Uniunea Europeana - EVOLUTIA ISTORICA

Uniunea Europeana - EVOLUTIA ISTORICA

- argumentul prezentarii acesteia: nici un sistem politic sau organizatie nu pot fi intelese daca nu sunt plasate in contextul istoric si operational (ex. dificultatile transferului de competente catre nivelul supranational – intelese prin istoria statelor membre, care luau singure decizii inainte de a face parte din UE)

• Cap. I – Transformarea Europei Occidentale

Divizari istorice

- surse de divizare: limba, religia, cultura, istoria, sistemul politic, economia; astfel, pana dupa al 2-lea razboi mondial, relatia dintre state este dominata de rivalitate si neincredere; Ex Liga Natiunilor esueaza din 3 motive: scopuri vagi, interpretabile, structura interguvernamentala (de unde necesitatea acordului tuturor dtatelor pt orice actiune), interese si perceptii diferite (Franta si Anglia o considerau un mijloc de a pastra status-quo-ul de la Versailles, Germania si Italia-invers)

Transformarea postbellica

pace, relatii bune intre state, inlaturarea conflictului militar

o agenda modificata- alaturi de problemele traditionale de high policy (aparare, teritoriu), sunt abordate si pb de low policy (bunastarea populatiei – comert, mediu, stabilitate monetara)

noi canale si procese in comunicarea interstatala, de la contacte ad-hoc, informale pana la structuri ca G8, Consiliul European, intalniri bilaterale

Explicatii ale transformarii- in lit. exista 4 mari teme ce explica integrarea si cooperarea

radacinile istorice indepartate ale integrarii- Europa a fost mereu o entitate unica, cu valori si interese comune iar dupa r.m. II este doar redescoperita – idealism

impactul r.m. II: factori politici (combaterea nationalismului ca sursa de conflict, noua harta politica a Europei-divizarea est-vest, noua balanta de putere internationala-razboiul rece, pb germana) si factori economici (pb economice determinate de razboi) duc la cooperare – Organizatia pt Cooperare Economica Europeana 1948

interdependenta economica intre state – favorizarea comertului in int. Europei Occ=> consultare, cooperare, integrare

consideratii nationale – diferente in ambitii, perceptii ale unei Europe unite, reticenta initiala fata de integrare supranationala – CEE are doar 6 membri.

Cap. II – Integrarea europeana si statele Europei Occidentale

Membrii fondatori ai Comunitatii Europene: Belgia, Franta, RFG, Italia, Luxemburg, Olanda – au identificat beneficii ale integrarii, mai ales economice dar si politice si aveau in acelasi timp ambitii nationale diferite

Extinderea din 1973: Marea Britanie, Danemarca, Irlanda

M.B- reticenta initiala fata de integrare datorita: importantei scazute a relatiei cu Europa Occ in comparatie cu Statele Unite si 656c22g imperiul colonial, refuzul guvernului de a ceda din suveranitate

alternativa- 1960 – Asociatia Europeana a Liberului Schimb (AELS) – M.B, Austria, Danemarca, Norvegia, Portugalia, Suedia, Elvetia

atitudinea M.B fata de CEE incepe sa se schimbe din motive politice (scaderea puterii ei imperiale, cresterea puterii SUA si URSS) si economice (performantele crescande ale statelor CEE)

1979–1997 – guverne conservatoare cu o viziune minimalista asupra rolului CE

Extinderea din 1981 (Grecia) si 1986 (Spania si Portugalia)

Grecia- aderare intarziata de decalajul economic si de pb politice (ostilitate fata de Turcia, retea complicata de prietenii si ostilitati cu parti din fosta Iugoslavie)

Spania si Port – aderare intarziata de sistemul pol autoritar pana in 1975 (Franco) si 1974 (Caetano)

Extinderea din 1995: Austria, Finlanda si Suedia

State din Europa Occ care nu sunt membre UE: Norvegia (aderare refuzata de populatie prin referendum in 1972 si 1994), Islanda (pb legate de pescuit) si Elvetia

• Cap. III – Crearea Comunitatilor Europene

CECO (Comunitatea Europeana a Carbunelui si Otelului)– sustinuta de francezii Jean Monnet si Robert Schuman; pilonii CECO au fost Franta si Germania (RFG)

mai 1950 – declaratia Schuman anunta ca CECO era I pas in crearea unei Europe unite

aprilie 1951 – tratatul de la Paris (6 state) instituie CECO pt 50 de ani; sunt create 4 institutii supranationale: Inalta Autoritate (care va deveni Comisia), Consiliul de Ministri, Adunarea Comuna (=>Parlamentul) si Curtea de Justitie

De la CECO la CEE (Comunitatea Economica Europeana)– succesul din primii ani ai CECO= motiv pt o integrare mai profunda

1957 – cele 2 tratate de la Roma creeaza CEE si EURATOM (Comunitatea Europeana a Energiei Atomice)

Insistenta pe politica comerciala si doar principii directoare pt politica agricola si sociala

Tratatele CEE si Euratom – CEE- obiective: stabilirea unei piete comune (zona de liber schimb, tarif extern comun, libera circulatie a bunurilor, serviciilor, capitalurilor si pers.) si transformarea Comunitatii in mai mult decat o piata comuna (scopuri neclare)

Atat CEE cat si Euratom urmau sa aiba 4 institutii: Comisia, Consiliul de Ministri, Adunarea si Curtea de Justitie

• Cap. IV – De la Comunitatea Europeana la Uniunea Europeana

- autorul identifica 4 mari trasaturi ale procesului de integrare:

a) Evolutia tratatelor – tratate fondatoare: Paris 1951 si cele 2 tratate de la Roma 1957; 1986 – Actul Unic European (intarirea procedurii de luare a deciziilor cu majoritate calificata=MC si instituirea procedurii de cooperare intre Parlament si Consiliu in anumite cazuri);

– Tratatul de la Maastricht sau TUE (instituie UE cu cei 3 piloni, Comunitatile Europene, Politica Externa si de Securitate Comuna=PESC si Cooperarea in Justitie si Afaceri Interne=JAI; crearea procedurii legislative de co-decizie)

– Amsterdam (mai modest in ambitii, a extins domeniile de aplicare a co-deciziei)

– Nisa (pregatirea institutiilor UE pt extindere)

b) Extinderea – 1973, 1981, 1986, 1995 + 2004, 2007 (vor fi prezentate ulterior)

c) Evolutia procesului politic – schimbarea echilibrului de putere intre institutii, implicarea unor noi actori (ex grupuri de interese), complexitatea procesului decizional, cresterea eficientei (datorita majoritatii calificate in locul unanimitatii) si democratizare (datorita cresterii competentelor Parlamentului ales prin vot universal)

d) Evolutia politicilor – dezvoltarea politicilor legate de piata unica (ex pol.concurentei), a celor din sfera sociala (protectia consumatorilor, conditiile de munca), uniunea economica si monetara=UEM, PESC, JAI

PARTEA II / EVOLUTIA TRATATELOR

• Cap. V – De la Roma la Amsterdam

Spre Actul Unic European

1965 – tratatul ce instituie un Consiliu de Ministri (=Consiliu) si o Comisie unice pt cele 3 comunitati (CECO, CEE si Euratom)

1976 – actul privind alegerea membrilor Adunarii prin vot universal, ratificat de toate statele membre in 1978 si aplicat din 1979

Actul Unic European – vezi cap. Anterior + stabileste ca obiectiv realizarea pietei unice in 1992, acorda recunoastere legala intalnirilor intre sefii de guvern ce aveau loc din 1975 => Consiliul European, stabileste noi domenii in care Comunitatea Europeana are putere de decizie

Tratatul de la Maastricht

factorii care au intarit presiunea asupra cresterii capacitatilor institutionale ale CE sunt interni (identificarea avantajelor monedei unice, nevoia unei dimensiuni sociale a pietei, noi provocari precum traficul si terorismul, prob. deficitului democratic) si externi (caderea comunismului in Europa Centrala si Orientala, unificarea Germaniei, dezintegrarea URSS, sfarsitul Razboiului Rece)

1991 – 2 Conferinte Interguvernamentale (Conf. Interguv) – asupra Uniunii Politice si asupra Uniunii Economice si Monetare – se intalnesc pt a discuta aspectele unei integrari mai profunde; desi parerile sunt f. Diferite, prin concesii se ajunge la un nou tratat, semnat in feb. 1992

Tratatul instituie UE, bazata pe 3 piloni: I. Comunitatile Europene – este introdus principiul subsidiaritatii; schimbari institutionale (co-decizie, Comitetul regiunilor, extinderea MC, dreptul Curtii Europene de Justitie=CEJ de a impune amenzi statelor membre); schimbari politice (extinderea competentelor UE);

