GHID PENTRU INSTALATII ELECTRICE CU TENSIUNI PANA LA 1000 V c.a. SI 1500 V

GHID PENTRU INSTALAŢII ELECTRICE CU TENSIUNI PĀNĂ LA 1000 V c.a. sI 1500 V c.c.

Indicativ: GP 052-2000

Cuprins

* GENERALITĂŢI SCHEME DE LEGARE LA PAMANT * ELEMENTE DE CALCUL SI DIMENSIONARE A INSTALATIILOR ELECTRICE * PROTECTII SI MASURI DE PROTECTIE * MATERIALE ELECTRICE * VERIFICARI * INSTALATII ELECTRICE IN SPATII SPECIALE * Anexa 1: PRINCIPALELE PRESCRIPTII TEHNICE * Anexa 2: GRADE DE PROTECTIE A MATERIALELOR * Anexa 3: GRADE DE PROTECTIE A MATERIALELOR ELECTRICE * Anexa 4: GRADE DE PROTECTIE A MATERIALELOR ELECTRICE * Anexa 5: METODA SIMPLIFICATA PENTRU DETERMINAREA SECTIUNII CONDUCTOARELOR SI PENTRU ALEGEREA DISPOZITIVELOR DE PROTECTIE * Anexa 6: DETERMINAREA PUTERII BATERIEI DE CONDENSATOARE LA UN CONSUMATOR * Anexa 7: ALEGEREA SECTIUNII CONDUCTOARELOR DE PROTECTIE SI NEUTRU * Anexa 8: ALEGEREA CARACTERISTICILOR MATERIALELOR ELECTRICE IN FUNCTIE DE CARACTERISTICILE MOTOARELOR (PORNIRE DIRECTA) * Anexa 9: PUTERI INSTALATE SI UTILE * Anexa 10: EXEMPLE DE SCHEME ELECTRICE PENTRU ALIMENTAREA RECEPTOARELOR CU ROL DE SIGURANTA LA FOC SI PENTRU ILUMINATUL DE SIGURANTA

1. GENERALITĂŢI

1.1. Domeniu de aplicare

1.1.1. Prezentul ghid se aplica ca instrument de lucru complementar la normativul I.7, īn proiectarea si executarea lucrarilor de instalatii electrice, reabilitarile (reparatiile capitale) si modernizarile acestora.

1.1.2. Principalele prescriptii tehnice conexe ale ghidului sunt cuprinse īn anexa 1.

1.2. Calitatea instalatiilor electrice

1.2.1. Proiectarea si executarea instalatiilor electrice se face astfel īncāt acestea sa realizeze si sa mentina, pe īntreaga durata de utilizare, urmatoarele cerinte:

- rezistenta si stabilitatea;

- siguranta īn exploatare;

- siguranta la foc;

- igiena, sanatatea, refacerea si protectia mediului;

- economia de energie;

- protectia īmpotriva zgomotului.

1.2.2. Materialele electrice (conductoare, cabluri, aparate, echipamente, receptoare) noi, utilizate īn instalatiile electrice, trebuie sa aiba caracteristici tehnice ale caror performante sa conduca la īndeplinirea cerintelor esentiale de calitate, conform Legii 10/95 a calitatii īn constructii si sa aiba certificarea de conformitate a calitatii potrivit prevederilor regulamentului privind certificarea de conformitate a calitatii produselor folosite īn constructii aprobat cu HG nr. 766/97.

1.2.3. Facilitatile de exploatare a instalatiilor electrice se asigura prin prevederea īn proiecte si realizarea īn executie a unor dispozitive de:

- comanda (pornire, realizarea anumitor regimuri de functionare si oprire);

- siguranta (oprire de urgenta);

- separare (separarea unei parti de instalatie īn caz de reparare sau modificare;

- protectie pentru asigurarea securitatii.

1.2.4. Facilitatile de īntretinere se asigura prin alegerea corespunzatoare a materialelor electrice si prin amplasarea acestora astfel īncāt sa fie accesibile personalului calificat.

1.3. Conditii particulare de functionare

1.3.1 Continuitatea īn alimentarea cu energie electrica se asigura, īn conditiile prevazute īn normativul I.7, prin prevederea unor surse de alimentare de rezerva, destinate alimentarii consumatorului īn cazul īntreruperii alimentarii normale si care pot fi:

- grup electrogen;

- baterii de acumulatoare;

- bransamente separate de reteaua de alimentare de distributie, independente de alimentare normala.

1.3.2. Puterea surselor alimentare de rezerva se stabileste tinānd seama de puterea ceruta de instalatia electrica sau partea din instalatia electrica care trebuie alimentata de acestea (puterea receptoarelor "de importanta deosebita" īn functiune simultana) si de recomandarile furnizorului acestor surse.

1.4. Conditii privind influentele externe

1.4.1. Materialele electrice trebuie sa poata suporta īn functionare normala fara sa se defecteze, influentele externe existente la locul de amplasare, īn mod special praful, umiditatea si socurile mecanice.

1.4.2. Protectia materialelor electrice īmpotriva influentelor externe se realizeaza prin:

- amplasarea īn afara spatiilor cu pericol;

- carcase si īnvelisuri cu grad de protectie IP corespunzator;

- amplasarea īn spatii protejate.

1.4.3. Aparatele electrice de comanda si protectie, precum si clemele de legatura se amplaseaza īn tablouri electrice cu grad de protectie IP corespunzator.

1.5. Protectii pentru asigurare securitatii

1.5.1. Instalatiile electrice se proiecteaza si se executa astfel īncāt la folosirea lor īn conditii care pot fi īn mod normal prevazute, utilizatorii, bunurile acestora si materialele instalatiilor electrice sa fie protejate īmpotriva pericolelor si a pierderilor ce ar putea rezulta.

1.5.2. Īn instalatiile electrice trebuie asigurata protectia īmpotriva:

- socurilor electrice prin atingeri directe si/sau indirecte;

- efectelor termice īn functionare normala;

- supracurentilor;

- curentilor de defect;

- supratensiunilor;

- tensiunilor minime sau lipsa tensiunii.

1.5.3. Protectia utilizatorilor īmpotriva atingerilor directe nu trebuie sa permita atingerea partilor aflate sub tensiune īn timpul functionarii normale.

1.5.4. Protectia utilizatorilor īmpotriva atingerilor indirecte nu trebuie sa permita atingerea unor mase puse sub tensiune ca urmare a unui defect de izolatie.

1.5.5. Clasele de protectie īn care se īncadreaza materialele electrice din punct de vedere al protectiei la socuri electrice, trebuie sa fie conform STAS 11054.

1.5.6. Protectia īmpotriva efectelor termice īn functionare normala trebuie realizata instalānd materialele electrice astfel īncāt sa fie eliminate atāt riscul aprinderii materialelor si substantelor inflamabile si a materialelor combustibile datorita temperaturilor ridicate sau a arcurilor electrice cāt si riscul ca utilizatorii sa sufere arsuri.

1.5.7. Protectia īmpotriva supracurentilor, de suprasarcina sau de scurtcircuit, trebuie sa asigure utilizatorilor, materialelor instalatiilor electrice si bunurilor utilizatorilor protectia īmpotriva temperaturilor foarte ridicate sau a solicitarilor mecanice datorate supracurentilor din conductoare active,

1.5.8. Protectia īmpotriva curentilor de defect trebuie sa asigure protectia conductoarelor, altele decāt cele active, si a altor parti destinate a fi parcurse de curentii de defect, astfel īncāt sa poata suporta curentii respectivi fara a atinge temperaturi foarte ridicate si tensiunile de atingere sa nu depaseasca tensiunea maxima admisa (50V).

1.5.9. Protectia īmpotriva supratensiunilor trebuie sa asigure protectia utilizatorilor si a bunurilor acestora precum si a materialelor electrice īmpotriva efectelor unui defect īntre parti active ale circuitelor de tensiuni diferite si sa limiteze tensiunile interne de comutatie sau externe din descarcari atmosferice la valori admise de tinere ale izolatiei aparatelor electrice.

1.5.10. Protectia īmpotriva caderilor de tensiune trebuie sa deconecteze echipamentele elecrice la caderi de tensiune sub valoarea minima admisa sau la disparitia tensiunii, evitānd repornirea motoarelor la revenirea tensiunii. Ea este foarte importanta pentru motoare īn general si pentru motoarele sincrone īn special.

[top]

2. SCHEME DE LEGARE LA PĂMĀNT

2.1. La instalatiile electrice, conform normativului I.7, sunt avute īn vedere trei tipuri de scheme de legare la pamānt: TT, TN si IT.

2.2. Schemele de legare la pamānt sunt simbolizate conform SR CEI 364 prin 2, 3 sau 4 litere avānd urmatoarele semnificatii:

• prima litera - situatia alimentarii īn raport cu pamāntul:

T - legare directa la pamānt (neutru distribuit);

I - nici un conductor activ nu este legat la pamānt sau un punct (punctul neutru) al retelei este legat la pamānt printr-o impedanta;

• a doua litera - situatia maselor instalatiei alimentare īn raport cu pamāntul:

T - masele sunt legate direct la pamānt, independent de eventuala legare la pamānt a alimentarii;

N - masele instalatiei alimentate sunt legate direct la punctul neutru al sursei de alimentare care este legat la pamānt;

• alte litere - dispunerea conductorului neutru (N) si a conductorului de protectie (PE):

C - conductor PEN, functiile conductorului neutru (N) si conductorului de protectie (PE) sunt īndeplinite de acelasi conductor (PEN);

S - functiile conductorului neutru (N) si a conductorului de protectie (PE) sunt īndeplinite de conductoare separate.

SCHEMA TT

2.3. Schema TT are urmatoarele caracteristici (vezi fig. 2.1 si fig. 2.2

- punctul neutru al alimentarii este legat direct la pamānt;

- masele instalatiei electrice sunt legate la prize de pamānt distincte, din punct de vedere electric, de priza de pamānt a alimentarii.

2.4. Īn schema TT, curentul de defect I_d dintre faza si masa are o valoare inferioara curentului de scurtcircuit dar poate fi suficient de mare pentru a provoca aparitia unei tensiuni de atingere periculoase.

Rezistenta de dispersie R_m a prizei de pamānt a maselor trebuie sa aiba o valoare astfel aleasa īncāt, īn cazul unui defect, tensiunea de atingere sa nu depaseasca valoarea limita admisa de 50 V.c.a. si 120 V.c.c. Curentul de defect Id trebuie sa īndeplineasca conditia:

īn care:

I_d, curentul de defect (A);

R_m, rezistenta de dispersie a prizei de pamānt a maselor instalatiei electrice (W

U_L, tensiunea limita admisa (V).

2.5. Īn cazul schemei TT se pot folosi pentru protectia īmpotriva defectelor de izolatie dispozitive diferentiale reziduale al caror curent diferential nominal (I_Dn) se alege astfel īncāt sa fie respectata conditia:

I_Dn I_d

2.6. Īn cazul īn care curentul de defect I_d calculat depaseste curentul de rupere al īntreruptorului asociat dispozitivului diferential rezidual utilizat, acesta trebuie īnsotit obliga 919t1923j toriu de dispozitive de protectie īmpotriva curentilor de scurt circuit (sigurante fuzibile sau īntreruptoare automate).

Sigurantele fuzibile se aleg conform relatiei:

I_f I_n

īn care:

I_f, curentul de functionare al fuzibilului īntr-un timp t 0,4 s pentru tensiunea de 230/400 V.c.a. (A);

I_n, curentul pe care dispozitivul diferential īl suporta īn functionare normala (A).

Releele electromagnetice ale īntreruptoarelor automate se aleg tinānd seama de relatia:

I_m I_n

īn care:

I_m, curentul de functionare instantanee a releului electromagnetic (A).

2.7. Toate masele protejate de acelasi dispozitiv diferential trebuie legat la aceeasi priza de pamānt.

2.8. Toate masele simultan accesibile trebuie legate la aceeasi priza de pamānt.

SCHEMA TN

2.9. Schema TN are urmatoarele caracteristici:

- punctul neutru al alimentarii este legat direct la pamānt;

- masele instalatiei electrice sunt legate la punctul neutru prin conductoare de protectie.

2.10. Se disting trei tipuri de scheme TN, īn functie de modul dispunere a conductorului neutru si a conductorului de protectie:

- Schema TN-S, īn care conductorul de protectie (PE) este diferit de conductorul neutru (N) si este utilizat īn īntreaga instalatie (vezi fig. 2.3

- Schema TN-C-S, īn care functiile de neutru (N) si de protectie (PE) sunt īndeplinite de un singur conductor (PEN) pentru o portiune a schemei (vezi fig. 2.4

- Schema TN-C, care īn functiile de neutru (N) si de protectie (PE) sunt īndeplinite de acelasi conductor (PEN) īn īntreaga schema (vezi fig. 2.5 si fig. 2.6 Schema TN-S si schema TN-C pot fi utilizate īn aceeasi instalatie cu conditia ca schema TN-S sa fie realizata īntotdeauna īn aval si niciodata īn amonte fata de TN-C.

2.11. Īn schema TN, deoarece valoarea impedantei Z a buclei de defect este mica (aceasta fiind constituita numai din elemente galvanice - conductoare active si de protectie) si curentul de defect I_d, īntre faza si masa, ia valori mari.

Relatia pentru determinarea lui I_d este urmatoarea:

īn care:

U_f, tensiunea de faza (V);

Z, impedanta buclei de defect (W

Īn exploatare, pentru Z cu valori de cca. 0,1 W rezulta un curent de defect:

Curentul de defect I_d īn schema TN este practic un curent de scurtcircuit. Īn schema TN trebuie deci sa se prevada o protectie la scurtcircuit ca si īn schema TT (vezi art. 2.6.).

2.12. Īn caz de defect, tensiunea de atingere nu trebuie sa depaseasca valoarea limita admisa si deci trebuie sa fie īndeplinita relatia:

Z_B x I_m = U_L 50 V.c.a. sau 120 V.c.c.

īn care:

Z_B, impedanta buclei de defect (W

I_m, curentul de functionare instantanee a releului electromagnetic (A);

U_L, tensiunea limita admisa (V).

Daca aceasta conditie nu poate fi īndeplinita, se impune realizarea de legaturi echipotentiale suplimentare sau prevederea de dispozitive diferentiale reziduale de protectie.

Face exceptie schema TN-C īn care executarea legaturilor echipotentiale este obligatorie īn orice situatie.

2.13. Īn cazul schemei TN-S se pot folosi dispozitive diferentiale reziduale pentru protectia īmpotriva defectelor de izolatie (protectia instalatiei si a utilizatorilor īmpotriva efectelor curentilor de defect), deoarece datorita separarii conductorului neutru (N) de conductorul de protectie (PE), functionarea dispozitivului diferential este posibila.

2.14. Īn cazul schemei TN-C nu se pot folosi dispozitive diferentiale īmpotriva curentilor de defect datorita utilizarii unui singur conductor cu functia de neutru si de protectie (PEN). Īn acest caz functionarea dispozitivelor diferentiale reziduale nu este posibila.

2.15. Īn schema TN, dispozitivele de protectie la scurtcircuit (sigurante fuzibile sau relee electromagnetice) pot asigura si protectia īmpotriva socurilor electrice prin atingere indirecta.

2.16. Pe conductorul PEN (schema TN-C) este interzisa montarea oricarui dispozitiv de separare, protectie sau comanda.

2.17. Schema TN este recomandata īn cazul alimentarii consumatorilor echipati cu receptoare care au curent de fuga mare (retele de calculatoare, receptoare electrotermice etc.).

NOTĂ: Curentul de fuga este curentul care circula necontrolat la pamānt sau īntre elemente conductoare externe īntr-un circuit fara defect.

SCHEMA IT

2.18. Schema IT are urmatoarele caracteristici:

- punctul neutru al alimentarii este fie izolat fata de pamānt, fie legat de pamānt printr-o impedanta Z;

- masele instalatiei electrice alimentate sunt legate la pamānt separat fata de neutrul alimentarii.

Schema IT (vezi fig. 2.7) este specifica īn cazul alimentarii consumatorilor din posturi de transformare proprii, prevazute cu personal calificat de īntretinere.

2.19. Īn schema IT, curentul I_dl care apare la primul defect īntre o faza si masa (vezi fig. 2.8) are o valoare prea mica pentru a putea provoca aparitia unei tensiuni periculoase, dar permite continuarea alimentarii.

Relatia pentru determinarea lui I_dl īn schema IT este urmatoarea:

īn care:

U_f, tensiunea de faza (V);

R_s, rezistenta de dispersie a prizei de pamānt a surse (W

R_c, rezistenta de dispersie a prizei de pamānt a consumatorului (W

Z, impedanta de legare la pamānt a neutrului (W

Z_l, impedanta de defect (W

Curentul primului defect se poate īnchide prin impedanta Z de legare la pamānt a neutrului si īn acest fel se poate semnaliza aparitia defectului.

Trebuie prevazut un echipament de control permanent al izolatiei (CPI) care la trecerea curentului de defect I_dl, semnalizeaza aparitia primului defect de izolare.

Īn schema IT, limitarea intensitatii curentului primului defect poate fi obtinuta fie prin absenta legaturii la pamānt a punctului neutru, fie prin folosirea unei valori mari prin impedanta Z inserate īntre neutru si pamānt.

Īn practica se alege o impedanta Z cu valori cuprinse īntre 1000...2000 W. Rezulta urmatorul domeniu de valori pentru curentul primului defect I_dl.

Z_l, R_s, R_c pot fi neglijate īn relatie.

2.20. Īn cazul aparitiei celui de-al doilea defect, impedanta Zj a buclei de defect scade pāna la valori apropiate de zero, ceea ce conduce la aparitia unui curent de defect Id2, practic un curent de scurtcircuit care poate fi stabilit cu relatia:

īn care:

U, tensiunea de linie (V);

Z₂, impedanta circuitului (W

Pentru o valoare a impedantei Z₂ de 0,1V se obtine:

Īn schema IT este deci necesara prevederea unor dispozitive de protectie īmpotriva curentilor de scurtcircuit (sigurante fuzibile sau relee electromagnetice) care se aleg conform relatiilor de la art. 2.6.

2.21. Schema IT impune legaturi echipotentiale suplimentare pentru masele instalatiei sau, īn lipsa acestora, dispozitive diferentiale reziduale avānd caracteristici alese conform art. 2.5.

2.22. Īn schema IT, la aparitia unui al doilea defect, protectia īmpotriva socurilor electrice se asigura:

- īn aceleasi conditii ca si īn cazul schemei TN, daca toate masele sunt conectate īntre ele;

- īn aceleasi conditii ca si īn cazul schemei TT, daca masele nu sunt legate īntre ele.

Situatii practice de utilizare a schemelor de legare la pamānt

2.23. Īn functie de particularitatile retelei de alimentare schemele de legare la pamānt se pot alege conform tabelului 2.1.

Tabelul 2.1.

Alegerea tipului schemei de legare la pamānt īn functie de particularitatea retelei de alimentare

* Este necesara schimbarea schemei de legare la pamānt daca aceasta este īn exploatare.

2.24. Dupa tipul receptoarelor, schemele de legare la pamānt se pot alege conform tabelului 2.2.

Tabelul 2.2

Alegerea tipului schemei de legare la pamānt īn functie de tipul receptoarelor

* Este necesara schimbarea schemei de legare la pamānt daca aceasta este īn exploatare.

