UE ca fenomen de regionalizare. Aspecte economice si politice
Pentru a putea intelege fenomenele care se petrec cu Comunitatile Europene in continuarea deceniilor deja studiate, este necesara o incursiune in domeniul reperelor teoretice. De aceea, in continuare vom clarifica intelesul unor concepte fundamentale legate de Piata Comuna si de integrarea economica.
2.1. Grade de integrare economica
Distingem intre cateva grade de integrare economica, dupa cum urmeaza:
Zona de Liber Schimb (ZLS) - care presupune un grad minimal de integrare: produsele circula liber, fara tarife in interiorul zonei (tarifele pentru produse sunt abolite intre membrii ZLS), dar fiecare stabileste tarife si contingente de marfuri pentru comertul cu exteriorul zonei.
Uniune Vamala (UV) este mai mult decat o ZLS. Ea presupune, in plus, un set comun de tarife vamale fata de tari din exteriorul zonei. UV reprezinta un grad mai mare de integrare pentru ca presupune un grad mai mare de cooperare politica intre membrii sai (acord asupra tarifelor comune cu terte parti) si presupune cedarea unei parti de suveranitate in masura in care statele membre ale UV nu mai stabilesc care sunt barierele tarifare pentru exterior fara consultare cu partenerii lor.
Piata Comuna (sinonim cu Piata Unica) presupune mai mult decat o UV, si anume: cele 4 libertati (circulatia bunurilor si serviciilor, dar si libertatea de circulatie a factorilor de productie - munca si capital), plu 151b16b s eliminarea barierelor netarifare. Pentru ca piata comuna pentru sa se desavarseasca, este necesar un grad avansat de cooperare politica si de cedare de suveranitate.
o Libertatea de circulatie a bunurilor presupune mai mult decat eliminarea tarifelor, ci si eliminarea altor bariere care pot sa impiedice libera circulatie. Daca, de pilda, o tara a UE, sa spunem G are anumite reglementari si standarde de calitate in ce priveste berea, reglementari care practic fac imposibil importul de bere din tara S, atunci acele reglementari reprezinta o bariera netarifara in calea circulatiei berii in Europa. Reglementarile nationale trebuie armonizate astfel incat produsele sa poata fi vandute oriunde in Uniune. Exista si un caz celebru in UE, care a ajuns la CEJ - cazul Cassis du Dijon.[1]
o Libertatea de circulatie a serviciilor presupune armonizari in domeniul serviciilor bancare si financiare, printre altele. De pilda, se discuta in aceasta perioada despre posibilitatea adoptarii unei prevederi legislative prin care cetatenii oricarei tari UE vor putea sa apeleze la orice banca din UE pentru contractarea unui credit. Aceasta reglementare ar merge in sensul cresterii libertatii de circulatie a serviciilor si ar fi, evident, spre beneficiul cetatenilor europeni.
o Libertatea de circulatie a fortei de munca presupune politici unificate de emigratie-imigratie, astfel incat orice persoana din uniune sa poata munci oriunde in spatiul european. Deocamdata, chestiunile de imigratie sunt printre foarte putinele chestiuni care solicita vot unanim in Consiliu.
o Libertatea de circulatie a capitalurilor presupune ca statele sa cedeze suveranitate pe linia politicilor de reglementare a influxurilor / fluxurilor de capital venite din afara.
Uniunea economica presupune unificarea politicilor monetare, fiscale, sociale. Presupune o autoritate supranationala cu decizii obligatorii. In fapt, presupune federalizarea.
Tratatul CECO si-a propus o PC dar pe domeniu foarte ingust - carbune si otel si, cum am vazut, a reusit dar partial doar. Tratatul CEE si-a propus o PC, dar a realizat o UV in 1968. La inceputul anilor 80 constata ca PC e departe de a se fi realizat, constatand existenta unei multimi de bariere netarifare. Este motivul pentru care liderii europeni s-au mobilizat in anii '80 si au semnat Actul Unic European.
2.2. Integrare economica
Integrarea economica (IE) inseamna eliminarea frontierelor economice dintre doua sau mai multe economii. O frontiera economica inseamna orice demarcatie peste care mobilitatea efectiva sau de principiu a bunurilor, serviciilor, fortei de munca, a capitalurilor, fluxurilor de comunicatii este relativ scazuta.