II. PESC - are obiective definite in termeni generali; III. Cooperarea in domeniile JAI

Procesul de ratificare se incheie in oct. 1993 (pb in Danemarca, Fr, M.B si Germ.) si tratatul intra in vigoare la 1 nov. 1993

Tratatul de la Amsterdam

datorita victoriei Partidului Laburist in M.B, summit-ul de la Amsterdam a fost destul de linistit, astfel incat tratatul este semnat in oct. 1997 si ratificat pana in martie 1999, intrand in vigoare in mai 1999

nu a avut la baza un mare proiect, asa cum Actul Unic avusese piata unica iar Maastricht uniunea ec. si monetara

continutul tratatului: Sectiunea I: Libertate, Securitate si Justitie

S.II: Uniunea si cetatenii ei; S.III: O pol. externa eficienta si coerenta; S.IV: Institutiile Uniunii (cresterea eficientei si a bazei democratice); S.V: Cooperare mai stransa – Flexibilitate; S.VI: Simplificarea si consolidarea tratatelor

Cap. VI – Tratatul de la Nisa

Contextul – pregatirea institutiilor UE pt extindere; feb. 2000- Conf. Interguv. incheiata cu Consiliul European de la Nisa din dec. 2000

Continutul - 1) compozitia si functionarea institutiilor: Comisia – din 2005 va exista doar un comisar din fiecare tara (inainte cele mai mari 5 state membre aveau cate 2), intarirea puterii presedintelui Comisiei; Consiliul de Ministri – determinarea statelor mari de a-si pastra pozitia in Consiliu (extinderea va aduce multe state mici); extinderea MC, la aspecte in general neconflictuale precum combaterea discriminarii sau protectia refugiatilor, dar si la unele pb mai impoartante – facilitarea lib. de miscare a cetatenilor, numirea pres. si membrilor Comisiei; Parlamantul – 732 de membri

2) procedurile de luare a deciziilor – modificari reduse in comparatie cu tratatele anterioare; extindere limitata a MC si co-deciziei, a procedurii acordului Parl. asupra anumitor decizii

Carta Drepturilor Fundamentale – elaborata in 2000 si organizata in 6 capitole (demnitate, libertati, egalitate, solidaritate, drepturile cetatenilor si justitie); nu este introdusa in tratat datorita opozitiei M.B si a altor 4 state

Semnificatia tratatului: - reformarea inst. in vederea extinderii catre est

adancirea procesului de integrare

Cap. VII – Tratatele si procesul de integrare

revizuirea periodica a tratatelor – determinata de necesitatea de a tine pasul cu realitatile si de nemultumirile unora dintre state privind rezultatele revizuirii anterioare

- revizuirea – proces interguvernamental+ unanimitate necesara; negocierile din timpul Conf. Interguv. culmineaza cu o intalnire a Consiliului European; cele 2 institutii non-guv ale UE, Parl. si Comisia, au o influenta f. redusa in negocieri

- trataele confirma anumite caracteristici ale procesului de integrare:

Aspectele economice puse inaintea celor politice

Flexibilitate (alternative, opt-out)

Evolutie graduala (progresel creeaza presiuni pt alte progrese)

Complexitate crescanda (ex in procedurile de decizie, datorita intereselor nationale tot mai numeroase care trebuie satisfacute)

Ritm variat al integrarii

Rol jucat atat de inst. supranationale cat si de actorii nationali

Beneficii pt toata lumea

Proces coordonat de elite

PARTEA III INSTITUTIILE SI ACTORII POLITICI AI UE

Cap. VIII – Comisia Europeana

a) Numire si compozitie

cei 27 de comisari pe politici specifice (fiecare are un portofoliu) formeaza Colegiul Comisarilor; sunt propusi de statele membre. Consiliul, cu maj. calificata si cu acordul celui propus ca pres. al Comisiei, adopta lista membrilor Comisiei, apoi pres. si membrii sunt supusi unui vot de aprobare al Parl, dupa care sunt numiti de Consiliu cu MC. Propunerea privind pres. Comisiei este facuta de Consiliu, cu aprobarea Parl.

conform tratatului, comisarii tb sa fie impartiali si independenti de interesele nationale, dar in practica exista serioase limitari

presedintele (1985-1995-Jacques Delors, 1995-1999-Jacques Santer din Luxemburg- Colegiul demisioneaza cu 6 luni inainte de termen datorita unor pb de coruptie, 2000-2005-Romano Prodi, 2005-2010- Barroso); reprezinta Comisia in relatia cu celelalte inst UE si cu alte organizatii; aloca portofoliile comisarilor; da un sens, o directie politica institutiei ca intreg

fiecare comisar este asistat de un cabinet format din 6 oficiali importanti + support staff, de cel putin 3 nationalitati

birocratia Comisiei – cea mai mare din toate inst UE, dar totusi insuficienta

b) Organizarea

Comisia este org. in Directii Generale (DG) pe diferite politici (agricultura, competitie, mediu, buget, pol regionala etc), impartite in Directii, la randul lor formate din unitati

mecanisme de luare a deciziilor – exista un model, dar si variatii de la acesta; un proiect este elaborat la nivelul mediu al DG, cu asistenta din exterior – consultanti, experti, interese; acesta ajunge la superiorii DG, apoi la cabinetul comisarului responsabil, la sefii de cabinet care se intalnesc saptamanal si la Colegiul Comisarilor care poate accepta, respinge sau trimite anapoi proiectul la DG pt reformulare

c) Responsabilitati si puteri

Initiativa si dezvoltare a politicilor si legislatiei

- Consiliul si Parl pot cere Comisiei sa elaboreze anumite propuneri, dar nu pot initia si formula ei insisi aceste proiecte

Comisia este ajutata de o retea de comitete, de experti si consultative (reprezentanti ai intereselor, propusi de organizatiile de la nivel european si numiti de Comisie)

Functii executive

Comisia este implicata in managementul, supravegherea si implementarea politicilor UE, are puterea de a stabili reguli in situatii neprevazute de tratate; managementul finantelor UE; supravegherea generala a implem. politicilor, majoritatea competentelor apartinand statelor membre

Gardianul tratatelor

alaturi de CEJ, se asigura ca tratatele si legislatia UE sunt respectate; poate afla de incalcari prin: obligatia statelor de a informa Comisia privins transpunerea unei directive in dreptul intern, auto-notificare, notificare de catre o alta parte, investigatii proprii; maj cazurilor sunt rezolvate inainte de a ajunge la CEJ

incalcarile pot fi savarsite de statele membre, de forme si companii

limitari ale exercitarii rolului de gardian al tratatelor: resurse insuficiente, informatii limitate, consideratii politice

Reprezentant extern si negociator

conduce relatiile comerciale externe ale UE, negociaza acorduri cu tari terte, reprez. UE in org. internationale (ONU, Consiliul Europei), este punct de contact si info intre UE si statele non-membre, participa la negocieri cu tarile candidate

Rol de mediere si negociere

- face propuneri moderate, prezentate intr-o maniera tehnocrata (in loc de una ideologica), este considerata in general o inst. non-partizana

Promovarea interesului general

Comisia ar trebui sa fie constiinta Uniunii, sa aiba grija de buna functionare si coeziunea UE, printr-un echilibru intre statele mari si cele mici, nord si sud, contribuabili si beneficiari; rol greu de indeplinit (insusi conceptul de interes general la nivel UE este pus sub semnul intrebarii)

d) Concluzii

in ultimii ani, Comisia pare sa fie mai putin eficienta decat in anii ’80, cand conducea drumul spre piata unica si initia UEM sau dimensiunea sociala

i se reproseaza ca a devenit prea reactiva in exercitarea responsab., fata de presiunea intereselor, evenimentele imediate, instructiunile primite de la Consiliul de Ministri si cel European; totusi, declinul pozitiei Comisiei nu trebuie exagerat

Cap. IX – Consiliul de Ministri

- reprezinta latura interguv a UE, opusa celei supranationale

a) Responsabilitati si functii

- principala resp: luarea deciziilor ce tin de politici si legislatie; in luarea deciziilor, Consiliul este cela mai independent in cadrul pilonilor II si III (propunerea de la Comisie nu este oblig, iar rolul Parl este doar consultativ) si mai dependent in cadrul pilonului I (propunere de la Comisie oblig + co-decizie cu Parl)

- Consiliul isi asuma uneori rolul de initiator de politici, cerandu-i Comisiei sa-i inainteze anumite propuneri

alaturi de Comisie, are si functia de mediere si construire a consensului, intre statele membre dar si intre Consiliu si Comisie, Parl, interese

a castigat responsab datorita extinderii competentelor UE, dar a si pierdut din cauza cresterii rolului Consiliului European si a puterii Parl.

