CUPRINS:
Filtru trece jos
Lista de componente cu preturi
Difuzoare
Diode
Clasificarea amplificatoarelor
Condensatoare electrice
Cablaje imprimate (generalitati)
Norme de protectie a muncii
In figura se presinta un filtru FTJ tip Butterworth cu frecventa de trecere de la 3 DB de 300 Hz. Cu ajutoru` unei diode de referinta 1 N 4580 ( Uz = 6,4 V ) si prin rezistenta de 1,8 k ohmi se obtine o compensare in curent continuu a nivelului de iesire de 6 V.
În functie de sistemul acustic, difuzoarele sunt:
cu radiatie directa, atunci când membrana este în contact direct cu aerul înconjurator;
cu camera de compresiune, atunci când între membrana ti mediul înconjurator este montat un dispozitiv în forma de pâlnie, astfel ca antrenându-se în vibratii mase mari de aer, se mareste eficacitatea.
Din punct de vedere constructiv si functional, difuzoarele sunt:
electrodinamice: ele au o bobina ce se poate deplasa în câmpul magnetic al întrefierului unui magnet permanent sau al unui electromagnet;
electrostatice: cu condensator;
piezoelectrice: cu cristal piezoelectric;
electromagnetice: se bazeaza pe variatia inductiei magnetice.
1. Difuzoare electrodinamice
Sunt cele mai raspândite difuzoare, deoarece au caracteristica de frecventa buna si un pret scazut. Principalele parti componente ale unui difuzor electrodinamic sunt: magnetul permanent cu piesele polare între care se creeaza întrefierul,bobina mobila ce se fixeaza în conul membranei ce transforma oscilatiile mecanice ale bobinei în vibratii acustice si sasiul difuzorului, ce prinde si membrana printr-o suspensie elastica.
Magnetii permanenti sunt construiti din aliaje tratate special pentru a avea inductii cât mai mari (de regula peste 1 T). Deoarece materialul lor este fragil si exista riscul de spargere, se prelucreaza numai prin rectificare, slefuirea perfecta a suprafetelor fiind de o foarte mare importanta.
Bobinele mobile sunt cilindrice si sunt bobinate cu câteva zeci de spire din cupru sau aluminiu (pentru a fi cât mai usoare); capetele înfasurarii sunt sudate la doua capse de pe membrana sau la doua conductoare flexibile, prin care se conecteaza de regula la un transformator de adaptare, deoarece rezistenta bobinei este de regula între 2 si 20 Ω.
Membranele difuzoarelor electrodinamice obisnuite se realizeaza din celuloza, într-un proces tehnologic în care li se da forma de trunchi de con, care are o serie de ondulatii ce-i maresc elasticitatea si eficienta. Dimensiunile membranelor sunt cu atât mai mari, cu cât frecventele ce trebuie reproduse sunt mai joase.
Membranele difuzoarelor de înalta frecventa se fac din duraluminiu, iar cele pentru interfoane din nylon sau rasina siliconica, care favorizeaza frecventele din spectrul vorbirii curente.
Pentru cresterea randamentului difuzoarelor (pana la 10%), în special la cele pentru sonorizare în spatiu liber (peroane de cale ferata, stadioane etc.), difuzoarelor uzuale li se pot atasa pâlnie. Pâlniile se realizeaza din duraluminiu sau tabla de aluminiu si se realizeaza o adaptare de impedanta acustica între membrana si aerul liber. Pâlniile sunt tuburi cu sectiune continua variabila crescatoare cu deschidere lenta, astfel ca au dimensiuni destul de mari.
2. Difuzoare electrostatice
Aceste difuzoare lucreaza bine la frecvente înalte, de circa 20kHz; practic, ele au doua armaturi între care se aplica o tensiune de câteva sute de volti, pentru a crea un câmp electric suficient de intens. La modificarea valorii tensiunii dintre placi (una din ele are grosime foarte mica, de circa 25 μ), apare o oscilatie ce se transmite aerului înconjurator sub forma câmpului acustic.