IE este importanta pentru ca duce la cresterea concurentei efective sau partiale, la scaderea preturilor si cresterea diversitatii si calitatii bunurilor de pe piata. Ambitii mici de IE produc, in genere, interguvernamentalism. Ambitii mai mari de IE tind sa fie inglobate si sa rezulte din procese de integrare politica.
Putem vorbi despre:
integrarea pietelor (care este o notiune comportamentala si se refera la faptul ca activitatile actorilor de pe piata integrata sunt racordate la cererea / oferta din intreaga Uniune);
integrarea politicilor economice
De asemenea, se poate vorbi despre:
integrare negativa, adica eliminarea, sub supraveghere comuna, a discriminarii din normele si politicile economice nationale (de exemplu, eliminarea barierelor netarifare pentru a realiza PC);
integrarea pozitiva, adica transferul catre institutii comune sau exercitarea comuna a anumitor competente (de pilda, crearea Bancii Europene Centrale).[2]
Printre cele mai remarcabile efecte ale integrarii se numara:
rate de crestere economica ridicate si cresterea eficientei statelor de a folosi resurse deficitare:
o eficienta statica - (1) fiecare stat se poate specializa in producerea acelor bunuri si servicii in care este cel mai eficient - pentru ca va reusi sa elimine mai usor concurenta, (2) eficienta in anumite industrii de scara larga in care e posibila productia pe termen lung. Eficienta statica totusi isi epuizeaza potentialul la scurt timp dupa realizarea uniunii.
o eficienta dinamica - isi dovedeste efectele in timp: o piata mai mare si mai competitiva in interior este si mai inovativa; firmele devin mai eficiente, mai agile.
fenomenul de trade diversion - in acest caz este vorba despre un fenomen cu efecte in exterior. In masura in care o integrare economica de tipul PC creeaza o intensificare a comertului in interiorul unei zone (in cazul nostru, UE), aceasta ii dezavantajeaza pe cei din afara, care obisnuiau sa aiba relatii comerciale cu membrii PC. Ne-membrii se afla in afara si vulnerabili. De aceea regionalizarea in sensul uniunii economice creeaza forta centripeta: a tarilor din afara care au motivatia sa intre inauntru. Devine din ce in ce mai important din punct de vedere economic ca ele sa devina membre. Imperativul economic creeaza preocupari politice. Acesta este cazul Republicii Moldova sau al Ucrainei, in zilele noastre. Ambele si-au exprimat interesul si dorinta de a deveni membre ale UE. Si nu in ultimul rand datorita efectelor de trade diversion pe care le resimt economiile lor ca urmare a ultimului val de extindere al UE 2004-2007, cand 12 tari[3] foste membre CAER au devenit membre UE.
2.3. Consideratii privind fenomenul de regionalizare economica si politica
Exista in lume o serie de organizatii regionale care au aparut in perioada postbelica. Tratatul de Liber Schimb Nord-Atlantic (NAFTA) este un exemplu de regionalizare economica. Probabil ca, desi organizatie economica, efectele politice ale NAFTA conteaza cel putin la fel de mult. Liberul schimb dintre Mexic si SUA duce si la consolidarea unor practici democratice in Mexic si imbunatateste relatiile dintre cele doua tari vecine. Daca ne gandim la procesul de aderare al Romaniei la UE, ne dam seama cat de mult a contat aceasta conectare pentru procesul de democratizare al tarii noastre.
Din perspectiva celor doua dimensiuni - economica si politico-securitara -se poate argumenta ca UE este ce mai larga si mai bogata piata unificata din lume dar si cea mai slaba alianta politica. UE este expresia fenomenului de regionalizare, alaturi de organizatii precum NAFTA sau ASEAN. Desi poate parea paradoxal, UE este cea mai integrata politic din toate organizatiile regionale, cu toate balbaielile care tin de politica externa si de securitate comuna.
Riscul unei integrari economice mai profunde, care presupune si componenta politica este ca statele membre se pot trezi, la un moment dat, ca isi sacrifica interesele proprii (politice, economice, culturale) ca o consecinta a respectarii obligatiilor regionale asumate. Acesta este si motivul pentru care o serie de puteri europene sunt circumspecte in a inainta rapid si necontrolat pe calea integrarii economice.