b) Compozitie

Ministrii – se intalnesc in 9 configuratii diferite pt a discuta politici specifice; ex. Consiliul Aacerilor Generale si Relatiilor Externe (min de Externe), Competitivitate, Mediu, Agricultura si Pescuit, Economie si Finante (ECOFIN)

- apara interesele nationale; sunt insotiti la intalniri de alti ministri si experti; 80-90 intalniri/an

Comitetul Reprezentantilor Permanenti (COREPER)

fiecare stat are la Bruxelles o delegatie nationala sau reprezentanta permanenta condusa de un inalt oficial; acestia se reunesc in COREPER pt a pregati lucrarile Consiliului si a indeplini sarcinile trasate de consiliu

exista de fapt 2 COREPER: primul reuneste reprez. Permanenti adjuncti si se ocupa de mediu, afaceri sociale, transport, piata interna, iar al doilea si cel mai imp. se ocupa de relatii externe si ECOFIN

Comitete si grupuri de lucru

- formeaza o retea complicata care asista si pregateste activitatea Consiliului+ COREPER

Secretariatul general

- ofera suport admin. Consiliului; secretarul general= Inaltul Reprezentant pt PESC

c) Activitatea Consiliului

Presidintia – se roteste intre state o data la 6 luni; responsabila cu: aranjarea si prezidarea maj. intalnirilor Consiliului, construirea consensului pt initiative, asigurarea unei continuitati si consistente a dezvoltarii politicilor, reprez. Consiliului in relatia cu alte inst. UE si tari terte

Procedurile de luare a deciziilor:

- unanimitate – pondere redusa treptat de tratate, se aplica in I rand in cadrul pilonilor II si III si in pb sensibile (finante, constitutie)

- majoritate calificata (ex UE 15 – din totalul de 87 de voturi detinute de state, 62 constituie o MC; noile reguli stabilite de tratatul de la Nisa se aplica de la 1 ian 2005)

majoritate simpla – fiecare stat are un vot; se aplica pt aspecte procedurale si pt tarife anti-dumping si anti-subsidii in politica comerciala comuna

MC este preferata pt ca: unanimitatea inseamna ca decizia este determinata de cel mai incet stat, intarziind procesul, extinderile UE fac unanimitatea aproape imposibil de atins, tratatele favorizeaza cresterea ponderii MC

totusi, consensul ramane o trasatura cheie a procesului, mai ales in privinta pb sensibile, politice

d) Concluzii

- cele mai importante schimbari suferite de Consiliu: cresterea imp. a ponderii MC, intarirea rolului presedintiei, reducerea nr formatiunilor de ministri la 9

Cap. X – Consiliul European

a) Origini si evolutie – desi tratatele fondatoare nu mentioneaza o intalnire a sefilor de guvern, acestia se intalnesc de cateva ori in anii ’60 si ’70; 1974 – la Summit-ul de la Paris se decide institutionalizarea acestor intalniri; rol important – presedintele Frantei Giscard d’Estaing si cancelarul german Schmidt

face parte dintr-o abordare neoficiala a integrarii; i se acorda recunoastere legala prin Actul Unic European din 1986; cf tratatului de la maastricht, este responsabil de identif. Directiei generale a dezvoltarii UE, are anumite puteri decizionale cu privire la UEM ;I importante puteri in PESC; cf tratatului de la Nisa, propune persoana pt presedintia Comisiei

b) Membri

2 nivele: sefii de stat sau de guvern+ pres. Comisiei; ministrii de Externe+ 1 membru al Comisiei

accesul la summit-uri este limitat; delegatiile nationale nu sunt acceptate, spre deosebire de Consiliul de Ministri

c) Organizare

intalniri – de 2 ori pe an (iunie si decembrie) + 1 summit de primavara in cadrul Strategiei Lisabona + alte summit-uri speciale, decise de statele membre

presedintia- se schimba o data la 6 luni (asemanare cu Consiliul de ministri)

stabilirea agendei – aglomerata; pb pot ajunge pe agenda prin importanta lor (situatia ec a UE), presiunea Comisiei, relatii externe

pb institutionale si constitutionale – deciziile cheie legate de extindere sunt luate la summituri (ex deschiderea negocierilor, stab strategiei de pre-aderare); decizii legate de institutii (ex marimea Parl dupa unificarea Germaniei); propunerea pres. Comisiei si numirea pres. Bancii Centrale Europene

- politicile ec. si monetare ale UE – deliberari complexe asupra situatiei ec., finalizarea trasaturilor si programului UEM

relatii externe – cu alte puteri ec (SUA, Japonia), cu tarile candidate

chestiuni specifice de politica interna – rol in initierea de politici in domenii ca imigrare, droguri, terorism; rol de a incuraja si ghida prin mesaje catre celelate institutii UE

d) Functii:

este un forum, la cel mai inalt nivel, cu scopul de a construi intelegere reciproca si incredere intre state

identifica obiective pe termen mediu si lung

poate initia politici - contribuie la coordonarea obiectivelor si activitatii UE

- are putere decizionala in anumite domenii

- are responsab in domeniul relatiilor externe

- de subliniat – Consiliul; European nu are putere legislativa; deciziilor lui sunt politice si cand se doreste sa li se dea statut legal, procedurile legis. normale tb puse in practica

e) Consiliul European si sistemul UE – implicatii asupra inst UE:

- Comisia – reducere a pozitiei speciale de unic initiator, compenate de posib de a participa la Summit-uri

Consiliul de ministri – a pierdut ceva din putere prin faptul ca pb majore ajung pe agenda Cons European

Parl – aproape ignorat de Cons European

- CEJ – deciziile politice ale Consiliului European au f putine implicatii asupra Curtii

Cap. XI – Parlamentul european (PE)

a) Puteri si influenta

Procesul legislativ – PE poate adopta rapoarte de initiativa catre Comisie sau poate cere acesteia sa propuna anumite politici

- pana la Actul Unic, rolul PE era doar unul consultativ, asupra propunerilor Comisiei (agricultura+JAI); Actul Unic a introdus procedura de cooperare (in 4 aspecte ale UEM) – propunerea ajunge de 2 ori la PE, o data de la Comisie, apoi de la Consiliul de Ministri care tb sa explice eventuale refuzuri ale amendamentelor PE si procedura accordului (PE are drept de veto asupra unor pb ce tin de extindere, acorduri internationale, fonduri structurale)

- Maastricht a introdus procedura de co-decizie, majoritara astazi – PE are drept de veto asupra propunerilor

Bugetul UE – dreptul de a propune modificari cheltuielilor obligatorii (agricultura), dreptul de a propune amendamente chelt. neobligatorii, dreptul de a respinge bugetul final inaintat de Consiliu, cu 2/3 din voturi

Controlul si supravegherea executivului – dificie datorita complexitatii si confuziei rolurilor Comisiei, Consiliului si Cons European

- Comisia: - PE aproba propunerea privind pres. Comisiei; pres si membrii in ansamblu sunt supusi unui vot de aprobare al PE; poate demite Colegiul Comisarilor cu 2/3 din voturi; dupa examinarea implementarii bugetului pe anul anterior, PE elibereaza Comisia de obligatiile sale; comitetele de investigare ale PE pot cerceta contraventii ale implem bugetului sau legilor; pE poate adresa intrebari scrise sau orale Comisiei

Consiliul – control f redus; un reprez. al tarii care detine presedintia Consiliului apare in fata PE la inc si sf mandatului de 6 luni + discutii informale

Consiliul European – control aproape inexistent datorita naturii institutiei si a reticentei sefilor de guvern de a fi controlati

b) Alegeri

- parlamentarii sunt alesi prin vot universal din 1979, pe 5 ani, folosindu-se sistemele electorale nationale; prezenta destul de redusa la vot (cc 50%)

c) Partide politice – la 3 nivele in relatia cu PE:

Transnational: 3 federatii – Partidul Popular European, Part. Liberal, Democrat si al Reformei, Part. Socialistilor Europeni; resurse limitate, rol redus

Grupuri politice – functie de ideologie; 8 grupuri

Grupul Partidului Popular European (Crestin-Democrat) si al Democratilor Europeni – centru-dreapta

Grupul Socialist din Parlamentul European–membri din toate statele UE, dificultati de coeziune

Grupul Aliantei Liberalilor si Democratilor pentru Europa –membri din 10 state

Grupul Uniunea pentru Europa Natiunilor - nationalisti

Grupul Verzilor/Alianta Libera Europeana – 1999; mediu+autonomie regionala

Grupul Confederal al Stangii Unite Europene/Stanga Verde Nordica

Grupul Independenta si Democratie

Grupul Identitate, Traditie, Suveranitate

Partide nationale – candidatii pt PE sunt alesi de partidele nationale+ org. campaniilor electorale

d) Compozitie – alaturi de grupurile politice, alte 3 aspecte tb subliniate:

- mandatul dual (parl europeni=si parl nationali) – situatie descurajata de maj tarilor si chiar interzisa prin lege in Austria, Belgia, Grecia si Spania

- continuitate – aprox. 50% din parl sunt realesi

sex – femeile sunt sub-reprezentate (I Suedia si Finlanda cc 40%, la cealalta extrema – luxemburg si Italia cc 10%)

e) Organizare si functionare

- pb locatiei multiple: Strasburg, Bruxelles si Luxemburg => pb de eficienta si vizibil.