2.25. Este impusa o anumita schema de legare la pamānt īn urmatoarele cazuri:

- la cladiri alimentate din reteaua publica - schema TT;

- la sali de operatie - schema IT;

- la echipamente electronice de putere, tehnica de calcul, matini de gatit electrice, avānd curenti de fuga de valori mari - schema TN.

2.26. La alegerea schemei de legare la pamānt se recomanda sa se aiba īn vedere comportarea acestora īn functie de cerintele prezentate īn tabelul 2.3.

Tabelul 2.3.

Alegerea tipului de schema īn exploatare a schemelor de legare la pamānt

top

3. ELEMENTE DE CALCUL sI DIMENSIONARE A INSTALAŢIILOR ELECTRICE

3.1. Dimensionarea instalatiilor electrice de joasa tensiune presupune:

- determinarea puterii absorbite si de calcul pentru circuite si coloane;

- determinarea curentului de calcul al circuitelor si coloanelor electrice, curent ce sta la baza īntregului calcul;

- determinarea curentului de scurtcircuit īn diferite puncte ale instalatiei;

- alegerea sectiunii conductelor sau cablurilor electrice pentru conditiile concrete de utilizare (regim permanent sau intermitent) si de montare (īn tuburi de protectie, īn aer, īn sol etc.);

- verificarea sectiunilor alese la pierderea de tensiune īn functionare si īn regim de scurta durata (pornirea motoarelor);

- alegerea tuburilor de protectie pentru conductele electrice ale circuitelor si coloanelor;

- alegerea caracteristicilor aparatelor de actionare, de protectie si de masura;

- stabilirea traseelor circuitelor electrice;

- organizarea si dimensionarea tablourilor electrice.

3.2. Determinarea puterii instalate si a puterii de calcul pentru circuite si coloane

3.2.1. Pentru dimensionarea circuitului de alimentare a unor receptoare trebuie determinata puterea electrica absorbita de la retea de acestea, iar pentru dimensionarea coloanei de alimentare a unui tablou trebuie determinata puterea electrica absorbita de diferitele grupuri de receptoare, respectiv de circuitele acestora alimentate din tablou.

3.2.2. Puterea electrica absorbita, denumita conventional putere de calcul P_c, depinde de puterea instalata P_i si randamentul receptorului h, precum si de īncarcarea lui (C_i). Īn cazul īn care din circuitul sau coloana respectiva se alimenteaza mai multe receptoare, trebuie sa se tina seama si de simultaneitatea acestora īn functionare (C_s). Puterea de calcul P_c se poate determina cu relatia urmatoare:

P_c = C_c x P_i

īn care:

P_i, puterea instalata a circuitului (coloana) (kW);

C_c, coeficientul de cerere, conform relatiei:

C_c = C_i x C_s

unde:

C_i, coeficientul de īncarcare a receptorului (raportul dintre puterea cu care este īncarcat receptorul si puterea instalata a acestuia);

C_s, coeficientul de simultaneitate al circuitului.

Coeficientul de cerere depinde de tipul receptoarelor si de regimul lor de functionare.

Īn tabelul 3.3. se dau valori determinate statistic pentru coeficientii de cerere. Pentru alte situatii, C_c se stabileste de catre proiectant īmpreuna cu tehnologul.

3.2.3. Puterea instalata pentru un circuit sau o coloana, P_i, este egala cu suma puterilor nominale P_n ale receptoarelor alimentate, cu urmatoarele precizari:

- pentru instalatii de iluminat cu lampi cu incandescenta (cuptoare cu rezistenta si bai de electroliza), puterea instalata este egala cu suma puterilor nominale ale lampilor, cuptoarelor, respectiv bailor;

- pentru instalatii de iluminat cu lampi de descarcari, puterea instalata este egala cu suma puterilor nominale ale lampilor si balasturilor;

- pentru motoare electrice cu regim de lucru practic permanent, puterea instalata este egala cu puterea nominala P_n indicata pe masina (puterea la axul motorului); īn cazul motoarelor electrice cu regim intermitent de lucru, puterea nominala a motorului se īnmulteste cu (DC durata relativa de conectare);

- pentru cuptoarele electrice alimentate prin transformator propriu, puterea instalata P_i = S_ncosf_n īn care S_n si cosj_n sunt puterea nominala si factorul de putere al cuptorului.

3.3. Determinarea curentului de calcul al circuitului si coloanelor

3.3.1. Īn cazul circuitelor monofazate pentru receptoare de iluminat si de prize, curentul de calcul se poate determina cu relatia:

īn care:

I_c, curentul de calcul al circuitului (A);

P_i, puterea instalata a circuitului stabilita conform art. 3.3.2 (W);

U_f, tensiunea de faza (V);

cosj, factorul de putere al receptoarelor, stabilit conform 3.3.3.

Daca din circuitul de prize monofazat se alimenteaza un receptor de forta, curentul de calcul se stabileste cu relatia:

īn care:

I_c, P_i, U_f, cosj au semnificatiile de mai sus;

h, randamentul receptorului, stabilit conform art. 3.3.4.

3.3.2. Puterile instalate maxime P_i pe un circuit de iluminat si prize, conform valorilor prevazute īn normativul I.7, sunt urmatoarele:

a) pe un circuit de iluminat:

- īn general, P_iL = 3 kW

- īn apartamente cu putere instalata de 6 kW, P_iL = 1 kW;

- īn apartamente cu putere instalata de 10 kW, P_iL = 1,5 kW;

- circuite din spatiile comune ale cladirilor de locuit, P_iL = 1 kW;

b) pe un circuit de prize generale din cladiri de locuit si social-culturale, P_iP = 2 kW;

c) pe un circuit de priza separat pentru receptoare de forta monofazate (masini de gatit electrice, de spalat vase, de spalat rufe, de conditionare, boilere etc.) P_i = P_n a receptorului.

3.3.3. Factorul de putere cosj poate avea urmatoarele valori:

- pentru lampi cu incandescenta si īncalzitoare electrice, cosj

- pentru lampi fluorescente cu factor de putere ameliorat si alte lampi cu descarcari, cosj

- pentru lampi fluorescente cu factor de putere neameliorat, cosj

- pentru circuite de prize, cosj

Īn tabelul 3.1. se dau valorile pentru cosj si tgj pentru cāteva receptoare uzuale.

Tabelul 3.1.

Valorile cosj si tgj pentru cele mai uzuale receptoare

3.3.4. Randamentul h al receptoarelor de forta monofazate, daca nu este cunoscut din prospectul receptorului, se poate considera egal cu 0,8. El variaza, avānd valori sub 0,8 la motoare de puteri mici, sub 3 kW si scade daca motorul este sub sau supraīncarcat, asa cum se vede din tabelul 3.2.

vTabelul 3.2.

Variatia randamentului motoarelor asincrone īn functie de sarcina

3.3.5. Īn cazul circuitelor trifazate pentru receptoare de iluminat, curentul de calcul se determina cu relatia urmatoare (īn conditiile īn care repartizarea pe circuite este practic uniforma):

P_i= U* cosj

īn care:

P_i, puterea instalata a circuitului trifazat (W);

U, tensiunea de linie (V);

cosj, factorul de putere al circuitului care se stabileste īn conditiile art. 3.3.3

Puterea instalata pe un circuit trifazat de iluminat, conform normativului I.7, trebuie sa fie de cel mult 8 kW.

3.3.6. Circuite trifazate pentru circuite de iluminat se utilizeaza īn cazul sistemelor de iluminat cu numar mare de corpuri de iluminat (sali de sport, de spectacole, īn hale industriale etc.) si atunci cānd este necesara limitarea la maxim a efectului stroboscopic al lampilor cu descarcari (īn sali de sport, hale industriale etc.).

3.3.7. Dintr-un circuit trifazat pentru un receptor de forta, de obicei se alimenteaza un singur receptor, astfel īncāt curentul de calcul se poate determina cu relatiile urmatoare:

(pentru functionarea receptorului īn regim nominal)

(pentru functionare la sarcina diferita de cea nominala)

in care:

P_i, puterea instalata a receptorului de forta; P_i este o putere electrica activa absorbita, īn relatie nu se foloseste h

cosj h, factorul de putere si randamentul corespunzatoare regimului normal de functionare;

C_i, coeficientul de īncarcare al receptorului care trebuie stabilit de proiectant sau tehnolog. Īn tabelele 3.1 si 3.2 se dau valorile randamentelor si factorilor de putere pentru motoarele asincrone la īncarcare de 50%, 75%, 100% si 120%.

Īn tabelul 3.3 se dau valorile pentru C_c, C_i, cosj si tgj pentru o serie de receptoare.

Tabelul 3.3.

Coeficienti de cerere C_c si de īncarcare C_i factori de putere cosj si tgj pentru diferite categorii de receptoare

3.3.8. Un circuit trifazat de forta poate alimenta mai multe receptoare īn cazurile prevazute īn normativul I.7 īn urmatoarele conditii: daca ele sunt de aceeasi natura si sunt utilizate īn acelasi scop, puterea lor nedepasind 15 kw si daca au protectie comuna la scurtcircuit.

Īn anexa 2 se dau, pentru cazul garsonierelor si apartamentelor din blocuri de locuinte, valorile coeficientului de cerere, de simultaneitate si ale curentilor de calcul precum si sectiunile conductoarelor coloanelor.

3.3.9. Īn cazul coloanelor monofazate pentru tablouri de iluminat si prize (folosite pentru tablouri cu puteri instalate mici īn cladiri de locuit si social-culturale), curentul de calcul se stabileste cu relatia urmatoare:

īn care:

P_c = P_i, puterea instalata a tabloului, egala cu suma puterilor instalate ale circuitelor alimentate din tablou (W);

U_f tensiunea de faza (V);

cosj_med factorul de putere mediu al receptoarelor alimentate din tablou, care pentru receptoare preponderent de lumina este cosj_med = 0,95, iar daca puterea receptoarelor alimentate din priza este semnificativa (>30%), se poate lua cosj_med = 0,9; atunci cānd se cunoaste cu precizie destinatia circuitelor de priza, respectiv caracteristicile electrice ale receptoarelor, cosj_med se determina astfel:

unde: l_ca si l_cr sunt componentele activa si reactiva ale curentului de calcul care se pot calcula conform relatiilor de la art. 3.3.10.

3.3.10. Pentru coloanele trifazate pentru tablouri pentru iluminat si prize avānd puterea uniform distribuita pe faze, curentul de calcul pe faza se determina cu relatia de la art. 3.3.5. Puterea instalata pe tablou, P_i, rezulta din īnsumarea puterilor instalate ale circuitelor electrice alimentate din tablou.

Daca circuitele de priza au o putere comparabila cu cea a receptoarelor de lumina, trebuie sa se determine curentul de calcul pentru fiecare faza a tabloului sau numai pe faza pe care puterea instalata a prizelor este cea mai mare. La alegerea sectiunii coloanei este necesar sa fie luata īn considerare valoarea cea mai mare a curentului de faza.

Relatia pentru determinarea curentului de calcul este urmatoarea:

īn care:

I_ca, componenta activa a curentului de calcul (A), care poate fi stabilita cu relatia:

I_cr, componenta reactiva a curentului de calcul care poate fi stabilita cu relatia:

unde simbolurile "I" si "p"se refera la circuitele de iluminat, respectiv de priza ale fazei respective;

tgj _l si tgj_p se determina considerānd cosj _l = 0,95...1 si cosj_p

h_p randamentul care se poate considera 0.8.

3.3.11. La coloanele trifazate cum sunt cele generale de iluminat, coloanele colective ale firidelor de alimentare din cladirile de locuit si coloanele magistrale, relatia generala de la art. 3.3.5. pentru curentul de calcul devine:

īn care:

C_s, C_i, P_i, cosj h au semnificatiile cunoscute din articolele precedente cu urmatoarele precizari:

Coeficientul de simultaneitate C_s al receptoarelor alimentate din coloana poate avea urmatoarele valori:

- pentru coloanele tablourilor iluminatului de siguranta, C_s = 1;

- pentri coloanele de tipul celor prezentate la al. 1 din:

• cladiri civile si industriale, C_s = 0,8...0,9;
• cladiri de locuit (coloane, firide), conform anexei 9 īn functie de numarul de apartamente

3.3.12. Curentul de calcul al coloanei trifazate pentru tablourile de iluminat si proze, īn cazul īn care receptoarele ce vor fi alimentate din prize este comparabila cu cea a receptoarelor de iluminat, trebuie stabilit pentru fiecare faza, utilizāndu-se īn vederea alegerii sectiunii coloanei cea mai mare valoare rezultata. Curentul de calcul se poate stabili cu relatia:

īn care: I_ca si I_cr au semnificatiile si se determina conform art. 3.3.10.

3.3.13. Coloanele trifazate ale tablourilor secundare de forta alimenteaza de obicei tablouri de forta pentru un numar de receptoare de acelasi fel. Curentul de calcul se determina cu relatia de la art. 3.3.12., īn care componentele activa si reactiva se stabilesc facānd unele ipoteze de calcul. Se considera ca tabloul respectiv alimenteaza "N" receptoare (circuite) oarecare, avānd caracteristicile P_ik, cosj_k h_k unde k = 1...N, numai un numar "m" de receptoare (circuite) functionānd simultan. Simultaneitatea se apreciaza pentru cazul de functionare cel mai dezavantajos. Alegerea celor "m" receptoare se face īmpreuna cu tehnologul pe baza unei analize atente a utilizarii celor "m" receptoare. Se pot folosi urmatoarele relatii pentru determinarea componentelor I_ca si I_cr ale curentului de calcul;

īn care: I_cak si I_crk se determina conform art. 3.3.10.

3.3.14. Īn cazul coloanelor trifazate ale tablourilor generale de forta (coloane generale), curentul de calcul se determina cu relatia de la art. 3.3.12. īn care componentele activa si reactiva se stabilesc ca sume ale curentilor respectivi pentru un numar k = 1...N de coloane ce pleaca din tablou astfel:

īn care:

I_ck, curentul de calcul pentru coloana k (A);

Cs, coeficientul de simultaneitate īn functionare a īntregii instalatii de forta a cladirii stabilit īmpreuna cu tehnologul pentru a evita supra sau subdimensionarea coloanelor.

3.3.15. Īn cazul coloanelor trifazate generale ce alimenteaza un tablou de iluminat si forta, utilizate īn cladiri īn care receptoarele de forta īnsumeaza o putere redusa fata de aceea a receptoarelor de lumina sau atunci cānd tarifarea este unica, curentul de calcul se stabileste cu relatiile de la art. 3.3.10.

3.3.16. La circuitele electrice de curent continuu, curentul de calcul se stabileste cu relatia:

īn care:

P, puterea receptoarelor alimentate din circuit (W);

U, tensiunea de utilizare (V);

3.4. Alegerea sectiunii conductoarelor si cablurilor electrice

3.4.1. Sectiunea de faza a conductoarelor si cablurilor electrice pentru circuite si coloane se stabileste ca fiind sectiunea minima care īndeplineste urmatoarele conditii:

- stabilitate termica īn regim normal de functionare;

- rezistenta mecanica īn conditii de functionare normale;

- protectie la suprasarcina si scurtcicuit conform conditiilor de la art. 3.5 si cap. 4;

- stabilitate termica īn regim de pornire a receptoarelor;

- pierderi de tensiune īn limitele admise;

- stabilitatea termica īn conditii de scurtcircuit.

3.4.2. Stabilitea termica a conductoarelor īn regim normal de functionare se considera asigurata daca sectiunea conductoarelor si cablurilor se alege īncāt sunt respectate urmatoarele relatii:

- īn regim permanent: I_adm I_c;

- īn regim intermitent: I_adm a x I_c;

īn care:

I_adm, curentul maxim admisibil īn conductoare sau cabluri, stabilit īn functie de natura, izolatia, modul de pozare, temperatura mediului īn conditiile date de normativul I. 7 si art. 3.4.3. (A);

I_c, curentul de calcul determinat pentru situatia data conform art. 3.2. (A);

a, coeficientul de supraīncarcare admis īn regim intermitent, determinat īn conditiile de la normativul I.7.

3.4.3. Pentru cablurile electrice, īn afara de conditiile din normativul I.7, la stabilirea curentului maxim admisibil corectat se tine seama de conditiile concrete de pozare a cablurilor prin coeficientii de corectie dati īn normativul I.7.

3.4.4. Conditia de rezistenta mecanica se considera īndeplinita daca sectiunea aleasa este cel putin egala cu sectiunea minima admisa de normativul I.7.

3.4.5. Sectiunea aleasa pe baza conditiilor de la art. 3.4.2. si 3.4.3. si a conditiilor de protectie la suprasarcina si scurtcircuit se verifica la conditia de stabilitate termica īn regim de scurta durata, la pornire determināndu-se densitatea de curent.

3.4.6. Valorile densitatii de curent la pornire trebuie sa fie de cel mult:

- 35 A/mm², pentru conductoare din cupru;

- 20 A/mm², pentru conductoare din aluminiu.

3.4.7. Densitatea de curent la pornire se poate calcula astfel:

- pentru circuitele motoarelor:

Varianta I

- pentru coloanele secundare de forta:

īn care:

j_p, densitatea de curent la pornire (A/mm2);

S_f, sectiunea aleasa pentru conductorul de faza (A);

I_p, curentul de pornire al motorului conform catalogului, placutei motorului sau calculat, īn functie de modul de pornire si curentul nominal I_n al motorului astfel:

I_p = k x I_n

unde:

k se poate stabili din tabelul 3.4.

Tabelul 3.4.

Coeficientul k pentru calculul curentilor de pornire

I_Vcol, curentul maxim pentru o coloana N cu receptoare:

unde:

I_pmax, cel mai mare curent de pornire (A);

I_ck, curentul de calcul pentru un receptor k (A).

Varianta 2

- pentru coloane secundare de forta:

īn care: I_cmax, curentul maxim absorbit de coloana care se determina cu relatia:

unde: I_camax si I_crmax sunt componentele activa si reactiva ale curentului absorbit de coloana si se pot determina cu relatia de la art. 3.3.13. īn care suma se aplica pentru N-1 receptoare la care se adauga valoarea cea mai mare a componentelor activa, respectiv reactiva a curentului de pornire al receptorului pentru care acesta este maxim.

3.4.8. Verificarea sectiunilor alese la pierderi de tensiune se face numai dupa ce verificarile de la art. 3.4.2, 3.4.4. si 3.4.5. au fost facute pentru toate circuitele si coloanele. Valorile admise ale pierderilor de tensiune īntre originea instalatiei (cofret sau post de transformare) si cel mai īndepartat receptor, fata de tensiunea nominala, nu trebuie sa depaseasca limitele reglementate īn normativul I.7 si prezentate īn tabelul 3.5.

Pe tronsonul pe care nu este īndeplinita conditia privind caderea de tensiune admisa, sectiunile trebuie marite pāna cānd se obtine respectarea conditiei, conform tabelului 3.5.

Tabelul 3.5.

Pierderi de tensiune admise

Note:

1. Pierderi de tensiune mai mari decāt cele din tabel pot fi admise:

- pentru motoare, īn timpul pornirii, conform datelor din catalog;

- īn cazuri speciale.

2. Nu trebuie luate īn considerare conditiile temporare urmatoare:

- supratensiunile tranzitorii;

- variatiile de tensiune īn timpul unei functionari normale.

