EFECTELE BIOLOGICE ALE RADIATIILOR DE FRECVENTE RADIOMETRICE

Se clasifica in doua categorii: termice si netermice.

Efectele termice se resimt mai frecvent la suprafata, dar pot avea loc si in profunzime, ele depinzaând mai intai de intensitatea surselor (densitatea pe unitatea de suprafata), iar apoi de structura straturilor tisulare strabatute de radiatii : cu cat acestea sunt mai neomogene din punct de vedere dielectric, cu atat se pot transforma mai mult in caldura. De aceea proportia de transformare in caldura poate oscila de la 20% la 100%. Efectele termice se exercita in principal asupra unor organe sensibile cum sunt: cristalinul, testiculul si ovarul si sistemul nervos central.

Experimental s-a stabilit ca o cataracta se produce la o expunere unica de 150 mW/cm² pe o perioada mai mare de 100 minute, obtinandu-se o crestere termica mai mare de 41°C. Pentru expuneri repetate de la la 150 mW/cm², o cataracta poate surveni daca intervalul de timp intre expuneri este suficient de scurt, frecventa agresiunilor nepermitand o reparare a leziunilor fizico-chimice infraliminare antrenate la fiecare expunere. Aceste valori sunt foarte ridicate: in cazul expunerii unice, debitul de absorbtie specific local poate fi estimat la 138 W/kg. Limita debitului de absorbtie specific retinut admis de normele de securitate este de 0,4 W/kg pentru intreg corpul si 20 W/kg pentru extremitati. O expunere cataractogena este deci exceptionala si nu poate surveni decat accidental, precum confirma de altfel si studiile clinice realizate in legatura cu acest subiect.

Efectele netermice au loc ca urmare actiunii exercitate de campurile electrice si magnetice generate de radiatiile radioelectrice asupra incarcaturii electrice a moleculelor si a atomilor din tesuturile unor organe . Aceasta este o ipoteza de actiune, conceputa dupa modelul conslalat experimental de particulele incarcale electric. Ca urmare a acestei actiuni asupra unor organe la care este prezenta o activitale electrica modulata, se poate produce fenomenul de demodulare, obiectivat prin modificarile constatate in traseele activitatii lor electrice (electrocardiograma, electroencefalograma etc.). Starea normala anterioara se restabileste dupa incetarea expunerii la radiatii . O alta consecinta posibila este efectul asupra macromoleculelor, constand intr-o vibratie cu urmari asupra activitati biofizice si biochimice a continutului celulelor (efect molecular).

Ansamblul acestor afectiuni pot sa aiba origini multiple; problema este deci sa se realizeze o interdependenta intre aparitia acestora si expunerea subiectului la unde, acest lucru fiind adesea destul de greu de realizat. Numai un interogatoriu minutios, asociat unei anchete sociale, familiale si profesionale pot sa afirme sau sa infirme aceasta corelatie. Specialistii nu sunt insa cu totii de acord ca - alaturi de efectul termic al campurilor de inalta frecventa - exista si alte efecte care pot sa afecteze sanatatea oamenilor. Asa, de pilda, anumiti locuitori din imediata vecinatate a noilor antene instalate ale statiilor de baza, se plang de tulburari ale somnului, de lipsa de concentrare, de oboseala, sau de dureri ale pielii la palpare. Cum aceste tulburari apar, de cele mai multe ori, la intensitati ale campului magnetic si electric situate mult sub valorile limita se vorbeste de o hipersensibilitate la campul electromagnetic fara sa se poata sti inca daca este vorba de un fenomen obiectiv sau de aspecte preponderent psihologice.

Dalele din literatura de specialitate privind efectele radiatiilor electromagnetice in general si a celor generale de tetefonia mobila asupra starii de sanatate sunt limitate. Un studiu de referinta este "indrumari pentru limitarea expunerii la campuri electrice, magnetice, electromagnetice variabile in timp (pana la 300 GHz)" elaborat de Swedish Radiation Protection Institute elaborat in 1998. Principalul obiectiv al acestei publicatii este sa stabileasca directivele pentru limitarea expunerii la CEM (campuri electro­magnetice), in vederea protejarii sanatatii de pericolele cunoscute. O agresiune impotriva sanatatii produce o deteriorare detectabila a sanatatii individului expus sau al urmasului; pe de alta parte este posibil sau nu, sa rezulte un efect biologic.