Diode
Cele mai des folosite diode sunt diodele redresoare .
mA care pot fi neglijati.
DI
DU/DT Uz
< 1pF )
Dioda VARICAP
DIODA TUNEL
amplificatoare de curent continuu - amplifica semnale incepand cu frecvente f = 0 (curent continuu);
o amplificatoare de audiofrecventa (joasa frecventa) - amplifica semnale in banda audibila, intre 20 Hz si 20 Khz;
o amplificatoare de radiofrecventa (inalta frecventa) - pentru semnale cuprinse intre 20 Khz si 30 Mhz;
o amplificatoare de foarte inalta frecventa - pentru frecvente cuprinse intre 30 si 300 Mhz.
Banda amplificatoare este cel putin egala cu cea a semnalelor redate.
Dupa latimea benzii de frecventa amplificata
o amplificatoare de banda ingusta (9/30 Khz);
o amplificatoare de banda larga (de videofrecventa) ,avand o gama de frecvente amplificate cuprinse intre cativa herti (teoretic 0Hz) si 5Mhz (teoretic 6Mhz).
Dupa tipul cuplajului folosit intre etaje
o amplificatoare cu cuplaj RC;
o amplificatoare cu circuite racordate;
o amplificatoare cu cuplaj prin transformator;
o amplificatoare cu cuplaj rezistiv (cu cuplaj galvanic / curent continuu).
De obicei un amplificator apartine simultan mai multor categorii de clasificare. De exemplu un amplificator de tensiune dintr-un receptor radio poate fi un amplificator de tranzistoare, de audiofrecventa, de semnal mic, de banda ingusta, cu cuplaj RL.
Parametrii amplificatoarelor
Performantele amplificatoarelor se exprima prin anumite caracteristici sau parametri. Marimile fundamentale caracteristice pentru functionarea unui amplificator sunt :
o coeficientul de amplificare (amplificarea propriu-zisa);
o caracteristicile amplitudine - frecventa si faza - frecventa;
o distorsiunile;
o raportul semnal / zgomot;
o gama dinamica;
o sensibilitatea.
Coeficientul de amplificare (amplificarea propriu-zisa)
Amplificarea este cea mai importanta marime caracteristica a unui amplificator. Ea reprezinta raportul dintre o marime electrica de la iesirea amplifacatorului si marimea corespnzatoare de la intrare. In functie de natura acestei marimi electrice se pot defini:
o amplificarea in tensiune:
AU = 
(1.1)
o amplificarea in curent:
AI = 
(1.2)
o amplifacarea in putere:
Deoarece semnalul de iesire poate fi defazat fata de cel de intrare, inseamna ca amplificarea in tensiune si cea in curent sunt numere complexe, avand un modul lAl si o faza ; amplificarea in putere este in numar real deoarece puterea este o marime scalara.
La un amplificator cu mai multe etaje, amplificarea totala este egala cu produsul amplificarilorfiecarui etaj. Intr-adevar se observa ca, de exemplu la amplificatoarele cu 3 etaje :
AU = =
* 
. (1.4)
normele reprezinta unul dintre principalele acte juridice in functie de care se stabilesc si se sanctioneaza abaterile in domeniul protectiei muncii. Aceasta functie deriva in mod necesar in functia lor de instrument de control.
Normele constituie unul dintre principalele criterii in fundamentarea politicii generale si a programului de activitate pentru realizarea securitatii muncii la nivelul agentiilor economice.
In conceperea planurilor de activitate de protectie a muncii se urmareste in primul rand, in virtutea legii, instruirea ca obiectiv a realizarii acelor masuri preventive care se regasesc in norme sin u au fost inca aplicate sau sunt indeplinite doar partial.
Sistemul national de norme de protectie a muncii este compus din :
1 Norme generale de protectie a muncii.
2 Norme specifice de securitate a muncii.
|