3.4.9. Pierderile de tensiune relative DU% se pot determina cu ajutorul relatiei generale:

īn care:

DU, pierderea de tensiune (V);

U_N, tensiunea nominala (V);

3.4.10. Pierderile de tensiune pe circuite si coloane de iluminat si de prize se pot calcula cu urmatoarele relatii:

- circuite monofazate:

- circuite trifazate echilibrate:

- coloane monofazate:

- coloane trifazate īn regim normal de functionare:

īn care:

P_ik, puterea instalata pentru un tronson oarecare k (W);

l_k, lungimea unui tronson oarecare k (m);

S_Fk, sectiunea conductorului de faza pentru tronsonul k (mm2);

U_F, tensiunea de faza (V);

U_L, tensiunea de linie (V);

g, conductivitatea materialului conductorului, 57 m/Wmm² la Cu si 34 m/Wmm² la Al;

C_c, coeficientul de cerere.

3.4.11. Pierderile de tensiune pe circuite si coloane de forta se pot calcula cu relatiile:

- circuite monofazate:

- circuite trifazate echilibrate:

- coloane monofazate īn regim normal:

- coloane monofazate īn regim de pornire:

- coloane trifazate īn regim de pornire:

īn care:

P_i, puterea instalata īn (W);

P_p, puterea la pornire (W) determinata cu relatia:

unde P_pmax este puterea de pornire, iar este suma celorlalte N-1 motoare īn functiune;

N, numarul motoarelor alimentate din tablou;

g, U_F, U_L, l, S_F, C_c au semnificatiile de la art. 3.4.10.

3.4.12. Sectiunea conductorului neutru (N) este egala cu sectiunea conductorului de faza:

- īn circuitele monofazate cu doua conductoare;

- īn circuitele monofazate cu trei conductoare si īn circuitele trifazate la care sectiunea conductorului de faza este cel mult egala cu 16 mm² Cu sau 25 mm² Al.

3.4.13. Sectiunea conductorului neutru (N) īn circuitele trifazate poate fi inferioara cu o treapta fata de sectiunea unei faze īn cazul īn care sectiunea fazei este mai mare de 16 mm² Cu sau 25 mm² Al, daca sunt īndeplinite simultan urmatoarele conditii:

- curentul maxim care ar putea trece prin conductorul neutru īn serviciu normal nu este mai mare decāt curentul admis care corespunde sectiunii reduse a neutrului (practic daca sarcinile sunt uniform distribuite pe faze);

- conductorul neutru este protejat īmpotriva supracurentilor īn conditiile de la cap. 4;

- sectiunea conductorului neutru este cel putin egala cu 16 mm² Cu sau 25 mm² Al.

3.4.14. Conductorul neutru nu poate fi folosit īn comun pentru mai multe circuite individuale.

3.4.15. Sectiunea conductorului de protectie (PE) se alege din tabelul 3.6. aplicabil pentru cazul īn care conductorul de protectie si de faza sunt din acelasi material. Īn cazul īn care acestea sunt din materiale diferite, sectiunea conductorului de protectie se stabileste astfel īncāt sectiunea aleasa sa aiba conductibilitatea echivalenta cu aceea rezultata prin aplicarea tabelului 3.6.

Tabelul 3.6.

Sectiunea conductorului de protectie

Īn situatia īn care conductorul de protectie nu face parte din circuitul de alimentare (dintr-un cablu sau conductoare īn tuburi), sau este din Al, sectiunea lui trebuie sa fie cel putin egala cu 4 mm².

3.4.16. Un conductor PE utilizat īn comun pentru mai multe circuite trebuie sa aiba sectiunea dimensionata īn functie de sectiunea de faza cea mai mare.

3.4.17. Sectiunea conductorului PEN trebuie sa fie egala cel putin cu 10 mm² la Cu si 16 mm² pentru Al.

3.4.18. Īn anexa 8 se prezinta o metoda rapida de stabilire a sectiunii conductoarelor circuitelor de alimentare pentru gama de motoare produse īn tara, precum si a caracteristicilor dispozitivelor de protectie la suprasarcina si scurtcircuit pentru acestea.

top

4. PROTECŢII sI MĂSURI DE PROTECŢIE

4.1. Protectia īmpotriva socurilor electrice. Generalitati

4.1.1. Consecintele socului electric la care a fost supusa o persoana depind de intensitatea curentului electric si de timpul īn care acesta strabate corpul uman. Intensitatea curentului electric depinde de: tensiunea de atingere aplicata utilizatorului, de impedanta traiectoriei strabatute cāt si de caracteristicile corpului uman (umiditatea pielii, transpiratie, prezenta unor rani etc.).

4.1.2. Efectele curentului electric asupra corpului uman depind de natura acestuia: alternativ sau continuu.

4.1.3. Curentul alternativ cu frecventa cuprinsa īntre 15 100 Hz, conform SR CEI 60497-1, produce urmatoarele efecte (vezi fig. 4.1

- 0,5 mA, senzatie usoara;

- 10 mA, contractie musculara (tetanie);

- 30 mA, paralizie respiratorie;

- 75 mA, fibrilatie cardiaca ireversibila;

- 1A, oprirea inimii.

La cresterea frecventei curentului, scade riscul fibrilatiei ventriculare.

4.1.4. Īn curent continuu, conform SR CEI 60497-1, curentul care prezinta aceeasi probabilitate de a provoca fibrilatie ventriculara se stabileste pe baza multiplicarii cu factorul K de echivalare īntre curent continuu si curent alternativ.

De exemplu, pentru durate de soc mai mari decāt durata unui ciclu cardiac (peste 400 ms) factorul K de echivalare are valoarea:

4.1.5. Curentul electric poate provoca arsuri:

- termice;

- electrotermice.

4.1.6. socurile electrice se pot datora:

- atingerilor directe;

- atingerilor indirecte.

4.1.7. Masurile de protectie diferite aplicate īntr-o instalatie nu trebuie sa se influenteze si nici sa se anuleze mutual.

A. Protectia īmpotriva atingerilor directe si indirecte
Protectia prin TFJS sau TFJP

4.1.8. Protectia īmpotriva atingerilor directe sau indirecte (protectia completa) se considera realizata daca se aplica protectia prin "alimentare la tensiune foarte joasa de securitate" cu circuitul de protectie nelegat la pamānt (TFJS) sau cu circuitul de protectie legat la pamānt (TFJP) si daca urmatoarele conditii sunt simultan īndeplinite:

- tensiunea nominala este mai mica decāt limita superioara a domeniului I de tensiuni (50V c.a. sau 120 V c.c.);

- sursa de alimentare este conform normativului I.7 si art. 4.1.9. si art. 4.1.10.;

- circuitele TFJS sau TFJP īndeplinesc conditiile din normativul I.7 cu precizarile de la art. 4.1.11...4.1.17.

4.1.9. Sursele de alimentare pentru TFJS si TFJP pot fi:

- transformatoare de separare;

- surse de curent cu grad de siguranta echivalent cu gradul unui transformator de separare (de ex. motor si generator separate, grup motor - generator cu īnfasurari separate electric);

- surse electrochimice (acumulatoare) sau alte surse ce nu depind de circuite de alte tensiuni (grup motor termic - generator);

- dispozitive electronice (conform normativului I.7).

4.1.10. Partile active ale circuitelor TFJS si TFJP trebuie sa fie separate electric de oricare alt circuit. Trebuie luate masuri pentru asigurarea unei separari cel putin echivalenta cu aceea dintre circuitele primare si secundare ale transformatorului de separare.

4.1.11. Toate conductoarele circuitelor TFJS sau TFJP trebuie sa fie separate fizic de orice alt circuit, īn conditiile date īn tabelul 4.1.

Tabelul 4.1.

Conditii pentru conductoarele circuitelor TFJS sau TFJP

4.1.12. Prizele de curent pentru circuitele TFJS sau TFJP trebuie sa īndeplineasca urmatoarele conditii:

- sa fie marcate distinct si durabil;

- sa nu permita intrare fiselor circuitelor de alte tensiuni;

- sa nu aiba contact de protectie.

Fisele circuitelor TFJS si TFJP trebuie realizate astfel īncāt sa nu poata fi introduse īn prizele circuitelor de alte tensiuni.

Conditii suplimentare pentru circuitele de protectie nelegate la pamānt (TFJS)

4.1.13. Partile active ale circuitelor TFJS nu trebuie sa fie legate electric nici la pamānt, nici la partile active si nici la conductoarele de protectie ale altor circuite electrice.

4.1.14. Masele materialelor electrice nu trebuie legate:

- la pamānt;

- la conductoarele de protectie sau masele altor instalatii;

- la elemente conductoare electric.

4.1.15. Daca tensiunea nominala a circuitului este mai mare de 25 V c.a. sau 60V c.c., toate partile active trebuie sa fie protejate suplimentar īmpotriva atingerilor directe fie prin bariere sau īnvelisuri cu grad de protectie minim IP 2X, fie printr-o izolatie care sa poata suporta tensiunea de īncercare de 500 V timp de 1 minut.

Pentru tensiuni nominale sub aceste valori nu este necesara protectia īmpotriva atingerilor directe.

Conditii suplimentare pentru circuitele de protectie legate la pamānt (TFJP)

4.1.16. Atunci cānd circuitele de protectie sunt legate la pamānt si nu se impune TFJS, trebuie asigurata protectia īmpotriva atingerilor directe prin:

- bariere sau īnvelisuri care au grad de protectie cel putin IP 2X;

- o izolatie care sa suporte o tensiune alternativa de 500 V, valoare eficace, timp de 1 minut.

Protectia īmpotriva atingerilor directe nu este necesara pentru materialele electrice aflate īn interiorul zonei de influenta a unei legaturi echipotentiale si daca tensiunea nominala nu este superioara tensiunii de 25V c.a. sau 60V c.c.

B. Protectia īmpotriva atingerilor directe

4.1.17. Protectia īmpotriva atingerilor directe se realizeaza cu masuri prin care atingerea de catre utilizatori a conductoarelor si elementelor conductoare destinate a fi īn mod normal sub tensiune, sa nu fie posibila. Nici un conductor si nici o parte electrica activa, inclusiv conductoarele N, nu trebuie sa fie accesibile omului.

4.1.18. Masurile de protectie īmpotriva atingerilor directe pot fi complete, partiale si suplimentare. Ele au īn general numai aplicare locala (nu se aplica īntregii instalatii electrice), asa cum se vede īn tabelul 4.2.

Tabelul 4.2.

Masuri de protectie īmpotriva atingerilor directe si aplicarea acestora

4.1.19. Exceptii de la regula generala de protectie īmpotriva atingerilor directe se admit īn conditiile date, īn urmatoarele cazuri:

a) Īn īncaperile destinate echipamentelor electrice īn care au acces numai persoane special instruite;

b) Īn īncaperile pentru producerea, transformarea si distributia energiei electrice;

c) Pe platformele si laboratoarele de īncercari;

d) Īn īncaperile si zonele de lucru pentru operatii de sudare cu arc electric si īn cele pentru instalatii de electroliza daca tensiunile de lucru nu depasesc 1000V c.a. sau 1500V c.c.;

e) Īn īncaperile si zonele de lucru pentru celule de electroliza si īn cele pentru galvanoplastic daca tensiunile de lucru nu depasesc 500V c.a. sau 750V c.c.;

f) Īn situatiile īn care instalatiile electrice sunt realizate astfel īncāt persoanele nu pot fi simultan īn contact, nici direct, nici prin intermediul unor obiecte care īn mod obisnuit le manevreaza sau transporta, cu mase cu defecte accidentale de izolatie, cu doua parti conductoare (parti active, mase sau elemente conductoare) īn care diferenta de potential poate fi mai mare de:

- 50V c.a., respectiv 25V c.a. pe santiere si īn īncaperi agrozootehnice;

- 120V c.c., respectiv 60V c.c. pe santiere si īncaperi agrozootehnice;

g) Īn situatiile de la punctul f) daca nu pot fi respectate conditiile enumerate din motive justificate - necesitati tehnice impuse de functionarea materialelor sau instalatiilor electrice existente sau dispunerea īncaperilor sau zonelor de lucru, trebuie luate urmatoarele masuri:

- īncaperile sau zonele de lucru respective trebuie delimitate īn mod vizibil;

- pentru picioarele si māinile personalului de lucru se vor folosi materiale izolante corespunzatoare naturii si conditiilor de lucru;

h) La racordul partilor mobile ale materialelor electrice, cum sunt de exemplu carucioarele podurilor rulante sau chiar podurile rulante, daca acesta se realizeaza cu ajutorul unor distributii electrice flexibile sau prin linii de contact fixe, protejate īmpotriva atingerilor directe.

Liniile de contact al podurilor rulante pentru care nu este posibil sa fie īndeplinite conditiile enumerate datorita radiatiilor calorice de la materialele sau produsele manevrate, se pot realiza cu conductoare neizolate daca:

- tensiunea de serviciu a liniilor de contact nu depaseste 1000V c.a. sau 1500V c.c.;

- conditiile referitoare la inaccesibilitate sunt respectate pentru personalul īnsarcinat cu manevrarea podului, atāt la locul de lucru cāt si pe caile de acces spre locul de lucru.

Protectia prin izolare

4.1.20. Protectia prin "izolare" se realizeaza prin acoperirea completa a partilor active cu o izolatie care sa nu poata fi scoasa decāt prin distrugere. Izolatia trebuie sa fie realizata dintr-un material izolant adaptat la tensiunea instalatiei si care sa aiba caracteristici care īi garanteaza mentinerea īn stare corespunzatoare īn conditii de solicitare mecanica, termica si electrica la care poate fi supus. Lacurile, vopselele si produsele analoge nu constituie un material izolant corespunzator asigurarii protectiei.

Protectia prin bariere sau carcase

4.1.21. Protectia prin "bariere sau carcase" trebuie sa īndeplineasca urmatoarele conditii:

- partile active trebuie sa fie amplasate īn interiorul unei carcase sau īn spatele unui obstacol care sa aiba gradul de protectie cel putin IP 2X;

- prizele de curent trebuie sa fie prevazute cu obturatoare.

Materialele electrice care nu corespund acestor cerinte trebuie sa fie protejate prin bariere sau carcase suplimentare.

Protectia prin amplasare īn afara zonei de accesibilitate

4.1.22. Protectia prin "amplasare īn afara zonei de accesibilitate" se aplica numai pentru a īmpiedica atingerea nedorita a partilor active si nu poate fi utilizata decāt pentru:

- conductoarele neizolate ale distributiilor aeriene care fac legatura īntre instalatiile electrice dintre doua cladiri aflate īn aceeasi incinta deservite exclusiv de personal special instruit, respectāndu-se distantele prevazute īn normativul I.7;

- īncaperile pentru producerea, transformarea si distributia energiei electrice, īncaperile pentru echipamente electrice precum si īncaperile asimilate acestora (laboratoare si platforme de īncercare a materialelor electrice) deservite exclusiv de personal special instruit, īn conditiile normativului I.7.

Pe usile acestor īncaperi trebuie instalate indicatoare de avertizare care sa semnalizeze existenta partilor active neizolate sub tensiune si interdictia accesului tuturor persoanelor neautorizate.

NOTĂ: Īn alte cazuri, aceasta protectie se aplica ca protectie partiala (bai, dusuri etc.)

4.1.23. Īn īncaperea bateriilor de acumulatoare cu tensiunea de cel putin 120 V, cu parti active sub tensiune neizolate, pardoseala din jurul bateriei trebuie acoperita cu material izolant, iar bateriile vor fi dispuse astfel īncāt persoanele sa nu poata atinge simultan parti sub tensiune aflate la o diferenta de potential mai mare de 120 V.

C. Protectia īmpotriva atingerilor indirecte

4.1.24. Protectia īmpotriva atingerilor indirecte se realizeaza cu masuri prin care se asigura protectia utilizatorilor īmpotriva pericolelor ce pot sa apara īn urma atingerii unor mase puse accidental sub tensiune ca urmare a unui defect de izolatie.

4.1.25. Protectia īmpotriva atingerilor indirecte poate fi realizata prin:

- masuri de protectie "fara īntreruperea automata a alimentarii"

- masuri de protectie "prin īntreruperea automata a alimentarii".

4.1.26. Masurile de protectie "fara īntreruperea automata a alimentarii" se pot aplica materialelor electrice sau anumitor parti din instalatie si trebuie sa īmpiedice orice atingere simultana dintre o masa si un element conductor aflate la potentiale diferite si consta īn:

- folosirea de materiale electrice de clasa II sau echivalente;

- izolarea suplimentara;

- separarea electrica;

- amplasarea la distanta sau intercalarea de obstacole;

- executarea de legaturi echipotentiale locale, nelegate la pamānt.

4.1.27. Masura de protectie "prin īntreruperea automata a alimentarii" se aplica prin utilizarea unui dispozitiv de protectie care trebuie sa separe automat, īntr-un anumit timp, functie de marimea si durata tensiunii de atingere, alimentarea circuitului sau materialului protejat īmpotriva contactelor indirecte, īn caz de defect.

Masura de protectie "prin īntreruperea automata a alimentarii" necesita coordonarea īntre schemele de legare la pamānt si caracteristicile conductoarelor de protectie si dispozitivele de protectie.

Masuri de protectie "fara īntreruperea alimentarii"
Materiale electrice de clasa II

4.1.28. Se pot considera de clasa II de protectie distributiile realizate cu:

- cabluri nearmate si fara īnvelis metalic;

- conductoare izolate protejate īn tuburi izolante;

- cabluri armate sau cu īnvelis metalic, cu conditia ca armatura sau īnvelisul metalic sa fie izolate la extremitati astfel īncāt sa se evite orice risc de contact īntre acesta si o masa, un element conductor sau o parte activa din punct de vedere electric.

Clasa II de protectie este eficienta numai daca se respecta conditiile de alegere a gradului de protectie īn functie de influentele externe. Atunci cānd aceasta protectie nu este asigurata prin constructie (de ex. masini unelte portabile utilizat īn mediu umed sau exterior), trebuie luata o masura suplimentara de protectie, care consta de regula īn utilizarea unui dispozitiv diferential de īnalta sensibilitate (de cel mult 30 mA).

Izolarea suplimentara

4.1.29. Protectia prin "izolare suplimentara" se foloseste la materialele electrice care au numai o izolatie principala si se realizeaza īn timpul executiei instalatiei electrice care au numai o izolatie principala si se realizeaza īn timpul executiei instalatiei electrice (de exemplu folosind conductoare electrice izolate protejate īn tuburi izolante.

Materialele electrice izolate suplimentar pot fi asimilate cu materialele de clasa II de protectie.

Izolatia suplimentara trebuie sa fie capabila sa suporte solicitarile electrice, mecanice sau termic care pot sa apara īn functionarea normala.

Izolatia suplimentara nu trebui sa fie traversata cu elemente conductoare, iar masele interne ei nu trebuie legate la un conductor de protectie.

Īn cazul īn care izolatia suplimentara se realizeaza dintr-o carcasa metalica, vopseaua si materialele similare nu sunt considerate materiale electroizolante.

Separarea electrica

4.1.30. Masura de protectie prin "separare electrica" se aplica tināndu-se seama de conditiile normativului I.7 si de urmatoarele precizari:

- masura "separare de protectie" nu este destinata aparatelor cu nivel scazut de izolatie;

- la utilizarea masurii "separare de protectie" se recomanda sa se respecte relatia:

U x L

īn care:

U, tensiunea nominala a circuitului (V)

L 500 m, lungimea circuitului secundar.