Sunt discutate studiile asupra efectelor directe sau indirecte ale EMF; efectele directe rezulta din interactiunea directa a campurilor cu corpul, efectele indirecte implica interactiunea cu un obiect la un potential electric diferit de al corpului. De asemenea sunt prezentate rezultatele studiilor de laborator si epidemiologice, criterii de baza la expunere si nivele de referinta pentru evaluari in diferite situatii practice, iar recomandarile prezentate se aplica atat expunerii publice cat si ocupationale. Normele si recomandarile de protectie impotriva radiatiilor (in cazul nostru non ionizante) sunt date de urmatoarele organizatii si comitete:

UNEP = United Nation Environment Programme

WHO = World Health Organisation

OMS = Organisation Mondiale de la Sante

RPA = International Radiation Protection Association

IN IRC = International Non-Ionizing Radiation Comitee

CENELEC = Comite Europeean de Nominalisation ELECtrotechnique

Istoricul normelor si recomandarilor internationale si europene in 1997 s-a prelungit validitatea Standardului Suedez ENV 50166-2 cu 2 ani si in 1998 a aparut un document nou al ICNIRP: toate semnalele intre 0 si 300 de GHz sunt luate in evidenta; noutatea consta mai degraba pentru frecventele scazute. In 1998 - votul MTE (Echipamente Telefonice Mobile) al CENELEC. Situatia actuala este deci caracterizata de o evolutie constanta si rapida a normelor. MTE (Echipamente Telefonice Mobile) urmareste sa defineasca metodele si tehnicile de masurare adoptate pentru verificarea conformitatii la norme.

Recomandarile IRPA 2000 sunt date in indrumatorul limitelor de expunere la RFEM pentru plaja de frecventa de la 100 kHz la 300 GHz (IRPA/INIRC). Acest document contine date pentru protectia populatiei si a muncitorilor, pornind de la efectele termice si restrictiile de baza in functie de puterea absorbita (f >10 MHz) si de curentii indusi (f<10 MHz). Marimile derivate din SAR pe care le folosim pentru calculul nivelelor expunerii sunt evaluate plecand de la ipoteza ca undele electromagnetice plane sunt mai simple. Recomandari ale ICNIRP (in colaborare cu OMS) din aprilie 1998, care contin articole de sanatate referitoare la radiotelefoane si baze de transmitere. Acest document reia documentul IRPA privitor la radiomobile, completeaza restrictiile de baza a documentului precedent, asupra consideratiilor relative ale SAR localizat in partea mijlocie a capului, pe 10 g tesut (cataracta), abordeaza problema radiatiilor pulsatorii si conserva coeficientii de securitate prealabil definiti. In stabilirea limitelor de expunere, Comisia recunoaste necesitatea punerii in acord a opiniilor diferitilor experti. Sunt prezentate doua clase de recomandari:

Restrictii de baza: Restrictii la expuneri cu campuri electrice, magnetice si electromagnetice variabile in timp, care sunt bazate direct pe efecte stabilite pe sanatate.

Restrictii bazice pentru campurile electrice si magnetice cu variatie in timp, pentru frecvente de pana la 10 GHz (Tabel 1).

Tabel 1

S = densitate superficiala de curent

f = frecventa

SAR = rata se absorbtie specifica a energiei

Restrictii bazice pentru densitatea de putere pentru frecvente intre 10 - 300 GHz.

Tabel 2

Restrictiile de baza sunt definite plecand de la valoarea pentru SAR, caruia ii crespunde un prag de aparitie pentru efectele termice. Aceasta valoare (4W/kg), este asociata cresterii de temperatura, a tesuturilor cu un grad. Este de asemenea aplicat un factor de securitate pentru obtinerea restrictilor de baza. Acest factor are valoarea 10 pentru muncitori si 50 pentru populatie. Plecand de la aceste restrictii de baza, o serie de ipoteze asupra naturii undelor electromagnetice considerate permit evaluarea nivelelor expunerii in raport cu campurile electrice. Tabelele urmatoare arata valorile rezultate ale normelor:

Valoarea pentru SAR local este ponderata pentru un interval de timp de 6 minute pentru o masa de 10 g de tesut

** maini, incheieturi ale mainii, picioare si glezne

Restrictiile de baza sunt aceeleasi ca si in 1996: 10 mA/m² pentru muncitori si 2 mA/m² pentru public in cazul curentilor indusi, 0.4 W/kg pentru muncitori si 0.08 W/kg pentru public in caz de SAR (medie pe intreg corpul). Comunitatea Europeana pregateste o recomandare pentru limitarea expunerii la campurile electromagnetice, plecand de la noile recomandari ale ICNIRP. Daca ele vor fi continuate (reluate) asa cum sunt, consecintele atat asupra retelelor de transport de electricitate cat si utilizarea numeroaselor aparate electrocasnice ar fi grava.

