Caracteristici generale ale amplificatoarelor
Majoritatea amplificatoarelor se pot caracteriza dupa numerosi parametrii
I.1 Amplificare
General vorbind, un amplificator este acel dispozitiv care converteste un semnal cu o cantitate mica de energie intr-un sem 22422j93w nal similar cu o cantitate mare de energie. In uz general, termenul se refera la amplificatoarele electronice, in mod deosebit la amplificatoare audio. De obocei se exprima ca o functie a frecventei de intrare numita functie de transfer a amplificatorului, si marimea functiei de transfer poarta numele de amplificare.
I.2 Iesire in registru dinamic
Iesirea in registru dinamic este iesirea masurata de obicei in dB, intre cele mai mici si cele mai mari nivele de iesire utilizate. Datorita faptului ca nivelul cel mai jos este limitat de zgomotul de iesire acesta se numeste amplificator in registru dinamic.
I.3 Latimea de banda si timpul de conectare
Latimea de banda a unui amplificator este de obicei definita ca fiind diferenta dintre punctele superior si inferior. Aceasta este cunoscuta ca cea de latime de banda db. Latimile de banda pentru alte tolerante de raspuns sunt uneori precizate ( db, db etc.)
Intr-un aplificator cu dimensiuni reduse, frecventa care se foloseste trebuie extinsa dincolo de aceasta (una sau mai multe octave pe ambele parti) si de obicei un amplificator minimalist bun va avea db< si > khz. Amplificatoarele profesionale au deseori filtrare la intrare si la iesire ca sa limiteze foarte exact frecventa de raspuns peste khz; altfel prea mult din potentialul amplificatorului va fi irosit pe frecvente infrasonice si ultrasonice si pericolul interferentei cu frecventa de radio AM ar fi foarte ridicat. Amplificatoarele moderne au nevoie de o filtrare abrupta la iesire ca sa evite zgomotul produs la frecventele foarte inalte.
timpul de conectare, tr, al unui amplificator este timpul in care sunetul ce iese ajunge de la % la % din nivelul sau final dirijat de intrare.
Multe amplificatoare au limitatoare care ar putea sa limiteze lungimea de unda la frecvente sub puterea maxima a aplificatorului.
I.4 Timp de raspuns si abateri
Timpul necesar iesirii pentru a se stabiliza la un anumit procentaj din valoarea finala (sa zicem %). De obicei aceasta este specificata pentru amplificatoare cu osciloscop vertical si sisteme de masurat foarte precise
I.5 Viteza de crestere
Viteza de crestere este valoarea maxima a schimbarii variabilei de iesire, de obicei se masoara in volti pe secunda sau pe microsecunde.
I.6 Zgomot
Aceasta este o masura pt a determina zgomotul introdus in pocesul de amplificare. Zgomotul este un produs nedorit dar inevitabil al dispozitivelor si componentelor electronice. Este masurat ori in decibeli ori in valtajul de iesire produs de amplificator cand nu se introduce semnal.
I.7 Randament
Eficienta este marimea care determina puterea de intrare necesara, introdusa la iesirea amplificatorului. Amplificatoarele de clasa A sunt foarte ineficiente, in intervalul % cu un randament maxim de %. Amplificatoarele de clasa B au un randament foarte mare dar nu prea se folosesc deoarece au nivele mari de distorsiuni. In practica designe-ul rezultat prin combinarea celor doua clase este modelul clasei AB. Amplificatoarele moderne de clasa AB au randamentul intre % dar teoretic ajung la %. Amplificatoarele de clasa D, in comutatie, disponibile pe piata, au randament pana la 97%. Acest randament limiteaza puterea totala de iesire necesara. De retinut ca aceste amplificatoare lucreaza la rece si nu necesita ventilatoare de racire suplimentare chiar si pentru puteri mai mari.
Liniaritate
Amplificatorul ideal este un dispozitiv liniar, dar cel real este liniar doar in anumite limite. Cand semnalul de intrare este amplificat, automat se amplifica si cel de iesire pana la un anumit punct, cand anumite parti ale amplificatorului devin saturate si nu se mai poate realiza o amplificare mai mare de iesire; aceasta se numeste limitare de semnal si este rezultatul unei distorsiuni.
Unele amplificatoare sunt construite sa controleze limitarea de semnal ceea ce duce la o diminuare a semnalului de intrare implicit la o micsorare a distorsiunilor excesive; rezultatul este un efect de compresie, care (in cazul unui amplificator audio) o sa sune mai putin neplacut. Pentru aceste amplificatoare, distorsiunea de dB este definita ca puterea de intrare (sau de iesire) cand se amplifica cu dB mai putin decat cel mai mic semnal amplificat.
Liniaritatea este un camp emergent si sunt multe tehnici de stopare a efectelor nedorite cum ar fi: reglarea inainte in bucla deschisa, presidtorsionare si postdistorsionare, reactie carteziana, etc.
|
