Cercetarea cauzelor incendiului are rolul de a pune in evidenta nu numai sursa de aprindere (initiere), ci si celelalte elemente componente ale cauzei care au favorizat producerea si evolutia lor, analizand si toate datele rezultate de natura subiectiva si obiectiva ale persoanelor implicate.
Ati auzit o explozie?
Ati simtit unele suprafete neobisnuit de fierbinti pe un aparat sau pe un alt obiect?
Datele se vor obtine pe baza de interviu, dupa exemplul de mai jos, de la statia meteo cea mai apropiata:
Se vor preciza durata, dispozitivul si operatiile intreprinse, mijloacele utilizate, salvari de persoane si bunuri, factori care au facilitat sau limitat actiunea de interventie, accidente si victime.
se fac observatii pentru stabilirea "amprentei incendiului", precizandu-se zonele afectate de incendiu, efectul fumului, gazelor fierbinti, gazelor corosive etc., pozitia bunurilor si proportiei in care au ars sau au fost deformate, actiunea si efectele solicitarilor termice asupra constructiei, instalatiilor si materialelor;
se stabilesc urmele (care vor fi analizate pe loc sau ulterior;
Principalele urme ale incendiilor se pot clasifica astfel:
urme de cenusa si fum, rezultate prin arderea, topirea sau descompunerea materialelor si substantelor combustibile sau nerezistente la temperaturile produse pe timpul incendiului (textile, mase plastice, cauciuc, lemn, sticla etc.);
urme de lichide, vapori si gaze combustibile (produse petroliere, lacuri, vopsele, solventi, gaz metan, gaz lichefiat tip aragaz etc.);
urme create de explozivi, provenite de la:
Ø substante explozive: focarul (craterul), schije, ruperi, arsuri, fumizare, efecte distructive, urme, efecte sonore:
Ø amestecuri explozive;
Ø succesiunea exploziilor, fumizare, scurgeri de produse combustibile, tipuri de instalatii, efecte distructive;
Ø explozii fizice: crapaturi; rupturi datorate fisurilor, defectelor de fabricatie, coroziunilor intensive, solicitarilor mecanice indelungate, fortarea aparatelor de masura si control datorita suprapresiunilor sau vibratiilor; schije, deteriorarea vecinatatilor, distrugeri provocate de recipientul explodat etc.;
microurme create de incendii si explozii:
Ø particule de sticla, vopsea, coloranti, lacuri, pulberi combustibile;
Ø resturi de lichide combustibile, lubrifianti, mase plastice, gudroane etc.;
Ø resturi de materiale combustibile arse;
urme de produse chimice incendiare, toxice si radioactive;
urme ale instrumentelor, dispozitivelor si ale altor obiecte (chei, clesti, leviere, rangi, ciocane, sfredele, surubelnite, brocuri de sudura, span, pilitura, diagrame ale aparaturii de masura si control);
urme ale omului;
Ø urme cu forme ale mainilor, picioarelor, vocii, scrisului, manierei de a executa diferite operatiuni;
Ø urme biologice de sange, saliva, par, osteologice, miros, tesuturi moi, arsuri;
Ø urme de incaltaminte, imbracaminte si ale altor obiecte folosite de om;
urme ale vegetalelor (resturi carbonizate, aschii, seminte, plante uleioase etc.);
urme ale animalelor (lasate de picioare si coarne, sange, par, puf, lana, pene etc.);
urme ale mijloacelor de transport (anvelope, roti, potcoave, scurgeri de carburanti si lubrifianti etc.).
se precizeaza efectele asupra persoanelor;
se precizeaza pozitia focarului de initiere si vecinatate cu urme de materiale combustibile, instalatii, utilaje;
Deplasarea in cel mai scurt timp la fata locului.
Organizarea acordarii primului ajutor pentru salvarea vietilor omenesti periclitate si a victimelor.
Luarea masurilor pentru prevenirea si inlaturarea eventualelor pericole iminente (propagarea incendiului la alte constructii si instalatii, alte explozii, prabusiri etc.), precum si pentru prevenirea sustragerilor.
Aflarea, notarea si fixarea pe timpul stingerii incendiului si a cercetarii acestuia a datelor referitoare la:
locul izbucnirii incendiului sau a producerii exploziei (focarul sau craterul initial);
materialele si substantele care au ars (matura, cantitati, amplasare, proprietati);
caracteristicile incendiului, cum sunt: modul de dezvoltare (rapid, lent, cu limbi de flacari, valvataie), culoarea flacarilor si fumatul, mirosul, numarul si locul arderilor intense (focarelor), suprafata incendiata si altele;
cine, cand si cum a observat si anuntat incendiul;
cine, cand, cum si cu ce au actionat initial asupra incendiului;
pozitia obiectelor, materialelor si substantelor aflate in zona incendiara si eventualele modificari survenite pe timpul stingerii incendiului;
conditiile atmosferice (vant, temperatura, precipitatii).