Nivele de referinta: Aceste nivele sunt prevazute pentru scopuri practice de evaluari ale expunerii pentru a determina daca restrictiile de baza sunt probabil depasite. Conformitatea cu nivelul de referinta va asigura conformitatea cu restrictia de baza relevanta. Daca valoarea calculata sau masurata depaseste nivelul de referinta, nu inseamna neaparat ca restrictia de baza va fi depasita. Totusi, ori de cate ori un nivel de referinta este depasit, este necasar sa se testeze conformitatea cu restrictia de baza relevanta si sa determini daca masurile de protectie suplimentare sunt necesare.

In gama de frecventa 100kHz - 10 MHz, nivelele de referinta ale populatiei largi pentru camp magnetic a fost crescuta in comparatie cu limitele date de indrumarile IRPA in 2000. In aceasta indrumare, nivelele de referinta ale puterii campului electric s-a realizat prin utilizarea formulei campul - departare relativa la E si H. Aceste nivele de referinta sunt prea conservative: campurile magnetice, la frecventa de 10 Mhz nu contribuie in mod semnificativ la riscurile la socuri, arsuri, sau efecte de tensiune de suprafata, care formeaza o baza majora pentru expunerea ocupationala la campuri electrice in aceasta gama de frecventa.

Nivele de referinta pentru expunerea populatiei largi la campuri electrice si magnetice variabile in timp (valori rms neperturbate).

Tabel 3

Gama de frecv.	Putere camp E (Vm-1)	Putere camp H (Am-1)	Camp B	Unda camp echivalenta densitate de putere (W/m2)
pana la 1 Hz
1-8 Hz		3.2*104/f2	4*104/f2
8-25 Hz		4000/f	5000/f
0.025-0.8 kHz	250/f	4/f	5/f
0.8-3 kHz	250/f
3-150 kHz
0.15-1 MHz		0.73/f	0.92/f
1-10 MHz	87/f1/2	0.73/f	0.92/f
10-400 MHz
400-2000 MHz	1.375f1/2	0.0037f1/2	0.0046f1/2	f/120
2-300 GHz

E = intensitatea campului electric

B = densitate de flux magnetic

H = intensitatea câmpului magnetic

Recomandari asupra campurilor electro-magnetice de inalta frecventa si de 50/60 Hz au fost prezentate de IRPA/INIRC (Comisia Internationala pentru Protectia la Radiatii Neionizante - competenta internationala si colaboratoare OMS) in 1988 si respectiv in 1990, dar sunt inlocuite de recomandarile prezente care acopera intreaga gama de frecvente de EMF variabil in timp (pana la 300 GHz). De campurile magnetice statice se ocupa recomandarile ICNIRP 1994. Comisia internationala de protectie contra razelor non ionizante (ICNIRP) a fost creata in 1992, sub protectia VAIRP. Misiunea sa este de a urmari cercetarile asupra radiatiilor non ionizante, de a dezvolta recomandarile in materie de expunere si studiul sub toate aspectele legale de protectie in acest domeniu.

3.1 Bazele limitarii la expunere

Recomandari pentru limitarea la expunere au aparut in urma studierii amanuntite a intregii literaturi stiintifice publicate. Numai efecte stabilite au fost utilizate ca baza pentru restrictiile la expunere prezentate.

Se considera ca initierea cancerogenezei prin expunere pe termn lung la CEM nu a fost stabilita, astfel ca aceste recomandari se bazeaza pe efecte pe termen scurt, imediate, asupra sanatatii cum ar fi, stimularea nervilor periferici si a muschilor, socuri si arsuri produse prin atingerea de obiecte conductoare, si crestera temperaturii tesuturilor prin absorbtie de energie in timpul expunerii CEM.