- cele mai multe decizii privind functionarea – delegate presedintelui, Biroului sau Conferintei presedintilor

presed. este ales pe 2 ani si ½

- comitetele parl. – 1) permanente (17), cea mai imp sarcina – examinarea propunerilor legis. ale Comisiei; ex. Control Bugetar, Afaceri Ec si Monetare, agricultura si Dezv Rurala si 2) Ad-hoc (pb specifice)

sedinte plenare – 12/an la Strasburg; prezenta scazuta a parl, pb legate de traducere

f) Concluzii - Devine PE un parlament in adev sens al cuvantului?

- rolul lui a crescut considerabil, datorita eforturilor sale de a obtine reforme ale tratatelor; totusi, puterile lui sunt inferioare celor ale parl nationale: in multe domenii (PESC, JAI, UEM) are doar rol consultativ, nu are putere legis. completa, are puteri bugetare reduse si nu poate inlatura un guvern

pe de alta parte, cand examineaza propuneri legis si participa la dezbateri asupra evolutiei UE, PE are o maio mare influenta decat multe parl nationale dominate de executive

Cap. XII – Dreptul UE si Curtile

- dreptul UE este o conditie a eficientei procesului politic, a implementarii politicilor

Sursele dreptului comunitar – tratatele – se poate considera ca acestea reprezinta “constitutia politica a UE” (stabilesc structura institutionala si drepturile indivizilor); pe de alta parte, spre deosebire de const. nationale, tratatele se preocupa si de politici specifice

legislatia UE: reglementari, majoritatea adoptate de Comisie, obligatorii pt toate statele; decizii – obligatorii doar pt statele carora li se adreseaza (domenii diverse, ex intarirea pol. concurentei); directive – obligatorii pt statele carora li se adreseaza, doar in ceea ce priveste rezultatul, dar autoritatile nationale decid metodele de aplicare; recomandari si opinii - neobligatorii

Interpretarea juridica – realizata de Curtea Europeana de Justitie (CEJ) si Curtea de Prima Instanta (CPI)

Continutul dreptului UE – mai restrans decat dreptul national (nu include dreptul familiei, penal), concentrat pe aspecte economice, dar s-a dezvoltat considerabil de-a lungul timpului (ex politici de mediu)

Curtea de Justitie

- sediu in Luxemburg; 1 jucator din fiecare stat membru, numiti de guvernele nationale pe 6 ani; judecatorii aleg unul dintre ei ca presedinte pe 3 ani

tipuri de cazuri – 1) neindeplinirea unei obligatii de catre un stat membru, semnalata de obicei de comisie, dupa ce statul a avut posib sa faca observatii si sa-si exprime opinia; de obicei, acest tip de pb se rezolva inainte de a ajunge la CEJ;

2) verificarea legalitatii unor acte adoptate de Comisie, Consiliu sau PE;

3) lipsa de actiune a unei institutii UE pt a pune in practica o prevedere a tratatelor (ex 1983 – PE si Comisia au acuzat Consiliul ca nu a actionat pt a stabili o politica a transportului comuna);

4) acuzarea Uniunii de catre state membre ca ar fi comis un act ilegal (ex masuri PAC); 5) cea mai larga categorie: decizii preliminare (preliminary ruling) – in urma unei cereri a curtilor nationale, CEJ se pronunta in cazuri in care exista indoieli asupra interpretarii tratatului sau validitatii unor acte ale inst. UE;

6) apeluri – anumite decizii ale CPI pot face obiectul unor apeluri la CEJ

- CEJ are 2 functii: - aplicarea directa a legii in anumite cazuri

- interpretarea prevederilor legislative UE si asigurarea ca legea este aplicata

- de asemenea, contribuie la intarirea si extinderea competentelor politice ale UE, prin anumite decizii (domeniul securitatii sociale etc) si la clarificarea functionarii si puterilor detinute de institutii

- CEJ are o importanta influenta asupra legislatiei UE, insa exista si minusuri: nu poate initia cazuri singura, tb sa astepte o sesizare, actioneaza pe baza unor prevederi (ale tratatelor sau legislatiei) deja existente

Curtea de Prima Instanta

functioneaza din 1989, in urma unei decizii a Consiliului, la cererea CEJ care avea un volum de munca tot mai mare

- 1 judecator/ stat membre

- cazuri: - dispute intre comunitate si personalul sau; cereri de anulare a unor acte inaintate de persoane sau companii; anumite tipuri de decizii preliminarii

Cap. XIII – Alte institutii si alti actori

1. Comitetul Economic si Social (ECOSOC)

- in negocierile care au dus la tratatele de la Roma s-a decis formarea unui organism consultativ, al reprezentantilor intereselor socio-economice

are X membri, propusi de guvernele nationale si numiti de Consiliu pe o perioada de 4 ani

- format din 3 grupuri: angajatori, angajati si interese diverse (agricultori, IMM-uri, consumatori)

- la fiecare 2 ani, ECOSOC isi alege un presedinte, 2 vicepres si un Birou; asa cun PE este impartit in comitete, ECOSOC are 6 sectiuni (ex Agricultura, Dezvoltare Rurala si Mediu, UEM si Coeziunea Sociala)

sarcina: formularea de opinii asupra unor chestiuni legate de UE

functii: - elaboreaza rapoarte informative; stabileste relatii cu alte organisme internationale; promoveaza intelegerea intre diferite interese; incearca sa-si faca ascultate parerile de catre inst UE si cel mai important – formuleaza opinii: este consultat in mod obligatoriu de Consiliu sau Comisie in cazurile precizate de tratate (ex libera circulatie a muncitorilor, pol. sociala), poate fi consultat si in alte cazuri daca inst uE considera necesar sau poate avea initiativa

influenta – limitata; cauze: lipsa de claritate asupra rolului sau in sistemul UE; Consiliul si Comisia nu sunt obligate sa ia in considerare opiniile lui; deseori este consultat cand exista deja acordul principalelor inst. asupra propunerii legis.; ECOSOC nu este sg. optiune pt interesele care incearca sa influenteze deciziile UE

2. Comitetul Regiunilor (CoR)

in contextul dezvoltarii dimensiunii regionale a Comunitatii, Comisia stabileste in 1988 Consiliul Consultativ al Autoritatilor Regionale si Locale; nemultumite de rolul acestuia, mai multe guverne (Germ, Belgia – federatii) au insistat in timpul Conf. Interguv. din 1991 privind Uniunea Politica pt crearea unei noi inst => CoR

membri propusi de statele membre si numiti pe 4 ani de Consiliu cu MC; conditie: sa fie membri alesi ai autoritatilor locale sau regionale

- impartit in 6 comisii, specializate pe: Politica Ec. Si Sociala, Cultura si Educatie, relatii Externe s.a; comisiile raporteaza sesiunilor plenare ale CoR, 5/an

functie consultativa, ca si ECOSOC; ex domenii – vezi titlurile comisiilor+ transport, mediu, cooperare transfront.

influenta destul de redusa, si datorita faptului ca autoritatile subnationale au si alte optiuni pt a influenta procesul politic UE

3. Banca Europeana de Investitii (BEI)

- creata in 1958 de tratatul CEE; sediul in luxemburg; membri – statele UE

- functie: finantarea proiectelor care contribuie la indeplinirea obiectivelor UE; imprumuturi acordate statelor membre, candidate si altor state

- cc Ύ din imprum. in interiorul UE – pt dezvoltare regionala si ajutorul zonelor mai sarace

proiectele tb sa: intareasca, coeziunea ec. si sociala a UE; sa implice modernizare; sa fie in interesul comun al mai multor tari membre sau al UE in ansamblu; sa fie viabile din pdv financiar si tehnic

fondurile bancii provin din 2 surse: de la statele membre si mai ales din imprumuturi de pe pietele din int sau ext UE

avantaje: dobanzi mici (BEI=inst non-profit), termene de inapoiere medii sau lungi