- īn cazul alimentarii mai multor aparate dintr-o singura sursa de separare, daca nu pot fi respectate conditiile generale din normativul I.7 si circuitul secundar este prea lung, trebuie aplicate conditiile de protectie schemei IT;

- daca masele circuitului de separare pot veni īn contact cu masele altor circuite, pentru acest circuit se aplica conditiile impuse pentru protectia prin "separare electrica", iar celorlalte circuite li se aplica masuri de protectie adaptate pentru aceste mase.

Amplasarea la distanta sau intercalarea de obstacole

4.1.31. Pentru masura de protectie prin "amplasare la distanta sau intercalare de obstacole", prevederile normativului I.7 sunt īndeplinite daca se respecta una din conditiile urmatoare:

- izolatia trebuie sa aiba o rezistenta mecanica suficienta si sa poata suporta o tensiune de īncercare de cel putin 2000 V, iar curentul de fuga trebuie sa fie de cel mult 1 mA, īn conditii normale de functionare;

- peretii si planseele īncaperilor izolante trebuie sa aiba o rezistenta cel putin egala cu:

• 0,5 MW pentru tensiuni nominale ale instalatiei cel mult egale cu 500 V;
• 1 MW, pentru tensiuni nominale ale instalatiei mai mari de 500 V masurate īn toate punctele de masura, conform normativului I.7.

Daca valorile nu sunt respectate īn toate punctele de masura, atunci aceeasi pereti sau aceste pardoseli sunt considerate conductoare electric din punct de vedere al protectiei la soc electric.

Legaturi echipotentiale locale nelegate la pamānt

4.1.32. Masura de protectie prin "legaturi echipotentiale locale nelegate la pamānt" se aplica īn conditiile normativului I.7 cu urmatoarele precizari:

- conductoarele de echipotentializare trebuie sa lege toate masele si toate elementele conductoare simultan accesibile;

- legatura echipotentiala nu trebuie sa fie īn legatura cu pamāntul nici direct nici prin intermediul maselor sau elementelor conductoare;

- trebuie luate masuri pentru asigurarea accesului persoanelor la amplasamentul considerat, fara ca ele sa poata fi supuse unei diferente de potential periculoase (de exemplu īn cazul unei pardoseli conductoare racordata la legaturile echipotentiale dar izolata fata de pamānt).

Masuri de protectie prin "īntreruperea automata a alimentarii"

4.1.33. Masura de protectie prin "īntreruperea automata a alimentarii" trebuie realizata astfel īncāt sa īmpiedice ca, la aparitia unui defect de izolatie, utilizatorul sa fie supus la o tensiune de atingere periculoasa, peste 50V c.a. sau 120V c.c., un interval de timp suficient pentru a provoca efecte patofiziologice periculoase.

Orice defect aparut īntr-un echipament electric si care provoaca circulatia unui curent, trebuie īntrerupt īntr-un interval de timp care sa asigure protectia persoanelor.

4.1.34. La aplicarea masurii prin "īntreruperea automata a alimentarii" trebuie asigurate doua conditii:

a) Realizarea sau existenta unui circuit, denumit "bucla de defect" pentru a permite circulatia curentului de defect. Constructia acestei bucle de defect depinde de schema de legare la pamānt (TN, TT, IT).

Alegerea dispozitivului de īntrerupere automata a alimentarii va respecta conditia:

īn care:

I_REM, curentul de reglaj al declansatoarelor electromagnetice (A);

U_f, tensiunea de faza (cānd neutrul este distribuit);

S_f, sectiunea conductoarelor de faza (mm²);

r, rezistivitatea la temperatura normala de functionare;

unde S_PE, sectiunea conductorului de protectie;

L, lungimea conductorului.

b) Īntreruperea curentului de defect printr-un dispozitiv de protectie corespunzator, īntr-un timp depinzānd de anumiti parametri, cum ar fi tensiunea de atingere la care poate fi supusa fara risc o persoana, probabilitatea de defect si atingere cu partile defecte.

4.1.35. Īn tabelul 4.3. se prezinta timpii maxim admisi ai dispozitivului de protectie īn care o persoana poate fi supusa fara pericol la o anumita tensiune de atingere.

Tabelul 4.3.

Timpii maxim admisi ai dispozitivului de protectie īn functie de tensiunea de stingere

4.1.36. Conditia de la art. 4.1.34 punctul a) impune prevederea de conductoare de protectie care leaga la pamānt masele tuturor echipamentelor electrice alimentate de instalatie, astfel īncāt sa se constituie bucla de defect din figura 4.2 figura 4.3 figura 4.4 figura 4.5 figura 4.6 figura 4.7, īn functie de schemele de legare la pamānt TT, TN, IT aplicate.

Conditia de la art. 4.1.34, punctul b), impune utilizarea unui dispozitiv de īntrerupere automata a alimentarii ale carui caracteristici sunt corespunzatoare schemei de legare la pamānt aplicate: TT, TN, IT.

Legari la pamānt

4.1.37. Masele trebuie sa fie legate la conductoarele de protectie īn conditiile prevazute pentru fiecare schema de legare la pamānt si īn conditiile date īn cap. 2.

Masele simultan accesibile trebuie sa fie legate la acelasi sistem de legare la pamānt, individual, pe grupe sau ansambluri, īn conditiile date pentru conductoarele de protectie.

Legatura echipotentiala principala

4.1.38. Īn fiecare cladire trebuie realizata, īn conditiile normativului I.7, o legatura echipotentiala denumita principala, prin care se leaga īntre ele masele si elemente conductoare.

La legatura echipotentiala principala trebuie racordate īn cladiri: conductoarele principale de protectie, de legare la pamānt, conductele instalatiilor (de apa, gaz) īn apropierea locului de intrare īn cladiri, conducte de īncalzire centrala, tubulatura de ventilare - climatizare (daca exista), elemente metalice ale constructiei (vezi fig. 4.2

Legatura echipotentiala principala are rolul de a evita aparitia, ca urmare a unui defect de origine exterioara a cladirii, unei diferente de potential īntre elementele conductoare din punct de vedere electric din cladire.

Zona protejata de legatura echipotentiala principala cuprinde numai suprafata interioara cladirii atunci cānd priza de pamānt a maselor este legata la centura de pamānt din fundatia cladirii sau cānd este legata la fundatiile armaturii metalice ale cladirii.

Legatura echipotentiala suplimentara

4.1.39. Daca nu pot fi respectate conditiile de protectie de la art. 4.1.37. pentru o instalatie sau o parte din instalatie, atunci trebuie realizata o legatura locala echipotentiala, numita "suplimentara" (vezi fig. 4.3

Aceasta legatura poate fi realizata pentru toata instalatia electrica, numai pentru o parte, un aparat sau un amplasament.

Utilizarea legaturii echipotentiale suplimentare se asociaza cu protectia prin "īntrerupere automata a alimentarii" pentru alte motive decāt cele pentru protectia la soc electric (de exemplu pentru protectia īmpotriva incendiului, pentru protectia termica a echipamentelor etc.) si nu o exclude pe aceasta.

SCHEMA TT

4.1.40. Īn schema TT toate masele materialelor electrice protejate prin acelasi dispozitiv de protectie si toate masele simultan accesibile trebuie interconectate prin conductoare de protectie si legate la aceeasi priza de pamānt (vezi fig. 2.1). Daca sunt montate īn serie mai multe dispozitive de protectie, aceasta prevedere se aplica separat tuturor maselor protejate de acelasi dispozitiv.

Punctul neutru sau, daca acesta nu exista, un conductor de faza al fiecarui transformator sau generator, trebuie legat la pamānt.

4.1.41. Īn schema TT, defectele īntre faza si masa provoaca circulatia unui curent prin bucla de defect conform fig. 4.4. Impendanta constituita prin rezistenta prizei de defect a maselor si a neutrului limiteaza valoarea curentului de defect sub valoarea curentului de scurtcircuit (vezi art. 2.4.).

4.1.42. Īn schema TT, la alegerea caracteristicilor dispozitivelor de protectie īmpotriva atingerilor indirecte, trebuie respectate conditiile de la art. 2.5 si 2.6. La folosirea dispozitivelor diferentiale reziduale, trebuie respectate si conditiile de la art. 4.1.74...4.1.87.

4.1.43. Dispozitivele de protectie la supracurenti nu pot fi folosite īn protectia īmpotriva atingerilor indirecte īn schema TT, decāt daca rezistentele de dispersie ale prizelor de pamānt Rm sunt mici si īndeplinesc conditiile din relatia:

R_A x I_d U

īn care:

R_A, rezistenta de dispersie a prizei de legare la pamānt a maselor (W

I_d, curentul de defect ce asigura functionarea dispozitivului de protectie īn timpul prevazut īn tabelul 4.3., corespunzator valorii de atingere prevazute (A);

U, tensiunea maxima admisa (50V c.a.)

Rezulta:

I_d 12,5 A pentru R_A = 4 W

I_d 50 A pentru R_A = 1 W

4.1.44. Daca conditia de la art. 4.1.43. nu poate fi īndeplinita, trebuie realizata o legatura echipotentiala suplimentara.

4.1.45. Īn schema TT se pot folosi urmatoarele dispozitive de protectie:

- dispozitive de protectie la supracurenti;

- dispozitive de protectie diferentiale.

Dispozitivele automate de protectie la tensiuni de atingere (PATA) se pot folosi īn situatii speciale atunci cānd alte dispozitive de protectie nu pot fi realizate.

SCHEMA TN

4.1.46. Īn schema TN toate masele instalatiei electrice trebuie sa fie legate prin conductoare de protectie la punctul neutru a sursei care trebuie legat la pamānt īn apropierea fiecarui transformator de alimentare sau generator. Daca un punct neutru nu este disponibil, un conductor de faza trebuie legat la pamānt dar niciodata conductorul de faza nu se utilizeaza drept conductor PEN.

Daca exista posibilitati eficiente de legare la pamānt, se recomanda legarea conductorului de protectie īn cāt mai multe puncte la pamānt. Legaturile multiple la pamānt au drept scop asigurarea unui potential cāt mai apropiat de cel al pamāntului, īn caz de defect.

La cladirile īnalte, aceasta legare multipla a conductorului de protectie nu poate fi practic realizata. De aceea ea poate fi īnlocuita cu legaturi echipotentiale care au o functie similara.

4.1.47. Realizarea legarii maselor la punctul neutru depinde de tipul schemei TN. Astfel:

- Īn schema TN-C (fig. 4.5.a), legarea maselor la conductorul PEN trebuie sa fie realizata īn locuri usor accesibile. Aceste legaturi trebuie sa permita o deconectare usoara si efectuarea de masuri de izolatie. Trebuie luate masuri pentru a evita orice rupere a conductorului PEN. Prizele de curente trebuie sa aiba, īn afara contactelor de faza, un contact pentru conductorul neutru si un contact pentru conductorul de protectie (3F+N+P).

- Īn schema TN-S (fig. 4.5.b), conductorul de protectie este legat la punctul neutru al sursei care este legat la pamānt. Īn general, circuitele de receptor sunt realizate īn schema TN-S.

Īn schemele TN-C sau TN-S, cablurile flexibile ale materialelor electrice mobile trebuie sa aiba un conductor de protectie dinstinct de conductorul neutru, acest conductor de protectie fiind legat la contactul de protectie al prizei.

4.1.48. Cele doua scheme, TN-C si TN-S, pot fi utilizate īn aceeasi instalatie, cu conditia ca schema TN-C sa fie utilizata īn amonte de schema TN-S (TN-C-S).

4.1.49. Īn schema TN pot fi utilizate, īn conditiile de la art. 2.10...2.15 dispozitive de protectie īmpotriva supracurentilor si dispozitive de protectie la curent diferential rezidual, cu urmatoarele precizari;

- īn schema TN-C nu se pot utiliza dispozitive de protectie la curent diferential rezidual cu exceptia prevederilor de la art. 4.1.50;

- atunci cānd se utilizeaza un dispozitiv diferential rezidual īn schema TN-C-S, legarea conductorului de protectie la conductorul comun (PEN) trebuie sa se faca īn amonte de dispozitivul de protectie diferential (conductorul PEN nu trebuie utilizat īn aval de dispozitivul de protectie diferential).

4.1.50. Atunci cānd un dispozitiv de protectie diferential este utilizat pentru īntreruperea automata a unui circuit din exteriorul zonei de actiune a legaturii echipotentiale, masele nu trebuie sa fie legate la conductoarele de protectie ale schemei TN dar trebuie sa fie legate la o priza de pamānt avānd o valoare care sa asigure functionarea dispozitivului de protectie diferential īn aceasta situatie, circuitul astfel protejat poate fi considerat īn schema TT si se aplica conditiile de la art. 4.1.40...4.1.45.

SCEMA IT

4.1.51. Īn schema IT cu neutrul alimentarii fata de pamānt (fig. 4.6.a), curentul I_d al primului defect care poate afecta o faza se īnchide prin impedantele de izolare (capacitate si rezistive de izolatie) ale celorlalte doua faze īn raport cu pamāntul.

4.1.52. Īn schema IT cu neutrul alimentarii legat la pamānt prin intermediul unei impedante Z (fig. 4.6.b), intensitatea curentului primului defect este practic limitata de valoarea acestei impedante, capacitatile celorlalte doua faze īn raport cu pamānturi prezentānd o impedanta īn general mai scazuta, daca instalatia nu cuprinde lungimi mari de cabluri sau nu comporta īnvelisuri metalice.

4.1.53. Īn schema IT, la aparitia primului defect de izolatie, curentul de defect este limitat astfel īncāt sa nu apara īn instalatie o tensiune de atingere periculoasa mai mare decāt tensiunea limita conventionala. Īn acest scop trebuie respectata relatia:

R_m x I_d U_L

īn care:

R_m, rezistenta de dispersie a prizei de pamānt a maselor (W

I_d, curentul primului defect (A);

U_L, tensiunea de atingere limita admisa (V).

Aceasta conditie permite evitarea oricarei īntreruperi a alimentarii la aparitia primului defect si continuarea exploatarii instalatiei dar trebuie luate masuri de protectie pentru a se evita periclitarea utilizatorului īn cazul unui al doilea efect.

Pentru mentinerea acestui avantaj, este necesar ca primul defect sa fie rapid detectat si eliminat cu ajutorul controlului permanent al instalatiei (CPI). Īn caz contrar, instalatia se va comporta ca īn schemele TN sau TTsi se va pierde avantajul schemei IT.

4.1.54. Daca primul defect nu este eliminat si daca se produce al doilea defect de izolatie afectānd o alta faza, apare un curent de dublu defect. Acest curent este un curent de scurtcircuit (īntre faze), conform fig. 4.7

4.1.55. Īn schema IT, se pot utiliza urmatoarele dispozitive de protectie si semnalizare:

- CPI - dispozitive de control permanent al izolatiei (la primul defect);

- dispozitive de protectie la curent diferential rezidual (la primul defect);

- dispozitive de protectie la supracurenti (numai la al doilea defect).

Priza de pamānt

4.1.56. Rezistenta prizei de pamānt depinde de forma sa, de dimensiunile si de rezistivitatea terenului īn care este amplasata. Rezistenta prizei de pamānt trebuie sa fie cāt mai scazuta.

4.1.57. La cladirile noi, priza de fundatie se realizeaza odata cu fundatia, de exemplu cu o platbanda de otel cu sectiunea minima 100 mm² si 3 mm grosime, dispusa de preferinta pe conturul fundatiei sau printr-un cablu de otel cu sectiunea minima de 95 mm², īnglobate direct īn betonul fundatiei cladirii, astfel īncāt sa fie īnvelite cu un strat de beton de cel putin 3 cm (fig. 4.2). Legatura dintre acestea si conductorul de protectie se face cu conductoare de legare la pamānt din otel cu sectiunea minima de 50 mm², īnglobate īn constructie la executarea ei si sudate la conductoarele din fundatie.

4.1.58. Armaturile elementelor din beton armat (radiere, stālpi, grinzi plansee) se leaga īntre ele, la o priza de pamānt si la conductoarele de protectie īn puncte cāt mai apropiate de acestea. Se va evita legarea la acest sistem echipotential astfel realizat a armaturilor precomprimate.

La cladirile care au schelet metalic si la care stālpii peretilor exteriori constituie practic prize de pamānt, nu este necesara prevederea unei centuri pentru priza de fundatie. Īn acest caz se verifica continuitatea electrica a acestor prize de pamānt. Ansamblul prizelor de pamānt īn astfel de situatii, este bine sa cuprinda si legatura echipotentiala principala.

4.1.59. Conexiunile īntre elementele din otel si conductoarele din cupru nu trebuie niciodata īnglobate īn beton si trebuie sa fie realizate legaturi īn montaj aparent.

4.1.60. La cladirile noi unde se folosesc īn mod obligatoriu prizele naturale de pamānt (fundatiile si structurile metalice ale constructiilor, conductele de apa īngropate īn pamānt etc.) este necesar sa se verifice, pe faze de executie, continuitatea electrica a acestora.

4.1.61. Īn cazul cladirilor existente, priza de legare la pamānt poate fi construita din:

- platbanda īngropata orizontal;

- placi metalice subtiri, īngropate;

- electrozi verticali.

4.1.62. Conductoarele īngropate orizontal se pot amplasa īn santuri destinate instalatiilor, la o adāncime de cca. 1 m. santurile nu trebuie umplute cu pietris, reziduuri sau materiale analoage, ci de preferinta cu pamānt, capabil sa retina umiditatea. Valoarea rezistentei prizei de pamānt se poate diminua prin cresterea lungimii traseului. Conductorul īnglobat orizontal trebuie sa aiba sectiunea minima de 100 mm² cānd este realizat din otel, 25 mm² cānd este realizat din cupru masiv si 35 mm² pentru cupru funie.

4.1.63. Placile metalice subtiri pot fi rectangulare de 0,5 mm x 1 m sau de 1m x 1 m, īngropate vertical pentru un contact mai bun cu solul al ambelor fete si astfel īncāt centrul placii sa se gaseasca la adāncimea de 1 m.

Placile din cupru trebuie sa aiba grosimea de cel putin 2 mm, cele din otel galvanizat de 4 mm sau 6 mm īn functie de ph-ul terenului, iar cele din otel negalvanizat, 6 mm.

Rezistenta de dispersie a prizei de pamānt de acest tip este aproximativ egala cu:

īn care:

r rezistivitatea terenului (W

l, perimetrul placii (m).

4.1.64. Electrozii verticali trebuie sa patrunda īn pamānt pāna la adāncimea de cel putin 2 m si se confectioneaza din:

- teava de otel galvanizat cu diametrul de cel putin 25 mm;

- profil din otel galvanizat cu latura de minim 60 mm;

- bare de cupru sau otel cuprat cu diametrul de cel putin 15 mm.

4.1.65. Rezistenta de dispersie a prizelor de pamānt īn functie de natura terenului se poate determina conform STAS 12604/5.

Conductoare de protectie si legaturi de echipotentializare

4.1.66. Un conductor de protectie PE poate fi comun pentru mai multe circuite avānd acelasi traseu, daca sectiunea sa a fost dimensionata - conform art. 3.3.16.

Sectiunile conductoarelor de protectie se stabilesc conform art. 3.4.14...3.4.16.

