ANALIZA TEHNICO-ECONOMICA A STARII TEHNICE A INSTALATIILOR ELECTROMECANICE SUPUSE INTRETINERII SI REPARARII

ANALIZA TEHNICO-ECONOMICA A STARII TEHNICE A INSTALATIILOR ELECTROMECANICE SUPUSE INTRETINERII SI REPARARII

1. Introducere

Analiza tehnico-economica a starii tehnice a instalatiilor electromecanice supuse intretinerii si repararii contine patru etape distincte:

analiza starii tehnice a echipamentelor si utilajelor;

analiza costului intretinerii preventiv-planificate;

analiza costului reviziilor si reparatiilor preventiv-planificate si accidental 858g66i e;

analiza corectitudinii realizarii operatiilor de in­tretinere si reparatii.

Aceasta analiza realizata in conditiile susmentionate, are ca scop stabilirea obiectivelor si metodelor pentru formularea diagnosticului activitatilor de intretinere si reparare.

Continutul analizei tehnico-economice

1. Analiza starii tehnice

Dupa punerea in functiune a unei instalatii electromecanice, in timp, prin uzurile care apar, incepe sa se defecteze, accidental sau pro­gresiv din mai multe cauze:

constructie necorespunzatoare,

montaj ne­corespunzator,

rodaj incorect realizat,

exploatare irationala.

Scopul analizei tehnice este de a evidentia cauzele mentionate, pentru

prevenirea opririi instalatiilor,

descoperirea la timp a defectelor,

determinarea momentului de revizie sau de reparare a unei instalatii,

organizarea aprovizionarii cu piesele de schimb necesare.

Determinarea starii tehnice se face periodic conform unor reguli sau normative si trebuie sa stabilesaca, starea de uzura a componentelor instalatiilor prin teste specifice si probe practice de functionare.

Analiza costului intretinerii preventiv-planificate.

Activitatea de intre­tinere preventiv-planificata este conditionata de:

structura de reparare care defineste tipul de instalatie,

tehnologia de reparatie si de intretinere,

nivelul de calificare a personalului de deservire.

Din aceasta cauza, analiza costului intretinerii preventiv-planificate trebuie sa puna in evidenta urmatoarele:

daca s-a ralizat o selectare corespunzatoare a lucrarilor de intretinere;

daca tehnologia de intretinere aplicata este cea mai eficienta si adecvata din punct de vedere tehnico-economic.

3.Analiza costului intretinerii preventiv-planificate si a reparatiilor accidentale.

Acest tip de analiza are ca scop:

reducerea la mini­mum a opririlor utilajelor prin prevenirea defectiunilor;

reducerea chel­tuielilor de intretinere si reparatii;

diminuarea numarului de reparatii prin intretinerea corecta a utilajelor;

gestionarea corespunzatoare a stocului de piese de schimb si SDV(scule si dispozitive verificatoare).

Dupa aceasta analiza se fac recomandari pentru

remedierea deficientelor existente in operatiile de intretinere si repararea instalatiilor electromecanice,

determinarea activitatilor de intretinere si reparatii

stabilirea masurilor de reme­diere cu caracter organizatoric, tehnic, de conducere (sistemul informatio­nal si decizional) si economic (bugete de cheltuieli, contabilizarea cheltuie­lilor, analize periodice, sistemul de urmarire si raportare a cheltuielilor de intretinere si reparatii).

3. Obiective, metode si etape pentru elaborarea diagnosticului activitatilor de intretinere si reparare

Obiectivele principale urmarite prin analiza starii tehnice si a costurilor dre intretinere si reparatii sunt:

evidentierea principalelor aspecte pozi­tive si negative din sistemul de intretinere si reparatii adoptat;

aprecierea starii generale a fiecarei instalatii electromecanice;

elaborarea unor stocuri optime de piese de schimb;

imbunatatirea controlului calitativ a intretinerii si reparatiilor;

modalitatile de inlaturare a opririlor accidentale cu o mare frecventa.

Pentru solutionarea obiectivelor mentionate se pot aplica uratoarele metode:

metoda directa (presupune culegerea, inregistrarea si prelucrarea datelor obtinute direct din analiza activitatilor de in­tretinere si reparatii);

metoda analizei economice (urmareste utilizarea evidentelor tehnico-operative, contabile si statistice privind activitatile de intretinere si reparatii);

metoda mixta (care combina cele doua metode).

Etapele realizarii diagnosticului si suc­cesiunea acestora sunt urmatoarele:

I. Stabilirea masurilor tehnice si organizatorice privind intretinerea si reparatiile, respectiv:

-actiuni preliminare,

-formarea echipelor de interventie,

-nomi­nalizarea metodelor si tehnicilor utilizate,

-termene de executie si predare.

II. Descrierea organizarii lucrului pe baza informatiilor cu­lese si ierarhizarea tehnicilor de interventie asupra instalatiilor electromecanice diagnosti­cate.

III. Stabilirea recomandarilor cu aplicabilitate imediata sau viitoare privind instalatiile electromecanice care au fost supuse intretinerii si reparatiilor.

IV. Eficienta economica estimativa .

Avand obiectivele si metodele de investigare a activitatilor de in­tretinere si reparatii se intocmeste documentatia tehnica privitoare la diagnosticul acestor activitati care cuprinde:

prezentarea generala a navei in care sint montate si func­tioneaza instalatiile electromecanice analizate, evolutia navei in ul­timii ani, structura organizatorica;

activitatea economica a navei pe perioada analizata (productia neta din exploatare si inter­ventia la instalatiile electromecanice etc);

dotarea tehnica a navei (nominalizarea grupelor de utilaje pe tipuri in cadrul navei, gradul mediu de uzura al lor);

gradul de automatizare al navei (automatizarea, evolutia imbunatatirilor tehnice aduse navei);

utilizarea fondului de timp al instalatiilor electromecanice (fondul de timp destinat functionarii, fondul de timp destinat interventiilor planificate, fondul de timp alocat pentru inlaturarea defectiunilor accidentale, fondul de timp pierdut cu nefunctionarea utilajelor din cauza lipsei pieselor de schimb si a organizarii muncii la bordul navei);

programarea (planificarea), lansarea, urmarirea si raportarea planului de intreti­nere si reparatii;

organizarea activitatilor de intretinere si reparatii (pregatirea si intretinerea utilajelor, organi­zarea interventiilor si reviziilor, organizarea aprovizionarii cu piese de schimb, efectuarea probelor functionale, organizarea echipelor de intretinere si reparatii);

calitatea interventiilor realizate (calitatea exploatarii si intretinerii instalatiilor electromecanice, calitatea reviziilor par­tiale si generale efectuate, calitatea pieselor de schimb confectionate si achizitionate, cali­tatea reparatiilor);

situatia fortei de munca (preocupari pentru calificarea si ridicarea calificarii personalului de intretinere si reparatii);

aspecte privind consumul de energie, combustibil, lubrifianti (con­sumuri energetice pe baza de bilant, dotarea cu instalatii pentru urmari­rea consumurilor, valorificarea resurselor secundare de energie);

eficienta economica a diagnosticului (utilizarea judicioasa a resurse­lor disponibile, introducerea automatizarii si reutilarea navei, aplicarea unor tehnologii moderne de intretinere si reparatii);

programul de implementare a recomandarilor si de acordare a asis­tentei de specialitate (denumirea lucrarilor de implementat, fixarea perioa­dei de implementare, delimitarea asistentei tehnice si durata ei in timp).