BEI finanteaza max 50% din proiect si acorda imprum mari (peste 10 mil euro)

ca parte din strategia Lisabona, BEI acorda interes si proiectelor care promoveaza inovatia si genereaza locuri de munca

- organizare: - Comitetul Guvernatorilor – ministrii de Finante ai statelor membre; decide asupra capitalului subscris al bancii si formuleaza directiile generale ale activitatii

- Comitetul Directorilor – decide asupra imprum, strange fonduri, fixeaza dobanzi; se intalneste o data la 4-6 saptamani

- Comitetul de Management – presed BEI si 7 vicepresed; aplica deciziile directorilor

- administratia BEI, impartita in 13 departamente

4. Sistemul European al Bancilor Centrale (SEBC)

- structura institutionala creata sa gestioneze construirea si functionarea UEM are urm. componente:

Consiliul de Ministri ECOFIN – ministrii de Finante din toate statele membre; traseaza liniile mari ale pol. macroeconomice

Consiliul Euro 12 – min. de Finante din cele 12 tari Euro (fara Danemarca, Grecia, Suedia si MB din UE 15; discutii privind pb zonei Euro si uneori decizii asupra acestora

Banca Centrala Europeana (BCE) – formeaza, impreuna cu bancile centrale nationale, SEBC; bancile nationale ale statelor non-euro au un statut separat – nu iau parte la deciziile privind pol. monetara comuna a tarilor euro (ele au pol. monetare nationale, diferite)

- SEBC are drept obiective mentinerea stabilitatii preturilor si sprijinirea politicilor ec. generale ale UE

- Sarcini: definirea si implementarea politicii monetare UE, sfatuirea Uniunii si a autoritatilor nationale pe pb ce tin de competenta sa (pt elaborarea legislatiei)

- Organizare: Consiliul Guvernator – format din membrii Comitetului Executiv+ guvernatorii bancilor centrale din tarile zonei euro; formuleaza pol. monetara si stabileste liniile directoare pt implementarea ei

Comitetul Executiv – format din presed BCE, vicepresed si alti 4 membri; se ocupa de implementarea pol. monetare

Consiliul General – presed+ vicepresed BCE+ guvernatorii bancilor centrale din toate statele membre; supravegheaza functionarea Mecanismului Ratei de Schimb si are sarcini admin, tehnice

5. Curtea de Conturi

sediul in Luxemburg; creata in 1975, capata statutul de institutie a Comunitatii odat cu Maastricht

nr membrilor= nr statelor UE; numiti de Consiliu cu MC dupa consultarea PE, pe baza propunerilor statelor

personal redus => restrictie a activitatilor

sarcini: examinarea cheltuielilor si veniturilor UE, prin audit al bugetului general si a altor operatiuni financiare; inaintarea catre consiliu si PE a unei Declaratii de Asigurare (Statement of Assurance) asupra legalitatii tranzactiilor si a ‘reability of the accounts’

6. Interesele- tipuri:

1) autoritati subnationale – gradul lor de implicare depinde de autonomia de care se bucura la nivel national (centralizare, federalizare)

2) companii publice si private – au birouri in Bruxelles, exercita un lobby direct

3) grupuri de interese nationale (ex Comitetul pt UE al Camerei de Comert Americane)

4) Euro-grupuri – cc 65% reprezinta mediul de afaceri, 20% interesele publice, 10% profesiile, 6% sindicate, consumatori etc; ratiunea dezvoltarii lor: extinderea puterii si competentelor UE; exista organizatii multi-sectoriale (Confederatia Europeana a Sindicatelor, Uniunea Confederatiilor Industriale si Patronale din Europa) si org. ce reprezinta o industrie, un produs sau un serviciu anume; exista diferente si in termeni de resurse (I loc-org care reprez mediul de afaceri); cele mai multe Euro-grupuri au o structura organizationala slaba – organizatiile afiliate se bucura de o imp autonomie, ceea ce sacde eficienta); functii: strangerea si schimbul de info, integrarea intereselor si parerilor lor in politicile UE

accesul la cei care iau deciziile

- guvernele nationale – deoarece accesul la Consiliul de Ministri sau Cons European este aproape imposibil, grupurile incearca sa influenteze pozitiile adoptate de guvernele nationale in negocierile UE

Comisia – tinta principala a grupurilor deoarece este deschisa cooperarii cu interesele si detine importante competente (initierea si implementarea politicilor); datorita personalului insuficient, Comisia profita de informatiile si cunoasterea specializata a grupurilor

- PE – extinderea competentelor PE (co-decizia) a determinat cresterea interesului grupurilor fata de aceasta institutie

factori care determina influenta exercitata de grupuri:

detinerea de informatii-cheie si capacitate de expertiza; resurse potrivite; importanta economica (marile companii); importanta politica (ex importanta electorala a fermierilor in Franta sau Germania); nr celor reprezentati; coeziunea

PARTEA IV/ POLITICI SI PROCESE POLITICE IN UE

Cap. XIV - Politici

a)     Originile politicilor UE

- noua realitate postbelica din Europa Occ; - cresterea naturii interdependente a sistemului international; - tratatele ca determinanti ai politicilor (pol. agricola, comerciala, concurentei); - pozitia de lider a Comisiei (ex 1985-1995 – Comisia condusa de Jacques Delors a avut initiative precum UEM, dimensiunea sociala); - perceptiile statelor membre asupra avantajelor/dezavantajelor politicilor si capacitatea lor de a traduce in practica aceste perceptii

b) Interesele si responsabilitatile politicilor UE

Stabilirea pietei unice europene – Actul Unic stabileste drept termen 31 dec 1992; piata unica se bazeaza pe 4 piloni: libera circulatie a bunurilor, serviciilor, capitalurilor si persoanelor; armonizarea legilor si prevederilor admin care afecteaza stabilitatea si functionarea pietei comune; politica concurentei; tariful extern comun

Politici macroeconomice si financiare: - progresele reale catre UEM au inceput la sf anilor ’80, conduse de 2 ratiuni, una politica (UEM ajuta la integrarea politica prin miloaca economice) si una economica (avantaje ca stabilitatea pietei, incurajarea investitiilor si a cresterii ec); - tratatul de la Maastricht a stabilit o schema (convergenta progresiva a politicilor ec si monetare pana la moneda unica) si un program in 3 etape; - ian 1999 – 11 state adopta sistemul monedei unice (mai putin Danemarca, Suedia si MB care refuza si Grecia care nu indeplinea criteriile de convergenta si intra in 2001)

Politici functionale:

- JAI – politica a avansat rapid dupa Maastricht si mai ales dupa Amsterdam (anumite aspecte ca imigratie, azil, refugiati, sunt transferate in pilonul I, obiectivele politicii sunt clarificate, acordul Schegen este incorporat in tratat); scop: crearea unui spatiu al libertatii, securitatii si justitiei; progresele – si ca raspuns la amenintarea terorista dupa 11 sept 2001

- politica de coeziune – promovarea unei distributii mai echilibrate a resurselor si a dezvoltarii ec.; intrumentele acestei politici: Fondurile Structurale (ex Fondul European de Dezvoltare Regionala, Fondul Social European); 5% din fonduri - pt proiecte initiate de UE: LEADER (dezv rurala), EQUAL (combaterea discrimin si inegalitatii pe piata muncii)

- politica sociala si de ocupare a fortei de munca – pune accentul in I rand pe promovarea ocuparii, dar acopera si aspecte ca sanatate si siguranta la locul de munca, organizarea timpului de munca, protectia femeilor insarcinate; - este folosita metoda deschisa de cooperare (Consiliul si Comisia adopta linii directoare ale politicii, incorporate in strategiile nationale, iar un raport annual al Comisiei stabileste progresele, face sugestii si recomandari tarilor membre-neobligatorii)

- politica energetica- perceperea pietei energiei ca parte integranta a pietei unice si dependenta crescanda a UE de furnizorii externi au det o evolutie a acestei politici, cu 3 obiective: dezvoltarea unei piete interne a energiei; dezvoltarea relatiilor externe si securitatea aprovizionarii; reducerea impactului negativ al producerii si uzului de energie asupra mediului

- politica de cercetare si dezvoltare tehnologica

- politica de mediu – mentionata I data in actul Unic; programul “Mediul in 2010: viitorul nostru, alegerea noastra” acorda prioritate unor aspecte ca gestionarea schimbarii climatice, natura si bio-diversitatea, mediul si sanatatea, utilizarea eficienta a resurselor naturale si deseurilor)

Politici sectoriale – in domenii economice specifice

politica agricola comuna (cap. XVII)

energia atomica; - pescuitul (pol. comuna creata in 1983); - constructia de nave (reguli stricte asupra ajutoarelor de stat, pt a incuraja concurenta)

Politici externe (vezi cap. XVIII)

