EFECTELE NEGATIVE ALE ACTIVITATILOR INDUSTRIALE

EFECTELE NEGATIVE ALE ACTIVITATILOR INDUSTRIALE

Dezvoltarea societatii supune mediul inconjurator la 2 tipuri principale de presiuni:

1.urmarea directa a exploziei demografice si a expansiunii oraselor, ritmul rapid si cresterii considerabile inregistrate de industrie, agricultura si alte domenii de activitate, amplificarea circulatiei si a sistemelor de transport si comunicatii, exploatarii intensive si extensive ale resurselor naturale.

2.mai putin agresiva si cu caracter predominant sezonier, care decurge din folosirea mediului inconjurator pentru activitatea de turism si agrement.

INDUSTRIA

Industria polueaza absolut toate mediile (aer, apa, sol), provocand prejudicii sanatatii oamenilor, vietuitoarelor, agriculturii, transporturilor, constructiilor, culturii si chiar ei insisi. In figura 1 se prezinta cateva substante emise de ramurile industriale la nivelul anului 1990 pe Glob.

Industria extractiva polueaza mediul atat in faza de extractie cat si in fazele de preparare, respectiv la maruntire, clasare etc. Pe durata extractiilor in subteran sau la suprafata se elimina praf cu continut de silicati, carbune etc, vegetatia este distrusa pe suprafete mari, pot aparea surpari, alunecari de teren. Din operatiile de preparare rezulta halde de steril, ape poluate, praf. Apele poluate deversate in cele naturale produc cresterea continutului in metale grele, praf de carbune, diferite substante chimice anorganice si organice.

Industria energetica polueaza termic, fonic, electromagnetic, chimic si estetic mediul.Astazi energia electrica se obtine din sursele conventionale astfel: 40% prin arderea titeiului, 27% din carbune, 23% din gaze naturale, 7% din procese nucleare, 3% din apa.Din ardere rezulta in termocentrale gaze cu continut de CO2, SO2,SO3, oxizi de azot, compusi cu arsen, fluor.Energetica contribuie cu 57% la efectul de sera deoarece emite 55% din totalul CO2, 15% din CH4, 6% din NO2, 7% din CFC. Detine primul loc la emisiile de oxizi de sulf si azot si locul al doilea la emisiile de pulberi.Pulberile se regasesc aruncate la 10-20 Km distanta iar oxizii de sulf si carbon la peste 1000 Km fata de locul emisiei.Hidrocentralele modifica peisajul, ecosistemele, varietatea si numarul de specii (reduc numarul pestilor), calitatea apei (prin concentrarea in saruri), apa nemaiputand fi utilizata pentru baut.Apa acumulata in lacuri si legata prin canale de irigatii a fost uneori cauza raspandirii unor boli datorate dezvoltarii unor paraziti.

Industria siderurgica elimina pulberi metalice, cancerigene, precum si pulberi nemetalice de SiO2, calcar, carbune, cu alte efecte asupra aparatului respirator, ochilor, pielii.

Metalurgia neferoasa elimina o seri de produsi toxici ca: Ac, Cd, Cr, Pb, Hg, Ni, V, Mn, Ba, F, SO2.Dioxidul de sulf emis in procesul de fabricatie a cuprului poate fi si de 8 t SO2 / t Cu. Prin caracterul lui acid distruge clorofila, afecteaza caile respiratorii.

Industria chimica emite o multitudine de substante cu diferite toxicitati pentru oameni si medii. Se elimina in atmosfera compusi cu sulf ca: dioxid si trioxid de sulf din industria acidului sulfuric, mercaptani din rafinarii si petrochimie, hidrogen sulfurat, sulfura de carbon. Efectele substantelor chimice asupra mediului biotic si abiotic sunt multiple.Ele actioneaza prin aciditatea sau bazicitatea lor, prin hidroliza cu umiditatea atmosferica, producand ceata sau compusi toxici, prin potentialul inflamabil chiar la temperaturi relativ scazute al unor compusi (benzinele usoare), prin potentialul exploziv al altora, prin toxicitatea lor chiar la concentratii extrem de scazute in aer sau apa (dioxina).

