Clasificarea ariilor periculoase cu praf combustibil
O clasificare comuna a ariilor periculoase pentru gaze si prafuri nu este posibila intrucat, in cazul prafurilor nu pot fi distinse situatii corespunzand conditiilor normale sau anormale de lucru.
Astfel, ventilarea nu are ca efect eliminarea prafului, ci, din contra, poate crea conditii mai periculoase, prin 919i88j formarea norilor.
Avand in vedere sedimentarea prafului si eventuala formare a unei atmosfere explozive prin dispersia straturilor de praf, s-au definit serii diferite de zone pentru praf fata de cele pentru gaze si vapori.
In acest sens sunt necesare alte masuri pentru evitarea surselor efective de aprindere pentru prafurile combustibile in comparatie cu gazele sau vaporii inflamabili.
Daca o atmosfera exploziva contine atat prafuri combustibile cat si gaze sau vapori inflamabili, clasificarea ariilor periculoase trebuie facuta luand in consideratie cel mai mare pericol posibil.
Procedura de clasificare a ariilor periculoase cu praf combustibil trebuie sa determine:
a) caracteristicile prafului (marimea particulei, umiditatea, temperatura de aprindere in nor si strat, rezistivitatea, etc.);
b) sursa de degajare a prafului si gradul acesteia (continuu, primar sau secundar);
c) probabilitatea formarii de amestecuri explozive de praf-aer;
d) probabilitatea formarii straturilor de praf potential periculoase;
Exemple de surse de degajare
a) grad continuu:
b) grad primar:
- interiorul anumitor instalatii de extractie sau vecinatatea unui punct deschis de incarcare.
c) grad secundar:
- guri de vizitare care trebuie deschise pe perioade scurte;
- incaperi de manevrare a produselor pulverulente unde sunt prezente
depuneri de praf
a) Locuri care pot genera o zona 20 in interiorul unui spatiu limitat pentru praf:
- buncare, silozuri, cicloane, filtre;
- sisteme de transport a produselor pulverulente;
- exteriorul unui spatiu limitat pentru praf in care se pot forma straturi de grosimi mari datorita neintretinerii curateniei.
b) Locuri care pot genera o zona 21:
- arii in imediata apropiere a punctelor de incarcare si golire;
- punctele de prelevare a probelor;
- rampe de descarcare auto;
- puncte de deversare a benzilor;
- arii in exteriorul spatiului limitat pentru praf, unde praful se acumuleaza si este posibil ca stratul de praf sa fie perturbat, formand amestecuri explozive praf-aer;
- arii in jurul iesirilor din cicloane si filtre cu saci;
- arii in care, datorita conditiilor anormale, inlaturarea acumularilor de praf sau a straturilor nu poate fi asigurata.
c) Locuri care pot genera o zona 22:
- locuri aflate in vecinatatea echipamentelor care trebuie deschise intermitent sau din care praful poate scapa prin neetanseitati si poate forma depuneri de praf (de exemplu, sectii de macinare, sali de concasare, etc.);
- iesiri de la filtrele cu saci;
- arii in care se formeaza straturi de praf, dar este putin probabil ca acesta sa genereze amestecuri explozive de praf-aer;
- arii din jurul zonelor 21 nelimitate de structuri mecanice.
Intinderea zonelor trebuie determinata prin evaluarea in raport cu mediul, a surselor de degajare care pot genera amestecuri explozive de praf-aer sau straturi periculoase de praf.
Intinderea zonelor depinde de cantitatea de praf, debitul, marimea particulelor, umiditatea produsului, etc.
Pentru intocmirea documentatiei de clasificare a ariilor periculoase cu praf si determinarea intinderii zonelor se pot folosi exemplele practice prezentate in SR CEI 61241-3-Anexa A.
|