4.1.67. Conductorul de legare la pamānt leaga priza de pamānt la borna de legare la pamānt la care sunt racordate conductorul principal de protectie si conductorul legaturii de echipotentializare (vezi fig. 4.2. si fig. 4.3

Īn cazul īn care racordul la priza de pamānt se face īntre doua metale diferite se utilizeaza racorduri speciale care nu trebuie sa fie īn contact direct cu pamāntul.

4.1.68. Conductoarele de protectie si legaturile echipotentiale (interconexiunile) trebuie sa fie protejate īmpotriva deteriorarilor mecanice si chimice si a solicitarilor electrodinamice.

Ele trebuie sa fie protejate si la trecere prin elementele de constructie.

4.1.69. Conductoarele de protectie si legaturile echipotentiale (interconexiunile) trebuie sa fie vizibile, iar daca sunt īnchise, trebuie sa fie accesibile.

4.1.70. Legaturile conductorului de protectie la conductorul principal de protectie trebuie sa fie realizate individual, astfel īncāt, daca un conductor de protectie urmeaza sa fie separat de conductorul principal, legatura tuturor celorlalte conductoare de protectie la conductorul principal sa nu fie afectata.

4.1.71. Pentru realizarea conductoarelor de protectie pot fi utilizate:

- conductoare izolate īncorporate īn cabluri;

- conductoare izolate pozate īn tuburi, plinte etc.;

- conductoare neizolate care trebuie sa urmeze strict traseul conductoarelor active ale circuitelor respective.

4.1.72. Pot fi utilizate drept conductoare de protectie īnvelisurile distributiilor prefabricate daca īndeplinesc simultan urmatoarele conditii:

a) prezinta pe toata lungimea, tinānd seama si de īmbinari, o conductibilitate echivalenta cu aceea impusa conductorului de protectie;

b) continuitatea lor electrica este astfel realizata īncāt asigura protectia īmpotriva deteriorarilor mecanice, chimice sau electrochimice;

c) permit pe traseul lor si racordarea altor conductoare de protectie.

Fiecare element al īnvelisului trebuie ca la 15 cm de la capat sa fie marcat cu o banda verde/galben sau prin literele PE pentru a semnala ca īnvelisul este folosit īn acest scop. Aceste marcaje trebuie sa ramāna vizibile si dupa montarea elementului de īnvelis.

4.1.73. Pot fi utilizate drept conductoare de protectie sarpanele metalice ale caror elemente conductoare permit asigurarea unor legaturi de echipotentialitate locale si care sunt special recomandate īn instalatiile īn care īn protectia īmpotriva atingerilor indirecte se utilizeaza dispozitive de protectie īmpotriva supracurentilor.

Legarea maselor la sarpantele metalice trebuie sa se faca prin legaturi de echipotentializare realizate cu conductoare neizolate sau cabluri.

Īntreruperea automata a alimentarii prin dispozitive diferentiale reziduale

4.1.74. Protectia īmpotriva atingerilor indirecte cu ajutorul dispozitivului diferential rezidual este asigurata atunci cānd este īndeplinita relatia:

I_Dn x R_m U_L

īn care:

I_Dn, curentul diferential nominal (de functionare) (A);

R_m, rezistenta de dispersie la pamānt a maselor legate la pamānt (W

U_L, tensiunea de atingere maxima admisa (V) care poate fi:

• 50 V c.a. īn cazul general;
• 25 V c.a. pentru santiere si ferme agrozootehnice

4.1.75. Curentul diferential nominal (de functionare) I_Dn trebuie sa aiba o valoare apropiata de valoarea curentului diferential rezidual I_D. Curentul diferential rezidual I_D depinde de valoarea rezistentei de dispersie la pamānt a maselor legate la pamānt R_m, conform tabelului 4.4.

Tabelul 4.4.

Alegerea dispozitivelor diferentiale īn functie de valoarea rezistentei de dispersie la pamānt a maselor

4.1.76. Īn cazul īn care nu este posibil sa se realizeze o rezistenta R_m mai mica de 500 W pentru U_L = 50V c.a. si 250 W pentru U_L = 25V c.a., se recomanda sa se utilizeze un dispozitiv diferential de īnalta sensibilitate (I_D = 6, 10, 30mA valori uzuale). Se pot utiliza si dispozitive pentru care I_D este 12 sau 16 mA.

4.1.77. La montaj, circuitul magnetic al dispozitivului diferential trebuie sa cuprinda toate conductoarele active ale circuitului protejat, inclusiv neutrul. Conductorul de protectie PE al circuitului trebuie sa ramāna īn exteriorul circuitului magnetic (fig. 4.8

4.1.78. Daca instalatiile electrice alimenteaza echipamente care au curenti de fuga permanenti, incompatibili cu utilizarea dispozitivelor diferentiale, atunci se foloseste o alta masura de protectie (de ex. separarea de protectie).

4.1.79. Aparatul general de comanda si protectie al unei instalatii electrice alimentare din reteaua publica de joasa tensiune, adica disjunctorul de bransament, poate sa nu aiba si functie diferentiala.

4.1.80. Disjunctorul de bransament cu functie diferentiala poate fi utilizat īn cazul protectiei la atingeri indirecte pentru valori ale rezistentei R_m conform tabelului 4.4. Īn cazul unui defect de izolatie, īntreaga instalatie electrica este scoasa de sub tensiune de catre disjunctorul de bransament. Pentru a se evita aceasta situatie trebuie instalate dispozitive diferentiale la plecarea fiecarui circuit sau grupuri de circuite; conform schemelor de selectivitate din fig. 4.9. si fig. 4.10

4.1.81. Īn cazul utilizarii dispozitivelor diferentiale de protectie, selectivitatea poate fi realizata pe orizontala (fig. 4.10) sau pe verticala (īn cascada - fig. 4.11

4.1.82 Selectivitatea orizontala poate asigura protectia unui singur circuit sau a unui grup de circuite si īn acest caz trebuie sa fie de medie sau īnalta sensibilitate.

4.1.83. Selectivitatea verticala (īn cascada) poate fi realizata fie īn doua trepte (fig. 4.11.a) fie īn trei trepte (fig. 4.11.b

4.1.84. Disjunctorul de bransament de tip S (selectiv) permite asigurarea selectivitatii verticale īn doua sau trei trepte prin utilizarea dispozitivelor diferentiale de 100 mA sau 30 mA amplasate īn aval de acesta.

4.1.85. Īn instalatiile electrice mari, cu numar mare de nivele de distributie, se pot combina cele doua sisteme de selectivitate (orizontala si verticala). Īn acest caz, īn tabloul general de distributie se monteaza un disjunctor general fara functie diferentiala (fig. 4.10

4.1.86. Īn instalatia electrica protejata cu dispozitive diferentiale de īnalta sensibilitate, masele trebuie legate la pamānt.

4.1.87. Dispozitivele diferentiale de īnalta sensibilitate se utilizeaza pentru protectia:

a) circuitelor de priza:

- cu curenti nominali mai mici sau egali cu 32 A, indiferent de locul de amplasare;

- din īncaperile de clasa AD4 (U3);

- din instalatiile electrice provizorii (de exemplu, īn instalatii de santier) indiferent de curentul nominal;

- din sali de baie, dusuri si piscine (numai īn volumul 3);

- pentru īncalzirea electrica prin pardoseala sau plafon;

b) instalatiilor electrice utilizate īn conditii grele.

4.2. Protectia circuitelor electrice

Protectia īmpotriva supracurentilor

4.2.1. Conductoarele electrice trebuie protejate īmpotriva supracurentilor prin unul sau mai multe dispozitive de protectie automata.

Aceasta protectie poate fi:

- īmpotriva curentilor de suprasarcina si/sau

- īmpotriva curentilor de scurtcircuit.

Protectia la suprasarcina

4.2.3. Dispozitivele de protectie la suprasarcina, pentru a asigura protectia unei distributii, trebuie sa īndeplineasca urmatoarele conditii generale (vezi fig. 4.12

I_C I_N I_adm

I₂ 1,45I_adm

īn care:

I_C, curentul de calcul al distributiei;

I_N, curentul nominal al dispozitivului de protectie;

I_adm, curentul admisibil īn conductorul distributiei;

I₂, curentul conventional (curent care asigura efectiv declansarea dispozitivului de protectie stabilit īn norme sau īn documentatia de referinta a produsului).

Caracteristicile de referinta ale distributiei electrice (circuit, coloana)

4.2.4. Īn cazul īn care protectia la suprasarcina este asigurata cu sigurante fuzibile, atunci acestea trebuie sa respecte urmatoarele doua conditii:

vI_F I_C

I₂ 1,45I_adm sau

unde:

īn care:

K₂, este raportul dintre curentul I₂, asigurānd efectiv functionarea dispozitivului de protectie si curentul sau nominal I_N (īn acest caz, I_F).

Valoarea raportului K₂ variaza īn functie de natura dispozitivului de protectie, conform tabelului 4.5.

Tabelul 4.5.

Valorile coeficientilor K₂ si K₃ īn functie de tipul dispozitivului de protectie

NOTA:

1. Pentru sigurante fuzibile la care K₂ este cuprins īntre 1,6 si 1,9 rezulta:

- conditia I₂ 1,45I_adm este mai severa decāt I_F I_adm

Pentru īntreruptoare automate, rezulta:

- conditia I_N I_adm este mai severa decāt I₂ 1,45I_adm

2. Īn practica, pentru īntreruptoarele automate, rezulta urmatoarele conditii:

I_C I_N I_adm

Protectia la scurtcircuit

4.2.5. Dispozitivele de protectie la scurtcircuit trebuie sa īndeplineasca conditiile normativului I.7 privind capacitatea de rupere si timpul de rupere.

4.2.6. Pentru scurtcircuite a caror durata este de maxim 5 secunde, timpul īn care conductorul atinge temperatura limita admisa la scurtcircuit se determina cu relatia:

īn care:

t, timpul (s);

S, sectiunea conductorului (mm²)

I, curentul de scurtcircuit exprimat ca valoare eficace (A);

K, o constanta avānd valorile conform tabelului 4.6.

Tabelul 4.6.

Valorile constantei K īn functie de materialul conductorului si izolatiei acestuia

* Valori ale coeficientului K neprecizate īn normativul I.7

4.2.7. Pentru conductoare neizolate, temperaturile limita admise la scurtcircuit trebuie alese tināndu-se seama de caracteristicile mecanice ale conductoarelor si de natura materialelor izolante īnvecinate.

4.2.8. Īn cazuri speciale se impune reducerea temperaturii limita admisa īn functie de caracteristicile mecanice ale conductoarelor sau cablurilor (de exemplu si de natura materialelor izolante īnvecinate).

4.2.8. Īn cazuri speciale se impune reducerea temperaturii limita admisa īn functie de caracteristicile mecanice ale conductoarelor sau cablurilor (de exemplu pentru cabluri autoportante).

4.2.9. Īn tabelul 4.7. se dau, pentru exemplificare, caracteristicile dispozitivelor de protectie pentru circuitele electrice din domeniul casnic.

Tabelul 4.7.

Caracteristicile dispozitivelor de protectie pentru circuitele electrice din locuinte

Protectia īmpotriva supratensiunilor

4.2.10. Supratensiunile la care pot fi supuse instalatiile electrice pot fi generate de:

- un defect de izolatie al instalatiilor de J.T. fata de instalatiile de īnalta tensiune;

- descarcari atmosferice;

- manevrarea echipamentelor electrice;

- fenomene de rezonanta;

- īntreruperea neutrului (N) īn reteaua de J.T.

4.2.11. Aparatele de protectie la supratensiuni sunt de urmatoarele tipuri:

- tip A, pentru linii electrice aeriene (LEA);

- tip B, pentru cladiri cu bransament aerian sau subteran prevazute cu IPT;

- tip C, pentru cladiri cu bransament subteran sau aerian prevazute sau nu cu IPT;

- tip D, pentru protectia receptorului final.

4.2.12. Protectia instalatiilor electrice la supratensiuni de origine atmosferica se face cu dispozitive de protectie la supratensiuni de tip B pentru tensiuni cuprinse īntre 0,4...4kV (0,5...2,5kV) pentru un curent maxim de descarcare de 30...140 (5) kA pentru timp de descarcare 8/20ms.

Aceste dispozitive se monteaza īn tabloul electric general, dupa sigurante si īnaintea aparatelor de masura si īnregistrare si au īn componenta eclatoare, separatoare termice si varistoare cu oxid metalic.

Echiparea instalatiei electrice cu astfel de aparate este necesara numai īn cazul īn care constructia este prevazuta cu instalatie de protectie īmpotriva trasnetelor sau este alimentata prin racord aerian la reteaua de joasa tensiune.

4.2.13. Protectia instalatiei electrice la supratensiuni accidentale generate de comutatie pe sarcini inductive sau capacitive (actionari ale echipamentelor electrice) se face cu aparate de protectie la supratensiuni de comutatie de tip C pentru retele de 75 - 500V īn reteaua de alimentare de joasa tensiune.

Echiparea cu aparate de acest tip este necesara atāt īn cazul constructiilor echipate cu instalatie de protectie īmpotriva trasnetelor, cāt si īn cazul celor neechipate, indiferent de modul de racordare (aerian sau subteran) la reteaua de joasa tensiune.

Aceste aparate pot contine protectie dinamica, protectie termica, varistor cu oxid metalic si eclator cu descarcare īn gaz si se monteaza īn tabloul principal sau secundar.

4.2.14. Aparatele de protectie la supratensiuni de tip B si C care nu sunt prevazute cu cartuse intersanjabile, trebuie separate īn tabloul electric printr-un separator legat īn paralel, care sa permita īnlocuirea aparatului defect si realimentarea instalatiei generale.

4.2.15. Protectia individuala a receptoarelor (protectie finala) la supratensiuni induse si remanente se face cu aparate de protectie la supratensiuni de tip D pentru retele de 230 V. Pentru aparate de laborator, echipamente electrice si tehnica de calcul, aparatele de protectie sunt echipate cu control termic de functionare pentru echilibrarea de potential īntre cablurile de antena si alimentare electrica si cu filtre antiparazite de banda larga.

Aceste aparate se monteaza īn prize cu contact de protectie.

4.2.16. Toate aparatele de protectie la supratensiuni asigura o protectie eficienta numai daca rezistenta de dispersie a prizei de pamānt a instalatiei electrice este corespunzatoare (R W pentru priza comuna cu priza IPT, R W pentru priza de pamānt separata naturala sau R = 1 W pentru priza de pamānt artificiala).

Protectie īmpotriva tensiunilor minime

4.2.17. Protectia īmpotriva tensiunilor minime se aplica īn special instalatiilor electrice care sunt dotate cu motoare concepute sa porneasca automat dupa oprirea provocata de o tensiune scazuta sub o anumita valoare.

4.2.18. Dispozitivele de protectie la tensiuni scazute sunt necesare īn instalatiile electrice ale cladirilor prevazute cu echipamente de siguranta sau cu alimentare de rezerva. Aceste dispozitive trebuie sa asigure punerea īn functiune a surselor de siguranta sau de īnlocuire si alimentarea echipamentelor corespunzatoare atunci cānd tensiunea este inferioara limitei de functionare normala a aparatelor.

[top]

5. MATERIALE ELECTRICE

5.1. Prevederile acestui capitol se aplica:

- materialelor pentru distributii: cabluri, conductoare, tuburi de protectie etc.;

- aparatajelor si aparatelor electrice: prize, īntreruptoare, dispozitive de protectie, aparate de masura etc.;

- receptoarele electrice: corpuri de iluminat, motoare etc.

5.2. Materialele electrice noi trebuie sa fie agrementate tehnic conform legii si sa aiba certificarea de conformitate a calitatii. Aceste materiale, aparate si receptoare trebuie sa fie īnsotite de certificate de calitate.

5.3. Pentru a asigura securitatea persoanelor si a bunurilor materialelor electrice trebuie sa-si pastreze īn timp calitatile si caracteristicile tehnice sub actiunea influentelor externe din īncaperile sau amplasamentele īn care ele au fost instalate.

5.4. Gradele de protectie impuse pentru materialele electrice pot fi asigurate prin:

- carcasa proprie;

- carcasa comuna a mai multor aparate (dulapuri, tablouri, cofrete);

- instalare (amplasare la distanta, izolare suplimentara).

Īn anexele 2, 3 si 4 sunt definite gradele de protectie Ip la corpuri straine, apa si protectia la soc mecanic.

5.5. Īn functie de clasele de protectie la socuri electrice, materialele electrice se clasifica conform tabelului 5.1.

Tabelul 5.1.

Clase de protectie si simboluri pentru materialele electrice

* Simbolul pentru corpuri de iluminat cu surse incandescente.

U, tensiunea de alimentare (V)

Distributii

5.6. Modurile īn care pot fi pozate conductoarele si cablurile electrice sunt prezentate īn tabelul 5.2.

Tabelul 5.2.

Moduri principale de pozare a cablurilor si conductoarelor izolate

*) Cu conditia ca profilele sa aiba pereti plini si sa fie prevazute cu un capac ce poate fi demontat numai cu ajutorul unei scule.

**) Numai pe portiuni scurte pentru un racord la utilaje, treceri prin pereti, plansee etc.

5.7. Conductele electrice trebuie protejate mecanic pe toata lungimea lor, fara discontinuitati.

5.8. Atunci cānd tuburile de protectie sunt montate īnglobat īn elementele de constructie, accesoriile de īmbinare ale acestora trebuie sa asigure etanseitate īn timpul prizei cimentului.

5.9. Stabilirea traseului tuburilor de protectie trebuie sa se faca astfel īncāt sa nu fie posibila acumularea apei de condensatie īn nici un punct al acestuia.

5.10. Tuburile de protectie trebuie pozate astfel īncāt sa nu fie posibila patrunderea apei.

5.11. Tragerea conductelor electrice īn tuburile de protectie, īn plinte sau īn profile se face numai dupa montarea lor si a accesoriilor acestora.

5.12. Pentru a īndeplini conditiile de instalare a conductelor electrice si pentru a īndeplini conditia de limitare a temperaturii de functionare normala, sectiunea totala a acestora (conducte izolate) trebuie sa fie cel mult egala cu 1/3 din sectiunea interioara a tubului de protectie sau a profilelor. Īn cazul tragerii unui singur cablu īn tub, raportul dintre diametrul interior al tubului si diametrul exterior al cablului trebuie sa fie de cel putin 1,5.

5.13. Atunci cānd se utilizeaza tuburi de protectie metalice, acestea trebuie legate la pamānt. Tuburile metalice nu trebuie utilizate drept conductoare de legare la pamānt sau drept conductoare de protectie.

Atunci cānd se utilizeaza tuburi de protectie metalice din materiale feromagnetice, toate conductoarele aceluiasi circuit electric, inclusiv conductorul de protectie trebuie instalate īn acelasi tub. Face exceptie conductorul PE fara izolatie care trebuie instalat separat.

5.14. Tuburile de protectie pozate īn canale tehnice si īmbinarile lor trebuie sa fie etanse. Tuburile de protectie metalice trebuie montate astfel īncāt sa se asigure evacuarea apei de condensatie.

5.15. Pozarea tuburilor de protectie ale instalatiei electrice īn slituri practicate īn plansee este interzisa. Tuburile de protectie pot fi īnglobate īn plansee la turnarea acestora sau pot fi montate peste placa si īnglobate īn sapa de egalizare.

5.16. Capacele dozelor derivate trebuie sa ramāna accesibile si demontabile dupa īncastrarea īn elementul de constructie.