In cazuri de efecte potentiale de lunga durata prin expunere, ca in riscul crescut de cancer, ICNIRP a concluzionat ca datele disponibile sunt insuficiente pentru a furniza o baza de restrictii la expunere cu toate ca cercetarile epidemiologice au furnizat evidente sugestive dar neconvingatoare, despre o asociere intre posibile efecte cancerigene si expunerea la nivele de densitati de flux magnetic de 50/60 Hz substantial mai mici decat cele recomandate in acest indrumator.

In vitro s-au observat raspunsuri tranzitorii ale celulelor si tesuturilor la expuneri la EMF, dar fara o legatura clara expunere-raspuns. Aceste studii au o valoare limitata in evaluarea efectelor asupra sanatatii pentru ca multe raspunsuri nu au fost demonstrate in vivo. Asfel se considera ca studiile in vitro nu pot servi ca baza pentru evaluarea influentei CEM asupra sanatatii.

Absorbtia de energie de la campuri electro-magnctice

In mod normal expunerea la campuri electrice si magnetice de frecventa joasa produce o absorbtie neglijabila de energie si o crestere nemasurabila a temperaturii in corp. Totusi, expunerea la campuri electro-magnetice cu frecvente de peste 100 kHz poate duce la o absorbtie semnificativa de energie si cresteri de temperatura. Cantitatea de energie absorbita depinde de un numar de factori, incluzand marimea corpului expus. Pentru indivizi mai inalti frecventa de absorbtie la rezonanta este ceva mai joasa, si pentru adulti mai scunzi, copii, copii nou-nascuti, si indivizi raniti poate depasi 100 MHz. Pentru unele aparate care lucreaza la frecvente joase, peste 10 MHz (de exemplu incalzitoare, telefoane mobile) expunerea umana poate apare in conditii de camp apropiat. Campul magnetic poate domina pentru anumite aparate, ca telefoane mobile, in anumite conditii de expunere.

Importanta acestor studii este aceea ca au aratat ca expunerea la camp apropiat produce o crestere locala a SAR (de ex. la cap, incheietura mainii, glezne) si ca intreg corpul si SAR local sunt puternic dependente de distanta care separa sursa de inalta frecventa de corp.

3.2 Bazele biologice pentru limitarea expunerii (100 kHz - 300GHz)

Efecte directe ale campurilor electromagnetice

Rezultate asupra reproducerii. In unele studii epidemiologice mai largi efectuate pe femeile din domeniul sudurii plastice si pe fizioterapeuti care lucreaza cu dispozitive diatermice, nu au existat din punct de vedere statistic efecte semnificative asupra ratelor de avort sau malformatii fetale. Prin contrast, alte studii pentru populatii similare de muncitori femei au descoperit un risc crescut de avorturi si de nastere.

Efectele asupra reproducerii au fost in egala masura studiate, cu toate ca publicatiile au fost mai putin numeroase. Acest articol trece in revista datele disponibile despre deteriorarea spontana a straturilor, malformatiile congenitale, intarzieri in crestere si scaderea greutatii la nastere.

Au fost descrise trei tipuri de efecte asupra celulelor, susceptibile de a afecta starea de graviditate:

un efect asupra transcriptiei AND-ului poate sa afecteze embrionul. Rezultatele lui Goodman care descriu o modificare a trancriptiei AND-ului in mARN, nu au putut fi replicate in alte laboratoare;

un efect asupra calciului (CA), care intervine in multe procese psihologice ca de exemplu fecundatia si diviziunea celulara. Consecintele posibile sunt o embriotoxicitate sau o intarziere in cresterea embrionara. Nu s-a demonstrat nici o legatura intre astfel de efecte si expunerea la CEM;

un efect asupra producerii de melatonina, care ar avea intre altele un potential autooxidant.

La animale, numeroase studii s-au efectuat pe sobolani, soareci, embrionul de gaina sau pe vaca si nu s-a pus in evidenta nici o relatie intre expunerea la camp electric si/sau magnetic, si reproducerea.