- comert exterior, politica externa si de securitate, cooperare pt dezvoltare, dimensiunea externa a politicilor interne

c) Caracteristicile politicilor UE

Diversitatea – politici legate de piata (concurenta, pol comerciala) + pol regionala, sociala, protectia consum + pol non-economice (pol externa si de aparare, combaterea criminalitatii)

Accentul pe reglementare – cadru legislativ extins, de ex in cazul pietei unice, protectia mediului; rol imp al Comisiei

Gradul diferit de implicare al UE

- implicare extinsa: comert, agricultura, pescuit

- implicare considerabila: reglementarea pietei, pol monetara

- responsab impartite intre UE si st membre: pol. regionala, concurenta, mediu, conditii de munca, protectia consum, transport, macroeconomie

- implicare limitata: sanatate, educatie, aparare, protectie sociala

Natura schimbatoare si uneori lipsita de coordonare a politicilor – cadrul de ansamblu al politicilor nu are un pattern de coerenta; politicile= rezultatul unor interactiuni complexe intre preferinte, cereri, rezerve si temeri

d) Concluzii – desi uE este implicata intr-o masura mai mica sau mai mare in majoritatea domeniilor, exista si multe deficiente; ex pol industriala, energetica si regionala; obiective neclare, fragmentare, fonduri insuficiente, lipsa de coeziune

• Cap. XV – Elaborarea politicilor (procese)

a) Variatii in procesele de luare a deciziilor

- nu exista un proces standard, ci o multitudine de actori (inst UE, guverne nationale, interese) interactioneaza prin mai multe canale

b) Factorii determinanti ai proceselor

- tratatele – precizeaza procedurile de luare a deciziilor si circumstantele in care se aplica

- gradul de generalitate sau particularitate al pb in discutie

- noutatea, importanta, sensibilitatea politica a problemei

- balanta responsabilitatilor intre UE si guvernele nationale

- circumstantele si perceptiile asupra acestora (ec si pol)

c) Elaborarea legislatiei UE – incepand cu Maastricht, au existat 4 proceduri legislative; dintre acestea, cooperarea se mai aplica doar la 4 aspecte ale UEM

Procedura de consultare – Consiliul ia decizia finala dupa ce a primit opinia PE si, in unele cazuri, a ECOSOC si CoR; initiativa apartine Comisiei, dar si Consiliul si PE pot cere Comisiei sa inainteze anumite propuneri; totusi, Comisia este sg in masura sa elaboreze un proiect legislativ

Procedura de co-decizie – creata de tr. de la Maastricht, ca o extindere a procedurii de cooperare (PE nu are drept de veto), datorita preocuparilor privind deficitul democratic si a presiunilor PE

- extinsa de Amsterdam, a.i. majoritatea legislatiei (cu exceptia agricultura, JAI, comert, armonizare fiscala si UEM) se adopta prin co-decizie

- implica negocieri extinse intre comisie, Consiliu si PE; poate avea de la una la 3 etape:

I. propunerea Comisiei este examinata de PE si Consiliu si daca acestea sunt de acord, poate fi deja adoptata; daca nu exista acord intre PE si Consiliu, se trece la etapa II. Consiliul tb sa explice pozitia sa parlamentului; daca PE o aproba sau nu face nimic, Consiliul poate adopta actul legis in max 3 luni; daca PE respinge pozitia cu maj absoluta a membrilor, aceasta cade; daca PE o amendeaza, iar Consiliul, la a 2-a citire, nu este de acord, urmeaza etapa III. Propunerea este inaintata unui comitet de conciliere format dintr-un nr egal de membri ai Cons si PE; acest comitet tb sa aprobe un text comun in max 6 sapt (altfel propunerea cade definitiv) si sa-l inainteze Cons si PE, care tb sa-l aprobe cu MC si respectiv maj absoluta

Procedura acordului – stabilita de Actul Unic; o masura tb aprobata atat de Consiliu cat si de PE (drept de veto), insa PE nu are posib de a propune amendamente; folosita pt tipuri speciale de decizii: acorduri internationale, extinderi UE, cadrul Fondurilor Structurale, incalcari grave ale principiilor UE

d) Legislatia UE dupa adoptare – variatii importante:

- necesitatea legislatiei aditionale – de implementare sau care sa completeze legis care stabileste principii generale si reguli de baza

- necesitatea de transpunere a legis – directivele capata forta legis doar dupa ce sunt transpuse in dreptul national de catre autoritatile potrivite

- necesitatea de a aplica legislatia – responsab impartite intre autoritatile UE (DG ale Comisiei) si agentiile externe (publice sau private, mai ales cele nationale si subnationale)

e) Caracteristici ale proceselor decizionale

- compromisuri si legaturi – datoriita diversitatii mari a intereselor si preferintelor+ sistem complex de luare a deciziilor

- cooperare institutionala – intre inst UE, mai ales in co-decizie

- dificultati in a produce schimbari radicale – evolutie graduala

- manevre tactice – frecvente datorita multitudinii de actori si canale

- viteze variabile – functie de circumstante (daca propunerea se refera la o pb controversata, daca e nevoie de unanimitate in Consiliu)

f) Eficienta proceselor de elaborare a politicilor

- UE nu are o autoritate centrala unde sa fie stabilite prioritati generale si facute alegeri dintre mai multe optiuni

- politicile uE tind sa nu fie rezultatul unui model rational de luare a deciziilor; conteaza mai degraba interesele politice, retelele de comunicare cu interesele exterioare, concentrarea puterii la nivelul elitelor

- lipsa unei dezvoltari coerente si ordonate a politicilor

- pe de lata parte: 1. procesele decizionale de la nivel UE nu sunt total diferite de cele de la nivel national (implica negocieri intre partidele de guvernare, intre dif nivele de guv mai les in statele federale); 2. nu toate politicile reprezinta solutii de compromis care sa satisfaca multiple forte politice, ci unele sunt elaborate pe termen mediu; 3. este firesc sa existe provocari, indoieli, conflicte si tb apreciata evolutia competentelor UE (nivel supranational), incomparabila cu alte organizatii

• Cap. XVI - Bugetul

- redus, nu seveste la efectuarea unui transfer de resurse financiare important de la nivel national catre UE; maj politicilor care implica mari cheltuieli (aparare, educatie, protectie sociala) raman in mare masura responsab statelor

a) Compozitia bugetului

Venituri – in anii 70 s-a trecut de la un sistem bazat pe contributii nationale la unul bazat pe resurse proprii:

tarif vamal comun (din comertul cu tarile non-membre)

plati si alte datorii colectate din comertul cu statele no-membre in cadrul PAC

un procent uniform din TVA-ul statelor

aplicarea unei rate la o baza reprezentand suma PIB-urilor st. membre – resusrsa ce seamana f mult cu o contributie nationala; cel mai important contribuabil – Germania, urmata de Olanda, MB, Suedia, Austria (Franta si Italia sunt importanti beneficiari ai PAC +fonduri structurale- Italia)

Cheltuieli – sunt obligatorii (rezultat direct al aplicarii tratatelor si legislatiei UE; aproape exclusiv pt PAC) si neobligatorii (ex pol regionala, cercetare, energie

- sunt impartite pe 7 categorii: agricultura, operatiuni structurale, politici interne (cercetare, educatie, mediu), politici externe (asistenta tarilor din fosta URSS, America Latina, Asia etc), administratie, rezerve, ajutor de pre-aderare

b) Elaborarea si adoptarea bugetului

- proiectul de buget preliminar (PBP) este elaborat de Comisarul pt Buget si Directia Generala asociata, tinand cont de prioritatile anuntate de Comisie, PE si Consiliu; dupa ce este aprobat de Colegiul comisarilor, PBP este inaintat Consiliului

- este analizat de Comitetul pt Buget, apoi de COREPER si de ministrii ECOFIN; de obicei, proiectul Consiliului este destul de asemanator cu PBP

- proiectul Consiliului este inaintat PE, analizat de comitete si in special de cel pt Bugete -> sedinta plenara a PE – poate accepta proiectul, propune amendamente chelt. neobligatorii sau modificari celor obligatorii; dupa dezbateri si vot, pE adopta o rezolutie asupra bugetului

- proiectul ajunge inapoi la Consiliu; acesta are ultimul cuvant asupra chelt. obligatorii asa ca poate respinge modif propuse de PE, iar PE are ultimul cuvant asupra chelt neobligatorii, a.i. Consiliul poate cel mult modifica amendamentele PE

- proiectul – inapoi la PE; daca este aprobat prin vot in sedinta plenara, presedintele declara bugetul adoptat; daca nu, PE si Consiliul se aseaza la negocieri; in cazul unui esec, pE poate respinge bugetul cu 2/3 din voturi

- daca pana la 1 ian nu exista un buget, chelt se limiteaza la media lunara a anului anterior

c) Caracteristici ale procesului

- proces special deoarece tb respectat un calendar clar (spre deosebire de restul deciziilor UE)

- puterea de decizie este impartita intre consiliu si PE, rolul Comisiei fiind redus dupa prezentarea PBP

multe dintre conflictele din timpul procesului bugetar nu sunt legate atat de sumele implicate, destul de mici, cat de competitia institutionala dintre Consiliu si PE

• Cap. XVII – Politica agricola si procesele decizionale

a) Context – agricultura este f importanta in sistemul UE pt ca: are impact economic asupra multor industrii; UE are importante competente decizionale in acest domeniu; agricultura este beneficiarul principal al fondurilor UE; prezenta si activitatea institutionala in domeniul agricol sunt mai mari decat in orice alt sector

b) De ce este speciala agricultura?

