TRATATUL DE LA AMSTERDAM -1997 (intrat în vigoare în 1999)
Ziua de 1 mai 1999 a fost marcata de intrarea în vigoare a Tratatului de la Amsterdam, care modifica Tratatul asupra Uniunii Europene. Prin Tratatul de la Amsterdam, Uniunea Eur 858e42i opeana este, într-o anumita masura, transformata. Noi sarcini îi sunt încredintate, rolul cetateanului este subliniat, iar caracterul democratic al institutiilor este întarit. Desi constructia comunitara s-a dezvoltat, în sens istoric, în jurul obiectivelor economice, accentul este pus, de acum înainte, pe responsabilitatile politice ale Uniunii, atât în interior, cât si în restul lumii.
Necesitatea adoptarii acestui tratat rezida din faptul ca, desi el urmeaza altor 2 mari modificari privind competentele si institutiile Uniunii, din 1986 (Actul unic european) si 1992 (Tratatul de la Maastricht), trebuiau, date raspunsuri numeroaselor probleme care au ramas deschise. Acestea priveau rolul si drepturile cetatenilor europeni, eficacitatea si caracterul democratic al institutiilor europene, ca si responsabilitatile internationale ale Uniunii:
1. Desi Tratatul de la Maastricht crea, în special, o cetatenie europeana, adica un cadru de drepturi si obligatii suplimentare pentru cetatenii statelor membre, el nu oferea acestui cadru un continut real;
2. Tratatul de la Maastricht, continuând opera Actului unic european, ameliora functionarea institutiilor comunitare si întarea puterile de codecizie legislativa si de control ale Parlamentului european. Cu toate acestea, lucrarile din cadrul institutiilor nu au fost usurate; aceasta pentru ca, de acum înainte, institutiile trebuiau sa raspunda unei duble cerinte: una decurgând din gestionarea unei monede unice, Euro, si cooperarea în materia politicii economice; alta din perspectiva largirii Uniunii;
3. Având în vedere ca divizarea lumii în 2 blocuri este de domeniul trecutului, trebuie ca prezenta Europei în contextul international, care evolueaza rapid, sa se reorganizeze. Tratatul de la Maastricht a început sa defineasca structurile si procedurile din acest punct de vedere. EI Iasa, totusi, o poarta deschisa noilor reforme, atât în domeniul politicii externe, cât si în cel al apararii.
Tratatul de la Amsterdam se prezinta ca o revizuire a Tratatelor constitutive, desi ele au fost modificate de Tratatul de la Maastricht.
Tratatul cuprinde 3 parti, si anume: modificari ale Tratatului UE, simplificarea tratatelor, dispozitii generale si finale. Acestora Ii se adauga: Actul final, 13 protocoale si 58 de declaratii comune si uni sau multilaterale.
Tratatul vizeaza realizarea unui spatiu de libertate, securitate si justitie, prin comunitarizarea unei parti din cel de-al 3-lea pilon (noul Titlu IV din Tratatul CE, "Vize, azil, emigrare si alte politici cu privire la libera circulatie a persoanelor), integrarea acquis-ului Schengen în Titlul IV CE si cel de-al 3-lea nou pilon, redus la cooperarea politiei si organelor judiciare în materie penala.
Tratatul stabileste în Tratatul UE si Tratatul constituind Comunitatea europeana bazele cooperarii consolidate, ce pot fi instaurate între anumite state membre, doritoare sa avanseze mai rapid decât celelalte pe calea unei integrari sporite.
Tratatul nu aduce modificari considerabile competentelor Comunitatilor, sub rezerva câtorva dispozitii.
Dispozitiile sociale au fost considerabil extinse. Protocolul social, anexat Tratatului UE, este integrat de Tratatul CE.
Aporturile institutionale sunt multiple, dar componenta Comisiei si ponderea voturilor în Consiliu nu au fost revazute. Majoritatea calificata este introdusa în noi domenii.
|