Reducerea varfului nocturn a melaloninei la sobolani, nu a fost confirmata si la alte specii. Studiile expunerii la terminalele video (VDT) nu au demonstrat aparitia unei toxicitati oarecare la sobolani sau la soareci. Exista putine studii consacrate studierii influentei RMN-ului la animale. Mevissem, a fost singurul a carui studiu a pus in evidenta o scadere a numarului fetilor care supravietuiesc la sobolanii expusi la un camp static de 30 mT, dar nu si in grupul expus la un camp alternativ de 50 Hz.

In ceea ce priveste locuintele (rezidentele materne) apropiate de liniile de inalta tensiune, ansamblul de studii nu a pus in evidenta o marire, crestere a FCS sau a malformatiilor. Primele studii au aratat un efect al adaposturilor electrice si al paturilor incazite electric (Wertheimer) au fost sever criticate. De atunci, studiile sunt negative: fara crestere de malformatii, FCS, intarziere crestere si nici scadere a greutatii la nastere. Examenul calitatii spermei muncitorilor care lucreaza la companiile de electricitate, nu a aratat modificari.

O dezbatere larga a avut loc in jurul subiectului VDT, in urma publicatiei de CLUSTERS de malformatii sau de FCS. Mai multe studii bine conduse, au aratat absenta influentei muncii pe ecrane. In 1987 "Consiliul de afaceri stiintifice" (Council On Scientific Affairs) a pronuntat o parere in acest sens. Datele la oameni sunt mai putin numeroase in ceea ce privesc consecintele posibile ale RMN-ului asupra embrionului si a fatului, in ciuda unei utilizari din ce in ce mai importante a acestei tehnologii in obstetrica. Pentru acest domeniu mai sunt necesare studii inainte de putea trage o concluzie. La prima vedere, nu se poate trage concluzia ca expunerea la frecvente radio si ultra inalte poate interveni in evolutia sarcinii; in acelasi timp tinand cont de "ocolisurile" existente in toate studiile (chiar si acelea care au raportat rezultate negative), nu se poate la ora actuala afirma interventia acestor radiatii.

Tinand cont de gravitatea importantei legaturii fenomenelor emotionale cu starea de sarcina, malformatiile si riscurile atasate, principiul precautiunii trebuie aplicat femeilor supuse frecventelor radio si foarte inalte.

Studii asupra cancerogenezei. Studii asupra riscului de cancer in expunerea la microunde sunt putine si in general lipsite de o evaluare cantitativa a expunerii. Doua studii epidemiologice asupra lucratorilor la radar in industria aeronautica si in fortele armate USA nu au semnalat o morbiditate crescuta, iar Selvin (1992), nu a raportat nici o crestere a riscului de cancer la copii in mod cronic expusi la radiatii de la un transmitator de microunde de langa casa lor. Studii mai recente au esuat in a arata cresteri semnificative la tumorile tesutului nervos printre muncitorii si personalul militar expus la campuri cu microunde. Mai mult, nu a existat nici o mortalitate totala aparenta printre utilizatorii de telefoane mobile, dar este inca prea devreme sa observam un efect asupra incidentei sau mortalitatii cancerului.

S-a semnalat un risc crescut de cancer in randul personalului militar, dar rezultatele studiului sunt dificil de interpretat. In 1996 s-au descoperit rate crescute de leucemie si afectiuni limfatice la personalul militar expus la campurile EMF. Cateva studii recente pe populatiile care traiesc langa emitatoare CEM, au sugerat o crestere locala in incidenta leucemiei, dar rezultatele nu sunt concludente.

Studii pe voluntari. La cresterile de frecventa de la aproximativ 100 kHz la 10 MHz efectul dominant al expunerii la un camp electromagnetic de inalta intensitate se schimba de la stimulari ale nervului si muschiului la incalzire. La fecvente de la 10 MHz la 300 GMz incalzirea este efectul major al absorbtiei energiei electromagnetice si cresterile de temperatura cu mai mult de 1-2 grade Celsius pot avea efecte adverse asupra sanatatii, cum ar fi fatigabilitatea si congestia cerebralala.

Au existat mai multe studii de raspunsuri termoreglante pe voluntari expusi la CEM in sisteme imaginative de rezonanta magnetica. In general, acestea au demonstrat ca expunerea la peste 30 de minute in conditiile in care interaga SAR a corpului era mai mica de 4 W/kg a cauzat o crestere in temperatura corpului mai mica de l grad Celsius.