Industria materialelor de constructii polueaza mediul in special prin cantitatile mari de pulberi, ce pot ajunge si la 200 g / m² in 24 de ore.Aceste pulberi afecteaza respiratia plantelor si modifica pH-ul mediului pe cativa Km diminuand masa vegetala, deci productia de cereale, iarba pentru fan, fructe.Anual se elimina mii de tone pe Km², deoarece procesele tehnologice au pierderi de 0.3-0.5% din productie sub forma de praf.

Industria alimentara polueaza aerul, apa, solul cu resturile vegetale si animale rezultate din procesele tehnologice, cu detergentii utilizati la spalari sau cu alte materiale si produse reziduale.Freonii utilizati ca agenti frigorifici, eliberati in atmosfera, contribuie la distrugerea stratului de ozon.

Industria petrolului emana gaze, pulberi, CO2,SO3, iar prin folosirea combustibililor pe baza de petrol se dagaja in atmosfera (uneori pana la 5% din totalul cantitatii de petrol), fum, hidrocarburi.

Industria materialelor plastice si a fibrelor sintetice emana gaze de tip vinil si dicloretilamina,compusi greu degradabili precum si sulfura de carbon cu mirosuri care determina stari de disconfort si cu efecte fiziologice nedorite la animale. Stabilizatorii utilizati la fabricarea PVC (compusi de plumb, cadmiu si ftalati) au efecte cancerigene.

Un aspect dezbatut mai pe larg al poluarii in industrie este industria celulozei si hartiei.In numeroase tari industriale, oamenii sunt atat de obisnuiti cu hartia- fie ca ea le ofera stirile cotidiene, le usuca mainile, le ambaleaza cumparaturile sau le umple cosurile de gunoi - incat rolul ei in viata de zi cu zi trece practic neobservat. In secolul trecut noile tehnologii, costurile in scadere si economiile au permis consumului de hartie sa creasca enorm.Astazi exista peste 450 de calitati diferite de hartie cu destinatii de la cele banale (stersul nasului) pana la cele specializate (filtrarea substantelor chimice). Desi impactul unui singur plic, al unei reviste sau cutii poate parea neglijabil, procesul de producere a lor implica numerosi pasi care sunt o povara grea pentru pamantul, apa si aerul planetei.In 1997 lumea a produs 299 milioane tone hartie cantitate ce ar putea umple de 383 ori Empire State Building, sau ar putea face un teanc care sa ajunga de peste 8 ori pana la Luna si inapoi.In figura 2 sunt prezentati primii 10 producatori de hartie si carton si cota din productia mondiala din 1997.

Pe cap de locuitor,diferentele in consumul de hartie sunt si mai izbitoare.In 1997 populatia din SUA folosea in medie 335Kg hartie si carton, in timp ce pentru tarile industriale in ansamblu, cifra era de 164 Kg. Cifra globala era de 50 Kg,iar pentru tarile in curs de dezvoltare era de 18 Kg.In medie africanii foloseau sub 6 Kg / an . Un Kg de hartie reprezinta aproximativ 225 de coli de hartie. S-a estimat ca un consum anual de 30-40 Kg / an este necesar pentru a satisface necesitatile elementare de educatie si consum.Hartia este folosita pentru numeroase scopuri.Ambalajele de astazi reprezinta aproximativ 48% din consumul total de hartie, tiparitul si scrisul reprezinta inca 30%, presa alte 12%, iar hartia igienica si de menaj aproximativ 6%.

Desi consumul tuturor tipurilor de hartie a crescut in timp in anii din urma,consumul de hartie de scris si de tiparit a crescut mai rapid decat cel de hartie de ambalaj si ziar.Din 1980 consumul global de hartie a crescut cu 74%, in timp ce consumul de hartie de scris si tiparit a depasit 110%.

