1 Aspecte generale
În industriile de proces notiunea de aparat de tip coloana este asociata, foarte frecvent, cu operatiile de transfer de masa sau substanta ca: absorbtie, adsorbtie, distilare, rectificare, extractie, etc.
Greutatea amenajarilor exterioare
Greutatea mediilor tehnologice
Presiunea mediilor tehnologice
Încarcarile dinamice periodice
Solicitarile termice datorate temperaturi-lor tehnologice
Încarcarile din timpul monatjului si transportului
Sarcinile eoliene
Solicitarile termice datorate temperaturii mediului ambiant
Sarcinile seismice
Actiunea exploziilor
Actiuni datorate tasarii fundatiei
A. Greutatea coloanelor
Aceasta reprezinta suma greutatii elementelor componente. S-a convenit sa se noteze:
pc = pr + ph . (.2)
Presiunea hidrostatica într-o sectiune a coloanei este presiunea determinata de o coloana de lichid cu înaltimea hl si densitatea rl . Relational presiunea hidrostatica, se determina diferit în functie de tipul coloanei.
ph . (.4)
Factorul k1 = 1.1,33 ia în consideratie faptul ca densitatea umpluturii umede este în general mai mare decât în stare uscata, iar factorul k2 1 este un factor de transmitere laterala a presiunii în stratul de umplutura. Presiunea interioara este variabila în lungul coloanei. În acest context, presiunea de calcul reprezinta presiunea calculata pe un anumit tronson al coloanei.
C. Presiunea exterioara
H/D ;
hs > 0,25 De) doar daca H/D .
Efectele actiunii vântului asupra coloanelor sunt efecte statice si dinamice.
Vk care actioneaza asupra unui tronson "k" de diametru echivalent Dk si înaltime Hk se calculeaza cu relatia:
, (.5)
Actiunea vântului este aleatoare si diferita de la o zona geografica la alta, de la mediul extravilan la cel intravilan. De asemenea actiunea vântului este diferentiata pe înaltimea coloanei atât sub aspect valoric cât si prin modul de manifestare: în rafale de periodicitate si intensitate diferite.
În toate normativele de calcul, actiunea diferita si în rafale a vântului este considerata prin majorarea presiuni dinamice a vântului qv tinând seama de caracteristicile dinamice ale coloanei. Astfel presiunea de calcul a vântului pvk , care inglobeaza toate aceste dependente, se calculeaza cu relatia:
, (.6)
în care b este coeficientul dinamic iar qv presiunea dinamica a vântului.
Ceea ce deosebeste toate normativele de calcul este modul diferit de calcul al coeficientului dinamic. La baza prescriptiilor de calcul din Romania si Europa sta metoda de calcul Barstein [14] dupa care coeficientul dinamic se calculeaza cu relatia:
, (.7)
h este înaltimea la care se face evaluarea,
hs este înaltimea la care nu se mai constata o variatie a presiunii dinamice a vântului respectiv qv10 presiunea dinamica de baza la sol (care de fapt este evaluata la înaltimea de 10 m de la nivelul solului).
a reflecta variatia vitezei medii a vântului pe înaltimea coloanei si este calculat pentru zone deschise neluând în considerare confuguratia terenului si a constructiilor existente, fapt ce reprezinta un inconvenient. Ca valori uzuale, acoperitoare în calcule, pentru exponentul a se recomanda, a = 1/5.1/7.
a utilizat în relatiile lui Davenport pentru estimarea variatiei vitezei medii a vântului, pe înaltime, este mai aproape de cerintele reale când se considera si efectul configuratiei terenului si a constructiilor învecinate. În functie de locul de amplasare al coloanei se recomanda a = 0,16.0,40. În calculele de proiectare si verificare, pentru evaluarea presiunii dinamice a vântului, se utilizeaza diagrame sau evaluari simplificate în trepte, bazate pe hotarârea ISO de evaluare a intensitatii vântului dupa scara Beaufort.