Exista si riscuri politice, desigur. Cel mai discutat risc la nivelul UE este cel al pierderii suveranitatii de catre state. Dar mai exista unul, cel putin la fel de important. Este vorba despre problema "deficitului de democratie": in masura in care decizii politice importante sunt luate la nivel regional ele se iau in afara mecanismelor democratiei reprezentative si scapa controlului cetatenilor europeni.
La nivel mondial se manifesta doua directii contrastante: (1) preocuparile de securitate fac ca statele sa fie la fel de importante ca si acum 100 de ani; (2) fortele globalizarii, care sunt mai curand de natura economica, pe de alta parte, preseaza in directia diminuarii importantei si controlului statelor. Din punct de vedere economic lumea nu e alcatuita din state ci din piete si multe din aceste piete sunt globale, nu tin cont de granite statale - mai ales cele financiare. Aceasta forta a globalizarii este una centrifuga in raport cu statele.
Dilema statelor se desfasoara pe urmatoarele coordonate: ele sunt prea limitate, prin definitia teritoriului lor, ca sa aiba controlul asupra unor forte economice transnationale, iar blocajul politic impiedica aparitia unor institutii regulatorii internationale (de pilda Organizatia Mondiala a Comertului (OMC)are rol foarte limitat in reglementarea comertului dintre tarile lumii). Regionalizarea ofera o solutie, in sensul ca rezolva multe dintre problemele pe care OMC-ul, de pilda, nu le poate rezolva; dar ofera o solutie la nivel regional. E mai usor sa ajungi la intelegere cu mai putine state , flexibilitatea e mai mare.
Regionalismul este si un mijloc de a controla grupurile de interese speciale interne statelor. De exemplu, patronatul din industria grea impiedica la nivelul unui stat reglementari privind mediul inconjurator (caz real din UE) si atunci responsabilitatea pentru aceasta problema a reglementarilor de mediu se transfera de la nivel statal la nivel regional.
Regionalizarea poate duce si la cresterea puterii statelor. Romania a castigat putere prin dobandirea calitatii de membra NATO si UE. Desigur, acest lucru e valabil mai ales pentru state mici.
Daca ne referim strict la Uniunea Europeana, o putem privi ca pe o oglinda - celebra Mirror of Erised din "Harry Potter and the Sorcerer's Stone" - ca pe o reflectare nu a felului in care arata acum ci ca pe o oglindire a sperantelor si temerilor celor care au creat-o. Sa trecem in revista aceste sperante si temeri din care s-a nascut UE.
Sprijinul acordat de SUA europenilor prin Planul Marshall, dar si proiectului unificarii europene in perioada post-belica s-a datorat in mare parte temerii de comunism. SUA vedea intr-o Europa intarita un puternic aliat anticomunist.
Temerea europenilor de o Germanie mare si atotputernica renascuta din cenusa WW2 a alimentat ideea prinderii ei intr-o serie de relatii si retele de colaborare economica, tocmai pentru a o controla. O Germanie legata in relatii economice nu va fi capabila sa domine si sa se manifeste asa cum a facut-o in al Doilea Razboi Mondial.
Temerea de razboi si speranta unei paci eterne (pe linia teoriei kantiene) si-au pus, de asemenea, amprenta asupra proiectului european.
"Statele Unite ale Europei" - in viziune lui Churchill - erau proiectate ca o putere care sa contrabalanseze puterea SUA dar si a URSS. Este aici prezenta temerea de pierderea intaietatii Europei in afacerile internationale.
Una din sperantele care a alimentat cresterea Comunitatilor Europene a fost ca ele vor reprezenta o structura regionala care sa intareasca suveranitatea statelor (De Gaulle, gaullistii si toti cei care acorda intaietate statelor in fata elementului supranational in UE).
Pentru Walter Hallstein (german), primul presedinte al Comisiei Europene (1958 - 1967), unitatea europeana va putea fi sustinuta doar daca natiile europene vor lupta constant pentru o uniune tot mai stransa "ever closer union", sa lucreze impreuna pentru a obtine un anumit scop. Asemenea mersului pe bicicleta, in care trebuie permanent sa privesti inainte stabilindu-ti tinta continuu. De aceea teoria lui Hallstein a si fost supranumita "teoria bicicletei" a regionalizarii europene.
