UNIUNEA EUROPEI OCCIDENTALE (UEO)
Prezentare generala
Uniunea Europei Occidentale s-a nascut din Tratatul de cooperare
īn materie economica, sociala si culturala si de aparare colectiva
legitima, semnat la Bruxelles la 17 martie 1948, amendat si completat
de Protocolul semnat la
Semnat, īn mare parte, ca reactie la controlul fostei Uniuni
Sovietice asupra statelor din Europa Centrala si de Est, Tratatul constituie
prima īncercare de concretizare a idealurilor miscarilor europene.
Elementul fundamental al Tratatului īl reprezinta angajamentul
statelor semnatare de a se apara reciproc daca unul dintre ele ar fi
victima unei agresiuni armate īn Europa.
O data cu īnfiintarea, īn 1949, a Aliantei Atlanticului de Nord,
exercitarea atributiilor militare ale Organizatiei Tratatului de la
Bruxelles au fost transferate īn competenta NATO. Īn octombrie 1954
s-au semnat, la
aderarea Republicii Federale Ge 353j93d rmania si Italiei. Din acelasi an,
Organizatia a adoptat denumirea de Uniunea Europei Occidentale.
Īn Preambulul Tratatului de la Bruxelles modificat, statele
membre enunta principalele obiective ale Organizatiei:
- constituirea, īn Europa occidentala, a unei baze solide īn
vederea reconstructiei economiei europene;
- ajutorul reciproc pentru a se opune oricarei politici de agresiune;
- promovarea unitatii si īncurajarea integrarii progresive a Europei.
Pāna la īnceputul anilor '80, UEO a contribuit la favorizarea
concertarii si cooperarii īn Europa occidentala .
Belgia, Franta, Luxemburg, Olanda si Marea Britanie.
A se vedea si Andrei Popescu, Ion Jinga, Organizatii europene si
euroatlantice, Editura Lumina Lex, Bucuresti, 2001, p. 47-51.
Universitatea Spiru Haret
Anii '80 au relansat dezbaterea asupra securitatii europene.
Reuniunea comuna a ministrilor afacerilor externe si ai apararii din
26/27 octombrie 1984 a fost īncununata de "Declaratia de la Roma",
ale carei obiective sunt, īntre altele, definirea unei identitati de securitate
europeana si armonizarea progresiva a politicilor de aparare
din statele membre, recunoscāndu-se "necesitatea
a īntari securitatea occidentala", impunānd o "mai buna utilizare a
UEO" pentru a contribui "nu doar la securitatea Europei occidentale,
dar si la ameliorarea apararii comune a ansamblului tarilor Aliantei
Atlantice".
Īn cadrul Consiliul UEO de la Haga, din octombrie 1997, s-a
adoptat Platforma intereselor europene īn materie de securitate;
prin acest document, statele membre īsi afirmau hotarārea de a consolida
componenta europeana a Aliantei Nord-Atlantice, oferind, īn acelasi
timp, o dimensiune de securitate si aparare pentru o Europa integrata.
Elementele centrale ale Platformei vizeaza relatiile dintre UEO
si NATO, precum si conditiile care contribuie la consolidarea rolului
sau ca forum de dezbateri periodice īn probleme de aparare si
securitate, cu impact asupra īntregului continentul european.
UEO regrupeaza actualmente patru tipuri de state participante,
urmānd un sistem cu geometrie variabila decis la reuniunea
ministeriala de la Luxemburg, din mai 1994: 10 membri activi
(Germania, Franta, Marea Britanie, Italia, Belgia, Luxemburg, Grecia,
Spania, Portugalia si Olanda), 6 membri asociati (Turcia, Islanda,
Norvegia, Polonia, Ungaria si Republica Ceha), 5 observatori (Irlanda,
Austria, Suedia, Finlanda si Danemarca) si 7 state cu statut de parteneri
asociati (Romānia, Bulgaria, Estonia, Letonia, Lituania, Slovacia
si Slovenia).