Timp de decenii principalii producatori si consumatori de celuloza si hartie au fost relativ constanti, SUA, EUROPA, JAPONIA si CANADA detinand rolurile principale.Dar in ultimii 10 ani, tari ca BRAZILIA, CHINA si COREEA de SUD au aparut ca importanti participanti.Unii analisti se asteapta ca pana in 2002 ASIA sa fie cea mai mare regiune producatoare din lume.

Productia unei singure coli de hartie presupune numerosi pasi si are multe efecte: de la eroziunea solului si disparitia unor specii cand padurile sunt exploatate in COLUMBIA Britanica sau CHILE, pana la poluarea aerului de la fabricile de celuloza si incineratoarele de deseuri din JAPONIA sau dioxinele mortale degajate de fabricile de langa lacurile din AMERICA de NORD si RUSIA.

Efectele hartiei se raspandesc departe si pot persista decenii sau secole.Unul din cele mai larg recunoscute costuri ale hartiei consta in amenintarea la adresa padurilor lumii.Padurea se afla astazi sub un baraj de presiuni, iar apetitul insatiabil pentru hartie este major. Lumea pierde in prezent aproximativ 14 milioane hectare de padure in fiecare an - o suprafata mai mare decat GRECIA - si zone inca mai mari sunt degradate prin fragmentare, degradarea solului, disparitia speciilor exotice si poluarea.Cauzele degradarii variaza mult in diferite regiuni ale lumii, dar cele principale sunt taierea copacilor pentru celuloza, cherestea si combustibili, ca si defrisarea pentru a face loc padurilor, culturilor.Din lemnul recoltat pentru utilizari ˝ industriale ˝, 42% merg la productia de hartie.

Din aceste procente 2 treimi provin din lemn recoltat anume pentru celuloza in timp ce restul provine de la reziduurile de la joagare.In cele mai multe statistici, aceste reziduuri nu sunt categorisite drept lemn de celuloza si deci nu sunt contabilizate la productia de hartie. Folosirea de reziduuri de lemn la producerea hartiei va scadea probabil, deoarece produsele din lemn prelucrat folosesc mai multe reziduuri, iar eficienta taierii creste astfel incat in viitor mai multa fibra va proveni din copaci taiati anume pentru celuloza.

In unele parti ale lumii padurile sunt taiate pentru a face loc plantatiilor. In INDONEZIA unde productia de celuloza a crescut de peste patru ori in ultimul deceniu, peste 1.4 milioane hectare de padure naturala au fost inlocuite de plantatii. Extinderea plantatiilor si a industriei cherestelei a fost puternic subventionata de guvern, de mai multi ani. Date obtinute prin satelit arata ca peste 80% din focurile care au ars mai mult de 2 milioane de paduri indoneziene in 1997-1998 au fost puse in principal pentru a degaja terenul pentru plantatii de palmier si de lemn de celuloza.

Fabricile de celuloza si hartie sunt considerate de mult timp vecini rai din cauza aerului urat mirositor si a apei toxice pe care o degaja.Fabricile de celuloza si hartie din SUA au una dintre cele mai mari intensitati poluante sau emisii per valoarea productiei dintre cele 74 sectoare industriale monitorizate de guvern prin Toxics Release Inventory.In numeroase tari in curs de dezvoltare fabricile pot fi chiar mai poluante mai ales daca se bazeaza pe tehnologii depasite. CHINA, INDIA si alte tari asiatice au mii de fabrici mici care nu au nici un sistem de recuperare a substantelor chimice si care varsa lichidul negru netratat direct in cursurile de apa.