5.17. Golurile pentru traseele electrice din constructie trebuie sa permita trecerea libera a tuburilor de protectie.

5.18. Tuburile de protectie care se monteaza īn golurile constructiei trebuie sa fie etanse īn situatiile īn care este cazul.

5.19. Atunci cānd plafoanele false sunt formate din panouri demontabile, distributiile electrice trebuie sa fie fixate independent de aceste panouri (vezi fig. 5.1

5.20. Plintele sau profilele trebuie alese si pozate astfel īncāt sa nu dauneze conductoarelor electrice. Ele trebuie suporte, fara a crea pericole, influentele externe la care sunt supuse.

5.21. Īn plinte sau profile cu capac demontabil cu ajutorul unei scule, sunt admise conexiuni realizate conform paragrafului "Conexiuni" din prezentul ghid.

5.22. Plintele sau profilele ale caror capace sunt demontabile fara ajutorul unei scule sau au pereti perforati, pot fi utilizate numai īn īncaperi pentru echipamente electrice.

5.23. De preferinta, īn plinte sau profile, conductoarele electrice se pozeaza īntr-un singur strat.

5.24. Un tub sau un compartiment al unei plinte, poate sa contina conductoare izolate apartinānd unor circuite diferite alimentate la aceeasi tensiune nominala.

Daca conductoarele izolate care trec prin acelasi tub sau compartiment al unei plinte apartinānd unor circuite diferite, alimenteaza acelasi aparat sau echipament, atunci fiecare circuit trebuie protejat separat īmpotriva supracurentilor.

5.25. Nu se admite utilizarea aceluiasi conductor neutru (N) pentru mai multe circuite individuale.

5.26. Īn cazul distributiilor prefabricate de tip industrial, producatorul trebuie sa precizeze urmatoarele valori pentru calculul impedantelor buclelor de defect necesare verificarii conditiilor de protectie īmpotriva atingerilor indirecte:

- R_c - rezistenta fiecaruia dintre conductoarele active la temperatura de 20 C;

- R_r - rezistenta fiecarui conductor activ atunci cānd echilibrul termic este atins;

- X - impedanta medie pe metru de lungime a conductoarelor active, īn regim trifazat echilibrat, pentru curentul si frecventa nominala;

- R_PE - rezistenta ohmica pe metru de lungime a conductorului de protectie;

- Z_b - impedanta pe metru de lungime a buclei de defect avānd configuratia cea mai defavorabila;

- pentru conductoarele active, buclele faza - faza si faza - neutru;

- bucla faza - conductorul de protectie.

5.27. Distributiile prefabricate trebuie sa aiba gradul de protectie corespunzator īncaperii sau amplasamentului īn care se instaleaza, conform normativului I.7.

5.28. Nu este permisa utilizarea distributiilor prefabricate īn bai sau īn īncaperi cu dusuri.

5.29. Amplasarea elementelor si accesoriilor (elemente de īmbinare, de schimbare a directiei, de ramificatie etc.) precum si fixarea lor, trebuie sa se faca conform indicatiilor date de producator.

5.30. Aparatele si accesoriile integrate īn distributiile prefabricate destinate sa alimenteze conductoare externe (de exemplu prize, blocuri de jonctiuni) trebuie sa fie corespunzatoare normelor produs).

5.31. Instalatiile electrice īn distributii prefabricate trebuie sa aiba curentul nominal si caderea de tensiune corespunzatoare cel putin puterii transportate īn functionare normala.

Distributii īn cabluri

5.32. Cablurile rigide pot fi montate aparent:

- fixate pe elemente de constructie cu ajutorul colierelor de prindere sau alte mijloace de fixare;

- pozate pe poduri de cabluri sau suporturi similare.

5.33. Pot fi utilizate cabluri flexibile, dar numai pe distante scurte, pentru alimentarea receptoarelor fixe care nu necesita racordare prin priza si pentru cazurile īn care trebuie evitata o conexiune suplimentara.

5.34. Cablurile pot fi pozate īn golurile constructiei daca se respecta urmatoarele doua conditii simultan:

- dimensiunea transversala a golului este de cel putin 20 mm pe toata lungimea acestuia;

- sectiunea manunchiului de cabluri este de cel mult egala cu 1/8 din sectiunea golului.

La trecerea cablurilor prin pereti si plansee antifoc sau rezistente la foc se vor lua masuri corespunzatoare de etansare a golurilor din jurul acestora cu alcatuiri rezistente la foc, potrivit prevederilor normativului P118 si ale normativului PE 107.

Nu se admite montarea cablurilor care alimenteaza receptoare vitale direct pe elementele combustibile (clasele C3-CA2c si C4-CA2d).

5.35. De regula, un cablu sau o distributie prefabricata contine numai conductoarele aceluiasi circuit. Exceptie fac circuitele destinate pentru un ansamblu de instalatii de comanda - control si telemecanica.

Conexiuni

5.36. Conexiunile trebuie efectuate astfel īncāt sa fie sigure si durabile si sa permita verificarea contactelor.

5.37. Conexiunile trebuie sa fie:

- realizate cu dispozitive corespunzatoare naturii si sectiunii conductoarelor;

- accesibile pentru a se putea verifica eventuala crestere anormala a temperaturii (cu exceptia conexiunilor cablurilor subterane);

- protejate īmpotriva atingerilor indirecte si sa prezinte un grad de protectie de min. IP 2X.

5.38. Conexiunile sunt admise īn doze al caror capac se fixeaza prin clipsare sau cu suruburi, īn tablouri, īn plinte sau profile prefabricate.

5.39. Conexiunile trebuie sa permita eventuala īnlocuire a conductorului sau modificarea conexiunilor īn cazul schimbarilor schemei.

5.40. Conexiunile trebuie realizate astfel īncāt sa nu fie posibila desfacerea legaturilor īn timpul functionarii datorita īncalzirii, variatiilor de sarcina sau vibratiilor.

5.41. Conexiunile nu trebuie sa fie supuse la nici un efort de tractiune, cu exceptia acelora care sunt executate tināndu-se seama de acest efort.

5.42. Nu sunt admise conexiuni īn traversarile elementelor de constructie.

5.43. Nu se admit conexiuni īn tuburile de protectie si īn accesoriile acestora (coturi, ramificatii, curbe).

5.44. Se admite ca legatura armaturii constructiei la pamānt sa nu fie accesibila cu conditia ca aceasta sa fie realizata printr-un procedeu sigur si durabil.

5.45. Nu se admit conexiuni īn plafoane false nedemontabile, decāt daca ele sunt fixate pe un aparat sau receptor electric. Ele trebuie sa ramāna accesibile pentru o eventuala demontare (de exemplu a unui corp de iluminat pentru a-l curata).

5.46. Dozele si cutiile de derivatie trebuie sa asigure un spatiu suficient conductoarelor si bornelor de conexiuni si accesul fara riscuri la acestea.

5.47. Bornele de conexiuni ale circuitelor de siguranta nu trebuie sa fie amplasate īn aceeasi doza cu acelea ale altor circuite.

Aparate si receptoare electrice

5.48. Aparatele si receptoarele electrice trebuie sa aiba gradul de protectie corespunzator influentelor externe ale mediului īn care urmeaza sa functioneze, conform normativului I.7.

5.49. Majoritatea aparatelor si echipamentelor electrice sunt concepute sa functioneze normal la o temperatura ambianta cuprinsa īn intervalul +5 C...+140 C.

5.50. Īn situatii speciale, receptoarele pot fi:

- de clasa III, alimentate la TFJS sau TFJP printr-un transformator de separare;

- de clasa II, alimentate printr-un transformator de separare de clasa II.

Aparate de separare

5.51. Toate circuitele trebuie sa poata fi separate de orice sursa de energie prin scoaterea de sub tensiune a conductoarelor active (inclusiv conductorul neutru) īn scopul executarii lucrarilor de īntretinere sau reparatie.

5.52. Pentru tensiuni mai mari de 500 V separarea se realizeaza cu un aparat prevazut cu un dispozitiv de blocare pe pozitia deschis.

5.53. Separatoarele nu au putere de rupere fiind caracterizate prin tensiune nominala, curent nominal (curentul care le strabate permanent) si numar de poli. Ele realizeaza separarea vizibila a circuitelor īn gol.

5.54. Pentru circuitele monofazate, realizarea separarii se poate face cu dispozitive de separare daca acestea sunt bipolare.

5.55. Īn circuitele trifazate fara neutru, separarea se realizeaza cu un disjunctor tripolar sau un īntreruptor tripolar care asigura īntreruperea simultana a conductoarelor active.

Īn circuitele trifazate cu conductor neutru, separarea se face cu disjunctor tetrapolar sau cu disjunctor tetrapolar care asigura īntreruperea simultana a conductoarelor active si conductorului neutru.

Īn schema TN-C conductorul PEN nu trebuie sa fie īntrerupt. Īn acest caz aparatele de separare sunt tripolare.

5.56. Īn cazul īn care īn circuitele trifazate se utilizeaza dispozitive de separare unipolare pentru fiecare conductor de faza, atunci acestea trebuie grupate si etichetate distinct pentru identificarea corecta fata de alte dispozitive similare.

Aparataje (īntreruptoare, comutatoare, prize)

5.57. Īntreruptoarele si comutatoarele sunt aparate de comanda si sunt caracterizate prin curentul nominal, prin curentii pe care īi post stabili (putere de īnchidere) si īntrerupe, tensiunea nominala si numarul de poli. Acestea pot fi:

- īntreruptoare, comutatoare, butoane pentru utilizare curenta;

- īntreruptoare, comutatoare, butoane utilizare industriala.

5.58. Īntreruptoarele circuitelor de lumina trebuie sa aiba cel putin curentul nominal al acestora, dar nu mai mic de 10 A pentru circuitele cu lampi fluorescente, conform normativului I.7.

5.59. Īntreruptoarele si comutatoarele pentru circuitele de iluminat si prizele pot fi instalate:

- īngropate sub tencuiala;

- aparente;

- montate īn plinta sau profil.

Se recomanda sa se lase la conductoare o lungime de rezerva pentru conexiuni la aparataje astfel īncāt montarea si demontarea acestora sa se poata efectua usor.

5.60. Toate prizele de 10/16 A trebuie sa fie cu contact de protectie si, daca este posibil, sa fie prevazute cu obturatoare.

Se recomanda ca circuitele care alimenteaza aceste prize sa fie protejate cu dispozitive de protectie diferentiale de īnalta sensibilitate (I_Dn 30 mA).

Aparate de actionare, de protectie si de masura

5.61. Alegerea īntreruptorului manual se face respectāndu-se relatia de mai jos care tine seama de faptul ca la aceste aparate curentul de rupere I_r este mai mic decāt curentul lui nominal (vezi tabelul 5.2.).

I_r I_c

īn care:

I_r, curentul de rupere al īntreruptorului (A);

I_c, curentul de calcul al circuitului (coloanei) (A);

Tabelul 5.2.

Curentii de rupere la īntreruptoarele manuale

5.62. Alegerea contactoarelor se face respectāndu-se conditia:

I_NC I_C [A]

īn care: I_NC, curentul nominal al contactorului care este mult mai mic decāt curentul de rupere I_r (I_r = (8...10)I_NC) [A].

Pentru motoarele mici, daca conditiile de pornire o permit, se pot prevedea contactoare asociate cu relee termice.

Contactoarele se utilizeaza numai īn asociatie cu sigurante astfel īncāt conditia de stabilitatea termica si dinamica sa corespunda locului de instalare.

5.63. Se recomanda ca aparatele de protectie īmpotriva supracurentilor cāt si cele pentru protectia īmpotriva atingerilor indirecte sa fie grupate īn tablourile electrice.

5.64. Caracteristicile dispozitivelor de protectie sunt alese astfel īncāt, īn caz de defect, sa nu fie eliminat decāt circuitul afectat de acest defect.

5.65. Selectivitatea dispozitivelor de protectie presupune compararea caracteristicilor de functionare ale acestora. Pentru fuzibile, selectivitatea este asigurata atunci cānd curentul nominal al fuzibilului din amonte este cel putin egal cu 2 ori curentul nominal al fuzibilului din aval.

5.66. Selectivitatea īntre doua dispozitive de protectie diferentiale se asigura atunci cānd curentul diferential nominal al dispozitivului din amonte este mai mare de cel putin 2 ori decāt curentul diferential nominal al dispozitivului din aval si/sau atunci cānd dispozitivul din amonte are o īntārziere constanta superioara timpului de functionare al dispozitivului din aval.

5.67. Sigurantele fuzibile, īn functie de caracteristicile lor de functionare, pot fi utilizate pentru:

- protectia la suprasarcina a conductoarelor circuitelor de iluminat;

- protectia la scurtcircuit a conductoarelor de forta (protectia la suprasarcina putānd fi asigurata prin relee termice) si a coloanelor tablourilor electrice;

- deconectarea circuitelor si coloanelor electrice atunci cānd acestea nu sunt prevazute cu aparate de comutare.

Alegerea sigurantelor se va face pe baza conditiilor din cap. 3 si 4.

5.68. Alegerea īntreruptorului automat se face respectānd conditia prezentata pentru contactoare. Fata de contactoare, īntreruptoarele permit un numar mult mai mic de actionari, pot rupe curenti foarte mari, de ordinul kiloamperilor si au pozitiile "īnchis" si "deschis" usor vizibile si de identificat.

Pot fi echipate si cu echipamente diferentiale (cu DI = 100 - 300 - 500mA sau 1 A).

5.69. Īntreruptorul general de pe tablourile generale, īn caz de urgenta trebuie sa poata scoate de sub tensiune, printr-o singura manevra, toate conductoarele active. Acest aparat trebuie sa aiba dispozitivul de actionare amplasat īn exteriorul tabloului electric.

5.70. Disjunctoarele se aleg respectānd urmatoarea conditie:

I_ND I_c

īn care: I_ND, curentul nominal al disjunctorului (A).

Disjunctoarele sunt prevazute cu echipamente pentru protectia la suprasarcina, pentru protectia la scurtcircuit, cu reglaj fin sau īn trepte si optional si cu echipament diferential.

La alegerea disjunctorului se are īn vedere ca alegerea si reglajul echipamentelor de protectie se face:

- pentru relee termice si electromagnetice, conform art. 5.71 si 5.72.;

- pentru protectia diferentiala, valoarea curentului nominal al echipamentului diferential se stabileste pe considerente de selectivitate dorita astfel:

• pentru selectivitate pe orizontala (vezi cap. 4) nu sunt impuse conditii, echipamentele diferentiale functionānd īn paralel;
• pentru selectivitatea pe verticala se impune ca valoarea curentului nominal al echipamentului diferential din amonte sa fie cel putin dublu fata de valoarea cea mai mare a echipamentului din aval.

5.71. Alegerea si reglarea releelor termice se face tināndu-se seama de relatia:

vI_reglare I_c [A]

Releul termic se foloseste pentru protectia la suprasarcina a conductoarelor circuitelor (coloanelor):

- īn serie cu un contactor si sigurante;

- īn serie cu un īntreruptor automat.

Pentru protectia la scurtcircuit a releelor termice īn cazul asocierii cu sigurante trebuie asigurata o coordonare a caracteristicilor lor cu acelea ale sigurantelor fuzibile (vezi tabelul 5.3.)

Tabelul 5.3.

Coordonarea īntre curentul maxim al fuzibilului si curentul de serviciu al RT

*** Numai īntreruptor automat

5.72. Alegerea si reglarea releelor electromagnetice din constructia disjunctoarelor se face respectāndu-se urmatoarele relatii:

I_REM 1,2I_p, pentru circuite;

I_REM 1,2I_cmax, pentru coloane;

I_REM 1,2I_adm, pentru relee EM cu activare temporizata;

īn care: I_REM, curentul de reglare al REM (A).

5.73. Se recomanda utilizarea unui dispozitiv specializat īn detectarea lipsei unei faze pentru protectia motoarelor trifazate. Acest dispozitiv asigura scoaterea de sub tensiune a motorului īn cazul īntreruperii unei faze.

Aparate de masura

5.74. Voltmetrele se prevad īn scopul masurarii tensiunilor de faza si de linie. Ele se conecteaza la intrarea īn tabloul electric prin intermediul unui comutator voltmetric (cheie voltmetrica) care permite utilizarea unui singur voltmetru pentru masurari.

Domeniul de masura al voltmetrului se alege astfel īncāt:

U_V = 1,1U_N [V]

īn care:

U_V, valoarea maxima a tensiunii pe care o poate masura voltmetrul (V);

U_N, tensiunea nominala a circuitului sau coloanei (V).

5.75. Ampermetrele se prevad pentru masurarea curentului pe circuitele de alimentare. La tablourile de lumina se instaleaza de obicei pe fiecare faza cāte un ampermetru pentru a se putea face echilibrarea īn timp a īncarcarii fazelor.

Ampermetrul īn general nu se instaleaza direct ci prin intermediul unui reductor de curent.

Domeniul de masura al ampermetrului se stabileste astfel:

I_A 1,3I_C [A]

īn care:

I_A, valoarea maxima a curentului pe care o poate masura ampermetrul; daca se foloseste un reductor de curent, se pot utiliza ampermetre de 5A (sau mai rar de 1A) instalate pe secundarul transformatorului de curent, curentul de masurat trecānd prin primarul acestuia;

Ic, curentul de calcul al circuitului electric (A).

5.76. Wattmetrele se instaleaza conform instructiunilor producatorilor, ele putānd avea rezistente aditionale pentru extinderea domeniului de masura a tensiunii si sunturi sau transformatoare de curent, pentru extinderea domeniului de masura a curentului.

Īn general ele se aleg astfel īncāt sa fie respectata relatia:

P_NW 1,3P_C [kW]

īn care:

P_NW, puterea maxima care se poate masura cu wattmetrul (kW);

P_C, puterea de calcul a circuitului respectiv (kW).

5.77. Contoarele de energie activa sau reactiva se aleg īn functie de conditiile de masurare, putānd fi conectate direct sau prin transformatoare de curent si de tensiune.

Daca exista tarife diferentiale la energia electrica, se instaleaza contoare cu dublu tarif, echipate cu ceas de comutare.

top

6. VERIFICĂRI

6.1. Toate instalatiile electrice trebuie verificate pentru a se asigura o buna functionare si pentru a preveni aparitia unor accidente sau incendii.

Verificarile se fac:

- īnaintea punerii īn functiune a instalatiilor electrice, pentru lucrarile noi;

- dupa modificari, reparatii capitale, modernizari, extinderi ale instalatiilor, īn conformitate cu reglementarile de exploatare si instructiunile īntocmite de proiectant si de producatorii de echipamente, aparate, receptoare si materiale electrice;

- īn exploatare, la intervale regulate de timp (periodic).

Verificarea periodica se efectueaza de catre personal calificat care poseda cunostinte aprofundate de protectia muncii si īn domeniul prevenirii riscurilor de soc electric.

6.2. Alimentarea cu energie electrica a consumatorilor se face numai īn baza unui "certificat de conformitate" cu normele īn vigoare a instalatiei electrice executate, privind siguranta īn exploatare si protectia utilizatorilor.

Acest "certificat de conformitate" se elibereaza executantului dupa realizarea de catre acesta a instalatiei electrice, de catre o societate al carei obiect de activitate este verificarea instalatiilor electrice.

Este obligatoriu ca beneficiarul (consumatorul) sa ceara executantului lucrarilor de instalatii electrice o copie a "certificatului de conformitate" cu reglementarile tehnice īn vigoare, pentru instalatia electrica executata, certificat īn baza caruia i s-a facut punerea sub tensiune a acesteia.