2.4. Integrarea politica. Repere conceptuale
Pentru a intelege si incadra mai bine fenomenul de integrare politica al UE avem nevoie de repere conceptuale minimale. In acest sens, vom dezvolta mai jos conceptele de confederalism, federalism, consociationism.
2.4.1. Confederalism
Confederalismul este un sistem de administrare si organizare politica in care doua sau mai multe entitati organizationale isi pastreaza identitatea dar impreuna dau puteri specifice unei autoritati superioare, pentru ratiuni de eficacitate si securitate. Este vorba despre mandatare, nu despre delegare.
Puterea autoritatii superioare este redusa; aceasta poate face doar ce ii permit unitatile confederate.
Sistemele subordonate isi pastreaza suveranitatea.
o Federalismul, spre deosebire, presupune cedarea unei parti a suveranitatii, cedeaza puterea pentru interesul comun acestei autoritati superioare.
o Statele unitare nu cedeaza suveranitate.
Exemple de confederatii: SUA intre 1776-1789, Elvetia azi intr-o anumita masura.
SUA intre 1776-1789. Parintii fondatori erau tematori si de anarhie si de tiranie. De aceea au cautat o cale de mijloc. De aici confederatia. Dar s-a dovedit ca partile componente nu cooperau suficient pentru a forma un sistem comun de guvernare - nu prelevau impozite si nu reglementau adecvat comertul, apararea era formata din militii statale. De aceea aceasta faza a fost urmata de intemeierea unei federatii.
Elvetia azi este formal o federatie dar partile componente au cedat mai putina suveranitate entitatii superioare decat in cazul altor federatii contemporane - Germania, SUA, Rusia, de pilda. E incurajata democratia directa - multe referenda; exista un Consiliu Federal ales de catre Parlament si unul dintre membrii Consiliului este numit Presedinte pentru un an, ca sef al statului si al guvernului.
2.4.2. Federalism
Federalismul este un sistem in care unitati administrative sau politice locale sau nationale coexista cu o putere independenta supraordonata cu care impart puterea. Iata principalele caracteristici ale unei federatii:
De exemplu in SUA, statele componente se bucura de impozitare proprie, administratie proprie, politie, educatie si administrarea transporturilor proprii. Dar nu au moneda proprie, nu incheie tratate cu alte state, nu preleveaza impozite din importuri si exporturi, nu au forte militare proprii pe timp de pace. Pe de alta parte, identitatea americana, a unitatii federale, domina loialitatea statala din partea cetatenilor.
2.4.3. Consociationism
Consociationismul[5] este un sistem potrivit pentru societati in care exista diviziuni adanci pe anumite dimensiuni - religioase, rasiale, lingvistice etc. (cum ar fi de pilda Belgia - impartita in Valonia si Flandra). Luarea deciziilor este delegata grupurilor, iar puterile si resursele sunt impartite in functie de marimea grupurilor.
Lijpart (1979) descrie 4 preconditii ale consociationismului, pe care le regasim in UE:
existenta unor grupuri distincte insularizate unele fata de altele in sensul ca interesele lor sunt indreptate spre interiorul grupului si care, desi au un grad mare de autodeterminare, se reunesc sub un sistem unit de guvernare (UE);
elitele politice ale acestor grupuri conlucreaza si impartasesc puterea in maniera unei coalitii, luand decizii asupra problemelor de interes comun (Consiliul European, Consiliul de Ministri);
toate grupurile au drept de veto dar guvernarea e bazata pe consens (exista o serie de probleme in care inca unanimitatea ca procedura de vot in Consiliu este valabila);
diferitele grupuri sunt reprezentate proportional in institutiile principale ale guvernarii comune dar drepturile si interesele minoritatilor sunt protejate de dictatura majoritatii (sistemul de votare in Consiliul de Ministri a fost tot timpul influentat de presiunea tarilor mici din UE - fapt reflectat si in Tratatul de la Lisabona.
Tema de gandire:
"Elemente federale si elemente confederale in UE. Institutii, practici, procese decizionale"
|