Natura distinctiva a agriculturii, in conceptia guvernelor; morive:

preturile agricole pot suferi mari fluctuatii in lipsa interventiei

importurile mari de produse agricole creeaza vulnerabil. si au consecinte negative asupra balantei de plati

fermierii tb incurajati sa-si lucreze pamantul din motive sociale (exod spre orase) si de mediu

agricultura este legata de sanatatea si siguranta populatiei (ex actual- gripa aviara)

Factori politici:

statele care beneficiaza cel mai mult de fondurile agricole (franta, Irlanda, Spania) sustin puternic PAC

importanta electorala a fermierilor

exista f multe organizatii care reprezinta interesele fermierilor, la nivel national si european, exercitand un lobby puternic

b)     Cum functioneaza PAC

O piata interna unica – in care natura interventiei variaza in functie de produse; exista mai multe regimuri de piata, numite organizatii comune ale pietei (OCP): OCP cu preturi garantate si interventie automata (zahar si produse din lapte); OCP cu preturi garantate si interventie conditionata (doar cand exista o criza in piata – vin, carne de porc etc); OCP cu ajutoare directe productiei; OCP fara sprijin direct al productiei (pui, cartofi, oua)

- exista si mecanisme de control al volumelor: cote de productie, cote nationale garantate, cote garantate la nivel comunitar, cote nationale pt surplusuri

Preferinta pt Comunitate – cum preturile UE sunt mai mari decat cele externe, sunt aplicate masuri protectioniste importurilor din exteriorul UE (dar nu tuturor tarilor)

Finantare comuna – de catre statele membre, din bugetul UE, de catre BEI

d) Efecte ale PAC

- dominanta agriculturii in bugetul UE face dificila dezvoltarea altor politici

- PAC a creat dezacorduri si tensiuni intre statele UE si in relatia lorcu tari terte (ex SUA)

- practicile agricole intense au avut efecte negative asupra mediului

- protectia pietei UE de produsele mai ieftine din exterior afecteaza consumatorii si distorsioneaza utilizarea rationala a resurselor

e) Procese decizionale

- Comisia – initiere si formulare – se concentreaza pe cresterea eficientei cadrului legislativ existent, prin propunerea unor reforme (ex Agenda 2000)

- maj legislatiei se bazeaza pe procedura de consultare, Consiliul luand decizii cu MC

- UE este implicata in management-ul si implementarea pol. agricole mai mult decat in orice alt domeniu; rol important al Comisiei si mai ales al DG Agricultura; Comisia colaboreaza cu agentiile nationale care au I rol in implementarea directa a politicii

Concluzii

- reforme importante au fost adoptate in ultimii ani – nivelul preturilor garantate a scazut, producatorii primind plati compensatorii

• Cap. XVIII – Relatii externe

a) Comertul exterior

- statele mebre UE formeaza o entitate in cadrul comertului international, prin tariful extern comun si politica comerciala comuna

- UE are relatii comerciale cu tari terte, cu alte grupari regionale (Asociatia Europeana a Liberului Schimb-AELS), cu organizatii internationale (Organizatia Mondiala a Comertului-OMC)

- acordurile incheiate cu diversi parteneri sunt de 3 tipuri: acorduri comerciale, acorduri comerciale si de cooperare economica, acorduri de asociere (inainte de aderare- 10 state din Europa Centrala si Orientala, tari mediteraneene- Cipru, Malta, Turcia; tarile non-membre- Islanda, Norvegia, Liecht

- acordurile sunt in I rand responsab Comisiei si Consiliului; PE este f nemultumit de influenta sa extrem de limitata, nefiind specificat nici macar dreptul de consultare)

b) Politica externa, de securitate si de aparare

Evolutia politicii externe – in ciuda obstacolelor in calea dezvoltarii unei pol externe europene (UE nu este un stat, nu are un teritoriu national de aparat si interese politice, sociale, culturale nationale de promovat; pol externa este asociata de state cu influenta, suveranitatea si identitatea nationala; unele state au relatii speciale cu anumite parti ale lumii pe care nu vor sa le piarda), s-au ionregistrat importante progrese de cand cooperarea pe pol externa a fost lansata in 1970 sub numele de Cooperarea Politica Europeana (CPE);

factori ai schimbarii: modif contextului politic international odata cu sf Razb Rece si caderea comunismului in Europa; reunificarea Germaniei; lipsa unui raspuns clar, coerent la ostilitatile din Balcani dupa dezmembrarea Iugoslaviei

astefel, Maastricht creeaza PESC, iar Amsterdam si Nisa intaresc cooperarea in acest domeniu

Evolutia politicii de securitate si de aparare – criza din Kosovo si conflictelke din Balcani au demonstrat primatul SUA, atata timp cat UE nu avea forte militare operationale

in evolutia unei Politici Europene de Securitate si Aparare, 3 Consilii Europene au avut un rol deosebit: Cologne (iun 1999), Helsinki (dec. 1999) si Feira (iun 2000)

politica de securitate “soft”: promovarea pacii si securitatii prin folosirea trupelor non-militare (politie) si politica de securitate “hard”: folosirea fortelor militare pt rezolvarea conflictelor si mentinerea si monitorizarea pacii

Actiuni – Maastricht creeaza 2 instrumente: actiuni comune si pozitii comune, iar Amsterdam creeaza strategiile comune

alte instrumente: declaratii pr pb specifice de pol externa; presiune politica; sanctiuni comerciale; asistenta economica

dimensiunea militara a UE ramane una limitata, datorita reticentei statelor de a pierde din suveranitate si preferintei lor pt NATO

Politica externa: procese decizionale – functionarea PESC- bazata pe o retea de activitati de cooperare si de consultare intre reprezentantii st membre

- desi este bazata in I rand pe aranjamente interguv (Consiliul de Ministri – de Externe- are cel mai imp rol in luarea deciziilor), si alte institutii au dobandit un anumit rol: Consiliul European (stabilirea liniilor directoare ale PESC), Comisia (are dreptul de a semnala probleme si inainta propuneri legate de pol externa Consiliului), PE (doar rol consultativ; PE tb informat si consultat de Consiliu, poate pune intrebari si face recomandari Consiliului)

Politica de aparare: procese decizionale

- structura institutionala asemanatoare cu cea a PESC (importanta Consiliului de Ministri – de Externe si Aparare), dar mai exista 2 organisme specializate pe Politica Europeana de Securitate si Aparare: Comitetul Militar al UE (sefii Statelor Majore ale armatelor tarilor UE) si Personalul Militar al UE

c) Cooperarea pt dezvoltare

- asistenta oferita tarilor in curs de dezvoltare, prin: tratament preferential (in ceea ce priveste exportul acestora de produse industriale si unele agricole catre UE, fara a plati taxe); trimiterea de produse alimentare; ajutor de urgenta (in caz de dezastre naturale); ajutor acordat ONG-urilor din aceste tari

- fondurile provin din bugetul UE si din contributii speciale ale st. membre

d) Dimensiunea externa a politicilor interne

- ex: politica transporturilor – relatii cu statele vecine privind drumurile, cu tari din toata lumea privind transp aerian si maritim

- pol energetica – relatii cu furnizorii externi

- pol de mediu – discutii cu alte tari privind schimbarile climatice, poluarea

• Cap. XIX – Influente nationale asupra proceselor UE

- forte si institutii nationale s-au adaptat dimensiunii europene, dezvoltand abilitati de a comunica cu si influenta punctele de decizie ale UE

1) Guvernele – pozitia cea mai puternica in influentarea si controlul proceselor UE

- influenta asupra Comisiei – destul de limitata; influenta asupra Consiliului depinde de marimea statului, asumarea unui rol activ, relatiile cu alte guverne, procedurile decizionale in consiliu (unanimitate, MC), competenta reprezentantilor nationali

