Contactoare si ruptoare

Contactoare si ruptoare

Contactorul este un aparat de comutatie cu actionare mecanica, electromagnetica sau pneumatica, cu o singura pozitie stabila , capabil de a suporta , stabili si intrerupe curenti in conditii normale de exploatare ale unui circuit , inclusiv curentii de suprasarcina .

Din punct de vedere constructiv deosebim contactoare si ruptoare . La contactoare pozitia de repaus corespunde situatiei cu circuitul principal d 434e43e eschis , in timp ce la ruptoare, pozitia de repaus corespunde situatiei cu circuitul principal inchis , electromagnetul intervenind in sensul deschiderii circuitului .

1.1 Clasificare

a) Dupa felul curentului principal contactoarele si ruptoarele pot fi :

- de curent continuu;

- de curent alternativ .

b) Dupa modul de actionare a contactelor mobile :

- cu actionare prin electromagneti . Aceasta este solutia cea mai des folosita, ea reprezentand o serie de avantaje (posibilitati largi de comanda la distanta , comanda usoara si rapida etc.) ;

- cu actionare cu aer comprimat la contactoarele de curent continuu pentru curenti mari (tractiune electrica) ;

- cu actionare mecanica prin arbori cu came, metoda fiind utilizata numai in instalatii mici, deoarece puterea de rupere este mica.

c) Dupa numarul de poli :

- contactoare monopolare

- contactoare bipolare

- contactoare tripolare (cele mai utilizate)

- contactoare tetrapolare

d) Dupa modul de deplasare a contactelor mobile se deosebesc :

- contactoare cu miscarea de rotatie (o singura intrerupere pe faza) ;

- contactoare cu miscare de translatie (cu doua intreruperi pe faza) ;

- contactoare cu miscare combinata, care se foloseste pentru contactoarele de peste 100 A

1.2 Marimile nominale ale contactorului .

Tensiunea nominala U_n – este tensiunea pentru care este construit contactorul, la care se dimensioneaza si se verifica instalatia aparatului, distantele de strapungere si de conturnare, cum si capacitatea de rupere.

Tensiunea de serviciu U – este tensiunea circuitului in care este utilizat contactorul si care este mai mica sau cel mult egala cu tensiunea nominala .

Tensiunea de comanda U_c – este tensiunea de alimentare a infasurarii electromagnetului de actionare. In functie de alimentarea bobinei U_c = U, daca bobina este legata intre faze, si U_c=U/ daca bobina este legata intre faza si nul. Daca bobina este legata la o sursa exterioara, tensiunea de comanda este egala cu tensiunea sursei . In tabelul 1 sunt date tensiunile standardizate ale contactoarelor de c.a si c.c .

Tabelul 1

Curentul nominal I_n – este curentul pe care contactorul il poate suporta fara a depasi incalzirile admisibile in regimul normal de lucru . Valorile cursive sunt cele uzuale, cele in paranteza nu sunt recomandate de standardele noastre .

La contactoarele asociate cu relee termice se defineste curentul de serviciu, iar la contactoarele folosite pentru comanda motoarelor se indica puterea maxima a motorului care poate fi comandat. Frecventa de actionare la numarul maxim de actionari pe care contactorul le poate executa intr-o unitate de timp. Durata de conectare D_c care este standardizata si frecventa de conectare , ambele determina clase de lucru sau regiuni de lucru pentru contactoare.

Capacitatea de inchidere nominala – este curentul pe care contactorul il poate inchide de un anumit numar de ori, fara producerea sudurii contactelor, pentru anumite valori de tensiuni ale factorului de putere sau de constante de timp a circuitului .

Capacitatea de rupere nominala – este curentul pe care contactorul il poate intrerupe de un anumit numar de ori, fara o uzura exagerata a contactelor sau fara producerea unui arc electric puternic , pentru anumite valori ale tensiunii de restabilire, al factorului de puetre sau al constantei de timp ale circuitului .