6.3. Verificarile instalatiilor electrice se fac prin examinare vizuala si masuratori (īncercari).

Verificari prin examinare vizuala

6.4. Verificarile prin examinare vizuala se fac īnaintea verificarilor prin masuratori.

6.5. La verificarea prin examinare a materialelor electrice, care īn functionare normala se afla permanent sub tensiune, se urmareste sa se stabileasca daca acestea īndeplinesc urmatoarele conditii:

- sunt īn conformitate cu normele de securitate si de produs (marcaj, certificare);

- sunt alese si montate corect, conform prevederilor din normativul I.7, din prezentul ghid, instructiunilor producatorului si cu alte norme specifice;

- nu prezinta nici un defect vizibil care ar putea afecta buna functionare si securitatea bunurilor si a persoanelor.

6.6. Verificarea prin examinare trebuie sa aiba īn vedere pe cāt posibil:

- masurile de protectie īmpotriva socurilor electrice;

- masurile de protectie īmpotriva incendiului (prezenta barierelor antifoc sau rezistente la foc si a altor elemente pentru īmpiedicarea propagarii flacarii, fumului si gazelor si protectia īmpotriva efectelor termice);

- alegerea corecta a conductoarelor;

- alegerea corecta si reglajul dispozitivelor de protectie si control al izolatiei;

- prezenta si corecta amplasare a dispozitivelor de īntrerupere si comanda;

- alegerea echipamentelor, materialelor si masurilor de protectie corespunzator influentelor externe;

- identificarea conductoarelor neutre si de protectie;

- identificarea circuitelor, sigurantelor, īntreruptoarelor, butoanelor etc.;

- realizarea corecta a conexiunilor conductoarelor;

- asigurarea accesibilitatii pentru īntretinere.

Īncercari-masuratori

6.7. Īncercarile la care sunt supuse instalatiile electrice se efectueaza īn urmatoarea ordine:

- continuitatea conductoarelor de protectie si a legaturilor echipotentiale principale si suplimentare;

- rezistenta de izolatie a instalatiei electrice;

- separarea circuitelor;

- rezistenta de izolatie a pardoselilor;

- īntreruperea automata a alimentarii;

- īncercari functionale pentru echipamente neasamblate de producator.

6.8. Verificarea continuitatii conductoarelor

Pentru circuitele cu intensitatea nominala mai mica sau egala cu 30 A, se recomanda ca īncercarea sa fie efectuata cu o sursa de tensiune de 4...24 V la mers īn gol, de curent continuu sau alternativ si cu un curent de cel putin 0,1 A.

Curentul utilizat pentru īncercarea continuitatii trebuie sa fie corespunzator clasei de influenta externa a īncaperii respective.

Īncercarea este considerata satisfacatoare daca dispozitivul utilizat pentru aceasta da o indicatie corecta si stabila.

6.9. Verificarea rezistentei de izolatie a instalatiei

Masuratorile se efectueaza cu instalatia scoasa de sub tensiune si cu aparatele aferente acesteia, deconectate.

Rezistenta de izolatie masurata īntre fiecare conductor activ si pamānt (conductoarele de faza si conductorul neutru pot fi legate īmpreuna), consumatorii fiind deconectati, trebuie sa fie cel putin egala cu valoarea corespunzatoare din tabelul 6.1.

Masuratorile se efectueaza īn curent continuu. Aparatul utilizat trebuie sa fie capabil sa furnizeze tensiunea de īncercare mentionata īn tabelul 6.1. cu un curent de 1 m A.

Tabelul 6.1.

Valorile tensiunilor de īncercare

Īn cazul rezistentei de izolatie a cablurilor electrice de īncalzire īnglobate īn elemente de constructie trebuie sa se tina seama de urmatoarele:

- Rezistenta de izolatie masurata dupa īnglobarea acestora īn beton trebuie sa fie egala cu 1000W /volt tensiune nominala si element de īncalzire, dar nu mai putin de 250000W

- Īn functie de valoarea tensiunii nominale a elementelor īncalzitoare, rezistenta de izolatie trebuie sa fie cel putin egala cu:

• W pentru elementele īncalzitoare cu tensiune nominala de 220 sau 230 V;
• W pentru elemente īncalzitoare cu tensiunea nominala de 380 sau 400 V.

Īn cazul cablurilor de īncalzire cu izolatie minerala, daca valoarea prescrisa nu este atinsa la verificarea initiala, trebuie supravegheata evolutia rezistentei de izolatie. Aceasta trebuie sa ajunga la valoarea necesara īntr-un interval de timp acceptabil.

6.10. Verificarea separarii circuitelor

Separarea partilor active de cele ale altor circuite si de pamānt (cu exceptia TFJP) trebuie verificata prin masurarea rezistentei de izolatie. Valorile masurate trebuie sa fie cele din tabelul 6.1.

6.11. Verificarea rezistentei de izolatie a pardoselilor

Pentru aceasta verificarea se utilizeaza un ohmmetru cu magnetou sau un aparat pentru masurarea izolatiei cu baterii īncorporate care da o tensiune la mers īn gol de 500 V c.c. (sau de 1000 V c.c. daca tensiunea nominala a instalatiei este mai mare de 500 V).

Rezistenta se masoara īntre electrodul de masura aplicat la suprafata pardoselii si un conductor de protectie al instalatiei.

6.12. Verificarea īntreruperii automate a alimentarii

6.12.1. Verificarea eficacitatii masurii de protectie īmpotriva atingerilor indirecte se face tinānd seama de schema de legare la pamānt.

Īn schema TN īncercarea consta īn verificarea valorii curentului minim de defect īntre faza si conductorul de protectie. Aceasta valoare trebuie sa fie cel putin egala cu valoarea curentului care asigura functionarea dispozitivului de protectie īn intervalul de timp corespunzator.

Verificarea conformitatii instalatiei cu nota de calcul a proiectantului se face numai prin examinare īn ceea ce priveste:

- sectiunile si lungimile circuitelor;

- tensiunea nominala (pentru fuzibile) si reglajul dispozitivelor de īntrerupere automata (pentru disjunctoare).

6.12.2. Pentru verificarea functionarii dispozitivelor diferentiale se pot folosi urmatoarele trei metode de īncercare:

a) O rezistenta variabila R_p este montata īntre un conductor activ si īn aval de masele legate la conductorul de protectie (fig. 6.1). Curentul este masurat reducānd valoarea rezistentei variabile R_p. Curentul I_D pentru care functioneaza dispozitivul nu trebuie sa fie superior curentului diferential rezidual nominal I_Dn

Metoda se poate aplica pentru schemele TN-S, TT, IT.

b) Īn cea de-a doua metoda de verificare (fig. 6.2) rezistenta variabila este montata īntre un conductor activ (īn amonte) si un alt conductor activ (īn aval).

Curentul I_D pentru care dispozitivul functioneaza nu trebuie sa fie mai mare decāt I_Dn

Metoda se poate aplica pentru schemele TN, TT, IT.

c) Cea de a treia metoda utilizeaza un electrod auxiliar (fig. 6.3). Valoarea curentului este marita prin reducerea valorii rezistentei variabile R_p. Se masoara tensiunea īntre mase si un electrod auxiliar.

Se masoara curentul I_D care nu trebuie sa fie mai mare decāt I_Dn, dupa care se verifica urmatoarea relatie:

unde U_L este tensiunea limita admisa (V).

Aceasta metoda se utilizeaza īn schemele TN-S, TT si IT. Īn schema IT poate fi necesara legarea la pamānt a unui punct din instalatie īn timpul īncercarilor pentru a se obtine functionarea dispozitivului.

6.13. Īncercarile functionale pentru echipamente neasamblate de producator se fac īmpreuna cu tehnologul sau specialistul proiectant, pe baza instructiunilor producatorilor.

[top]

7. INSTALAŢII ELECTRICE ĪN SPAŢII SPECIALE

7.1. Compensarea puterii reactive

7.1.1. Compensarea puterii reactive se aplica īn instalatiile electrice avāndu-se īn vedere faptul ca aceasta compensare aduce importante avantaje, cum sunt:

- reducerea sectiunii conductorului (vezi tabelul 7.1.);

- reducerea pierderilor īn retea;

- reducerea socurilor de tensiune;

- cresterea puterii disponibile la consumator (se poate realiza de exemplu extinderea instalatiei electrice).

Tabelul 7.1.

Indicele de majorare a sectiunii conductoarelor īn functie de valoarea factorului de putere

7.1.2. O indicatie asupra energiei reactive, respectiv a puterii reactive pe care o consuma instalatia electrica se obtine determinānd tgj cu relatia:

īn care:

puterea activa P[W] este, īn:

- monofazat P = U_fIcosj

- trifazat:

puterea reactiva Q[VAR] este, īn:

- monofazat: Q = U_fIsinj

- trifazat:

puterea aparenta S[VA] este, īn:

- monofazat: S = U_fI

- trifazat:

unde:

I, curentul de faza (A):

U_f, tensiunea de faza (V);

U, tensiunea de linie (V);

(conform diagramei puterilor), puterea aparenta (VA);

, factorul de putere.

Cu cāt valoarea tgj este mai mica, cu atāt ponderea energiei, respectiv puterii reactive este mai mica si deci instalatia electrica functioneaza optim.

Īn tabelul 3.1. se dau valorile cosj si tgj pentru cele mai uzuale receptoare electrice.

7.1.3. Compensarea puterii reactive se poate face pe cale naturala sau pe cale artificiala.

7.1.4. Compensarea puterii reactive se face pe cale naturala, prin masuri privind montarea si functionarea receptoarelor.

Masurile de compensare pe cale naturala sunt:

- īnlocuirea motoarelor asincrone, putin īncarcate, cu motoare asincrone cu putere mai mica;

- evitarea mersului īn gol al motoarelor;

- desfiintarea, pe cāt posibil, a transmisiilor;

- īmbunatatirea calitatii reparatiilor motoarelor;

- īnlocuirea motoarelor asincrone cu motoare sincrone;

- īnlocuirea transformatoarelor putin īncarcate si deconectarea transformatoarelor īn timpul mersului īn gol utilizānd limitatoare de mers īn gol.

7.1.5. Compensarea puterii reactive se poate face pe cale artificiala, prin montarea de instalatii sau echipamente care sa compenseze energia reactiva necesara functionarii consumatorilor industriali, cum ar fi:

- Compensatorul sincron care este un motor sincron, care se utilizeaza exclusiv pentru īmbunatatirea factorului de putere, fara sarcina la arbore. El poate fi usor reglat (prin variatia excitatiei) la necesitatile de moment ale instalatiilor privind compensarea puterii reactive a acestora.

- Condensatoare statice individuale sau grupate īn baterii.

- Instalatii de compensare automata cu condensatoare statice.

7.1.6. Condensatoarele statice se fabrica pentru diferite tensiuni si ele se monteaza:

- centralizat, pentru o īntreaga instalatie pe care o deserveste;

- descentralizat, īn diferite puncte ale instalatiei;

- direct la receptoare inductive.

7.1.7. Daca puterea reactiva de compensat este mai mica de 15% din puterea aparenta a transformatorului, atunci se utilizeaza baterii de condensatoare statice cu o singura treapta.

Daca puterea reactiva de compensat este mai mare de 15% din puterea aparenta a transformatorului, atunci se utilizeaza condensatoare statice īn trepte, cu reglaj automat.

7.1.8. Condensatoarele statice individuale sau grupate īn baterii au putere unitara constanta si punerea lor īn functiune se face:

- cu ajutorul unui disjunctor sau īntreruptor;

- cu ajutorul unui contactor;

- direct la bornele receptorului.

Condensatoarele statice individuale sau grupate īn baterii se utilizeaza:

- la bornele receptoarelor de tip inductiv (motoare si transformatoare);

- pe un grup de motoare mici la care compensarea ar fi prea scumpa daca s-ar face individual;

- īn cazul īn care fluctuatia de sarcina a consumatorului este mica si factorul de putere are variatii mici.

7.1.9. Instalatiile de condensatoare statice īn trepte cu reglaj automat, permit adaptarea automata a puterii reactive compensata de bateriile de condensatoare īn functie de un cosj si impus īn permanenta.

Instalatiile de condensatoare statice īn trepte cu reglaj automat se utilizeaza īn cazul īn care puterea reactiva consumata sau puterea activa variaza īntre limite largi (de ex. la bornele tablourilor generale de joasa tensiune).

7.1.10. Dupa deconectarea unui condensator acesta ramāne īncarcat cu o sarcina electrica, tensiunea la bornele lui fiind egala cu tensiunea instalatiei īn momentul īntreruperii, fiind necesara descarcarea lui rapida pentru:

- a proteja personalul īmpotriva unor descarcari accidentale;

- a nu se reconecta īncarcat la instalatie.

Descarcarea se face cu reactante inductive sau rezistente de descarcare, montate īn paralel cu condensatoarele.

Īn cazul īn care condensatoarele sunt montate direct la receptor si īn paralel cu īnfasurarile motorului sau transformatorului, aceste īnfasurari servesc si ca rezistente de descarcare.

7.1.11. Masura de protectie la soc electric prin limitarea energiei de descarcare, care se aplica īn special condensatoarelor, trebuie sa satisfaca doua conditii:

- sa limiteze energia de descarcare la maximum 50mC;

- sa limiteze curentul permanent care poate sa se scurga dupa descarcare la:

• 1 mA īn curent alternativ sau 3 mA īn curent continuu, pentru partile care pot fi atinse īn functionare normala;
• 3,5 mA īn curent alternativ sau 10 mA īn curent continuu, pentru alte parti.

Īn tabelul 7.2. se dau orientativ, valorile puterii bateriilor de condensatoare īn functie de puterea nominala a motoarelor pentru un factor de putere compensat de cca. 0,92.

Tabelul 7.2.

Valorile puterii bateriilor de condensatoare īn functie de puterea nominala a motorului

De exemplu, pentru un motor cu putere nominala 22 kW si n = 3000 rot/min, la sarcina nominala cosj = 0,83, iar dupa compensare cu 6 kvar, factorul de putere devine cosj

7.1.12. Echipamentele care contin electronica de putere (punti redresoare, surse de alimentare fara īntrerupere - UPS-uri, motoare cu viteza variabila, cuptoare cu arc electric, aparate de sudare, balasturile tuburilor fluorescente etc.), introduc īn retea armonici. Aceste armonici perturba functionarea multor echipamente electrice. Īn particular, condensatoarele sunt foarte sensibile la armonice diferite datorita faptului ca impedanta lor scade proportional cu rangul armonicilor prezente īn retea.

Condensatoarele īn sine nu sunt generatoare de armonici. Atunci cānd frecventa proprie a ansamblului condensatoare - retea se aproprie de rangul unei armonici, apare fenomenul de rezonanta prin amplificarea armonicii respective.

Frecventa de rezonanta f_r depinde de impedanta retelei si este data de relatia:

īn care:

S , puterea de scurcircuit a retelei īn (kVA);

Q, puterea bateriei de condensatoare, īn (kVAR);

Aceasta rezonanta conduce la aparitia unui curent de suprasarcina īn condensatoare care provoaca īncalzirea acestora, apoi īmbatrānirea prematura si īn final, la defectarea lor.

Pentru a īmpiedica aparitia acestor fenomene se utilizeaza:

- condensatoare supradimensionate la tensiune (de ex. de 440 V pentru o retea de 400 V c.a.);

- reactante inductive pentru filtrarea armonicilor asociate condensatoarelor.

7.1.13. Un exemplu de calcul a puterii bateriei de condensatoare la un consumator, se da īn Anexa 6.

7.2. Instalatii electrice pentru bai, dusuri sau piscine

7.2.1. Īn īncaperile pentru bai, dusuri sau piscine, instalatiile electrice trebuie sa respecte anumite conditii datorita conductibilitatii crescute a corpului uman aflat īn stare umeda sau imersata.

7.2.2. Īn bai, dusuri sau piscine este obligatorie:

- limitarea amplasarii materialelor si echipamentelor electrice īn imediata apropiere a cazilor de baie, dusurilor sau piscinelor;

- realizarea egalizarii potentialelor tuturor elementelor conductoare electric accesibile utilizatorilor.

Īncaperi pentru bai sau dusuri

7.2.3. Īn īncaperi pentru bai sau dusuri se definesc urmatoarele volume de protectie (vezi fig. 7.2.1.a fig. 7.2.1.b fig. 7.2.2 fig. 7.2.3

- volumul 0 este volumul interior al cazii de baie sau de dus;

- volumul 1, este situat deasupra cazii de baie sau de dus limitat de:

• suprafata verticala circumscrisa cazii de baie sau de dus īn general, iar īn cazul unui dus cu tija fixa sau flexibila si fara cada, o suprafata cilindrica verticala cu raza de 0,6 m, a carei axa trece prin tija dusului;
• pardoseala si planul orizontal situat la 2,25 m īnaltime fata de aceasta, iar daca fundul cazii de baie sau de dus este la mai mult de 0,15 m deasupra pardoselii, planul orizontal este situat la 2,25 m deasupra fundului cazii sau dusului; īn cazul īn care cada de baie este īncastrata īn pardoseala, volumul 1 este limitat de suprafata verticala circumscrisa marginilor exterioare ale acesteia, vezi fig. 7.2.3

- volumul 2 este volumul limitat de:

• suprafata exterioara a volumului 1 si o suprafata paralela situata la 0,6 m de aceasta;
• pardoseala si planul orizontal situat la 2,25 m īnaltime deasupra acesteia;

- volumul 3 este volumul limitat de:

• suprafata verticala exterioara a volumului 2 si o suprafata paralela situata la 2,40 m de aceasta;
• pardoseala si planul orizontal situat la 2,25 m deasupra ei.

7.2.4. Spatiul situat sub cada de baie sau de dus (daca exista) nu face parte din volumele 0, 1, 2, 3 daca acesta este īnchis si accesibil numai printr-un capac ce poate fi deschis numai cu ajutorul unei scule speciale.

Prin analogie, daca la o īnaltime mai mica de 2,25 m deasupra solului se afla un plafon fals, spatiul situat deasupra plafonului nu face parte din volumele 0, 1, 2, 3.

Volumele din aceeasi īncapere situate deasupra volumelor 1, 2 si 3 se supun conditiilor din volumul 3 de protectie.

7.2.5. Volumele de protectie din īncaperile de baie sau de dus se īncadreaza īn clasele de influente externe conform tabelului 7.3.

Tabelul 7.3.

Clasele de influente externe functie de volumele de protectie pentru bai si dusuri

7.2.6. Materialele electrice pot fi utilizate īn volumele de protectie din īncaperi pentru bai si dusuri īn conditiile date īn tabelul 7.4.

Tabelul 7.4.

Conditii de utilizare a materialelor electrice īn volumele de protectie din īncaperi de baie sau de dus

NOTĂ:

X: interzis

II: admis īn clasa II;

DR 30 mA: protectie realizata cu dispozitive de protectie diferentiale de 30 mA;

(a) limitate la cele necesare pentru alimentarea aparatelor situate īn acest volum;

(b) TFJS limitata la 12V c.a. sau 30V c.c.;

(c) admise īncalzitoare de apa instantanee;

(d) fara limitarea tensiunii ( 50V);

(e) este admisa o priza de curent alimentata printr-un transformator de separare.