La fabricarea hartiei sunt degajati o serie de poluanti ai aerului,inclusiv compusi organici volatili,oxizi de azot, de sulf,acetona, metanol, compusi cu clor, HCl, acid sulfuric, particule iritante si monoxid de carbon.Compusii sulfurosi sunt cei care dau mirosul caracteristic de ou stricat fabricilor de celuloza ce folosesc procedeul cu sulfat.In afara de efectele bine dovedite asupra sanatatii oamenilor si ecosistemelor, unii dintre acesti poluanti ai aerului contribuie la schimbari climatice, iar altii distrug ozonul. Amestecul emis in ape de lemn dizolvat,chimicale si alti compusi rezultat din interactiunile dintre lemn si substantele de transformare in pasta si de albire, poate reduce nivelul de oxigen din sistemul acvatic receptor, distrugand astfel organismele acvatice, opacizand apa si crescandu-i aciditatea, degajand substante toxice. In timp ce unele forme de viata sunt ucise imediat, alte efecte sunt pe termen lung si persistente pe,masura ce substantele se acumuleaza si isi fac drum spre oameni prin lantul trofic. Producerea celulozei si a hartiei arunca o umbra ecologica lunga dincolo de impactul asupra padurilor lumii. Pentru a produce o tona de hartie se taie cel putin 2-3.5 tone copaci. Transformarea lor in hartie necesita mari cantitati de energie, apa si substante chimice generand multa poluare a aerului, apei si deseuri solide.

TRANSPORTURILE

Transporturile auto, navale, feroviare si aeriene emit o serie de poluanti rezultati din arderea combustibililor: CO2, NOx, hidrocarburi nearse, dioxid de sulf, aldehide. Pe langa acestia mai rezulta si oxizi de plumb la arderea benzinei aditivate cu plumb tetraetil si fum in special la arderea motorinei. Agentii poluanti emisi au diferite influente asupra mediului si sanatatii oamenilor.

Oxidul de carbon se combina cu hemoglobina producand oxicarbonism cu manifestari de cefalee, ameteala, astenie, tulburari de vedere, asfixie.La expuneri continue de 8-14 p.p.m.CO, posibile in marile aglomerari urbane, se observa cresterea mortalitatii prin infarct miocardic.

Hidrocarburile au efecte diferite,la depasirea unor anumite limite de concentratii provocand narcoza, ameteli, crampe, deces.

Fumul contine particule de carbon si hidrocarburi diverse.Reduce vizibilitatea, irita ochii, aparatul respirator.Acumulat poate provoca scaderea temperaturii planetei.

Dioxidul de carbon nu este toxic dar produce scaderea concentratiei in oxigen a aerului si efectul de sera.

Oxizii de sulf in concentratii mici, sub 1-5 p.p.m. produc iritatii; peste 5 p.p.m. afecteaza aparatul respirator ducand la decese.

Poluantii au si alte efecte: altereaza peisajul, constructiile, operele de arta, modifica clima. Astfel sub actiunea SOx, CaCO3 din constructii se transforma in CaSO4 solubil. Fumul se depune pe cladiri, innegrindu-le. Oxizii de azot afecteaza animalele la concentratii de 0.5-1µg NO2/m³. Plantele sunt lezate la concentratii mult mai mari, de 4000-6000 µg NOx/m³. Oxizii de sulf sunt corozivi pentru metale, hartie, materiale textile si vopsele pe care le degradeaza. Dioxidul de sulf face sa dispara muschii si lichenii, modifica culoarea plantelor spre galben deoarece afecteaza clorofila. Etanul modifica cresterea orhideelor. Mijloacele de transport produc si efecte sonore puternic poluante pentru aparatul auditiv si indirect pentru intreg organismul uman.In Europa Centrala si de Est, sursele mobile (in principal traficul rutier) sunt responsabile pentru aproximativ 30-60% din emsiile de oxizi ai azotului, intre 40-90% din emisiile de monoxid de carbon, intre 35-95% din emisiile de plumb, mai putin de 10% din emisiile de particule fine si mai putin de 5% din emisiile de bioxid de sulf (vehiculele emit de asemenea mici cantitati de toxine si substante cancerigene, de exemplu benzen si aldehide). In Budapesta,de exemplu,mijloacele de transport contribuie cu 80% la emisiile de monoxid de carbon si plumb,cu 60% la cele de oxizi ai azotului, cu 75% la emisiile de hidrocarburi si cu 12% la emisiile de bioxid de sulf.