UEO īsi desfasoara activitatea īn conformitate cu declaratiile
politice adoptate la Maastricht (10 decembrie 1991) si cu Declaratia
de la Petersberg (19 iunie 1992); documentele stabilesc rolul Organizatiei
si conditiile de admitere a noi membri, precum si competentele
militare ale UEO si situatiile īn care poate face apel la fortele armate
conventionale ale statelor membre. Astfel, "unitatile militare ale
statelor membre ale UEO, actionānd sub autoritatea UEO, pot fi folosite
pentru misiuni umanitare si de salvare, operatiuni de mentinere a
pacii si misiuni cu forte de lupta pentru gestiunea crizelor, inclusiv
Ibidem, p.48
Universitatea Spiru Haret
pentru impunerea pacii". Aceste tipuri de misiuni au fost denumite
"Misiuni Petersberg".
UEO nu dispune de forte militare proprii; īn cazul īn care se cere
interventia Organizatiei, aceasta foloseste infrastructura NATO, cu
acordul Consiliului Atlanticului de Nord. Īntre cele doua organizatii
au fost convenite aranjamente speciale prin care Alianta Nord-
Atlantica pune la dispozitia UEO instrumentele sale militare
(atunci cānd NATO nu intervine īn mod direct).
Articolul J.7 (Tratatul de la Amsterdam) stipuleaza ca: "Uniunea
Europei Occidentale face parte integranta din dezvoltarea UE, dāndu-i
acesteia acces la capacitatea sa operationala. UEO asista UE īn
definirea aspectelor de politica externa si de securitate comuna ce au
legatura cu domeniul apararii. Uniunea Europeana īncurajeaza
stabilirea de relatii institutionale tot mai strānse cu UEO īn vederea
integrarii eventuale a acesteia īn UE, daca Consiliul European va
decide īn acest sens. UE va face recurs la UEO pentru elaborarea si
aplicarea deciziilor si actiunilor UE care au implicatii īn domeniul
apararii".
Īncepānd din 1999, Uniunea Europeana si-a definit o Politica de
Securitate si Aparare. Aparitia acesteia a schimbat perspectivele
UEO, majoritatea atributiilor sale fiind preluate, dupa cum s-a
decis īn cadrul Consiliului European de la Nisa (decembrie 2000),
de Uniunea Europeana
Rolul UEO este astfel considerabil limitat, activitatea sa
principala constānd īn respectarea obligatiilor prevazute īn articolele 5
si 9 ale Tratatului de la Bruxelles (asistenta mutuala īn caz de agresiune
si obligatia prezentarii unui raport anual Adunarii Parlamentare)
si urmarirea activitatilor Grupului pentru Armamente al Europei
Occidentale (GAEO, care are rolul de a asigura o concertare a industriilor
de armament din tarile membre ale UEO).
Adunarea Parlamentara a UEO ramāne un forum de reflectie īn
materie de securitate la nivel european.
Trebuie īnsa mentionat faptul ca validitatea si mostenirea
politico-militara a UEO sunt recunoscute de cei care contribuie la
elaborarea Politicii Europene de Securitate si Aparare Comune, iar
Īncepānd din 2002, Institutul de Studii de Securitate si Centrul
satelitar de la Torrejon (Spania), initial organe subsidiare ale NATO, au
devenit agentii ale UE.
Universitatea Spiru Haret
Tratatul de la Bruxelles modificat va pastra un potential politic
atāta vreme cāt va ramāne īn vigoare
Rolul operational al UEO
Actiunile concertate ale UEO īn Golf: 1988-1990
Īn 1987 si 1988, conflictul dintre Iran si Irak ameninta libertatea
de navigatie prin minarea Golfului Persic. Actionānd īn baza art. VIII (3)
din Tratatul de la Bruxelles modificat , dragorii trimisi de UEO au
contribuit la garantarea liberei circulatii īn apele internationale (au
deminat un culoar maritim de 300 de mile). Operatiunea "Cleensweep"
a constituit prima operatiune concertata īntreprinsa īn cadrul UEO.
Īn timpul Razboiului din Golf, statele membre ale UEO au decis
coordonarea actiunilor lor īn vederea facilitarii aplicarii rezolutiei 661
a Organizatiei Natiunilor Unite, precum si facilitarea cooperarii cu alte
state actionānd īn regiune (mai ales cu SUA).
Dupa īncheierea ostilitatilor, UEO si-a continuat actiunea de
coordonare a operatiunilor de deminare īn apele Golfului si a contribuit
la actiunile umanitare destinate populatiei kurde din nordul Irakului.