Studii celulare si animale. Exista numeroase rapoarte asupra raspunsurilor comportamentale fiziologice ale animalelor de laborator, incluzand rozatoare, caini, primate, la interactiuni termice de CEM la frecvente de peste 10 MHz. Sensibilitatea termica, si raspunsurile termoreglatorii sunt ambele asociate cu hipotalamusul si cu receptorii termici localizati in piele si in partile interne ale corpului. Semnale aferente care reflecta schimbari de temperatura converg in sistemul nervos central si modifica activitatea sistemelor neuroendocrine centrale, vizand raspunsurile fiziologice si comportamentale necesare mentinerii homeostaziei. La nivele de energie electromagnetica absorbita care cauzeaza cresteri ale temperaturii corpului de 1-2 grade Celsius, un numar mare de efecte fiziologice a fost caracterizat in studiile pe celule si sisteme animale. Aceste efecte includ alte alterari in functiile neurale si neuromusculare; permeabilitate crescuta a barierei hemato-encefalice; alterare oculara (cataracta si anomalii corneene); modificari asociate cu stresul in sistemul imunitar; modificari hematologice; modificari reproductive (de ex. producerea redusa de sperma); teratogenicitate; modificari in morfologia celulei, in continutul de apa si electroliti, functiile membranei.

A existat recent un interes considerabil pentru efectele carcinogenetice posibile ale expunerii la campuri cu microunde cu frecventa in gama sistemelor de comunicatii larg folosite, incluzand telefoanele mobile portabile si transmitatori de baza. Exista multe rapoarte care sugereza ca, campurile cu microunde nu sunt mutagene si expunerea la aceste campuri este de aceea putin probabila ca initiind carcinogeneza. Prin contrasi cateva rapoarte recente arata ca expunerea rozatoarelor la campurile cu microunde ia nivele SAR de ordinul l W/kg poate produce ruperi in ADN-ul la nivel testicular si in tesutul cerebral.

Nici studiile epidemiologice, nici studiile de cancerogenicitate, pe termen scurt la rozatoare n-au permis sa se conchida ca expunerea la un camp magnetic de 50/60 Hz creste incidenta cancerului sau altereaza procesul (desfasurarea) cancerogenezei. Aceste studii au aratat ca o expunere cronica la un camp magnetic de 50 de Hz nu afecteaza dezvoltarea spontana a tumorilor la sobolani Fischer 344.

Mai recent, multe studii au fost efectuate la persoane expuse zilnic la puteri de 0,2 pana la l mW/cm , si au evidentiat cresterea riscului de cancer sau leucemii. In 1996, un studiu efectuat pe mai multi de 770 000 de utilizatori ai telefoanelor celulare, n-a putut pune in evidenta un risc crescut al cancerului la nivelul creierului; in paralel, un alt studiu avansa ipoteza unei eventuale asocieri intre cancerul la sân si expunerea la hiperfrecvente, fara a avea dovezi probatoare.

Interactiunea frecventelor radio si ultra inalte cu implanturile. De multi ani deja, susceptibilitatea implanturilor active (mai ales a pacemakers-urilor) la campurile electromagnetice este un fenomen cunoscut dar nu si cuantificat; deci, "poarta este deschisa" tuturor interpretarilor posibile oricat de fanteziste ar fi ele. In acelasi timp multitudinea de surse prezumtive (sisteme de alarma si de identificare, antene radio, statii de baza GSM , cuptoare cu microunde, etc.), legate de utilizarea medicala din ce in ce mai importanta a implanturilor active, fac problema aceasta din ce in ce mai stringenta. Institutul National de Cecetari din Nancy (INR) a realizat un studiu asupra imunitatii electromagnetice a stimulatorilor cardiaci. Rezultatele subliniaza ca un anumit numar de conditii profesionale, casnice, sau legate de actul medical pot antrena disfunctii al aparaturii reversibile sau nu. In acelasi timp marea parte a acestor studii au fost realizate prin modelarea informatica sau prin experimente in vitro cu manechine care indeplinesc conditiile antropomorfice ceea ce limiteaza validitatea rezultatelor obtinute.

In schimb, se pare ca in urma studiilor clinice si epidemiologice practicate in vivo, influenta caracteristica a câmpurilor electromagnetice vis-a-vis de functionarea implanturilor active este mult mai putin importanta; numarul incidentelor raportat proportional la numarul de aparate implantate este relativ rar. In schimb, sunt dificil de clasificat aparatele in functie de susceptibilitatea lor electromegnetica.