Normativele de calcul difera în aprecierea acestor trepte ale presiunii dinamice, astfel:
S respectiv verticala Sv. Efectul major, periculos apartine componentei orizontale. Conform normativelor de calcul, efectul actiunii verticale a seismului, se considera ca forta de compresiune, de întindere sau generatoare de momente încovoietoare, dupa caz. Se determinata cu relatia:
, (.10)
în care
În ceea ce priveste evaluarea componentei seismice orizontale s-au consacrat doua metode de baza: metoda directa respectiv metoda indirecta. În cele ce urmeaza se vor prezenta succint cele doua metode de baza pentru calcul a sarcinilor seismice, fara a se insista pe consideratii fizice si mecanice complexe sau pe prelucrari matematice intermediare.
G:
. (.11)
Semnificatia notatiilor din relatia precedenta este urmatoarea:
y este coeficientul de disipare si amortizare al vibratiilor, dependent de capacitatea de amortizarea coloanei - uzual el are valori cuprinse în intervalul y
a este coeficientul care introduce în calcul intensitatea miscarii seismice si caracteristicile dinamice si fizice ale terenului de fundatie- uzual el are valori cuprinse în intervalul a
e este coeficientul dinamic, dependent de perioada proprie si modul de vibratie al coloanei - el realizeaza echivalarea sistemului real al coloanei cu mai multe grade de libertate, cu cel teoretic conventional de masa unica pe baza caruia s-au stabilit relatiile pentru sarcina seismica totala.
O evaluare suficient de exacta a coeficientului dinamic e este realizat prin relatia:
, (.12)
în care :
Pentru a realiza un calcul sigur sarcina seismica generala, determinata cu relatia (.11), trebuie sa satisfaca suplimentar conditiile:
sau S1min = 0,02. (.13)
Utilizarea relatiei (.11), care corespunde modului fundamental "1" de vibratie, conduce la o evaluare acoperitoare a sarcini seismice generale deoarece ea corespunde suprapunerii efectelor.
H 60m si a caror perioada fundamentala de vibratie este T1 > 1s, se recomanda determinarea sarcini seismice generale pentru primele trei moduri de vibratie, S1 , S2 , S3 , si ulterior compunerea lor pentru calculul sarcini seismice generale cu relatia:
. (.13)
Pentru coloanele a caror perioada fundamentala de vibratie este ,
T1 < 1s forma proprie fundamentala de vibratie se poate aproxima printr-o dependenta liniara, astfel încât coeficientul dinamic de echivalenta e se va putea calcula printr-o simplificare provenita din relatia (.12), în care yi se înlocuieste cu hi care reprezinta distanta de la baza coloanei la centrul de greutate ale tronsonului "i" .
Distributia fortei seismice totale S pe înaltimea coloanei, sau determinarea fortei seismice pe fiecare tronson "i" al coloanei, se face cu relatia:
. (.14)
ej este coeficientul dinamic de
echivalenta, de forma celui determinat prin relatia (12).
"j=1 " al tronsonului " i "de greutate Gi , se obtin expresiile:
iH
iH < 15
Ks este coeficientul seismic echivalent al sistemului mentionat anterior,
si în aceasta modalitate de calcul direct, valoarea sarcini seismice pentru tronsonul de la baza coloanei trebuie sa îndeplineasca conditiile (.13).
3.2 Modul de solicitare a coloanelor
Sarcinile eoliene si/sau seismice determina solicitari prin momente încovoietoare asupra coloanelor. Valoarea maxima a momentului de încovoiere se obtine prin cumularea efectelor si este realizata la baza coloanei.
Momentul încovoietor total datorat sarcinilor eoliene se calculeaza pe baza suprapunerii efectelor prin relatia:
, (.18)
în care Mvc reprezinta momentul încovoietor (Fig. 19.) care solicita corpului coloanei în sectiunea departata cu cota X de la sol ( X<hi ) si conform principiilor generale de mecanica se poate determina prin relatia:
. (.19)
. (.20)
Mvp reprezinta momentul încovoietor datorat actiuni sarcinilor eoliene asupra platformelor si anexelor exterioare coloanei.
