Fiziologia umana la altitudini mari
Atmosfera
Oxigenul (O2)
Azotul (N2)
Vaporii de apa
Ozonul
Barotrauma
Hiperventilatia
Acest simptom apare la instalarea starii de anxietate sau frica, cānd respiratia se accelereaza desi persoana respectiva are senzatia de oprire a respiratiei, de sufocare, chiar si dupa ce influenta negativa, a factorului care a determinat-o, a īncetat. Hiperventilatia scoate brusc din organism dioxidul de carbon dezechilibrānd balanta chimica a acestuia, avānd loc o supraoxigenare. Acest proces duce la aparitia senzatiei de amorteala si furnicaturi ale buzelor si vārfurilor degetelor de la māini si picioare. Urmatoarele efecte care pot urma sunt palpitatiile, pulsul ridicat, transpiratia , durerile pectorale, halucinatiile , ameteala, zgomotele īn urechi, spasmele musculare, somnolenta si starea de inconstienta. Punera unei masti de oxigen ajuta tratarea hiperventilatiei .
Atitudinea fata de hiperventilatie
Īn primul rānd, īn tratamentul unei persoane cu dificultati īn respiratie, trebuie stabilit diagnosticul corect , daca este vorba fie de hiperventilatie (respiratie īn exces) sau hipoxie ( lipsa oxigenului).
Hipoxia are prioritate īn tratare, fiind o situatie de urgenta.
Cel mai bun tratament īn cazul hiperventilatiei este īncercarea de a calma persoana respectiva, vorbindu-i pe un ton normal si avānd noi īnsine o atitudine calma. Distragerea atentiei persoanei respective, prin sarcini usoare īn cabina poate fi de folos īn calmarea acesteia.
Hiperventilatia poate fi tratata si prin reducerea constienta a ratei respiratiei, vorbirea fiind o metoda eficienta īn acest sens. Un remediu direct, īn acest caz, poate fi sugerarea respirarii īntr-o punga, pentru a creste nivelul dioxidului de carbon din sānge. Daca nu apar semne de recuperare, atunci se presupune ca problema instalata implica hipoxia si nu hiperventilatia.
Raul cauzat de scaderea presiunii ( decompresia)
Acesta se poate instala dupa scufundari libere. Scufundarile libere si zborul trebuie delimitate.
Atunci cānd corpul uman se afla la adāncimi mari, este supus unei presiuni crescute si anumite gaze, cum ar fi azotul, sunt absorbite de organism. Cu cāt scufundarea este mai ampla si la adāncimi mai mari, cu atāt absorbtia este mai mare. Daca presiunea din corp se reduce prin iesirea la suprafata de la adāncimi mari, zburānd apoi cu un avion la īnaltimi mari, gazele, īn special azotul, pot forma bule īn fluxul de sānge ( acelasi efect se poate observa atunci cānd se desface dopul unei sticle cu bautura acidulata si bulele de gaz ies imediat din lichid).
Bulele de gaz produc dureri mari si o posibila imobilizare a umerilor, a bratelor si a īncheieturilor.
Aceste simptome sunt specifice raului de decompresie. Recomandarile īn acest caz impun ca decompresia organismului sa se faca progresiv si lent , īn camere speciale de decompresie, timp de cateva ore sau zile.
Daca aceste simptome apar īn timp ce sunteti la bordul unei aeronave, solutia este sa coborāti la o altitudine mai joasa unde presiunea aerului este mai mare. Chiar si procedura de aterizare poate sa nu fie suficienta pentru cresterea presiunii, de aceea se recomanda un tratament specializat, de urgenta.
O recomandare utila este aceea de a nu zbura , daca ati facut scufundari libere chiar la adāncimi mici, decāt daca au trecut 12 ore de la aceasta scufundare. Daca adāncimea de scufundare libera este mai mare de 30 ft, este bine sa zburati dupa 24 h de la aceasta. Alimentarea cu O2 nu duce la rau de decompresie, dar el poate fi cauzat de respiratia īn apa asociata cu scufundarile libere si scufundarile la mare adāncime. Riscul aparitiei raului de decompresie creste īn functie de adāncimea de scufundare, rata de revenire la suprafata, rapiditatea si īnaltimea zborului, vārsta, obezitatea, oboseala si re- expunerea la decompresie īn mai putin de 24 ore
Intoxicatia cu monoxid de carbon (CO)
Monoxidul de carbon este produs de arderea combustibilului īn motoare. Este prezent īn gazele evacuate din motoare, īn fumul de tigara, prezente uneori īn cabina. Premisa de intoxicatie cu monoxid de carbon creste o data cu īnaltimea. Monoxidul de carbon este un gaz inodor, incolor si fara gust specific, cu care hemoglobina din sānge are o mare afinitate. Prima functie a hemoglobinei este aceea de a transporta oxigen, care are rolul de combustibil, de la plamāni īn corp. Daca īn aerul inhalat sunt prezente molecule de monoxid de carbon, acestea vor fi transportate prioritar īn locul oxigenului, īn corp, ducānd la suferinte cauzate de absenta oxigenului īn acesta si creier, chiar daca oxigenul este prezent īn aerul respirat. Performantele pilotului īntr-un mediu contaminat cu monoxid de carbon vor fi serios afectate. Recuperarea, chiar cu oxigen pur, poate sa dureze cāteva zile.