Ratele de crestere a numarului de automobile sunt printre cele mai mari din lume,iar cererea pentru transportul motorizat este probabil sa creasca pe masura ce veniturile populatiei cresc. In Europa de Vest se asteapta ca ponderea transporturilor rutiere sa creasca rapid o data cu dezvoltarea de noi piete pentru export. Astfel, pe masura ce emisiile din surse stationare sunt aduse sub control, sursele mobile de poluanti vor avea o contributie crescanda la poluarea atmosferei.

AGRICULTURA

Agricultura afecteaza mediul natural prin:lucrarile de imbunatatiri funciare,pesticidele si fertilizantii utilizati in exces,dezvoltarea sectorului zootehnic,preindustrializarea si industrializarea produselor agricole.

Desecarile si asanarile schimba climatul din zona. Sunt cunoscute consecintele desecarii lacului Greaca in disparitia unor specii de plante si animale. Lacul influenta si oscilatiile termice in zona, ceea ce nu se mai intampla in conditiile actuale. Pesticidele sunt substante chimice folosite in agricultura pentru distrugerea daunatorilor sau sunt regulatori de crestere, antractanti si repelanti. Au continuturi diferite de substanta activa si impurificatori, in functie de procesul tehnologic de obtinere. Actiunea lor poluanta cuprinde toate mediile: aer, apa, sol, circulatia lor efectuandu-se prin intermediul vietuitoarelor, apei si aerului. Din cantitatea aplicata de pesticid, doar o mica parte actioneaza, restul pierzandu-se in sol,aer sau pe plante. De exemplu la fungicide, actioneaza doar 3% din cantitatea imprastiata, la ierbicide doar 5-40%. Pesticidele actioneaza in sol asupra microorganismelor, prin inhibarea unor enzime, scaderea populatiei de micromicete (microciuperci parazite), diminuarea capacitatii de retinere a azotului prin imfluentarea microorganismelor nitri- si denitrificatoare. Toxicitatea lor se exprima prin doza letala DL50.

Clasificarea pesticidelor in grupe de toxicitate

Persistenta in sol se exprima prin timpul de injumatatire cand dispare 50% din produs notat TD50 sau timpul pana la disparitia a 90% din produs notat TD90.

Datorita persistentei toxicitatii ridicate la animal si om unele pesticide au fost interzise prin conventie internationala si prin legea de protectia mediului. Exemple de pesticide interzise si in Romania si international: Aldrin, DDT, Dieldrin (insecticide), Dinasel, Silvex (ierbicide), Dibromocloropropan(fumigant).

Fertilizantii (ingrasaminte chimice) sunt substante ce contin cel putin un element nutritiv de baza pentru sol: azot, fosfor, potasiu (N:P:K). Fertilizantii trebuie aplicati dupa analiza chimica a solului care arata carenta in elemente si microelemente. In caz contrar, dozele mari de azotat de amoniu produc acidifierea solului. Azotatul trece din sol in plante si de aici la om si animale, producand methemoglobunemia (maladia albastra) ce provoaca cresterea mortalitatii infantile cu 2-5%.Folosirea fertilizantilor provoaca si carente de microelemente in sol cum sunt: zinc, fier, cupru, B, magneziu, mangan. Efectele aparute la plante sunt legate de scaderea rezistentei la factorii climatici, aparitia unor maladii, iar la animale prin unele modificari in organismul lor.

Zootehnia polueaza prin dejectiile animale ce afecteaza solul, apa si aerul.Aplicarea de gunoi de grajd si de namoluri pe terenurile agricole poate aduce agenti patogeni transmisibili chiar la om la metale grele. De exemplu solurile se pot contamina cu virusi enterici,deoarece acestia persista si noua luni, cu salmonella (bacterii ce cauzeaza febra tifoida la om) cu persistenta de 250 zile, Ascaris Ova (ou de parazit intestinal) cu persistenta de peste 2000 de zile.