Operatiunile UEO īn spatiul ex-iugoslav : 1992-1996
Īn 1992, alaturi de trupele NATO, UEO participa cu forte navale
pentru supravegherea, pe Marea Adriatica, a embargoului impus fostei
Iugoslavii (operatiunea "Sharp Guard"): Īncepānd din 1993, cele doua
Organizatii au decis crearea unui comandament unic al actiunii "Sharp
Guard". UEO a participat cu patru nave si sase avioane de patrula
maritima si de interceptare de la distanta.
Tot īn 1993 s-a decis acordarea pentru Bulgaria, Ungaria si
Romānia a unei asistente īn vederea aplicarii sanctiunilor Natiunilor
Unite pe Dunare. Aceasta operatiune a constituit un exemplu de
cooperare concreta īntre OSCE si UEO.
Actiunile din Adriatica s-au īncheiat īn urma semnarii Acordurilor
de la Dayton (1995).
Administrarea orasului Mostar (Bosnia-Hertegovina), care trebuia
asigurata de Uniunea Europeana, a fost īncredintata, īn 1994, UEO.
"La cererea uneia dintre parti, Consiliul va fi imediat convocat
pentru a permite Īnaltelor Parti Contractante de a se concerta asupra oricarei
situatii care ar putea constitui o amenintare la adresa pacii, indiferent de locul
de producere, sau punānd īn pericol stabilitatea economica".
Universitatea Spiru Haret
Actiunea Organizatiei a constat īn sprijinul acordat croatilor si bosniacilor
īn vederea crearii unei forte politienesti unificate. Mandatul UE
(UEO) s-a īncheiat īn 1996.
Operatiuni de gestionare a crizelor: 1997-2001
Īn 1997, īn contextul eforturilor depuse de comunitatea internationala
īn Albania, Consiliul UEO a decis trimiterea pe teren a unui
element multinational de consiliere īn domeniul politienesc (EMCP), a
carui misiune principala au fost consilierea si formarea instructorilor.
Din 1999, misiunea UEO s-a implicat īn criza refugiatilor din Kosovo.
EMCP si-a īncheiat mandatul īn 2001.
Tot īn 1999, īn cadrul misiunii de asistenta la deminare īn Croatia
(MADUEO), UEO a furnizat consiliere, sprijin tehnic si sustinere pentru
formarea unui Centru de actiune antimina īn Croatia, īn domeniul gestionarii
programelor, planificarii si dezvoltarii proiectelor si al sistemelor de
informare geografica. MADUEO si-a īncheiat activitatea īn 2001.
Tot īn gama actiunilor UEO pe teritoriul fostei Iugoslavii se īnscrie
si raspunsul dat de UEO, īn 1998, cererii UE de a desfasura o misiune de
"supraveghere generala a securitatii" īn Kosovo. Plasata sub competenta
Centrului de sateliti, actiunea UEO viza initial strāngerea de
informatii pentru UE, OSCE si NATO referitoare la aplicarea Acordurilor
de la Belgrad, din 15/16 octombrie, privind situatia refugiatilor si a persoanelor
deplasate, precum si a infrastructurii create īn acest scop.
Ulterior, eforturile Centrului de sateliti au fost īndreptate catre punerea la
punct a unui sistem de informatii geografice (SIG).
Romānia si Uniunea Europei Occidentale
Īn anul 1992, printr-o scrisoare adresata Secretarului General al
UEO, Romānia īsi manifesta disponibilitatea de a participa la actiunile
de conlucrare cu tarile din Europa Centrala si de Est, avute īn vedere
de UEO. De asemenea, partea romāna a avansat propuneri concrete īn
vederea unei mai bune cooperari cu aceasta Organizatie, vizānd,
printre altele, realizarea unor "misiuni de informare si documentare"
ale Secretarului General al UEO īn Romānia, stabilirea unui "punct de
legatura" al UEO la Bucuresti, deschiderea unei reprezentante
permanente a UEO īn Romānia, constituirea unui mecanism de consultari
bilaterale permanente Romānia-UEO etc.
Īn 1994, Romānia a devenit partener asociat al UEO, abordarile
si raporturile sale īn relatia cu UEO fiind integrate īn cadrul mai larg al
politicii externe romānesti de integrare europeana si euroatlantica.
|