În functie de forma constructiva si de modul de amplasare al amenajarilor exterioare coloanei, acestea pot induce sub actiunea vântului efecte de torsiune asupra coloanei (Mte). Este posibil ca momentul de torsiune Mte la depasirea unei valori critice Mtcr sa determine pierderea, locala sau totala, a stabilitatii coloanei. Pentru a nu avea loc acest fenomen nedorit este necesar ca între cele doua situatii de solicitare sa existe inegalitatea:
Mte < Mtcr . (.21)
Momentului de torsiune efectiv curent Mte se poate determina prin relatia conventionala:
, (.22)
în care Hp este înaltimea platformelor exterioare, Dep este diametrul exterior al platformelor, iar pev este presiunea efectiva a vântului pe laterala platformei.
Momentul de torsiune critic Mtcr poate fi exprimat prin relatia:
, (.23)
în care Di si spi sunt diametrul interior, respectiv grosimea efectiva a tronsonului cu platforma iar tcr tensiunea critica de torsiune.
Momentul
încovoietor total datorat sarcinilor seismice se calculeaza în
baza principiului de suprapunere a efectelor. Suprapunerea se realizeaza
în mod diferentiat, dupa perioada fundamentala de vibratie
a coloanei, prin una dintre relatiiile:
Fig. 20 Actiunea sarcinilor seismice asupra coloanelor autoportante
T1 < 0,6 s
T1 0,6 s
Inelare
s
Radiale
s
-pph
-pc
Meri-dionale
s
FI
FC
Notatii :
FI - fibra întisa; FC - fibra comprimata; Ac - aria sectiunii transversale a corpului coloanei; Wz - modulul de rezistenta al sectiunii transversale a corpului coloanei;
Fi - forte axiale, F1 = G1, F2 = G2, F3 = G3 N; N- alte sarcini axiale la coloana în functiune; Mimax = max(Msmax, Mvcmax); pph - presiunea de proba hidraulica.
3.4 Stabilitatea coloanei la rasturnare
Coloanele autoportante trebuie sa fie stabile pe fundatie sub efectul momentelor seismice sau eoliene. Aceasta stabilitate este realizata daca momentul rezistent MG , datorat greutatii coloanei, care se împotriveste rasturnarii este mai mare decât momentul maxim de încovoiere Mimax. Relational aceasta stabilitate este reglementata, conform normativelor de ramura, prin coeficientul de stabilitate la rasturnare:
, (.27)
în care :
Dev este diametrul exterioral virolei de rezemare.
Pentru a obtine siguranta corespunzatoare la rasturnare a coloanei, atât la montare, cât si în functionare, în marea majoritate a situatiilor se prevad si suruburi sau buloane de fixare în fundatie.
3.5. Tensiuni mecanice în suportul de rezemare al coloanei
. (.31)
Prin prelucarea aproximativa a relatiilor (.30), neglijând continuitatea inelara a fâsiei de calcul a reactiunii, rezulta în final expresia pentru grosimea talpii inelare:
. (.32)
, (.33)
în care d1 = d + a, iar sai este tensiunea admisibila de încovoiere a materialului. Momentul Min reprezinta momentul încovoietor maxim al talpii inelare între doua nervuri dispuse la distanta B una de cealalta.
Indiferent de varianta constructiva a talpii inelare a suportului, fara rigidizare sau cu rigidizare, se recomanda din considerente constructive îndeplinirea conditiilor:
si 1,5 sv si sn 0,4 sv . (.34)
Ca si recomandare generala, privind utilizarea suportilor cu talpi inelare, se precizeaza ca pentru coloane grele, mari, importante sau puternic solicitate sa fie utilizate talpile inelare cu nervuri (Fig. .21.b). Pentru usurarea montarilor si demontarilor de pe fundatie, sau înlocuirilor pentru suruburile defecte, talpa inelara se prevede cu decupari de trecere pentru suruburi. Deasupra talpii inelare la distanta h se sudeaza un inel continuu sau segmente inelare rigidizate cu nervuri pentru strângerea suruburilor. Talpa inelara simpla cu prindere pe fundatie (Fig. .21.a) se poate prevedea doar pentru coloane mici, slab solicitate sau putin importante.
|