GĂURI DE APĂ
3.1.CAUZELE PRODUCERII GĂURILOR DE APĂ
De cele mai multe ori navele sau scufundat datorita pierderii stabilitatii si din aceasta cauza lupta pentru vitalitatea navei trebuie sa aiba în vedere acest aspect pâna la pierderea totala a rezervei de flotabilitate. De obicei la nave rezerva de flotabilitate este mare, iar ideea este ca pâna când ea se va consuma, prin scufundare lenta, echipajul sa faca tot posibilul sa mentina nava în stare de plutire, pe câta vreme în cazul 313j914d rasturnarii rapide (pierderea stabilitatii), este exclusa orice posibilitate de a executa vre-o operatiune a luptei pentru vitalitate. Când scufundarea se face treptat, chiar daca nava este inevitabil pierduta, exista mari posibilitati de a salva pasagerii si echipajul.
Gaurile de apa au ca prim efect jetul de apa ce patrunde în corpul navei, jet ce poate avea efecte din cele mai nedorite, începând cu antrenarea si izbirea obiectelor si oamenilor întâlniti în cale si pâna la inundarea compartimentului respectiv sau chiar scufundarea navei. Înca din constructie nava este prevazuta cu pereti etansi, care limiteaza efectele gaurilor de apa asupra flotabilitatii si stabilitatii.
În cazul în care o asemenea avarie se abate asupra navei, cantitatea de apa ce poate patrunde se ia în considerare sub doua aspecte tratate în capitolul de mecanica navei si anume: metoda ambarcarii de greutati (se considera apa ca o greutate ambarcata tinând cont de factorul de permeabilitate al compartimentului respectiv) sau prin metoda excluderii (se considera ca nava nu mai are compartimentul respectiv cu toate urmarile asupra stabilitatii si flotabilitatii).
Dupa provenienta cauzele aparitiei gaurilor de apa pot fi :
gauri de apa produse în urma coliziunii cu o alta nava ;
gauri de apa cauzate de esuari ;
gauri de apa provocate de coliziunea cu corpuri straine care plutesc la suprafata apei sau în imersiune ;
gauri de apa provocate de defectiuni ale tubulaturilor instalatiilor ce comunica cu exteriorul;
gauri de apa provocate de explozii la bord sau în exterior.
Statistic din literatura de specialitate se constata ca majoritatea accidentelor de navigatie (circa 50%), au avut loc în apropierea porturilor, la navigatia prin canalele, fluvii sau în apropierea coastelor, în conditii de vreme nefavorabila (ceata densa, ploaie, ninsoare, mare agitata, vânturi puternice, etc.).
Cele mai multe gauri de apa, care duc la sinistre navale, sunt urmarea coliziunilor si esuarilor în conditii meteo nefavarobile.
Pornind de la aceste considerente statistice, se constata importanta regulilor de navigatie ce trebuie respectate (conform Regulamentului International de Prevenirea Abordajelor pe Mare), astfel încât siguranta navei si a echipajului sa nu fie periclitata.
3.2. CLASIFICAREA GĂURILOR DE APĂ
Pentru efectuarea unor calcule, privind cantitatea de apa care intra în compartiment printr-o gaura de apa, a presiunii acesteia, cât si pentru stabilirea justa a materialelor si dispozitivelor de astupare a gaurilor de apa, acestea se clasifica dupa anumite criterii, cum sunt:
a) Dupa dimensiunile gaurii de apa :
gauri de apa mici, cu suprafetele sub 0.05 m2 ;
gauri de apa mijlocii, cu suprafetele sub 0.2 m2 ;
gauri de apa mari, cu suprafetele sub 2 m2 ;
gauri de apa foarte mari, cu suprafetele peste 2 m2 .
b) Dupa pozitia lor în raport cu suprafata apei :
gauri de apa dispuse deasupra liniei de plutire ;
gauri de apa dispuse în zona de plutire ;
gauri de apa dispuse sub linia de plutire, care pot fi pe bordajul sau pe fundul navei ( cu distrugerea sau fara distrugerea dublului fund )
c) Dupa aspect :
gauri de apa cu aspect neregulat si margini deformate ;
gauri de apa cu aspect regulat si margini netede .
3.3. CERCETAREA AVARIILOR LA CORP
Imediat dupa producerea avariei, o prima actiune consta în determinarea locului si caracteristicilor gaurii de apa. Localizarea gaurii de apa trebuie facuta cât mai repede posibil, având în vedere timpul limitat existent pentru astuparea ei.
