RELATILE INTRE TH SI TAC
Am vazut mai inainte ca variatiile imporante ale ph-ului prejudiciaza viata acvatica, mai ales daca sunt rapide. Pentru a evita acest inconvenient, natura a prevazut un paravan, TAC-ul (titru alcalimetric complet). Cu cat el este mai ridicat, cu atat mai putin ph-ul risca sa varieze de o maniera importanta si invers. Acest fenomen, numit capaciatatea-tampon a apei, nu se produce deci intr-o apa dulce si acida. Exista o relatie intre TAC si titrul hidrometic: cu cat valoarea TAC-ului se apropie de cea a TH-ului, cu atat apa este considerata echilbrata. Daca valoarea TAC-ului este mai mica cu 75% decat a TH-ului, consideram ca exista o problema, deci e recomandabil sa nu se utilizeze ape prezentand aceasta carcteristica.
MODIFICAREA DURITATII UNEI APE
In anumite cazuri, apa poseda o duritate care nu se potriveste scopurilor acvariofilului. In majoritatea cazurilor se dispune de o apa putin prea dura. Deci trebuie diminuat Th-ul pentru a o folosi intr-un acvariu complet sau intr-un recipient de reproducere. In alte cazuri mai putin frecvente apa este usor prea dulce si trebuie ridicat Th-ul.
Diminuarea Th-ului
Putem utiliza apa de duritate slaba pe care o vom amesteca cu o apa prea dura. Sunt mai multe solutii:
- apa de ploaie;
- apele de izvor si de foraj;
- apa dezghetata de la frigider;
- apa de la zapezile deghetate
- apa distilata
- unele ape minerale
- apele naturale dulci prvenind din cursuri de ape
Dupa caz, volumul de apa dulce de care putem dispune variaza in functie de cantitate si cost. Pentru a umple un acvariu de cateva sute de litri cu apa de o duritate precisa, este uneori necesar sa procedam la numeroase manevre destul de complicate, cu ajotorul mai multor recipiente. O ultima recomandare: trebuie eviatata utilizarea apei provenind de la un aparat de dedurizare individual, sarurile de calcar fiid inlocuite cu alte saruri.
Cresterea Th-ului
Se poate amesteca apa respectiva cu o apa naturala mai dura, in general mai usor de gasit decat o apa dulce, sau sa plasam roci calcaroase in acvariu, masurand in mod repetat cresterea Th-ului, sau sa filtram apa prin cochilii de scoici pisate marunt. Modificarea duritatii unei ape se insoteste cu modificarea ph-ului: crescand duritatea apei, creste ph-ul si scazand duritatea scade deopotriva si ph-ul.
Produsele azotate si ciclul azotului
Azotul (N) este unul din componentele substantelor dizolvate in apa, provenind in principal de la excretia pestilor. De o structura mai mult sau mai putin complexa, ele sunt rapid transformate in amoniac (NH3 sau NH4+), produs foarte toxic pentru toate vietuitoarele mediului acvatic. In aceste conditii intervin O2 si bacteriile pentru a transforma amoniacul in nitriti (NO2-), si ei foarte toxici. Alte bacterii tot in prezenta oxigenului le transforma la randul lor in nitrati (NO3-) putin toxici pentru pesti, dar care sunt utilizati de vegetale ca ingrasamant. Ansamblul acestor transformari poarta numele de ciclul azotului. In natura, pot interveni elemente terestre. Plantele, fiind prima veriga a lantului alimentar, acestea din urma se include in ciclul azoutului. In acvariu, problema este diferita. Unii pesti se hranesc partial cu vegetale, dar marea majoritate este hranita de acvariofili: uneori exista surplus de alimente. Ciclul azotului este deci modificat. Este foarte important ca echilibrul acestui ciclu, de o mare importanta pentru toate elementele care il alcatuiesc, sa fie respectat. De aceea nu trebuie sa mentinem un numar prea mare de pesti si sa-i supraalimentam. Este bine sa plantam in acvariu un numar suficient de plante si sa favorizam prezenta si desfasurarea bacteriilor, avand grija ca apa sa fie bine oxigenata deci reimprospatata. Schimbarile de apa partiale si regulate permit eliminarea surplusului de alimente, si o data cu acesta, a diverselor materii organice si a nitratilor neutilizati de plante. Un filtru biologic favorizeaza desfasurarea ciclului azotului.
BACTERIILE CICLULUI AZOTULUI
Rare in plin apa (cca 1% din total) bacteriile colonizeaza solul si decorul avand un rol determinant. Ele se dezvolta datorita oxigenului, transformand materiile azotate.
In cazul constituirii unui acvariu, colonizarea mediului de catre bacterii se efectueaza incet: este deci preferabil sa nu introducem pesti selectionati decat dupa 2-3 saptamani, dupa caz.
TOXICITATEA COMPUSILOR AZOTATI
Concentratia compusilor azotati dintr-un acvariu este mai ridicata decat in mediul natural echilibrat, existand limite ce nu trebuie depasite.
Amoniacul se inatlneste in apa sub doua forme diferite, suma celor doua sa nu depaseasca 0,4 mg/l. Amoniacul gazos dizolvat (NH3) este cel mai periculos. El nu apare decat dincolo de nivelul ph 7 depasind rareori 10% din amoniacul total. Froma ionizata NH4 este mai putin periculoasa si predomina in raport cu cealalta forma.
|
