CUM REZOLVǍM O PROBLEMǍ DE
MECANICA SOLIDULUI DEFORMABIL ?
Îndrumǎtorul respectǎ urmǎtorul itinerar de rezolvare:
Scrierea relatiei matematice utilizabila în cazul dat.
Înlocuirea termenilor cu valorile concrete într-un sistem de unitati de masura ales (S.I. MKS etc.).
Calcule numerice cu scrierea valorii urmata de unitatea de masura.
Verificarea rezultatelor (daca este posibil).
Rezolvarea problemelor presupune calcule numerice complexe iar stapânirea tehnici de calcul automatizat de mica capacitate este un element indispensabil inginerului de astazi.
Cursul de informatica dǎ elementele de baza necesare utilizarii computerului, dar din practica pedagogica se constata ca o mare parte din studenti au dificultati în utilizarea mini - computerului, în sensul obtinerii la sfîrsitul operatiilor de calcul a rezultatului corect. Acest handicap se depaseste cu cresterea numarului de calcule efectuate si cu exersarea capacitatii de concentrare (cu metode psihologice).
Pentru cei ce încep astfel de calcule se recomanda:
- calculul cu viteza redusa, cu eliminarea calculului contra timp, vizând în principal corectitudinea rezultatului (rabdare).
- verificarea imediata pe ecran a numarului si operatiei matematice introdu-se pentru calcul (concentrare).
- repetarea calculelor pentru verificare (siguranta)
Rezolvarea problemelor de rezistenta implica în general, pentru elementele de rezistenta de o forma impusa, avînd un anumit tip de rezemare, o anumita distributie a sarcinilor si un material cu caracteristici mecanice cunoscute, calcule de:
tensiuni
normale
tangentiale
deformatii (deplasari):
liniare Δ
unghiulare φ
conditia de deformabilitate limitata (impusa).
Etape de calcul în dimensionarea si verificarea elementelor de rezistenta supuse la solicitari simple din conditia de rezistenta:
Calculul reactiunilor (din conditiile de echilibru static);
Trasarea diagramelor de eforturi pentru determinarea nivelelor maxime ale solicitarilor;
Determinarea sectiunilor periculoase (solicitari mari si/sau valori reduse ale caracteristicilor geometrice);
Calculul caracteristicilor geometrice (corespunzatoare tipului de solicitari) necesare în sectiunile periculoase;
Determinarea sectiunii celei mai solicitate;
Calculul:
6.1. Dimensionare - determinarea unui parametru dimensional pentru o forma a sectiunii transversale impuse;
6.2. Verificarea - tensiuni maxime efective (care se compara cu
tensiunea admisibila);
Relatiile de baza în toate aceste calcule sunt:
Tensiune Tensiune admisibila sau T Ta
Calcul
Întindere - compresiune (centrica)
Torsiune
(bare drepte cu sectiuni circulare)
Încovoiere plana (bare drepte)
Forfecare
(sârme)
Dimensionare
Verificare
Sarcina capabila
Tensiune efectiva
Etape de calcul în dimensionarea si verificarea elementelor de rezistenta supuse la solicitari simple din conditia de deformabilitate*):
Calculul reactiunilor.
2. Alegerea rigiditatilor echivalente (EA)0 întindere, (EIp)0 torsiune bare circulare, (EIi)0 încovoiere plana si calculul caracteristicii geometrice necesare.
3. Calculul deplasarii impuse (pentru întindere si torsiune prin însumarea deplasarilor fiecarui tronson).
Relatiile de calcul în toate aceste calcule sunt:
Deplasare = Constanta sau D = R (2)
Deplasare Deplasare admisibila sau D Da
Calcul
Întindere - compresiune (centrica)
Torsiune
(sectiuni circulare)
Încovoiere
(bare
plana
drepte)
rotiri
sageti
Dimensionare
Verificare
Sarcina capabila
Tensiune efectiva
|
