Tipuri si forme de stat
Elucidarea tipului si formei de stat constituie, de asemenea, o problema de baza a teoriei statului, ea lamurind, pe de o parte, esenta statului într-o anumita perioada, iar pe de alta parte, forma lui concreta de manifestare.
Statul, ca manifestare a vointei tuturor cetatenilor de a se organiza politic pe baza de lege, a cunoscut doua tipuri; unul de esenta dictatoriala, absolutista, care a aparut ca expresie a unor comandam 828b19i ente istorice, dar prin nesocotirea vointei cetatenilor sau printr-o presupusa legitimitate de ordin divin si altul de tip democratic care, indiferent de forma, constituie o expresie a vointei cetatenilor, materializata prin consimtamântul dat.
Din aceasta perspectiva, este complet eronata conceptia marxista în care se formuleaza teza ca tipurile de stat sunt legate de natura orânduirii sociale, având o esenta de clasa, ignorându-se prin aceasta faptul ca, pe de o parte, statul apare ca o expresie a vointei generale a tuturor cetatenilor si slujeste ca atare întreaga societate, iar pe de alta parte, faptul ca în cadrul aceleiasi orânduiri sociale pot exista state care se deosebesc prin modul de formare si exercitare a puterii: stat dictatorial si stat democratic.
Realitatea istorica a dovedit ca statele fasciste si cele comuniste au avut mai multe trasaturi comune, fiind ambele de tip dictatorial.
Pentru a întelege pe deplin statul ca institutie politica, trebuie studiata si problema formelor de stat. Esenta statului, adica tipul de stat respectiv, se manifesta prin mai multe forme în raport cu conditiile concrete ale epocii si tarii respective. Forma de stat are în vedere modul de organizare a puterii de stat si, în special, structura si functionarea organelor supreme de conducere. Rezulta ca forma de stat, indiferent de esenta, este data de trei elemente: forma de guvernamânt, structura statului si regimul politic.
Forma de guvernamânt este un raport între organele de stat în procesul de constituire si exercitare a puterii. Daca ne referim la statele existente astazi în lume, din punctul de vedere al formei de guvernamânt, exista: monarhii constitutionale, republici parlamentare si republici prezidentiale. Indiferent de esenta statului, care poate fi democratica sau dictatoriala, forma de guvernamânt poate sa fie una din cele enuntate mai sus. Aceasta nu înseamna ca între esenta statului (democratica sau dictatoriala) si forma de guvernamânt nu exista legaturi. Dimpotriva, exista, si înca una foarte strânsa. De pilda, un stat democratic se poate mai bine realiza printr-o forma de guvernamânt ca republica parlamentara sau prezidentiala, în care toate organele sunt alese, decât prin monarhie constitutionala, în care seful statului, monarhul, nu este ales. Ramâne totusi ca o realitate dovedita de experienta istorica faptul ca esenta statului, democratica sau dictatoriala, nu depinde hotarâtor de forma de guvernamânt, întrucât viata a aratat ca pot exista dictaturi, în cazul unor republici, dupa cum exista democratii în cadrul unor monarhii.
Structura statului reprezinta un raport între organele centrale si locale ale statului. Sub acest aspect, putem distinge: state national-unitare, state federative si confederatii statale. Statul federal constituie o comunitate a statelor nesuverane, care presupune un stat central cu competenta si personalitate distincte de cele ale statelor membre. Organizarea statala de tip federal este însarcinata cu rezolvarea problemelor comune. Functiile statale sunt împartite între statul federal si statele membre. Ca urmare, în statele federale se întâlnesc, paralel, organe ale puterii si ordinii de drept federale si organe ale puterii si ordinii de drept a statelor membre. În statul federal, statele membre participa la legiferarea federala, în conditiile existentei unei delimitari a competentelor în realizarea sarcinilor statale.
În cadrul confederatiilor de state suverane, statale membre îsi pastreaza suprematia si independenta în mod integral, competentele statului federal referindu-se la luarea unor decizii în comun în domeniul relatiilor internationale. Confederatia poate cunoaste si forme mai evoluate, cu organe comune, cum sunt: adunarea reprezentativa, seful de stat, organele diplomatice, armata, finantele, mentinându-se fiinta statala distincta care este reprezentata de parlamente si guverne separate. Istoria a cunoscut mai multe exemple de confederatii care, treptat, au încetat de a mai exista ca atare.
Regimul politic reprezinta pentru multi politologi un element al formei de stat, pentru altii, un element al sistemului politic. Având în vedere ca statul reprezinta institutia centrala a sistemului politic, este neîndoios faptul ca regimul politic este legat, în primul rând, de stat, constituind un element al formei de stat, si anume elementul hotarâtor, pentru ca el exprima un raport între organele de stat si cetateni. Daca organele de stat se constituie si actioneaza prin consultarea cetatenilor, ca expresie a vointei acestora, avem de-a face cu un regim politic democratic si, invers, daca organele de stat se constituie si actioneaza fara consimtamântul cetatenilor, ignorând vointa acestora, regimul politic pe care acestea îl promoveaza este unul de factura dictatoriala. De aceea, în analizele politologice, când se urmareste elucidarea esentei statului, se vorbeste despre regimul politic.
|
