Trasaturile partidismului în România în perioada de tranzitie
În perioada de tranzitie de la regimul totalitar comunist la un regim democratic si de la o economie centralizata la una de piata libera, partitismul a capatat dimensiuni noi, având anumite caracteristici.
Prima dintre acestea o constituie existenta pluripartitismului cu diferite orientari doctrinare si ideologice. În baza programului în 10 puncte al noului organ al puterii politice - F.S.N. si a legii nr. 9 din decembrie 1989 s-a asigurat cadrul legal înfiintarii si functionarii partidelor. Pe aceasta baza au luat fiinta într-un termen relativ scurt, de câteva luni, un numar de circa 150 de partide. Crearea unui numă 151j97b ;r mare de partide s-a datorat, pe de-o parte faptului ca dupa o explozie revolutionara, asemenea fenomene sunt favorizate, dupa cum o atesta realitatea istorica si a altor tari aflate în situatii similare (SUA, Japonia, Germania, în primul caz pentru o perioada scurta dupa razboiul de independenta, iar în celelalte doua tari, dupa primul razboi mondial; situatii similare se întâlnesc, de asemenea, în toate tarile în care au fost înlaturate regimurile totalitare comuniste). Pe de alta parte, crearea în tara noastra a unui numar atât de mare de partide (mult mai mare decât în alte tari aflate în situatie similara cu a României), îsi gaseste explicatia si în larghetea legii din decembrie 1989, care prevedea un numar foarte mic de semnaturi (251), ce se puteau obtine cu destula usurinta. La aceasta s-a adaugat si subventiile de la stat atribuite partidelor care se înfiintau, constând în sume consistente de bani si spatii pentru sedii. Acest lucru a facut ca înfiintarea partidelor sa fie însotita, în multe cazuri, nu de convingeri si scopuri politice, ci de realizarea unor afaceri si profituri materiale, sumele repartizate, potrivit prevederilor legii, fiind cheltuite în alte scopuri. Numarul mare de partide a fost facilitat si de pragul scazut de intrare în parlament - de numai 3%, existent pâna în vara anului 2000, care permitea supravietuirea unor partide cu mai putina relevanta în viata politica a tarii.
Faptul ca dupa decembrie 1989, s-a ajuns în tara noastra la un pluripartitism a constituit un element benefic, acest lucru fiind o conditie esentiala pentru existenta unei vieti democratice. Trebuie însa remarcat ca un numar exagerat de mare de partide politice ce se mentine pe o perioada îndelungata în tara noastra, duce la consecinte negative constând mai ales în: dezorientarea electoratului care este pus în imposibilitatea de a cunoaste programele si politica tuturor partidelor pentru a putea vota în cunostinta de cauza; dificultati întâmpinate în formarea de guverne bazate pe o majoritate parlamentara stabila; amplificarea fenomenelor negative ce însotesc partitismul (demagogie, oportunism, politicianism, manipulare, diversiune, birocratie, coruptie etc.); greutati în închegarea atât a gruparii ce detine la un moment dat puterea, cât si a unei opozitii autentice care sunt afectate de rivalitatile politice.
Într-o reala democratie spre care tinde si tara noastra, firesc ar fi sa existe un numar rezonabil de aproximativ 6-7 partide axate pe marile curente ideologice (liberalism, social-democrat, crestin-democrat, socialist etc.). Fiecare dintre aceste curente ar trebui sa îsi gaseasca sustinere în câte unul sau cel mult doua partide.
Noua lege de înfiintare a partidelor politice adoptata în 1996, care a premers alegerile parlamentare si prezidentiale din anul respectiv, lege prin care s-a urmarit si reducerea numarului partidelor politice, impunând, printre altele, necesitatea unui numar de 10000 de membri fondatori pe baza de semnaturi, necesari pentru constituirea unui partid si-a atins în foarte mica masura tinta datorita mai ales formalismului practicat si care este imposibil aproape de tinut sub control. Solutia de ridicare a pragului electoral la 5%, ar putea constitui o masura eficienta pentru a se ajunge si în România la un numar rezonabil de partide politice.
O alta caracteristica a partitismului din aceasta perioada consta în faptul ca exprima principalele orientari doctrinare: partide de dreapta, de centru si de stânga cu anumite nuantari de centru dreapta si centru stânga. Legat de aceste orientari doctrinare, includerea partidelor într-o orientare sau alta este dificil de facut dupa formula clasica, datorita faptului ca aceste partide se confrunta cu o situatie inedita în istorie, de tranzitie de la socialism la capitalism.
În programele tuturor partidelor si partial, chiar în doctrinele lor sunt prevazute politici de privatizare, restructurare, de liberalizarea preturilor, de integrare a României în structurile euro-atlantice etc., politici caracteristice perioadei de tranzitie.
Anumite nuantari sunt legate de proprietate în sensul ca unele partide (declarate de dreapta) sustin principiul "restitutio in integrum", iar altele declarate de stânga, se pronunta pentru "restitutio" în masura posibilitatilor, fara ca acest lucru sa produca alte nedreptati.
Departajarea dintre partide si includerea lor într-o orientare sau alta se poate face în buna masura în raport cu mesajele si declaratiile facute de catre liderii politici. În mare masura se accepta includerea unui partid sau altul într-o anumita orientare dupa declaratiile liderilor, ci nu dupa programe si politici, aceasta modalitate nefiind lipsita de o anumita doza de subiectivism.
Se poate vorbi, de asemenea, tot ca o caracteristica, despre faptul ca partidele politice din tara noastra n-au reusit sa-si creeze înca o identitate proprie, oglindita în mod corespunzator într-o ideologie, doctrina, platforma si program de guvernare proprii. Asa se face ca la întrunirile de vârf ale partidelor, desi au trecut atâtia ani de la revolutie, se discuta înca despre definirea identitatii proprii, discutii care produc mari tensiuni în interiorul partidelor, care în anumite cazuri, se soldeaza cu desprinderea unor grupari din partidele respective.
Tot ca o caracteristica este si faptul ca lupta din partide, lupta politica, în general, nu este întotdeauna o lupta de idei bazata pe argumente, ci una neprincipiala, în care se recurge la etichetari, denigrari etc.
În dese cazuri partidele se privesc între ele, nu ca adversari politici, competitori în viata politica, ci ca dusmani, ceea ce provoaca daune tarii. Înca nu s-a statornicit în viata politica a tarii dialogul bazat pe argumente ca mijloc de competitivitate între partide, în care sa câstige cel mai bun (sau cei mai buni).
O caracteristica a partitismului din România din aceasta perioada, o constituie si faptul ca s-a înfiintat o grupare politica pe criterii etnice - UDMR, ceea ce nu concorda, în general, cu principiile si criteriile de formare a partidelor. Este un caz particular si trebuie luat ca atare pentru perioada de tranzitie.
Partidismul din România din perioada de tranzitie, cu toate minusurile sale, constituie, ca si în alte parti, un factor important în asigurarea unei vieti democratice.
|
