ALTE DOCUMENTE
|
||||||||||
Electromagnetismul
d) Cea de-a patra ecuatie Maxwell se numeste "legea lui Ampère completata de Maxwell". Sub forma integrala ea este:
unde este intensitatea
curentului (fluxul vectorului densitate de curent) iar
fluxul câmpului electric printr-o
suprafata (deschisa)
sprijinita pe conturul indus
.
Aceasta lege semnifica faptul ca se poate produce un câmp
magnetic cu linii de câmp închise cu ajutorul unui curent electric
sau/si cu
ajutorul unui câmp electric variabil în timp. Termenul
a fost numit
curent de deplasare (prin analogie cu un
dielectric plasat într-un
crescator, ale
carui unde se deformeaza continuu, sarcinile lor formând un curent de
deplasare) si legea se poate scrie:
Daca transformam circulatia lui de-a lungul conturului
închis
în integrala de
suprafata (teorema lui Stokes):
se obtine legea lui Ampère completata de Maxwell sub forma diferentiala:
Acestor patru ecuatii li se adauga legile de material:
1)
unde
este vectorul de
deplasare sau inductia câmpului electric,
este polarizatia,
este susceptibilitatea
electrica,
este permitivitatea
electrica absoluta a mediului. În medii omogene, liniare si
izotope (nefero-electrice)
si
sunt marimi
scalare.
2)
unde este vectorul intensitate a câmpului
magnetic,
este magnetiztia,
este susceptibilitatea
magnetica a mediului,
este permeabilitatea
magnetica relativa a mediului iar
este permeabilitatea magnetica absoluta a mediului.
În medii omogene liniare si izotrope, (nefero-magnetice)
si
sunt marimi
scalare.
3)
Legea fortei: exprima
forta exercitata asupra unui purtator de sarcina în câmpuri
electrice si magnetice.
4)
unde
este densitatea de
curent iar
este conductivitatea
mediului, reprezinta legea lui Ohm sub forma locala.
Ecuatiile
lui Maxwell împreuna cu relatiile de material în mediile liniare
si izotope nu determina uniunea decât daca,
alaturi de conditiile initiale
se cunosc
conditiile de la frontiera domeniului considerat.
Conditii la limita:
Consideram suprafata continua de
separatie între doua medii liniare si izotope, notate 1 si
2, normala la elementul de arie, fiind orientata
conventional de la mediul 1 spre mediul 2. La aceasta
suprafata, câmpurile
sufera o
discontinuitate, descrisa de conditiile la limita sau
ecuatiile de trecere. Se considera o suprafata închisa
de forma cilindrica cu "capacele" infinitezimale, de arie
, paralele cu suprafata de separatie si
situate unul în mediul 1 si celalalt în mediul 2.
a) Fluxul lui prin cutie trebuie
sa fie nul. Deoarece fluxul prin aria laterala este neglijabil,
ramâne fluxul prin cele doua "capace":
unde
sunt câmpurile
magnetice din cele doua medii, în vecinatatea suprafetei. Ultima
ecuatie exprima faptul ca
adica egalitatea componentelor normale la suprafata, ale
câmpului magnetic.
Un
rationament asemanator se poate aplica vectorului deplasare sau
inductiei electrice Plecam de la legea lui Gauss pentru câmpul electric:
Sarcina din interiorul cilindrului este:
unde este
înaltimea cilindrului. Când tindem cu
cilindrul se reduce la
elementul de arie si sarcina devine o sarcina superficiala
caracterizata de densitatea superficiala:
astfel obtinem:
legea lui Gauss devine:
Neglijând fluxul prin aria laterala a cilindrului obtinem:
Deoarece
relatia devine:
unde este o eventuala sarcina superficiala
libera localizata pe suprafata. Componenta normala a
deplasarii electrice se conserva daca
si prezinta
o discontinuitate când
Pentru
celelalte doua ecuatii ale lui Maxwell vom considera un contur
dreptunghiular având doua laturi paralele cu suprafata, una în mediul
1 si cealalta în mediul al 2-lea. Ele au lungimi egale si au ca versor
vectorul
. Laturile perpendiculare pe suprafata sunt
infinitezimale
în comparatie cu
Circulatia câmpului electric de-a lungul acestui contur va fi:
Cantitatea
este nula
deoarece
pastreaza o
valoare finita pentru
. Altfel spus, chiar daca este discontinuu, câmpul
magnetic este finit în vecinatatea suprafetei de discontinuitate
si atunci fluxul derivatei sale temporale printr-o arie care tinde la zero
este nul. Obtine:
unde este tangenta la
suprafata de separatie. Rezulta continuitatea componentei
tangentiale a câmpului electric:
Legea lui Ampère completata de Maxwell:
se trateaza într-un mod asemanator.
fiind o marime
finita, chiar daca sufera o discontinuitate, fluxul prin aria
care tinde la zero a conturului dreptunghiular este zero. Curentul de
conductie al sarcinilor libere poate fi diferit de zero, daca avem un
curent superficial. Fluxul sau este:
unde
este versorul normalei
la suprafata dreptunghiulara a conturului, tangenta la suprafata
de discontinuitate,
este densitatea de curent superficial. Obtinem:
Grupând cele patru conditii la limita:
unde este orientat de la mediul 1 catre mediul
2, ele ne indica modul în care se schimba, sau nu, componentele
vectorului care caracterizeaza câmpul electromagnetic, la trecerea prin
suprafata de discontinuitate.