Imediat ce locul avariei a fost depistat, se vor determina caracteristicile gaurii (înaltimea în raport cu linia de plutire, dimensiunile, aspectul) si se va aprecia cantitatea de apa intrata, debitul de inundare si timpul de inundare.
Compartimentul inundat se izoleaza de cele învecinate prin închiderea portilor etanse, a tubulaturilor de ventilatie si a altor deschideri, ce ar duce la posibilitatea patrunderii apei în celelalte compartimente.
Dupa stabilirea caracteristicilor de avarie, în paralel cu celelalte masuri specificate, se aduc, de la postul de avarie cel mai apropiat, materialele necesare, utilizându-se eventual, si alte mijloace ale bordului (motopompe de incendiu portabile, galeti, etc.).
Daca avaria este mare, se recomanda, numai atunci când este posibil, sa se stopeze nava, sau cel putin sa se reduca viteza, astfel încât în nici un caz miscarea navei sa nu mareasca viteza de inundare. Când este cazul, se vor lua masuri de întarire a peretilor etansi, deoarece o eventuala distrugere a acestora ar mari foarte mult pericolul avariei si ar duce la situatii extreme.
O atentie deosebita trebuie acordata si etansarii gaurilor de deasupra liniei de plutire, mai ales pe mare agitata sau atunci când exista pericolul bandarii navei pe partea gaurii de apa.
3.4. ASTUPAREA GĂURILOR DE APĂ MICI. METODE. MIJLOACE.
Gaurile de apa mici apar, de obicei, din cauza unor defectiuni ale corpului navei (nituri sarite, spargerea hublourilor, crapaturi, fisuri )
|
|
Astuparea unor gauri de apa mici si a orificiilor rezultate în urma saririi niturilor (cu diametru pâna la 40 mm) se poate face cu ajutorul unor buloane cu cap pivotat, dopuri, iar a fisurilor si crapaturilor cu ajutorul penelor (fig. 3.4.1) .
fig. 3.4.1 Astuparea gaurilor de apa mici cu bulonul cu cap pivotant
1- corpul navei; 2 - bulon filetat; 3 - piulita; 4 - cap pivotant ce permite rotirea cu 90° pentru a putea fi introdus pe gaura; 5 - material izolant (garnitura); 6 - distantier.
Crapaturile cu o latime de pâna la 30 mm se astupa prin calafatuire cu câlti sau cârpe. Acestea se impregneaza cu minium de plumb sau unsoare tehnica dupa care se introduc prin presare în fisura respectiva .
Fisurile cele mai mici pot fi stemuite cu plumb . Pentru aceasta este aplicata (batuta) o bucata dintr-o foaie de plumb pe fisura cu ajutorul unui ciocan de stemuit sau cu o dalta tocita .
Pentru a limita extinderea fisurilor amplasate în zone intens solicitate (mai ales fisurile cordoanelor de sudura), la capetele acesteia se vor da gauri, care vor fi astupate cu dopuri, iar fisurile vor fi astupate cu plasture .
|
|
Gaurile de apa mici. cu diametrul pâna la 100 mm, pot fi astupate cu ajutorul unui plasture metalic cu garnitura de cauciuc, fixat cu ajutorul unei cleme de varie cu surub(fig.3.4.2).
fig. 3.4.2 Astuparea gaurilor de apa mici cu plasture din cauciuc si clema pivotanta
Elementele din desen (fig.3.4.2) au urmatoarea semnificatie:
1- corpul navei; 2 - clema de avarie cu surub; 3 - bulon filetat; 4 - piulita cu mânere; 5 - disc metalic de presare; 6 - placa de cauciuc profilat pentru etansare.
Înainte de aplicarea acestui plasture, piulita cu mânere 4 trebuie sa fie desurubata pâna la capat. Clema de avarie care este pivotanta se fixeaza de-a lungul bulonului si mentinându-se în aceasta pozitie, este introdus în gaura de apa astfel încât sa iasa în afara bordajului si sa permita rasucirea clemei 2, perpendicular pe axul bulonului. Dupa aceasta, cu ajutorul piulitei se strânge (preseaza) discul metalic rigid 5 pe plasturele din cauciuc 6, implicit pe peretele cu gaura de apa, astfel realizând obturarea (fig. 3.4.2).
Gaurile de apa mici, cu diametrul pâna la 150 mm, pot fi astupate si cu ajutorul unor cepuri (dopuri) din lemn de brad (fig.3.4.3 ). Lemnul de brad este moale, iar prin batere permite strivirea si obturarea completa a gaurii de apa.