2) Parlamentele – lipsa unui control direct asupra activitatii UE, intrucat tratatul UE nu acorda puteri formale parl. nationale; guv. consulta parl. cand este vorba de ratificarea unor tratate

3) Curtile nationale – importanta redusa pt ca accepta principiul primatului legislatiei europene asupra celei nationale; totusi, au existat cazuri in care curtile nationale au contestat legalitatea unor directive europene

4) Nivele subnationale de guvernare

- multe autoritati subnat au birouri sau reprezentante la Bruxelles

- CoR – vezi cap. XIII

5) Parerile cetatenilor – exprimate prin:

- referendumuri (aderare, modificarea tratatelor, acces la zona euro)

- alegeri pt PE; - alegeri nationale (membrii guv nationale iau cele mai imp decizii prin intermediul Consiliului de Ministri si European

- opinia publica – sprijin mai important sau mai redus pt profunzimea integrarii europene

6) Partidele politice

- asigura baza ideologica a politicilor europene, influentand atitudinile si prioritatile statelor membre in cadrul Consiliului; propun candidatii pt PE

7) Interesele

- vezi cap. XIII

PARTEA 5/ UN PAS INAPOI SI O PRIVIRE SPRE VIITOR (Stepping Back and Looking Forward)

• Cap. XX – Conceptii si teorii

- exista 3 mari tipuri de abordari conceptuale si teoretice ale UE

1) conceptualizarea naturii organizationale a UE

2) teoretizarea naturii generale a procesului de integrare

3) abordari teoretice ale anumitor aspecte ale UE

1) Conceptualizarea UE – sistemul pol al UE este unic; are atat trasaturi supranat cat si interguv; caracterul sau se schimba odata cu adancirea integrarii intre state

- metode utile:

Compararea Ue cu statele nationale, in termeni de teritorialitate, suveranitate, legitimitate si monopol al guvernantei; UE este f diferita de statul in acceptia sa traditionala, dar are si trasaturi comune cu statul intr-o acceptie mai moderna: puterea de reglementare (competitie, mediu etc), institutii precum Curtea de justitie

Aplicarea modelului federal Uniunii; trasaturi comune: puteres este impartita intre inst centrale (UE) si regionale (guv nationale); exista o autoritate judiciara suprema (CEJ) care poate lua decizii in cazul unor dispute privind divizarea puterii; ambele nivele de putere au imp responsab, cel central avand in I rand competente in sfera ec

pe de alta parte, diferente: multe dintre deciziile de la centru depind in mare masura de niv regional (ex unanimitate in Consiliu); balanta de putere inclina spre statele membre; politici precum cea externa, de aparare, drept. cetatenilor care in sist federal apartin nivelului central, in uE sunt in mare masura responsab statelor membre

elaborarea unor noi modele – UE ca un sistem de guvernanta pe mai multe nivele (“multi-level governance): - competente decizionale exercitate de guv nationale+ institutii si actori de la alte nivele (ex supranational); deciziile colective ale statelor la nivel european presupun o pierdere imp de suveranitate; exista o varietate de canale si interconexiuni intre diferite nivele de guvernare (supranational, nat., subnat)

3 concepte cheie: suveranitate, intreguvernamentalism si supranationalism – UE are atat trasaturi a) interguv cat si b) supranationale:

a) - in importante domenii (afaceri externe, educatie, sanatate, aparare etc) statele pastreaza cele mai mari puteri de decizie, desi se consulta si incearca sa-si coordoneze politicile

- deciziile majore privind directia generala si prioritatile de politici ale UE sunt luate de Cons European (sefi de guvern), iar deciziile privind legislatia sunt luate de Consiliul de Ministri, uneori cu unanimitate sau macar incercand sa ajunga la un consens in cazul MC

- Comisia si PE, institutii supranationale, au puteri decizionale limitate

b) – Comisia are un rol important in alcatuirea agendei politice a UE

- ponderea MC in Consiliu a crescut considerabil

- puterea PE a crescut datorita procedurii acordului, co-deciziei

- exista un drept al UE, care primeaza asupra legislatiilor nationale

- in cadrul UE, statele membre au renuntat in mod voluntar la o parte din suveranitatea nationala si independenta in favoarea inst supranationale; totusi, diminuarea rolului statelor este compensata de forta colectiva a Uniunii ca intreg si toate avantajele ce rezulta

2) Teoretizarea integrarii europene

Neofunctionalism- sugereaza dezvoltarea progresiva a integrarii europene; integrarea intr-un sector creeaza presiuni pt integrare si in alte sectoare; acorda importanta actorilor supranat. sau transnationali

Interguvernamentalism – originile in traditia realista din teoria RI; explica integrarea prin referiri la deciziile si actiunilor guv nationale; acorda importanta statelor

Interdependenta – plaseaza integrarea in contextul mai larg al interdependentei internat crescande; o mare parte a procesului de integrare este explicata de factori globali; interdep- vazuta mai mult ca o abordare, perspectiva deecat ca o teorie

3) Teoretizarea functionarii UE

- abordari teoretice utilizate mai degraba pt a examina politicile UE

Noul institutionalism – institutiile conteaza in determinarea deciziilor finale; institutionalism istoric (cum decizii ale guv nationale au creat constrangeri asupra comportamentelor lor viitoare si au crescut independenta inst supranationale), institutionalismul alegerii rationale (guvernele participa si cedeaza putere UE pt ca au diverse avantaje)

si instit. sociologic (pt a studia atitudini, motivatii, comportamente ale celor care lucreaza in institutiile UE, apropiat de constructivism)

Retele de politici (policy networks) = arene in care cei care iau decizii si interesele se intalnesc pt a negocia si cauta solutii;

factori ce favorizeaza crearea acestor retele: natura informala a multor procese UE, diversitatea intereselor care doresc sa influenteze deciziile, importanta acordata de multi oficiali informatiilor si sfaturilor acordate de organizatii ale intereselor

Cap. XXI – Extindere

- martie 1998- incep negocierile cu 5 tari foste comuniste (Cehia, Ungaria, Polonia, Estonia, Slovenia)+ Cipru (decizie a Consiliului European de la Luxemburg din dec 1997); strategia este revizuita la Cons European de la Helsinki din 1999, care decide ca negocierile cu al 2-lea val de 5+1 (Letonia, Lituania, Slovacia, Bulgaria si Romania+ Malta) vor incepe in feb 2000, iar Turcia are statutul de tara candidata

- Turcia – motive oficiale pt neincepererea negocierilor de aderare: neindeplinirea criteriilor de la Copenhaga (politice – nerespect dr. omului datorita tratamentului kurzilor, rolul politic al armatei; economic- nevoia unei liberalizari si modernizari mai mari);

- alte motive: tara islamica, cu o parte a terit in Asia=> pb de identitate comuna europeana; populatie f mare + pondere mare a agriculturii => consum mare de resurse UE (PAC+fonduri structurale)

motive pt care UE este deschisa extinderii:

a) economice – largirea pietei interne, oportunitati imp pt companiile occ.

b) politice si de securitate – UE si unele state membre nu-si doresc ca vecini state instabile care pot reprezenta o sursa de insecuritate; aderarea implica: consolidarea democratica si posib. UE de a aplica sanctiuni daca un stat incalca principiile libertatii, democratiei si respect. drepturilor omului

c) morale – multi oficiali considera ca este o datorie morala a UE sa asiste tarile foste comuniste

- Provocari pt UE:

1) pb identitatii: daca se poate spune ca exista o slaba identitate colectiva a membrilor UE, aceasta este si mai mult diluata de extindere

2) adaptarea institutiilor (Comisia, PE) si a proceselor decizionale (MC)

3) dinamica interna si balantele de putere – dinamica si mai greu de anticipat, confruntari intre statele mari si cele mici, declin al rolului axei franco-germane

4) dificultati economice – tari cu bugete mici, care vor crea presiuni asupra fondurilor structurale si politicilor redistributive; ponderea mare si ineficienta sectoarelor agricole=> presiuni asupra PAC; multe industrii sustinute de stat, necompetitive pe piata UE

5) relatii externe – o Uniune mai eterogena, cu dificultati si mai mari in a dezvolta pozitii sau actiuni comune

- Pregatirile UE pt extindere:

- lucrul cu tarile candidate – acorduri de asociere + parteneriate de aderare (ex adoptarea acquis-ului comunitar)

- adaptarea UE – institutii si politici

- relatia dintre extindere si integrare (dimensiunea supranationala) nu este una conflictuala (unii sustin ca UE devine mai eterogena, cu decizii mai greu de luat), ci una complemenatra – fiecare extindere a fost precedata de reforme ale tratatelor, in sensul adancirii integrarii