TRANZITII ACTUALE
Dacă tranzitiile istorice sunt asociate cu precădere conceptului de modernizare, tranzitiile
actuale se desfăsoară sub semnul democra-tizării
Este tle observat însă că, asa cum nu orice modernizare poate fi asimilată tranzitiei, în
acceptiunea pe care am dat-o acesteia din urmă, nici democratizarea nu se suprapune ftdel tranzitiei
(sau tranzitiilor) actuale. Pentru că, dacă schimbări1e peirecute în ultimele două decenji, care au
determinat bulversarea hărtii politice a lumii , au putut fi interpr 656e42g etate drept o "eră a democrati ei"
sau o "revolutie giobală", ori, într-o perspectivă teoretică mai largă, un "al treilea val" sau "f1ux" a1
procesului istoric de democratizare, acest gen de consideratii
unpune o analiză complementară a factorilor specifici ce
caracterizează aceste procese în anumite grupuri de tări.
8 Pentru o lratare mai detaliată a problemei, vezi si Ovidju Trăsnea,
Democratizare: , , nsolidare, în Societate si cul
tranzitie si co ,tură, nr.3(22)11994.
Conform evaluărilor făcute anual de organiza tia nord-americană Freedom House, dacă în
1973 doar 43 din natiunile lumii erau considerate democratii, douăzeci de ani mai târzju numărul
lor s-a ridjcat la 75.
Prima observatie care se impune priveste includerea nediferenti ată a procesului din tări le postcomuniste
europene în cel de-al "ireilea val". Or, în ciuda aproxîmativei lor coincidente tempo-rale,
trebuie subliniată specificitatea acestor procese. In celela1te tări, democratizarea sau, după caz,
redemocratizarea se produc în cadrul sistemului, întrucât regimurile autoritare (chiar cele
susceptibile de a fi asimilate totalitarismului, precum cele din Portugalia si Spania)
n-au afectat esenta sau coordonatele definitorii ale sistemului existent, limitându-se Ia sfera
politică. După cum schîmbările
ra-dicale ale sistemului economic în
exemplu, n-au afectat dictatura politică a partidului comunist.
În schimb, în tările post-comuniste, procesele au inevitabil un ca-racter complex si radic al,
vizând o restructurare profundă a întregu-lui sistem social: democratizarea apare, în acest
context, ca o conditie a transformării sistemice, de ansamblu.
Desi cele mai multe dintre analizele comparative ale proceselor de democratizare n-au acordat
suf1cientă atentie acestei specificităti unii autori afirmă totusi faptul că nu este vorba de procese
echiva- lente, ci de trăsături particulare, cel mult analoge cu cele ce au loc în tranzitia din tările noncomuniste
Mai mult chiar, în diferite tări foste comuniste există elemente ce particuiarizează
mersul democra-tizării si sirategiile utilizate.
Această distinctie este de o mare importantă: în lumina ei putem întelege si explica modalitătile
radical diferite în care se manifestă raportul continuitate-discontinuitate în procesele democratizării.
Este evident că discontinuitatea este elementul decisiv si defini toriu pen-tru tranzitiile din fostele
tări comuniste. Punându-si astfel problema, Weffort scrie: "Ipoteza mea generală în această privintă
este că, apreciind tranzitia ca un înireg, - adică un proces care afectează nu numai institutiile
politice, ci si structurile sociale si eco nomice -,tranzitiilor din Est le esie tipică o relativă ruptură
cu trecutul, în timp ce tranzitiile din America Latină au fost, de regulă, caracterizate de
continuitătile istorice"
10 Cf. Pietro Grilli di Cortona, From Cornmunism to Democracy, în
International Social Science Journal, nr.2, 1991, p.3lS-330.
Francisc C. Weffort, What Is a "New Democracy"?, in International Social
Science .Journal, nr.2, 1993, p251.
Din această perspectivă, sensul .,tares' sau "plin" a1 tranzitiei la democratie se poate aplica doar
tranzitiilor din fostele tări comuniste. Pentru că doar aici tranzitia poate fi tratată în cadrul mai larg
al transformării sistemice globale, al unui proces care se conjugă, intersectează si interconditionează
cu celelalte componente sistemice. De pi1dă, R. Dahrendorf nota că, schematic considerată,
constructia libertătii (în tările post-comuniste) implică cel putin irei niveluri: pro-cesul formal al
reformei constitutionale, reforma economică si constructia societătii civile recte crearea bazelor
sociale ale imple-mentării reale a constitutiei ss reformei economice 12.