Suprapasunatul cauzeaza tasarea solului, strivirea si distrugerea invelisului vegetal, producand eroziunea. In paduri distruge arbustii, puietul de arbori si vegetatia favorizand levigarea terenurilor, dezgolirea radacinilor arborilor.

Acidifierea solului sub valoarea de 7 pH duce la distrugerea humusului, scaderea concentratiei acestuia in hidrogen si cresterea continutului in fier, aluminiu si silicati.Acidifierea e cauzata de fertilizarea excesiva cu azotat de amoniu. Pe astfel de soluri acide, recoltele scad si cu 50%.In Romania exista 2.000.000 soluri acide.

Reproiectarea agriculturii bazate pe irigatii

Acum 6000 de ani, locuitorii Mesopotamiei au inaugurat un nou mod de a obtine alimente. Recoltele lor incolteau si cresteau dar se vestejeau din cauza uscaciunii inainte de vremea recoltarii. Acesti locuitori cunoscuti sub numele de sumerieni au proiectat un remediu simplu pentru problema lor, avand efecte profunde si de durata. Ei au sapat in canal si au deviat niste apa din Eufrat spre campiile lor si prin aceasta au inaugurat metoda irigatiilor. Irigatiile au creat surplusuri imense de hrana care trebuiau depozitate si distribuite, ceea ce a dus la aparitia de noi forme de conducere centralizata.

Istoricii ii considera pe sumerieni autorii scrisului si ai rotii, ai barcilor de navigat etc. Sumerienilor le-au urmat si alte civilizatii utilizatoare de irigatii din Mesopotamia si nu numai. In timp au aparut irigatii pe Valea Nilului in Egipt,in bazinul fluviului Galben din China Centrala si de Nord etc.

In ansamblu irigatiile au format o noua baza pe care a inflorit civilizatia modeland profund dezvoltarea societatii. In acelasi timp istoria arata ca, pe termen lung, cele mai multe societati bazate pe irigatii esueaza. Instabilitatea inerenta a agriculturii bazate pe irigatii poate slabi culturi aparent avansate facandu-le mai putin capabile sa faca fata tulburarilor politice si sociale.

Sarea poate otravii solul scazandu-i fertilitatea si ducand la micsorarea recoltelor. Digurile, canalele si zagazurile pot ramane neintretinute, pot fi rase de inundatii sau distruse de inamici. Competitia pentru terenurile irigate si pentru apa poate contribui la militarism si razboaie regionale.

Acum in pragul unui nou secol, irigatiile sustin societatea noastra moderna asa cum au sustinut si multe societati esuate din trecut. Astazi circa 40% din hrana lumii provine din 17% terenuri agricole irigate. India, China, SUA si Pakistan insumeaza peste jumatate din terenurile irigate la nivel mondial.

Intre 1982-1994 suprafata globala irigata a crescut in medie cu 1.3% pe an fata de o rata anuala de 2% intre 1970 .

Suprafetele irigate ale primelor 20 de tari si totalul in lume, 1995.

Extinderea irigatiilor a inceput sa aiba rezultate din ce in ce mai slabe.In urmatoarele doua decenii suprafata irigata la nivel global nu va creste probabil cu mai mult de 0.6%/an si chiar si aceasta estimare poate fi optimista datorita inrautatirii saraturii solurilor si lipsei de apa de irigatii. In 2002 suprafata de teren irigat pe cap de locuitor va fi probabil cu 17-28% sub varful inregistrat in 1978. La inceputul secolului XXI 1 din 5 hectare de teren irigat este afectat de saraturare,flagelul tacut care a bantuit vechile societati mesopotamiene.

Tot mai multe rauri seaca pe durate variabile,lasand agricultura vulnerabila la redistribuirea apei spre orasele si industriile in dezvoltare. Daunele produse zonelor de pescuit si habitatului acvatic prin utilizarea excesiva a apei creeaza presiuni pentru a se lasa mai multa apa in rauri,parauri si lacuri.