6) Câmpul electric în substanta
6.1 Introducere
Daca plasam un
atom în câmp electric exterior, asupra
nucleului încarcat pozitiv se va exercita forta iar asupra norului
electronic se va exercita o forta de sens contrar
. Putem considera un nor electronic având densitatea
volumica
În acord cu teorema lui gauss putem afla intensitatea câmpului electric în interiorul norului electronic uniform încarcat:
unde
este distanta de
la centrul norului electronic. Daca în prezenta unui câmp exterior
nucleul si centrul norului electronic sunt separati prin
distanta
, asupra nucleului se exercita din partea norului o
forta egala cu:
Aceasta
forta trebuie sa fie compensata de catre câmpul
electric exterior pentru ca nucleul sa fie în echilibru: distanta de
echilibru este:
Astfel, câmpul electric exterior a transformat atomul într-un dipol electric al carui moment dipolar este:
proportional cu câmpul aplicat. Constanta de proportionalitate se numeste polarizabilitatea atomica:
.
În afara de a polariza atomii unei substante, câmpul electric exterior poate alinia moleculele, cum ar fi cele de apa, care poseda deja un moment electric dipolar.
În absenta câmpului
extern, aceste molecule sunt orientate, datorita agitatiei termice,
haotic si suma momentelor electrice dipolare din unitatea de volum,
polarizatia este nula.
Aplicând un câmp extern, diferit de zero, asupra dipolului se exercita un
cuplu de forte al carui moment este
care tinde sa
aduca dipolul paralel cu câmpul extern, situatie în care energia
potentiala devine minima
.
6.2 Polarizarea electrica a dielectricului cu molecule nepolare
Vom considera un gaz monoatomic (un gaz mobil), ai carui atomi nu poseda un moment electric în absenta unui câmp exterior. Asa cum am vorbit în introducere, prin aplicarea unui câmp electric exterior atomii se polarizeaza:
fiind momentul electric dipolar indus. Acest tip de polarizare, în care norul electronic se deplaseaza, se numeste polarizare electronica. Daca ne imaginam un câmp electric exterior oscilant, ecuatia de miscare a centrului de sarcina se mai scrie:
unde este forta de
revenire de tip elastic si
este forta din
partea câmpului electric exterior. Expresia complexa a câmpului oscilant
este
, cu
frecventa
unghiulara de oscilatie si solutia ecuatiei de
miscare va fi:
Introducând în
ecuatie aceasta solutie obtinem:
În aceasta expresie reprezinta
frecventa unghiulara la care este absorbita lumina. În câmpuri
neoscilante
si deplasarea
norului electronic este:
Momentul electric indus de atom este:
.
Comparând cu expresia: gasim expresia
polarizabilitatii atomului:
Vectorul de polarizare, suma vectoriala a momentelor electrice dipolare din unitatea de volum se va calcula:
unde este concentratia
gazului si
este susceptibilitatea electrica a gazului.
Din relatia
obtinem: Rezulta ca
permitivitatea electrica a gazului este direct proportionala cu
concentratia gazului si invers proportionala cu
patratul frecventei optice a atomului. Acest rezultat constituie o
aproximatie relativ buna în ciuda faptului ca am evitat
complicatiile unei tratari
cuantice exacte a problemei.
6.3 Polarizarea de orientare a dielectricului cu molecule polare
Sistemul analizat este
alcatuit din molecule cu moment electric dipolar permanent (H2O,
NH3,.). Datorita agitatiei termice momentele electrice
sunt orientate practic si rezultanta lor este nula. Prin aplicarea
unui câmp electric extern apare un moment electric indus datorat fortelor
exercitate asupra electronilor (polarizare electronica) pe care îl vom
neglija acum si un cuplu de forte care trebuie sa orienteze
fiecare dipol paralel cu câmpul. Exista un bilant al celor doua
tendinte opuse: de aliniere sub influenta câmpului aplicat si
de dezaliniere datorita ciocnirilor
termice ale moleculelor. Mecanica statistica afirma ca la
echilibru termic numarul relativ de molecule care poseda energia
potentiala este proportional
cu factorul lui Boltzman:
Astfel numarul de
molecule al caror moment electric dipolar formeaza unghiul cu câmpul electric
raportat la unghiul
solid este:
În conditii
obisnuite exponentul este mic
si facem aproximatia
obtinând:
. Integrând:
unde reprezinta numarul de molecule din unitatea de
volum, concentratia gazului.
Înlocuind în integrala:
obtinem:
Polarizatia se calculeaza însumând vectorial momentele electrice din unitatea de volum. Rezultanta este orientata pe directia câmpului extern (componentele perpendiculare se compenseaza):
Polarizatia este direct proportionala cu E si invers proportionala cu T (legea lui Curie).
Avem deci: Putem extrage:
relatie de
asemenea verificata experimental. Daca se aplica un câmp
electric oscilant momentele electrice
dipolare vor tinde sa oscileze cu aceiasi frecventa. La
frecvente înalte inertia moleculelor face ca acestea sa nu mai
poata urma oscilatiile câmpului. În acest caz contributia
momentului electric dipolar la
înceteaza si
ramâne doar cea datorata polarizabilitatii electrice, care
se pastreaza datorita faptului ca electronii au
inertia mica.
|