EXPLOATAREA CALDARILOR NAVALE
a. Ridicarea presiunii in caldare se poate face la rece (cind presiunea in caldare este zero) si la cald (cind presiunea in caldare este inferioara presiunii de regi 636i86g m). In cazul ridicarii presiunii la rece se deosebesc patru faze mai importante:
dureaza de la pornirea injectorului de aprindere si pina la aparitia aburului. La inceput, cea mai mare parte a caldurii rezultate in urma arderii combustibilului serveste pentru incalzirea vetrei si numai dupa aceea suprafata de incalzire acumuleaza suplimentar caldura pe care o transmite apei din interior. Circulatia apei este foarte lenta si practic in colectoarele inferioare temperatura apei se pastreaza constanta, cu toate ca in tuburi se produce o circulatie care permite aparitia vaporilor in spatiul de abur. Datorita diferentei de temperatura dintre apa si metal, caldarea este supusa unor solicitari termice foarte mari. Pentru a reduce solicitarile, se mareste cantitatea de combustibil arsa in focar, reducind astfel durata primei faze. Dar cresterea cantitatii de combustibil este conditionata de limita de rezistenta a supraincalzitoarelor, deoarece lipsa aburului nu permite racirea lor (temperatura gazelor de evacuare maxima admisa fiind de 470 C);
incepe in momentul aparitiei aburului la robinetul de aer (s-a eliminat aerul din caldare) si dureaza din momentul inchiderii robinetului de aer pina la obtinerea unei presiuni minime capabile sa puna in functiune mecanismele auxiliare si arzatoarele principale.
In timpul acestei faze, poate aparea pericolul stoparii circulatiei in tuburile de ascensiune si a vaporizarii in tuburile de coborire. In tuburile de ascensiune, odata cu cresterea presiunii in caldare creste si temperatura de saturatie a apei, crescind densitatea aburului, ceea ce micsoreaza diferenta dintre greutatile specifice ale aburului si apei inrautatind circulatia apei. Pe de alta parte prin scaderea vitezei de circulatie creste cantitatea de caldura acumulata de apa in tuburile de ascensiune, facind sa se contracareze tendinta de micsorare a vitezei de circulatie a apei.
In tuburile de coborire viteza redusa a apei, face ca apa din aceste tuburi sa se vaporizeze, fenomen care nu trebuie sa se produca. Cresterea presiunii in caldare duce la cresterea temperaturii de vaporizare a apei, intirziind vaporizarea in tuburile de coborire. In aceasta faza consumul de combustibil este limitat tot de existenta supraincalzitoarelor de abur care nu permit cresterea temperaturii gazelor peste 470 C. Cind presiunea a ajuns suficient de mare pentru a pune in functiune mecanismele auxiliare, prin valvulele auxiliare de abur se introduceabur la arzatoarele principale (pentru actionarea lor) si la celelalte mecanisme auxiliare (pompa de alimentare cu combustibil, etc.). Apoi se opreste injectorul de aprindere si incepe:
Pentru caldarile acvatubulare, timpul necesar ridicarii presiunii este intre 30 - 60 minute (in functie de volumul de apa al caldarii), iar la cele ignitubulare intre 4 si 12 ore (uneori chiar 24 ore) datorita circulatiei lente a apei in caldare.
b. Alimentarea cu apa a caldarii se face cu ajutorul pompelor de alimentare actionate electric sau cu abur, cu functionare manuala sau automata.
Nivelul apei in caldare trebuie sa fie intotdeauna cuprins intre mediu si maxim. In cazul spargerii unei sticle de nivel, nu este admisa functionarea caldarii cu o singura sticla de nivel mai mult de 10 - 20 minute, iar in cazul disparitiei apei de la sticla de nivel, caldarea se opreste imediat, fiind interzisa apoi introducerea apei in caldare pina in momentul racirii acesteia, deoarece se pot produce explozii.
Din 15 in 15 minute se controleaza nivelul apei in caldare cu ajutorul indicatoarelor de nivel, efectuind o purjare a acestora de 2 - 3 secunde. De asemenea, se purjeaza indicatoarele de nivel ori de cite ori s-au infundat caile de comunicatie cu caldarea (cind nivelul apei in sticla de nivel ramine nemiscat). O atentie deosebita trebuie acordata caldarilor acvatubulare, stiind ca mentinerea sub nivelul minim a acesteia mai mult de 1 - 1,5 minute este suficienta pentru ca intreaga apa din caldare sa se transforme in abur si sa se arda suprafata de incalzire.
c. Reglarea combustiei. In functie de regimul de mars al navei trebuie sa se regleze cantitatea de abur necesar alimentarii masinii principale. Variatia debitului de abur duce la variatia cantitatii de combustibil ars in focar. In orice moment trebuie sa existe o corelare intre cantitatea de combustibil si aerul introdus in focar, pentru asigurarea unei arderi cit mai economice si cu randament maxim. Calitatea acestui proces numit combustie depinde de felul in care sunt intretinute si reglate arzatoarele, de calitatea si temperatura combustibilului si de modul in care este corelata cantitatea de combustibil cu aerul necesar arderii.
O buna combustie se caracterizeaza prin:
transparenta gazelor evacuate;
culoarea roz a gazelor de focar;
transparenta gazelor in interiorul focarului, astfel incit sa se poata distinge clar, caramizile de pe peretele opus;
zgomot uniform, fara trepidatii, produs de arzator.
Modul de desfasurare al combustiei, se poate determina dupa culoarea gazelor de evacuare prin cos, astfel:
culoarea gazelor este neagra (de culoare inchisa) - cantitatea de aer insuflata in focar este insuficienta;
culoarea gazelor este galben-deschis - in focar se gaseste prea mult aer comparativ cu cantitatea de combustibil (exces de aer);
culoarea este alba - se semnaleaza prezenta apei in combustibil, sau spargerea unor tuburi;
transparenta gazelor - combustia este buna.
d. Oprirea caldarii din functiune se face prin intreruperea combustibilului pentru arzatoare.
Se alimenteaza caldarea cu apa pina la ¾ din inaltimea sticlelor de nivel, dupa care se face o purjare de fund pina cind nivelul apei in caldare ajunge la jumatate.
Se lasa caldarea sa se raceasca singura, pina ajunge la temperatura mediului ambiant, dupa care, la nevoie, se pot face anumite revizii si lucrari de intretinere.
|