Dintre toate vulnerabilitatile care caracterizeaza agricultura pe baza de irigatii din zilele noastre, nici una nu este mai proeminenta decat epuizarea acviferelor subterane. Pe suprafete intinse, fermierii pompeaza apa din subteran mai repede decat poate natura sa refaca rezervele, ceea ce duce la scaderea constanta a nivelului panzelor freatice. In ultimelor cateva zeci de ani,intrucat numarul puturilor de extragere a apei a crescut exponential, epuizarea acviferelor s-a raspandit de la cazuri izolate la suprafete intinse de teren cultivat. Problema este acum larg raspandita in partile nordice si centrale ale Chinei,in N-V si S indiei, in Pakistan, Africa de N, Orientul Apropiat si Peninsula Arabica. In India, de exemplu, 9 state au acum deficite majore de apa, insumand peste 100 miliarde m³/an, deficitele fiind in crestere. La nivelul satelor din zona, nivelul apei subterane scade cu 0.6-0.7 m pe an in zone din Haryana si cu o jumatate de metru pe an in zonele intinse din Punjab. David Seckler, director general al Institului International de Management al Apei din Sri Lanka, estimeaza ca un sfert din productia de cereale a Indiei poate fi in pericol din cauza epuizarii rezervelor subterane de apa.

In China, cel mai mare producator mondial de cereale, situatia apelor subterane este, de asemenea, ingrijoratoare. Partea de N a Chinei are un deficit cronic de apa, suprapomparea apei subterane atingand circa 30 miliarde m³/an. Pe largi suprafete ale campiei de N a Chinei, care da circa 40% din productia de cereale a Chinei, nivelul panzei freatice a scazut cu circa 1-1.5m/an, iar cererea de apa este in continua crestere.

In SUA fermierii suprapompeaza apa din acvifere in mai multe regiuni agricole importante. California pompeaza in exces apa din subsol la un nivel anual de 1.6 miliarde m³, egal cu 15% din consumul annual de apa freatica al statului. 2/3 din aceasta epuizare au loc in Central Valley care furnizeaza circa jumatate din productia nationala de fructe si legume.

O mare parte din Africa de N si din Peninsula Arabica, unde ploua rareori, este udata de ˝acvifere fosile ˝-ramasite ale climelor mai vechi, mult mai umede decat cele de acum. Aceste acvifere se umplu putin sau deloc de pe urma ploilor, asa ca pomparea apei din ele le secatuieste permanent. Concluzia investigatiilor asupra apelor subterane este ca multe regiuni agricole sunt sustinute de echivalentul hidrologic al finantarii deficitului. Fermierii extrag apa ca sa sustina recoltele de azi acumuland mari deficite de apa care vor trebui echilibrate la un anumit moment dat. Totalul gradului anual de secatuire a rezervelor subterane de apa din India, China, SUA, Africa de N si Peninsula Arabica este de circa 160 miliarde m³, echivalentul debitului anual al 2 fluvii Nil.

Deficitele de apa in principalele tari si regiuni la mijlocul anilor 1990:

Marea majoritate a apei extrase in plus din subsol este folosita pentru irigarea cerealelor,baza alimentatiei umane.Intrucat este nevoie de circa 1000 tone apa pentru a produce o tona de cereale,circa 180 milioane tone de cereale-aproximativ 10% din recolta globala-sunt produse prin secatuirea rezervelor de apa. Aceasta observatie da nastere unei intrebari nelinistitoare: daca o parte atat de mare din agricultura functioneaza acum cu deficit de apa, de unde vor gasi fermierii apa suplimentara de care va fi nevoie pentru a hrani cele peste 2 miliarde oameni care se vor adauga probabil populatiei globale pana in 2030?