Atrăgând atentia asupra caracterului inadecvat si înselător al încercărilor de a întelege si explica
tranzitiile din Estul European cu instrumentele teoretico- metodologice aie celui de "al treilea val",
Claus Offe pune accentul pe "natura unică si fără precedent" a pro-ceselor post-comuniste, care
instituie o mare sfidare la adresa teoriei constituite despre democratie. E1 accentuează amploarea si
dificultătile transformărilor în sistemul economic, utilizând metafora "efectul tunel", lansată de
Albert O. Hirschman, care a modelat pro-blema capacitătii de a astepta sau a economiei politice a
răbdă.rij . Aspectul care- i alimentează pesimismul în privinta reusitei este toc- mai
"simultaneitatea" celor trei procese (sau niveluri), care determină "rtscuri majore" pentru "tripla
tranzitie".
Sigur, riscurile tranzitiei nu pot fi ignorate, decât împotriva evidentei din practica social-politică
si economică a fostelor tări comuniste. Dar exagerarea lor si, mai a1es, ignorarea căilor posibile de
a le stăpâni nu fac decât să treacă aceste riscuri din potentialitate în actualitate. Iar motivul major al
acestei treceri - acolo si cât s-a petrecut - îl constituie neîntelegerile privind sensul procesului.
Sau cele legate de definirea tintei. Pentru că, poate cea mai f1agrantă neîntelegere tîne de
identificarea neconditionată a democratiei cu excelenta libertătii si chiar a prosperitătii. Iar dacă nu
s-a întâmplat asa în nici una din fostele tări comuniste - capitalul popular de sperantă, investit
masiv în "Reformă", s-a diminuat treptat, privând
12 RalfDahrendorf, Reflections on the Revolution in Europe, Random House,
New York, 1990, p.
13 Claus Offe, Vers le capitalisme par construction dsmocratique?, in Revue
Fransaise de Science Politique, nr.6, p.
demersurile tranzitiei de sprijinul efectiv a1 maselor. Asa se face că multe măsuri considerate
obligatorii pentru trecerea de la totalitaris-mul comunist la democratie - libera1izarea preturilor,
de exemplu -au întrunit doar adeziuni declarative, anulate în fapt de ava1ansa cererilor de
protectie socială, greu dacă nu imposibil de acoperit.
Rezultatele începutului de tranzitie din tările post-comuniste, cel putin pentru moment
neconvenabile pentru cei mai multi, au făcut posibilă convietuirea unor sloganuri precum "ultima
solutie, înc-o revolutie!" cu votul "de stânga" a1 unor populatii care se pretind "de dreapta", a
Iiberalismului unor strategii economice cu conservatoris-mul tacticilor domeniului, a unor masive
aspiratii de integrare euro-peană cu exacerbarea nationali smelor, a exiremismelor de dreapta cu
nostalgiile după vechile regîmuri comuniste.
Abundenta paradoxurilor în realitatea politică ss social-econo- mică a fostelor tări comuniste
angajate în procesul democratizării stă mărturie dificultătii tranzitiei. Si chiar dacă "democratizarea
în tările din aceste zone ale lumii poate îmbrătisa unele căi comune, care tin de eforturi politice
constiente: transformarea structurilor sociale care afectează distributia resurselor economice si
întelectu ale ale puterii; stabilirea institutiilor politice care fac posibi1ă împărtirea în mod
democratic a puterii între grupurile competitive; elaborarea de strate- gii eficiente de acti une
politică pentru a surmonta diferitele obstacole în calea democratizării" 14, numai luarea în ca1cul a
circumstantelor nationale, a conditiilor istorice specifice si a vointei propriului popor poate asigura
tranzitiei, într-o tară sau alta, premisele succesului.
Tocmai de aceea, defînirea cât mai exactă a tranzitiilor actuale si, pe această bază, construirea
strategiilor de consumare beneftcă a lranzitiei în tărtle post-comuniste rămân, în continuare, sarcina
prioritară, de supravietuire chiar, a tărilor respective; iar bruioanele de strate-gii ale reformei,
experimentate de tara noasiră, precum si de celelalte tă.ri foste comuniste, pot da socoteaiă atât de
neîmpliniri, cât si de reustte - ambele, partiale - ale demersurilor actuale ale democratizării.
|
