Tratatul de la Paris de constituire a C.E.C.O. - ¬1951 (intrat in vigoare in 1952)

Tratatul de la Paris de constituire a C.E.C.O. - ­1951   (intrat în vigoare în 1952)

Dupa 9 luni de negocieri, 6 state europene (Germania, Franta, Italia, Luxemburg, Belgia si Ţarile de Jos) au semnat, la 18 aprilie 1951, la Paris, Tratatul constituind CECO, intrat În vigoare la 23 iulie 1952.

Faptul ca negocierile au durat aproape 1 an a fost cauzat de problemele fundamentale c 111b13b are au fost ridicate si carora Jean Monnet avea sa le dea raspunsul cel mai adecvat. Nu a fost vorba despre o negociere diplomatica clasica. Cei desemnati de catre cele 6 gu­verne s-au Întâlnit pentru "a inventa" un sistem juridico-politic cu totul nou si care avea ambitia sa fie durabil.

Preambulul Tratatului CECO, constituit din 5 paragrafe scurte, contine toata filosofia care nu a încetat sa-i inspire pe promotorii constructiei europene:

Considerând ca pacea mondiala nu poate fi rezolvata decât prin eforturi creatoare pe masura pericolelor care o ameninta;

Convinsi ca o Europa organizata si puternica poate sa aduca civi­lizatiei o contributie indispensabila mentinerii relatiilor pacifiste;

Constienti ca Europa nu se va construi decât prin realizari con­crete care sa creeze, mai întâi, o solidaritate de fapt si prin stabilirea unor baze comune de dezvoltare economica;

Preocupati sa contribuie, prin expansiunea productiilor lor funda­mentale, la ridicarea nivelului de trai si la progresul actiunilor de pace;

Hotarasc sa substituie rivalitatilor seculare o fuziune a intereselor lor esentiale, la a fonda, prin instaurarea unei Comunitati economice, primele baze ale unei comunitati mai largi si mai profunde între popoare rivale aflate multa vreme în conflict si sa puna bazele unor institutii capabile sa orienteze un destin de acum înainte comun (...)".

"Pace mondiala", "realizari concrete", "solidaritate de fapt", "fuziu­ne de interese esentiale", "comunitate", "destin de acum înainte comun" sunt cuvinte cheie care poarta, simultan, spiritul si metoda comunitara si conserva astazi toate puterile lor mobilizatoare .

Din cuprinsul tratatului se pot desprinde 4 principii sub forma unui capitol special din TCEE, preluate din Planul Schuman, care consti­tuie baza edificiului comunitar actual, si anume:

superioritatea institutiilor;

independenta institutiilor comunitare;

colaborarea între institutii;

egalitatea între state.

Daca Tratatul CECO, care priveste administrarea pietii carbunelui si otelului, nu mai reprezinta astazi, din punct de vedere al obiecti­vului sau, importanta pe care o avea pentru economia europeana a anilor '50, principalele institutii pe care el le-a creat îsi pastreaza, în întregime, actualitatea.

Tratatul CECO doteaza Comunitatea cu o structura institutionala proprie, originala, ce cuprinde urmatoarele institutii:

Înalta Autoritate - ca organism supranational chemat sa vegheze si sa puna în valoare interesele proprii ale organizatiei;

Consiliul de Ministri - constituit ca organism interguvernamental pentru apararea intereselor tarilor membre;

Adunarea Comuna - reprezinta interesele popoarelor statelor membre. Este un organism de control democratic al factorului executiv (biexecutiv: Înalta Autoritate si Consiliul de Ministri);

Curtea de Justitie - organism jurisdictional care asigura respec­tarea normelor juridice ale Comunitatii.

Asa cum am mai spus, Tratatul de la Paris, constituind CECO, a fost semnat la 18 aprilie 1951, fiind încheiat pentru o perioada de 50 de ani; Tratatul a intrat în vigoare la 23 iulie 1952 si a încetat sa mai produca efecte la 23 iulie 2003.