Tratatele de la Roma instituind C.E.E. si EURATOM - C.E.E.A. -1957 (intrate în vigoare în 1958)
Semnarea Tratatelor de la Roma a urmat Conferintei de la Messina (Italia) din 1-3 iulie 1953, a mini 111f59b 51;trilor de externe, când cele 6 state semnatare ale Tratatului de la Paris constituind CECO au hotarât: extinderea sistemului si la alte domenii economice (în vederea realizarii unei piete comune generale), armonizarea politicilor sociale si organizarea unei piete nucleare comune.
Astfel, la 25 martie 1957, la Roma, au fost semnate 2 tratate, instituind, pe de o parte, Comunitatea economica europeana si, pe de alta parte, Comunitatea europeana a energiei atomice. Tratatele au fost încheiate pentru o durata nelimitata si au intrat în vigoare la 1 ianuarie 1958, dupa ratificarea lor de catre Germania, Franta, Italia, Luxemburg, Belgia si Olanda.
Tratatele de la Roma au marcat un recul al supranationalitatii, dar ele au prevazut posibilitati de integrare prin extinderea competentelor Adunarii parlamentare (ai carei membri urmau sa fie alesi prin sufragiu universal direct) si prin trecerea la votul majoritar în cadrul Consiliului.
A). Tratatul de la Roma constituind C.E.E.
Tratatul constituind CEE a stabilit ca obiectiv pentru Comunitate, în art. 2, urmatoarele:
instituirea unei piete comune si apropierea progresiva a politicilor economice ale statelor membre;
promovarea unei dezvoltari armonioase a activitatilor economice în ansamblul Comunitatii;
extindere continua si echilibrata;
stabilitate marita;
crestere accelerata a nivelului de trai;
relatii mai strânse între statele membre.
În perspectiva crearii fundamentelor "unei Uniuni din ce în ce mai strânse între popoarele europene", tratatul prevede libera circulatie a marfurilor si protectia fata de "exteriorul" Comunitatii prin tarife vamale comune, libera circulatie a persoanelor si capitalurilor, protectia liberei concurente. Aceste prevederi nu urmaresc nimic altceva decât instituirea unei piete comune, cu caracteristici asemanatoare pietelor nationale.
De asemenea, Tratatul privind constituirea CEE prevede:
armonizarea politicilor economice ale statelor membre;
stabilirea unor politici sectoriale comune în domeniul agriculturii, transporturilor, relatiilor comerciale externe.
Spre deosebire de Tratatul care a creat CECO, care, ca natura juridica, este un tratat-lege, Tratatul care constituie CEE stabileste numai cadrul în care institutiile comunitare au ca misiune promovarea dezvoltarii armonioase a activitatilor economice în ansamblul Comunitatii, o extindere continua si echilibrata, o stabilitate marita, o crestere accentuata a nivelului de viata si relatii mai strânse între statele membre.
Deoarece aceste prevederi au caracter general, ele nu pot crea obligatii juridice în mod direct; importanta lor rezida în aceea ca orienteaza interpretarea dreptului comunitar în directia atingerii obiectivelor CEE.
Potrivit Tratatului, CEE se sprijina, pe de o parte, pe o piata comuna si, pe de alta parte, pe apropierea progresiva a politicilor economice.
Tratatul nu contine o definitie pentru piata comuna; precizarea este, însa, facuta de Curtea de justitie, care o defineste ca fiind un spatiu economic unificat, lipsit de obstacole interne, în cadrul caruia vor trebui realizate, în mod progresiv, uniunea vamala si uniunea economica.
Potrivit unei decizii a Curtii de justitie, din anul 1964, Tratatul CEE, spre deosebire de tratatele internationale obisnuite, "a instituit o ordine juridica proprie, integrata sistemului juridic al statelor membre de la intrarea în vigoare a Tratatului si care se impune jurisdictiilor acestora; instituind o Comunitate pe durata nelimitata, dotata cu atributii proprii, cu personalitate juridica, cu o capacitate de reprezentare pe plan international si, mai exact, cu puteri reale izvorâte din limitarea de competente sau dintr-un transfer de atributii ale statelor catre Comunitate, acestea si-au limitat, chiar daca În domenii restrânse, drepturile lor suverane si au creat, astfel, un sistem de drept resortisantilor si chiar lor; având un izvor autonom, dreptului nascut din tratat nu ar putea, deci, în baza naturii sale originale specifice, sa i se opuna, pe cale juridica, un text intern, oricare ar fi acesta, fara ca sa-si piarda caracterul comunitar si fara sa se puna problema chiar a bazei juridice a Comunitatii".
Obiectul Tratatului CEE de a institui o piata comuna a carei functionare intereseaza, în mod direct, justitiabilii Comunitatii implica faptul ca Tratatul reprezinta mai mult decât un acord care creeaza obligatii între statele contractante.
B). Tratatul de la Roma constituind C.E.E.A. / EURATOM
Tratatul constituind EURATOM urmareste formarea si dezvoltarea unei industrii nucleare europene, impunându-se sarcini multiple, si anume:
dezvoltarea cercetarii si difuzarea cunostintelor tehnice;
asumarea unei functii de reglementare a aprovizionarii statelor cu combustibili nucleari si minereuri;
înfiintarea unei piete nucleare.
Art.52 al Tratatului prevede faptul ca EURATOM dispune de un drept de optiune asupra mineralelor, a materiilor brute si a materialelor fuzionabile speciale produse pe teritoriul statelor membre, precum si de posibilitatea de a exercita un control de securitate asupra destinatiei finale a produselor, astfel încât acestea sa nu fie folosite în scopuri militare. În acest scop, orice întreprindere care manipuleaza materiale nucleare este obligata sa prezinte Comisiei informatii asupra activitatii desfasurate, cu exceptia materialelor destinate nevoilor de aparare.
|