Prin urmare, se pare ca sonda cardiaca este mai sensibila decat pacemaker-ul aceasta actionand ca o antena care introduce energia electromagnetica in pacemaker. Protectia aparatelor prin filtre de frecventa este usurata de anumite notatii comerciale, care nu au fost eficace decat pentru filtrarea frecventelor (cel mai adesea pentru telefoanele celulare). Noi studii experimentale clinice sunt absolut necesare pentru evaluarea acestei sensibilitati vis-a-vis de alte aparate si precizarea pericolului real existent pentru purtatorii implanturilor active.

Pana in prezent, in afara, de aplicatiile medicale, implantele pasive, (proteze, suruburi, brose, etc.) pot fi apreciate ca fara interactiune cu campurile electromagnetice. Mai recent purtatorii acestui tip de materiale s-au plans de perceperea unor descarcari electrice, de senzatii de intepatura, sau de cresteri localizate ale temparaturii cand se gaseau in apropierea emitatoarelor de campuri electromagnetice, in particular, in apropierea frecventelor joase. S-a convenit sa se ia in considerare aceste date noi in vederea confirmarii lor experimentale si eventual in aprecierea realului lor impact pe sanatate.

In asteptarea rezultatelor studiilor care sunt in curs de desfasurarea sau de initiere, este util sa existe obligativitatea identificarii clare a surselor potentiale de campuri electromagnetice pentru a preveni in special purtatorii activi de implanturi de actiune acestor campuri si de a informa pe acestia din urina in mod obiectiv de eventualele riscuri.

Obsevatii speciale privind undele pulsatile si modulate in amplitudine. Persoanele cu auz normal pot percepe campuri magnetice cu puls modulat cu frecvente intre 200 MHz si 6,5 GHz. Senzatia auditorului a fost descrisa in mod variat ca un bazait, pocnet sau sunet sacadat depinzand de caracteristicile modulatiei campului. Expunerea repetata sau prelungita la efectele auditive ale microundelor poate fi stresanta si potential daunatoare.

Dincolo de toate, literatura de specialitate despre efectele, altele decat cele termice, ale campurilor electromagnetice este foarte complexa; validitatea efectelor raportate este foarte slab pusa la punct, iar relevanta efectelor asupra sanatatii umane este foarte incerta, astfel ca este imposibil de utilizat acest corn de informatii ca baza pentru stabilirea limitelor expunerii umane ia aceste campuri. Totalul studiilor epidemiologice efectuate nu permite punerea in evidenta o crestere a riscului pe sanatate si sunt insuficiente pentru a trage concluzii indiscutabile. Analiza globala a acestor studii arata ca:

adesea se face o clasificare gresita a subiectilor (legata de exemplu de categoria administrativa de care apartin si nu de expunerea lor reala);

datele privind expunerea sunt incomplete; in particular studiile tin cont in general fie de expunerea profesionala fie de cea din habitat, in timp ce cele doua ar trebui luate in considerare simultan pentru evaluarea expunerii subiectului;

subiectii expusi la frecvente radio si ultra inalte sunt deasemenea expusi si la frecvente foarte joase (sau ELF), in principal la campurile electromagnetice emise de curenti electrici de 50 de Hz; deci, nu s-a tinut seama de aceasta asociere in cadrul discutiei rezultatului, iar frecventele foarte joase nu sunt niciodata masurate; in aceste conditii este foarte greu sa se realizeze o relatie "cauza-efect", valabila din punct de vedere stiintific;

in cea mai mare parte a studiilor factorii de confuzie (cei care pot provoca aceleasi efecte), nu sunt luati in considerare, de exemplu solventii sau radiatiile ionizante pentru leucemii;

in cazul afectiunilor rare, studiile raporteaza un execs de l pana la 2 cazuri pentru o cohorta mica, ele neavand putea sa legitimeze sau sa respinga riscul;

un anumit numar de criterii sunt necesare pentru determinarea unei relatii de cauzalitate (importanta si specificitatea asocierii, coerenta, relatie doza-efect); acestea sunt rareori furnizate de studiile in cauza;

metodologia studiului precum cea de prelucrare statistica sunt adesea criticabile; deci rezultatele sunt greu de interpretat;

efectele cercetate sunt legate de o expunere de lunga durata; adesea timpul este insuficient pentru a permite obtinerea unor rezultate sigure si a unor concluzii definitive;

in sfarsit, exista o multitudine de publicatii; cele care au obtinut rezultate negative au intampinat dificultati de publicare si alte studii care contin rezultate pozitive sunt de asemenea discutabile.