În final (dupa batere) sectiunea transversala a dopului de vitalitate nu mai este circulara ci ia forma gaurii de apa.
Dopul (1) înfasurat în cârpe, câlti sau tenda impregnata cu minium de plumb (2), se introduce în gaura de apa a bordajului (3) si se bate cu ajutorul barosului.
|
|
Fig. 3.4.3 Astuparea gaurilor de apa mici cu dopuri din lemn de brad
În partile inferioare ale santinelor, unde presiunea apei depaseste 4m coloana de apa, dopul nu mai trebuie înfasurat înainte de a fi aplicat pe gaura de apa, deoarece datorita coeficientului redus de frecare dintre câlti si dop, acesta ar putea fi eliminat (aruncat) datorita presiunii apei. Locurile neetanse, ramase dupa ce au fost batute dopurile, se lichideaza prin baterea unor pene sau dopuri mai mici, si apoi se calafatuiesc cu câlti impregnati cu seu sau cu minium de plumb. Cu ajutorul dopurilor de brad si plasturilor metalici pot fi astupate gauri cu diametrul de pâna la 250 mm .
3.5. ASTUPAREA GĂURILOR DE APĂ MIJLOCII. METODE. MIJLOACE.
Gaurile de apa mijlocii se astupa, de regula, din interiorul compartimentului inundat.
Cele mai eficace mijloace sunt plasturii din cauciuc sau panourile cu margini moi (fig. 3.4.2; 3.5.1). Daca nu exista panouri cu borduri moi de dimensiunile gaurii, ele se confectioneaza din scânduri de brad asezate în doua straturi perpendiculare unul pe celalalt si prinse cu scoabe. Între cele doua straturi de scândura, batute transversal unul fata de celalalt, se pune o bucata de pânza de vela unsa cu seu sau unsoare. Panoul va fi înfasurat în pânza de vela prinsa în cuie iar dimensiunile acestuia trebuie sa fie cu 150-300 mm mai mari decât dimensiunile gaurii .
|
|
|
|
Înainte de astuparea gaurii, din portiunea avariata se îndeparteaza captuseala bordajului (fardajul), tubulaturile si cablurile sau alte obiecte care împiedica fixarea panoului, iar la nevoie, se îndreapta sau se taie marginile gaurii astfel încât sa fie posibila fixarea panoului cu borduri moi.
a b
fig. 3.5.1 Astuparea gaurilor de apa mijlocii cu ajutorul panourilor cu borduri moi
Elementele panourilor cu borduri moi din fig 3.5.1a, respectiv 3.5.1.b sunt:
|
|
fig. 3.5.2. Fixarea panoului cu borduri moi cu ajutorul dulapilor sprijiniti pe structura de rezistenta
O alta solutie de fixare a panoului cu borduri moi este ilustrata în fig 3.5.2. Dupa ce a fost uns cu seu pe marginea moale, panoul se poate fixa si cu ajutorul dulapilor sau grinzilor din dotare, sprijinite de elementele de structura cu rigiditate din apropiere si fixate cu pene de lemn.
Elementele din figura 3.5.2 sunt urmatoarele: 1 - bordaj; 2 - perna cu câlti sau panou cu borduri moi; 3 - scândura; 4 - grinda de lemn; 5 - pene de lemn ce se bat cu ciocanul în sens contrar; 6 - element de rezistenta din structura navei; 7 - perete vertical etans.
|
|
Daca la bord se afla un dispozitiv universal de strângere, acesta poate fi folosit cu foarte bune rezultate (fig. 3.5.3).
Fig. 3.5.3 Fixarea panoului cu borduri moi cu ajutorul dispozitivului universal de strângere între coaste
Daca o astfel de fixare nu este posibila, se pot utiliza doua, trei buloane filetate cu cârlig si piulita sau fixarea se face cu ajutorul unui bulon cu clema rabatabila (fig. 3.5.1a; 3.5.1b).
Astuparea gaurilor din zona liniei de plutire si de deasupra operei vii se poate face prin mijloacele deja prezentate sau dupa caz cu fixarea panourilor din exteriorul navei.
Avantajele unei astfel de operatiuni, cu fixarea din exterior, sunt date de faptul ca nu mai este necesara prelucrarea gaurii pentru realizarea contactului dintre marginile panoului si bordaj (margini care de obicei sunt rasfrânte în interior).