Atentie, intoxicatia cu monoxid de carbon poate fi fatala!
Majoritatea sistemelor de īncalzire a cabinelor utilizeaza aerul cald din jurul motorului si a sistemului de evacuare, ca sursa de caldura. Orice scurgere de gaze din sistemul de evacuare al motorului poate sa permita intrarea monoxidului de carbon īn sistemul de īncalzire al cabinei, posibil si prin geamuri deschise sau sparturi, fisuri. Pentru a reduce cantitatea de monoxid de carbon care ar putea intra īn cabina, aerul prospat ar trebui sa fie folosit īn combinatie cu sistemul de īncalzire.
Verificarile regulate si intretinerea aeronavei sunt esentiale. Chiar daca monoxidul de carbon este inodor, el poate fi asociat cu alte gaze evacuate care au un miros specific. Mirosul de motor īn cabina ne avertizeaza ca monoxidul de carbon poate fi prezent.
Simptomele intoxicatiei cu monoxid de carbon:
□ dureri de cap, ameteala, greata ;
□ perceptie distorsionata;
□ capacitate de analiza alterata;
□ personalitate schimbata;
□ memorie afectata;
□ rata de respiratie scazuta;
□ slabirea tonusului muscular;
□ convulsii;
□ coma, si eventual, deces.
Suspiciune de prezenta a monoxidului de carbon īn cabina:
□ se īnchide īncalzirea cabinei;
□ nu se mai fumeaza īn cabina;
□ se mareste cantitatea de aer proaspat prin sistemul de ventilatie sau ferestre;
□ se aterizeaza cāt mai repede posibil.
Multi operatori plaseaza īn cabina detectori de monoxid de carbon. Cel mai utilizat tip de detector contine cristale care īsi schimba culoarea īn prezenta monoxidului de carbon. Aceste detectoare prezinta avantajul unui cost redus, dar au o durata de functionare limitata, de aceea este importanta data expirarii acestuia. Daca acesta este expirat s-ar putea sa nu mai indice prezenta monoxidului de carbon, inducānd o falsa siguranta.
Dificultati de tract respirator superior
Raceala obisnuita, rinita alergica, sinuzita, amigdalita sau orice alti factori similari, pot cauza īnfundarea urechilor. Acest fapt poate reprezenta o problema pentru pilot, deoarece egalizarea presiunii de ambele parti ale timpanului nu este posibila cand tuburile Eustachiene, care conecteaza urechile cu pasajul nazal, sunt blocate de o raceala sau o infectie similara. Īn timpul zborului, problemele apar, mai degraba, la coborāre decāt la urcare, chiar si īn cazul unui avion ultrausor, care poate coborī rapid, dānd o crestere rapida a fluctuatiei de presiune. Uneori, urechile īnfundate se pot desfunda tinānd nasul strāns si suflānd cu putere ( tehnica denumita si " miscarea Valsalva") prin mestecare, īnghitire sau cascat.
Cel mai bun sfat este sa nu zburati daca ati racit. Probleme pot aparea si īn sinusuri, care sunt cavitati situate īn partea frontala a capului, conectate de pasajul nasului/gātului, prin canale īnguste. Aceste blocaje pot duce la aparitia de dureri mari, īn special īn timpul coborārii, asa ca nu zburati daca aveti probleme cu sinusurile. Acest lucru este valabil pentru zborul oricarei aeronave; chiar daca variatia de presiune dintr-o cabina presurizata este mai mica decāt variatia de īnaltime a aeronavei (comparabila cu o cabina nepresurizata), exista tot timpul riscul unei depresurizari bruste, caz īn care variatia de presiune poate fi dramatica.
Acum rezolvati exercitiul 1- Fiziologia umana la altitudini mari
|