Inceperea imediata a cercetarii cauzelor si imprejurarilor in care s-a produs incendiul sau explozia, in care scop se asigura;
cunoasterea specificului obiectivului, a procesului tehnologic, a fazei in care se afla obiectvul incendiat (exploatare, in probe tehnologice, in reparatii, in timpul sau in afara programului de lucru etc.);
stabilirea, de la inceput, a intregului pachet de ipoteze si versiuni referitoare la cauzele si imprejurarile posibile sa genereze incendiul sau explozia;
identificarea persoanelor care pot da relatii despre eveniment, intervievarea lor intr-o atmosfera de bunavointa si notarea datelor si informatiilor furnizate de acestia;
descrierea, fixarea si pastrarea neschimbata (pe cat posibil) a urmelor si corpurilor delicte, ridicarea si examinarea acestora de catre organele imputernicite prin lege;
protejarea, conservarea si examinarea elementelor care pot furniza date si informatii despre eveniment (statii de comanda, diagrame, aparatura de masura si control, registre, permisul de lucru cu foc, planul de aparare impotriva incendiului, regulamente sau instructiuni de fabricatie etc.). Sigilarea si ridicarea acestor elemente se dispune de catre organele de cercetare penala;
cercetarea evenimentului ca fenomen, situatii si miscari succesive in timp, in stransa interactiune, renuntand la idei preconcepute, empirism sau intuitie; verificarea, cercetarea, epurarea si clasificarea tuturor ipotezelor si versiunilor pe baza informatiilor si datelor culese, pana se ajunge la stabilirea univoca a adevarului.
limitele exterioare ale propagarii incendiului, efectelor asupra vecinatatilor;
eventualele posibilitati de initiere a incendiului de la surse de aprindere din exterior (direct sau cu propagare ulterioara): urme de focuri in aer liber (vegetatie carbonizata, gunoaie arse s.a.), prezenta unor linii electrice aeriene cu conductoare rupte (ce pot provoca scurcircuite sau supraincalziri ale conductoarelor), posibilitatea aruncarii unor resturi de tigari si chibrituri nestinse, executarea unor lucrari de sudura sau taiere in imediata vecinatate a obiectivului;
eventualele urme ale patrunderii in spatiul examinat a unor persoane straine, care ar fi putut initia aprinderea (vagabonzi, copii).
analizarea amprentei incendiului; se determina:
intensitatea arderii in diferite zone, pe baza efectelor asupra materialelor existente, in functie de natura lor (topiri, deformari - cum s-a aratat in capitolul 2);
utilajele si instalatiile din zona afectata de incendiu sau, in cazul incintelor rezidentiale, aparatele capabile sa initieze aprinderea materialelor combustibile din jur (resouri, fiare de calcat s.a.), notandu-se pozitia in care au fost gasite cordoanele de alimentare si stecherele;
urme de mirosuri neobisnuite;
urme de scurgeri de lichide combustibile;
corpuri sau obiecte care prezinta urme de degradari termice anormale, directiei acestor degradari.
prabusrea unor elemente de constructii sau a altor materiale aprinse;
scurgerea pe sol a unui lichid combustibil iesit printr-o neetanseitate a unei conducte, rezervor etc., care s-a aprins in contact cu o sursa de initiere.
Astfel, actiunea flacarilor provoaca aprinderea fetei inferioare a pardoselii, carbonizarea sa de jos in sus, fiind posibila strapungerea acesteia si trecerea arderii pe fata superioara.
Pentru determinarea cauzei care a generat incendiul si a imprejurarilor in care s-a produs initierea arderii, investigatorul trebuie sa stabileasca locul in care s-a declansat primul proces de ardere (focul initial) si concomitent sa gaseasca in zona respectiva indiciile cu privire la primul material aprins, sursa care a produs initierea si circumstantele care au permis producerea evenimentului.
Precizarea pozitiei focarului initial trebuie realizata prin interpretarea judicioasa a amprentei incendiului, coroborata cu actiunea care influenteaza desfasurarea proceselor de combustie si propagarea arderii in situatia specifica a cazului in speta, modul cum incendiul a evoluat in timp si in spatiu, directiile si caile prin care s-a propagat succesiv pana a cuprins intreaga suprafata afectata, astfel incat, parcurgand in sens invers traseele respective, sa se localizeze zona unde s-au declansat procesele de ardere. In general, focarul initial prezinta urmele unei solicitari termice mai puternice decat spatiile invecinate.
Diferitele variante de dezvoltare spatiala a incendiului cu modificarea corespunzatoare a amprentelor sale au fost aratate in capitolul 2. Asa cum s-a aratat, punctele joase de ardere constituie posibile focare de initiere a incendiului si trebuie depistate si analizate ca atare.
|