TURISMUL

Turismul, ca oricare activitate umana, fara sa contina elemente internationale, fiind un consumator de spatiu si resurse turistice, participa implicit la degradarea si poluarea mediului inconjurator si a potentialului turistic fie prin presiunea directa a turistilor asupra peisajului, florei si faunei sau a altor obiective turistice pe care le poate deteriora partial sau total, fie prin conceptia gresita de valorificare a unor zone, puncte si obiective turistice. In plan general, degradarile produse obiectivelor turistice se datoreaza in primul rand absentei sau nivelului scazut al amenajarilor pentru exploatare turistica. Lipsa sau starea necorespunzatoare a drumurilor disperseaza turistii pe suprafete intinse, iar lipsa dotarilor specifice (scari, parapete) conduce la o circulatie anarhica, la producerea de accidente si la stirbirea mesajului cultural-educativ recreativ al zonelor sau obiectivelor respective. Amenajarile pentru vizitarea pesterilor, obiectiv turistic de mare atractie, executate fara a se respecta tehnica specifica unor astfel de lucrari pot duce la degradarea totala sau partiala a acestora. Este cazul pesterilor Muierii, Ialomitei si Ionel la care amenajarile efectuate din initiativa locala nu se ridica la un nivel adecvat, ele conducand la degradarea acestora si la diminuarea valorii lor.

Nici Parcul National Retezat care este declarat din 1936 si nici celelalte parcuri sau rezervatii naturale nu sunt pana in prezent organizate pentru vizitare. Aceasta face ca, sub impactul turistic, cu toate masurile de protectie luate de Comisia Monumentelor Naturii a Academiei Romane, aceste resurse sa fie supuse unei continue degradari cu consecinte dintre cele mai grave asupra unor teritorii cu elemente de originalitate si real interes stiintific, aflate in stare de echilibru natural.

Circulatia turistica necontrolata in zonele sau la obiectivele turistice aflate in afara traseelor marcate, duce la distrugerea vegetatiei si florei, la ruperea copacilor, distrugerea puietilor sau a semintisului natural, desprinderea de roci, declansarea de incendii, impiedicarea regenerarii plantelor, terasarea solului. Disparitia unor specii floristice este cauzata de colectarea abuziva a plantelor declarate monumente ale naturii, urmare a insuficientei popularizari a plantelor ocrotite si necunoasterii de catre turisti a gravelor implicatii ce le pot avea actiunile lor necontrolate asupra factorilor de mediu.

Lipsa in zonele si de-a lungul traseelor turistice sau in apropierea unor obiective turistice a unor locuri amenajate destinate popasului sau instalarii de corturi provoaca inevitabil degradarea peisajului si a altor componente ale mediului inconjurartor datorita numeroaselor urme reziduale lasate de turisti in locurile unde au poposit. Fenomenul poluarii naturii a capatat forme mai complexe prin patrunderea turismului automobilistic in locuri pana nu demult inaccesibile, turistii abatandu-se de la drumurile principale de acces pe vai launtrice, oprindu-se in poieni si distrugand in calea lor pajisti, flora, arbusti prin stivire sau sub influenta gazelor de esapament.

BIBLIOGRAFIE

1.STAREA LUMII 2000

PROBLEME GLOBALE ALE OMENIRII

LESTER R. BROWN,CHRISTOPHER FLAVIN,HILARY FRENCH

EDITURA TEHNICA,BUCURESTI,2000

2.ECONOMIA TURISMULUI SI MEDIULUI INCONJURATOR

FLORINA BRAN,DINU MARIN,TAMARA SIMON

EDITURA ECONOMICA,1998

3.MEDIUL INCONJURATOR.POLUARE SI PROTECTIE

SANDA VISAN,ANCA ANGELESCU,CRISTINA ALPOPI

EDITURA ECONOMICA,2000

4.ECONOMIA SI PROTECTIA MEDIULUI

VLADIMIR ROJANSKI,FLORINA BRAN,GHEORGHITA DIACONU,GHEORGHE N. IOSIF,FILON TODEROIU

EDITURA TRIBUNA ECONOMICA,BUCURESTI,1997

5.ECOLOGIE SI PROTECTIA MEDIULUI INCONJURATOR

SIMA CRISTIANA,MARIN GHEORGHE

EDITURA INDEPENDENTA ECONOMICA,BRAILA,1999