperitãtii. Iar dacã nu
s-a întâmplat asa în nici una din fostele tãri comuniste - capitalul popular de sperantã, investit
masiv în "Reformã", s-a diminuat treptat, privând
12 RalfDahrendorf, Reflections on the Revolution in Europe, Random House,
New York, 1990, p.
13 Claus Offe, Vers le capitalisme par construction dsmocratique?, in Revue
Fransaise de Science Politique, nr.6, p.
demersurile tranzitiei de sprijinul efectiv a1 maselor. Asa se face cã multe mãsuri considerate
obligatorii pentru trecerea de la totalitaris-mul comunist la democratie - libera1izarea preturilor,
de exemplu -au întrunit doar adeziuni declarative, anulate în fapt de ava1ansa cererilor de
protectie socialã, greu dacã nu imposibil de acoperit.
Rezultatele începutului de tranzitie din tãrile post-comuniste, cel putin pentru moment
neconvenabile pentru cei mai multi, au fãcut posibilã convietuirea unor sloganuri precum "ultima
solutie, înc-o revolutie!" cu votul "de stânga" a1 unor populatii care se pretind "de dreapta", a
Iiberalismului unor strategii economice cu conservatoris-mul tacticilor domeniului, a unor masive
aspiratii de integrare euro-peanã cu exacerbarea nationali smelor, a exiremismelor de dreapta cu
nostalgiile dupã vechile regîmuri comuniste.
Abundenta paradoxurilor în realitatea politicã ss social-econo- micã a fostelor tãri comuniste
angajate în procesul democratizãrii stã mãrturie dificultãtii tranzitiei. Si chiar dacã "democratizarea
în tãrile din aceste zone ale lumii poate îmbrãtisa unele cãi comune, care tin de eforturi politice
constiente: transformarea structurilor sociale care afecteazã distributia resurselor economice si
întelectu ale ale puterii; stabilirea institutiilor politice care fac posibi1ã împãrtirea în mod
democratic a puterii între grupurile competitive; elaborarea de strate- gii eficiente de acti une
politicã pentru a surmonta diferitele obstacole în calea democratizãrii" 14, numai luarea în ca1cul a
circumstantelor nationale, a conditiilor istorice specifice si a vointei propriului popor poate asigura
tranzitiei, într-o tarã sau alta, premisele succesului.
Tocmai de aceea, defînirea cât mai exactã a tranzitiilor actuale si, pe aceastã bazã, construirea
strategiilor de consumare beneftcã a lranzitiei în tãrtle post-comuniste rãmân, în continuare, sarcina
prioritarã, de supravietuire chiar, a tãrilor respective; iar bruioanele de strate-gii ale reformei,
experimentate de tara noasirã, precum si de celelalte tã.ri foste comuniste, pot da socoteaiã atât de
neîmpliniri, cât si de reustte - ambele, partiale - ale demersurilor actuale ale democratizãrii.
|