3.6. ASTUPAREA GĂURILOR DE APĂ MARI sI FOARTE MARI.
METODE. MIJLOACE.
De cele mai multe ori, astuparea gaurilor de apa mari si foarte mari nu se poate face din interior din cauza presiunii si a debitului foarte mare de apa care intra în nava. În aceasta situatie prima masura care trebuie luata este de a etansa compartimentul respectiv în raport cu restul navei si de a întari din exterior peretii transversali ai compartimentelor adiacente celui inundat.
Pentru obturarea gaurii de apa se utilizeaza paietele întarite de vitalitate, care se duc la locul avariei prin exterior, cu ajutorul parâmelor de manevra si de fund. Aplicarea paietului de vitalitate se face numai dupa oprirea navei, iar transportul acestuia pâna în dreptul gaurii de apa se face prin prova, în scopul de a evita încurcarea parâmelor de fixare cu palele elicei navale sau cu linia de arbori(fig. 3.6.1).
|
|
fig. 3.6.1 Astuparea gaurilor de apa mari si foarte mari cu paietul de vitalitate
Presiunea apei va fixa paietul pe gaura si va asigura etansarea partiala a gaurii de apa.
Dupa pozitionarea si fixarea atenta a acestuia, se trece la evacuarea apei din compartimentul inundat cu toate mijloacele disponibile, ceea ce duce si la cresterea diferentei de presiune interior exterior si astfel la o mai buna aderenta a paietului cu corpul navei
Daca marginile gaurii de apa sunt îndreptate spre exterior, operatia de pozitionare a paietului este mult îngreunata si în acest caz, se va proceda fie la îndreptarea marginilor, fie la etansarea gaurilor dinspre interior cu panouri în locurile de infiltrare, dupa aplicarea paietului si evacuarea partiala a apei
Astuparea gaurilor de apa cu ajutorul chesoanelor de ciment.
În cazul gaurilor de apa mari sau foarte mari dupa pozitionarea paietului de vitalitate, se impune astuparea acestora prin turnarea de ciment rapid în locul respectiv. De asemenea, datorita formei navei, aceasta metoda este utilizata si pentru gauri mai mici, în zona gurnei sau a fundului.
Mortarul se pregateste din apa dulce, ciment cu priza rapida si nisip . Nu se va folosi apa murdara cu grasimi, reziduuri petroliere, acizi etc., pentru a nu împiedica si deteriora priza . Apa de mare reduce rezistenta mortarului cu circa 10% si de aceea nu este indicata utilizarea ei .
Operatiile de înlaturare a avariei se executa astfel :
se astupa gaura cu un paiet de vitalitate, din exterior ;
se evacueaza apa din compartiment cu ajutorul mijloacelor de evacuare ;
se confectioneaza, dupa forma bordajului sau a fundului (tinând cont de elementele structurale ale navei), un cheson (cofraj) de lemn ;
pentru evacuarea apei care se infiltreaza prin paiet la partea inferioara a cofrajului se monteaza o teava a carei sectiune trebuie sa asigure scurgerea apei infiltrate fara a crea presiune;
bordajul se curata si se spala în zona în care va fi montat chesonul ;
dupa montarea chesonului spartura se acopera cu o pânza de vela sau din pâsla care sa asigure etanseitatea acestuia ;
simultan cu montarea chesonului, se pregateste mortarul (din doua parti nisip si o parte ciment), adaugându-se si substantele pentru priza rapida în proportiile indicate în instructiunile de utilizare ale acestora (pentru a se accelera priza betonului se poate adauga clorura de calciu în proportie de 1- 3% din greutatea cimentului sau acid clorhidric pâna la 6%) ;
pentru omogenizare, nisipul si cimentul sunt întoarse cu lopata atâta timp cât sunt uscate (aceasta operatiune se va face cât mai aproape de locul de turnare)
se toarna apa dulce curata (apa de mare slabeste rezistenta betonului cu circa 10 procente), amestecând bine pâna se creeaza o pasta omogena ;
pasta se toarna în chesonul montat la locul avariei si se batatoreste pâna când apa apare la suprafata betonului;
dupa întarirea betonului orificiul tevii de golire se astupa cu un dop din lemn (în timpul operatiunii de astupare a gaurii compartimentul trebuie drenat continuu pentru a se asigura întarirea betonului)
se scoate paietul din exterior ;
avaria va fi definitiv înlaturata cu prima ocazie favorabila, într-un santier naval.
|
