Becuri economice, "neoane", etc.
Iluminatul incaperilor se facea si se face cu becuri cu incandescenta. Principiul de functionare este dat de numele lor: un fir (filament) prin care trece curent, se incalzeste si apare pe langa efectul termic si efectul luminos. Filamentul este facut dintr-un material special (tungsten) care rezista la temperaturi inalte si pentru a nu oxida (arde) a fost introdus intr-un balon de 929i86j sticla vidat apoi in gaze inerte la joasa presiune, ca de exemplu argonul.
Totusi, tungstenul de pe filament se reduce treptat ajungand pe balonul de sticla prin condensare. Subtierea filamentului duce in final la ardere. Pentru a mari viata becurilor cu incandescenta se introduce in unele becuri si un gaz halogen care participa la o reactie chimica cu vaporii de tungsten cared in final se redepoziteaza pe filament in urma reactiei chimice cu halogenul. Acest tip de bec se numeste "lampa cu incandescenta cu ciclu regenerativ de halogen" si nu are sticla, ci cuart imbogatit pentru filtrarea radiatiei UV.
Randamentul unui bec cu incandescenta este foarte mic. Efectul luminos reprezinta 1-10 % (eficacitate 15-25 lm/W) din energia absorbita, restul fiind caldura. Are de asemenea o durata de functionare redusa. Cu scopul de a avea randament mai bun (impropriu spus randament, corect ar fi eficacitate) si a emite diverse tipuri de radiatii s-au inventat tuburile cu descarcari in gaze si mai apoi tuburile fluorescente care au invadat viata oamenilor incepand de la iluminarea locuintei si ajungand la iluminatul exterior si la firme luminoase. Eficacitatea lor atinge 100 lm/W sau chiar mai mult si au o durata de viata de 10 ori mai mare decat a becurilor cu incandescenta. Repet, randamentul dat in procente este un lucru impropriu.
Descarcarea in gaze (nobile!) se folosea in aplicatii ca stabilizatoare de tensiune, in tiratroane (tiratroanele se aseamana in functionare cu tiristorii din ziua de azi), etc. Nu aveau utilizari in iluminat deoarece lumina produsa nu are intensitate mare, poate fi cel mult utilizata pentru teste sau lampi de panou.de exemplu in intrerupatoarele de lumina care au prevazut un beculet. Descarcarea in neon produce lumina rosiatica iar in argon, xenon si kripton lumina este albastra. Xenonul produce un spectru predominant ultra-violet.
Asa-zisele "neoane", care nu au nici o tangenta cu acest gaz, se bazeaza pe un strat fluorescent (un luminofor) ce este bombardat de raze ultra-violete (produse de descarcarea in gaz) si le transforma in lumina. De asemenea acest fenomen nu poate avea loc fara prezenta unui mediu metalic ajungandu-se astfel la folosirea vaporilor de mercur la joasa/inalta presiune combinati cu argon sau xenon. In cazul acesta lungimea de unda a radiatiei tubului este data de luminofor si nu de gazul utilizat. Compozitia luminoforului se modifica in functie de aplicatie, de gama de radiatii necesara.
In interiorul locuintelor se folosesc tuburi cu vapori de mercur la joasa presiune care au radiatia ultra-violeta limitata pentru a nu avea efecte nocive (uneori se foloseste cuart si nu sticla penru a opri emisia UV (mai ales la tuburile cu descarcare in ioduri metalice). Cu toate acestea, au fost observate efecte nocive asupra organismului (caderea parului, impotenta) care conving oamenii sa foloseasca cu incredere becul cu incandescenta, care pe buna dreptate are gama de radiatii cea mai apropiata de cele solare.
Pentru iuminatul exterior (unde puterea trebuie, evident, sa fie mai mare) se folosesc tuburile cu vapori de mercur la inalta presiune. In tehnologia fabricarii acestor tuburi a aparut totusi o schimbare: tubul si gazele care produc razele ultra-violete pentru bombardarea luminoforului sunt separate de stratul fluorescent cu vaporii de mercur. Astfel se ajunge la un tub in interiorul altui tub.
tranzistori IRF640/IRF9640 fara radiator (au Vds=200V, dar au rezistat!);
Datasheet-urile tranzistorilor si integratelor utilizate in montajele de mai sus se gasesc pe www.alldatasheet.com si poate si pe site.
Multumiri speciale lui:
M-marian
Gheorghe Dracu
Acta non verba
|