3.3 Masuri de protectie

ICNIRP, noteaza ca industriile care cauzeaza expunerea la campuri electrice si magnetice sunt responsabile de asigurarea acordului cu toate aspectele din indrumatoare. Masurile pentru protectia muncitorilor includ controale ingineresti si administrative, programe de protectia personalului si supraveghere medicala (ILO 1994). Masuri de protectie corespunzatoare trebuie implementate cand expunerea in restrictii bazice la locul de munca este depasita. Ca prim pas controalele ingineresti ar trebui sa se oblige la reducerea pe cat posibil a emisiilor campului la nivelele acceptate. Astfel de controale includ schitarea sigurantei si unde este necesar utilizarea de mecanisme de protectie a sanatatii.

Controale administrative cum ar fi limitatiile de acces si utilizarea de avertizari auditive sau vizuale ar trebui folosite in conjugare cu controalele ingineresti. Masuri de protectie a personalului cum ar fi inchiderea proiectiva desi utila in anumite circumstante, ar trebui privite ca un ultim resort pentru asigurarea protectiei lucratorului; prioritatea ar trebui sa fie data pe cat posibil de controalele ingineresti si administrative. Mai mult, cand sunt utilizate astfel de articole pentru a proteja indivizii de socuri de inalta frecventa si de arsuri, restrictiile bazice nu trebuie sa fie depasite, cat timp izolarea protejeaza doar impotriva efectelor indirecte ale campului.

Cu exceptia inchiderii protective si a protectiei personalului, aceleasi masuri pot fi aplicate populatiei in general ori de cate ori exista posibilitatea ca nivelele de referinta ale expunerii sa fie depasite. Este de asemenea esential sa se stabileasca si sa se implementeze reguli care vor preveni: inteferenta cu echipamentul electronic medical si dispozitive, detonare si dispozitive electro-explozive (detonatoare), incendii si explozii rezultate din aprinderea materialelor inflamabile cauzate de campuri induse, curenti de contact sau descarcari cu scanteie.

In Suedia, au fost reglementari aplicabile in timpul lucrului in conditii de radiatii de radiofrecventa si campuri electromagnetice de inalta frecventa inca din 1976. Reglementarile care se aplica in prezent, denumite ASF 1987:2, au fost emise de Comisia Nationala pentru Securitatea si Sanatatea Ocupationala (Arbetarskyddsstyrelsen). Pentru publicul general nu existau reglementari restrictive, dar exista un standard european care a fost stabilit in 1995 sub denumirea de Standardul Suedez SS-ENV 50 166-2. Acest standard include recomandari privind expunerea ocupationala si expunerea publicului in general. Recomandarile privind expunerea ocupationala sunt, in mare masura aceleasi ca cele din ASF 1987:2. Nivele de expunere limita recomandate pentru publicul general sunt de cinci ori mai mici decat nivelele corespunzatoare pentru expunerea ocupationala. Nivelul permis pentru publicul general, la o frecventa de 900 MHz, este de 4.5 W/m² (densitatea de radiatie) sau 41 W/m (intensitatea campului). Aceleasi nivele sunt date ca recomandari de Organizatia Mondiala a Sanatatii (OMS) de pe langa Natiunile Unite.

Noi standarde stabilite pentru antenele de telefonie (mai 2002). Standardul australian AS 3516.2 - 2000 fost elaborat in scopul sprijinirii companiilor de comunicare in distribuirea spatiilor, localizarilor pentru antenele de telefonie mobila (evitarea proliferarii antenelor de telecomunicatii inutile). Acest standard reglementeaza consultanta extensiva cu factorii de decizie, membri ai comunitatii, persoane din domeniul legislativ, media si profesionisti din domeniul sanatatii si ai mediului. Acest standard a fost descris ca unul dintre cele mai cuprinzatoare de acest gen, oferind informatii cu privire la planificare, situare, constructie si operare a facilitatilor din domeniul telecomunicatiilor.