7.2.7. Receptoarele de clasa I de protectie instalate la post fix (de ex. masini de spalat si uscat rufe) nu trebuie sa fie amplasate īn interiorul volumului I.

7.2.8. Daca dimensiunile īncaperilor de bai sau dusuri nu permit amplasarea receptoarelor mentionate la art. 7.2.7. īn afara volumului 2 de protectie si de asemenea nu este posibila amplasarea lor īn alta īncapere, ele pot fi instalate la post fix īn interiorul volumului 2 cu conditia ca orice contact īntre acestea si o persoana aflata īn interiorul volumului 0 sau 1 sa nu fie posibil. Aceasta se poate realiza cu un īnvelis sau un perete din material electroizolant.

7.2.9. Īncalzitoarele instantanee de apa sunt admise īn volumul I daca se respecta urmatoarele conditii:

- alimentarea cu apa rece se face prin conducte metalice fixe;

- racordul electric se realizeaza fara priza de curent, direct din instalatia electrica;

- circuitul care alimenteaza īncalzitorul instantaneu de apa trebuie protejat printr-un dispozitiv de protectie diferential rezidual de cel mult 30 mA;

- daca īncalzitorul de apa este de clasa I de protectie, trebuie racordat la legatura echipotentiala a īncaperii.

7.2.10. O īncapere de dus contine mai multe locuri de dus, separate sau nu prin pereti despartitori si pot avea

- cabine de dus cu vestiar individual;

- cabine de dus fara vestiar individual (dus colectiv);

- locurile de dus sunt neseparate prin pereti despartitori (dus colectiv).

O cabina de dus contine un singur loc de dus.

7.2.11. O cabina de dus cu vestiar individual (denumita dus individual), este un spatiu īnchis format din cabina de dus propriu-zisa si un vestiar al cabinei, adiacent acesteia (vezi fig. 7.2.4.). Volumele de protectie sunt distribuite, īn acest caz, astfel:

- volumul 1, constituit din dusurile propriu-zise;

- volumul 2, constituit din vestiare;

- volumul 3, constituit din spalatoare si WC-uri.

7.2.12. Īn cazul īn care īncaperile de dus contin cabine fara vestiar individual (dus colectiv - vezi fig. 7.2.5.), volumele de protectie sunt:

- volumul 1, constituit din cabinele de dus;

- volumul 2, constituit din acea parte a īncaperii exterioara cabinelor de dus.

7.2.13. Īn īncaperile de dus cu locuri de dus neseparate prin pereti despartitori (īncaperile de dus colectiv - vezi fig. 7.2.6.), volumele de protectie sunt delimitate astfel:

- volumul 1, definit īn plan orizontal de suprafata destinata sa asigure scurgerea apei, eventual limitata de un perete despartitor;

- volumul 2, constituit din acea parte a īncaperii exterioara volumului 1;

- volumul 3, constituit din vestiare.

Legatura echipotentiala suplimentara

7.2.14. Īn īncaperile de baie sau de dus se executa o legatura echipotentiala suplimentara care are ca scop egalizarea potentialelor tuturor elementelor conductoare din punct de vedere electric din īncaperea respectiva si limitarea tensiunii de atingere la o valoare nepericuloasa, tinānd seama de conditiile particulare īn care se gasesc persoanele din aceasta incinta (conditii de influente externe BB3, conform tabelului 7.3.).

7.2.15. Legatura echipotentiala suplimentara poate fi realizata īn interiorul īncaperii de baie sau de dus ceea ce īnsa nu implica existenta ei pe tot parcursul īn interiorul volumului limitat de pereti, esential fiind ca fiecare īncapere de acest gen sa aiba o legatura echipotentiala individuala. De exemplu, daca nu este posibila legarea unor elemente conductoare īn interiorul īncaperii, aceasta legatura poate fi realizata la exterior, īn īncaperi alaturate camerelor de baie sau de dus.

7.2.16. Legatura echipotentiala poate fi realizata īn montaj īngropat si trebuie sa fie efectuata īn peretii camerei de baie sau de dus.

7.2.17. Legatura echipotentiala se poate realiza cu un conductor de 2,5 mm² din Cu pozat īntr-un tub izolant si nu trebuie sa fie vizibila pe tot parcursul ei, dar conexiunile ei trebuie sa fie accesibile (pentru ca īn caz de defect sa poata fi verificata continuitatea electrica a legaturilor).

7.2.18. O armatura metalica poate constitui un element al legaturii echipotentiale. Elementele conductoare (mai ales conductele instalatiilor de canalizare) la care exista riscul īntreruperii acestei legaturi īn cazul demontarii lor pentru diverse scopuri (de exemplu pentru īnlocuiri, reparatii) nu trebuie sa serveasca ca element de legatura echipotentiala.

7.2.19. Īn cazul īn care legatura echipotentiala principala este realizata īn subsol sau la parter īntr-o īncapere alaturata celei de baie sau de dus, nu este necesara realizarea unei legaturi echipotentiale suplimentare īn interiorul acesteia din urma īn cazul īn care cada de baie sau de dus, instalatia de apa si celelalte elemente conductoare sunt legate īntre ele si la conductorul de protectie al circuitului electric de alimentare al camerei de baie sau de dus.

Elemente conductoare care trebuie legate la legatura echipotentiala

7.2.20. Īn general trebuie legate la legatura echipotentiala suplimentara toate elementele conductoare, cu exceptia celor de mici dimensiuni care nu prezinta riscul de a avea un potential diferit de cel al legaturii echipotentiale.

7.2.21. La legatura echipotentiala se leaga:

- masele instalatiilor electrice de apa calda, apa rece, canalizare si gaz;

- toate celelalte elemente conductoare electric cum sunt:

• grilajele metalice ale usilor si ferestrelor

• radiatoarele instalatiei de īncalzire centrala (sunt suficient sa se lege pe tur sau pe retur);
• gurile de ventilare mecanica, atunci cānd aceste guri si tubulatura de ventilare sunt metalice; aceasta legatura poate fi efectuata pe tubulatura principala de ventilare chiar daca conexiunea este inaccesibila, putānd fi verificata īnsa continuitatea electrica īntre legatura propriu-zisa si o parte accesibila a tubulaturii iar daca gura de ventilare este din material izolant, se leaga la legatura echipotentiala tubulatura de ventilare daca aceasta este metalica.

7.2.22. Nu este necesara legarea gurilor sau tubulaturii de ventilare la legatura echipotentiala īn urmatoarele situatii:

- gura de ventilare se gaseste, īn orice punct al ei, īn afara volumului 2 de protectie si se afla la o īnaltime cel putin egala cu 2 m deasupra pardoselii finite;

- gura de ventilare este separata de tubulatura de ventilare printr-un element izolant fix (caracteristicile izolante ale acestui element fiind verificate printr-o īncercare a rigiditatii dielectrice la o tensiune de 1500 V timp de 1 min.) cu o lungime de cel putin 3 cm;

- tubulatura principala de ventilare este din material neconducator electric (de ex. beton nearmat), indiferent de natura racordului gurii de ventilare.

Conditiile de racordare a conductelor si gurilor de ventilare la legatura echipotentiala a īncaperii de baie sau de dus sunt date īn tabelul 7.5.

Tabelul 7.5.

Conditii pentru racordarea conductelor si gurilor de ventilare la legatura echipotentiala a īncaperii de baie sau de dus

NOTĂ:

* Daca gura de ventilare este din material izolant, conducta de ventilare trebuie racordata la legatura echipotentiala.

** Izolarea poate fi realizata printr-un element izolant fix avānd o lungime de cel putin 3 cm.

7.2.23. Legatura echipotentiala trebuie realizata īntr-o īncapere de baie sau de dus chiar daca echipamentul electric din aceasta se limiteaza la un corp de iluminat īn plafon, datorita posibilitatii de instalare ulterioara a altor echipamente electrice si a riscului de propagare a unui potential din exterior.

Corpuri de iluminat

7.2.24. Īn īncaperile de bai sau de dus este interzisa folosirea corpurilor de iluminat suspendate sau cu dulii metalice.

7.2.25. Amplasarea corpurilor de iluminat īn volumele 0 sau 1 de protectie este interzisa.

7.2.26. Pot fi instalate īn volumul 2 de protectie:

- Corpuri de iluminat care contin parti metalice accesibile numai daca sunt alimentate de un transformator de separare amplasate īn afara volumului 2, cu conditia ca acesta sa alimenteze un singur corp de iluminat. Aceste corpuri de iluminat pot fi alimentate de asemenea īn TFJS. Īn cazul īn care transformatorul de separare alimenteaza doua corpuri de iluminat, masele acestora se leaga īntre ele dar nu se racordeaza la legatura echipotentiala;

- Corpuri de iluminat cu dispersorul din material electroizolant care prin scoatere produce īntreruperea tuturor conductoarelor active ale alimentarii duliilor fara ca vreo parte metalica a corpului de iluminat sa devina accesibila.

7.2.27. Īn exteriorul volumului 2 de protectie, partile metalice accesibile ale corpurilor de iluminat care nu sunt de clasa II de protectie, trebuie racordate la conductorul de protectie (PE).

7.2.28. Corpurile de iluminat trebuie sa fie situate la o īnaltime superioara īnaltimii tijelor de dus si la cel putin 2,25 m deasupra pardoselii sau deasupra fundului cazii de dus (se ia īn consideratie cea mai mare dintre ele).

7.2.29. Circuitele de alimentare a corpurilor de iluminat trebuie realizate urmānd masura de protectie prin izolatie suplimentara.

7.2.30. Dulapurile de toaleta care contin corpuri de iluminat, īntreruptoare si prize de curent pot fi instalate īn volumul 2 de protectie daca acestea sunt de clasa II de protectie si daca priza este alimentata printr-un transformator de separare.

Dulapurile care nu contin corpuri de iluminat de clasa II de protectie pot fi instalate numai īn exteriorul volumului 2 de protectie si conditia de a se asigura continuitatea electrica a elementelor lor metalice si legarea acestor elemente la conductorul de protectie (PE).

Piscine

7.2.31. La piscine, volumele de protectie sunt distribuite astfel (vezi fig. 7.2.7

- volumul 0, este volumul interior al bazinului incluzānd deschiderile īn peretii sau fundul acestuia, accesibile persoanelor care se afla īn bazin;

- volumul 1, este volumul limitat, pe de o parte, de suprafata verticala situata la 2 m de marginile bazinului si pe de alta parte, de pardoseala sau de suprafata pe care se afla persoanele si planul situat la 2,5 m deasupra pardoselii sau acestei suprafete.

Īn cazul īn care piscina are trambuline, bloc-start-uri sau tobogan, volumul 1 este limitat de suprafata verticala situata la 1,5 m īn jurul acestora si de planul orizontal situat la 2,5 m deasupra suprafetei celei mai īnalte pe care se pot gasi persoane.

- volumul 2, este volumul limitat pe de o parte, de suprafata verticala exterioara a volumului I si suprafata paralela situata la 1,5 m de aceasta si de pardoseala si suprafata situata la 2,5 m deasupra solului, pe de alta parte.

7.2.32. Clasele de influente externe pentru piscine, functie de volumele de protectie se dau īn tabelul 7.6.

Tabelul 7.6.

Clasele de influente externe īn care se īncadreaza volumele de protectie pentru piscine

NOTĂ:

* 4. daca piscina este exteriora

Protectia īmpotriva socurilor

7.2.33. Daca pompa de alimentare a piscinei este amplasata īntr-o īncapere adiacenta acesteia si accesibila printr-o trapa sau usa situata pe plaja care īnconjoara piscina, poate fi utilizata protectia īmpotriva socurilor electrice prin "īntreruperea automata a alimentarii", daca urmatoarele doua conditii sunt īndeplinite simultan:

a) pompa este racordata la bazinul piscinei printr-o:

- conducta de apa izolanta din punct de vedere electric;

- conducta de apa metalica racordata la legatura echipotentiala a bazinului piscinei;

b) trapa sau usa de acces nu poate fi deschisa decāt cu ajutorul unei chei sau a unei scule.

Incinta īn care se afla pompa este considerata ca fiind exterioara volumelor 1 si 2 de protectie.

7.2.34. O legatura echipotentiala suplimentara locala trebuie sa lege, īn conditiile de la art. 7.2.14., 7.2.23, toate elementele conductoare din volumele 1, 2 sau 3 la conductoarele de protectie ale maselor situate īn aceste volume.

Elementele care trebuie racordate la legatura echipotentiala suplimentara sunt de exemplu:

- armaturile pardoselii (daca exista);

- conductele metalice ale instalatiilor;

- sarpantele metalice accesibile;

- grilajele de la gurile de intrare si de evacuare a apei si aerului (numai daca conductele lor sunt din material izolante);

- scarile si barele bazinului.

7.2.35. Pot sa nu fie legate la legatura echipotentiala suplimentara, de exemplu, urmatoarele elemente de constructie:

- scarile trambulinelor;

- trambulinele.

7.2.36. Conditiile īn care materialele electrice pot fi utilizate īn volumele de protectie ale piscinelor sunt prezentate īn tabelul 7.7.

Tabelul 7.7.

Materialele electrice care pot fi utilizate īn functie de volumele de protectie ale piscinelor

NOTĂ:

X - interzis (īn afara TFJS limitata la 12 V c.a. sau 30 V c.c., cu sursa īn afara volumelor 0, 1 si 2);

II - de clasa II de protectie sau echivalent;

III - īn TFJS;

A - corpuri de iluminat īnglobate īn pardoseala, cu plasa metalica sau īnvelis metalic conectat la legatura echipotentiala a īncaperii;

* - o priza de curent protejata de un dispozitiv diferential de 30 mA este admis la peste 1,25 m distanta de marginea bazinului īn piscine mici;

** - pentru iluminat.

Distributii electrice

7.2.37. Distributiile electrice din īncaperile pentru piscine se realizeaza cu conductoare izolate, protejate īn tuburi izolante sau din cabluri cu manta izolanta.

7.2.38. Este interzisa utilizarea cablurilor armate sau cu manta metalica si utilizarea altor tuburi de protectie decāt cele electroizolante.

7.2.39. Interdictia de a utiliza alte tuburi de protectie decāt cele electroizolante se aplica chiar daca:

- tubul este acoperit cu un īnvelis exterior care īi confera calitati de rezistenta la agenti chimic, de nepropagare a flacarii si de etanseitate;

- tubul este introdus īntr-un īnvelis sau alt tub izolant.

7.2.40. Tuburile de protectie pot fi introduse īn peretii īncalzitori numai daca temperatura īn instalatia de īncalzire nu poate depasi īn nici un caz +60 C.

7.2.41. Īn cazul īn care traversarea unui perete impune o protectie mecanica suplimentara se pot folosi tronsoane de conducte metalice si blindate si nu este necesara racordarea lor la legatura echipotentiala suplimentara datorita lungimilor mici ale acestora.

7.3. Instalatii electrice de santier

7.3.1. Instalatiile electrice de santier trebuie realizat astfel īncāt sa permita īn functionare normala, accesul unei anumite categorii de persoane si efectuarea urmatoarelor manevre de exploatare:

- manevre obisnuite (de ex. racordarea unui aparat la o priza) executate de catre o persoana oarecare (clasa BA I);

- toate manevrele fara acces la partile active (de ex. īnlocuirea fuzibilelor), executate de personal instruit sau calificat (clasa BA4);

- toate operatiile si manevrele care necesita accesul la partile active, executate numai de catre personal calificat (clasa BA 5).

7.3.2. Clasele de influente externe minime īntīlnite īn instalatiile de santier sunt:

7.3.4. Se prevad instalatii de alimentare cu energie electrica de rezerva īn cazurile īn care utilizatorii pot fi īn pericol ca urmare a unui defect īn instalatia electrica sau la un circuit.

7.3.4. Iluminatul de siguranta trebuie sa permita luarea de masuri de interventie īn cazul aparitiei unui defect īn instalatia de iluminat normal, tināndu-se seama de particularitatile santierului.

Iluminatul de siguranta trebuie sa faca posibile, īn special, evacuarea personalului si punerea īn aplicare a masurilor de siguranta stabilite.

7.3.5. Iluminatul de siguranta poate fi asigurat de:

- blocuri de iluminat autonome (solutie recomandata īn primul rānd);

- instalatie electrica alimentata de baterii a caror durata de functionare sa fie de cel putin 1 ora;

- lampi cu acumulatoare sau baterii (īn cazul īn care personalul este restrāns) a caror durata de functionare sa fie de cel putin 1 ora;

- grupuri de motoare termice - generatoare care sa fie capabile sa asigure alimentarea corecta a iluminatului de siguranta īn cel mult 15 secunde.

7.3.6. Se recomanda ca iluminatul de siguranta sa fie dublat de elemente suplimentare cum ar fi catadioptri sau placi reflectorizante sau cu produse de tip luminiscent (folii, benzi adezive, panouri, vopsele etc.).

7.3.7. Corpurile de iluminat trebuie sa asigure jalonarea cailor de evacuare pentru personal, traseul de evacuare. Daca este necesar, va fi indicat prin panouri opace sau transparente luminoase cu inscriptia "iesire" sau "iesire de siguranta" sau cu o sageata care sa indice directia de iesire.

7.3.8. Trebuie sa se prevada alimentare de rezerva pentru echipamente cum sunt pompele, ventilatoarele de aerisire etc., a caror oprire pune īn pericol personalul (de ex. prin asfixiere).

Circuitele pentru alimentarea de rezerva trebuie concepute astfel īncāt sa se asigure protectia īmpotriva atingerilor indirecte. Īn caz de defect, alimentarea echipamentelor de siguranta trebuie sa se faca prin:

- grupuri de motor - generator care sa asigure realimentarea īn cel mult 15 secunde;

- baterii de acumulatoare asociate cu invertor (sau UPS) pentru receptoare alimentate la curent alternativ, monofazat.

Protectia īmpotriva socurilor electrice

7.3.9. Pe santier trebuie aplicat ca masuri de protectie īmpotriva atingerilor directe:

- protectia prin izolarea partilor active;

- protectia prin bariere sau carcase.

7.3.10. Pe santier nu poate fi folosita masura de protectie prin "obstacole" care asigura numai protectia īmpotriva atingerilor directe cu partile active, decāt daca nu pot fi utilizate alte masuri de protectie si numai pentru durate limitate de timp.

7.3.11. Pentru protectia īmpotriva atingerilor indirecte, īn instalatiile electrice de santier sunt utilizate, de preferinta, schemele de legare la pamānt TT si TN-S.

7.3.12. Schema TN-C poate fi utilizata īn partea fixa a instalatiilor electrice, adica īn partea cuprinsa īntre originea ei si ansamblul cuprinzānd aparatul general de comanda si dispozitivele de protectie principale.

7.3.13. Schema IT poate fi utilizata acolo unde este necesara evitarea īntreruperii alimentarii la aparitia primului defect de izolatie.

Aceasta solutie impune conditii dificile, cum sunt:

- protectia conductorului neutru;

- limitarea lungimii distributiei pentru micsorarea probabilitatii aparitiei celui de-al doilea defect;

- controlul permanent al izolatiei si semnalizarea aparitiei primului defect īn scopul eliminarii rapide a acestuia.

7.3.14. TFJS poate fi utilizata īn toate cazurile si mai ales īn cazurile īn care conditiile de munca sunt severe, de exemplu īn incinte mici, conductoare, pentru alimentarea uneltelor electrice portabile, pentru malaxare īn medii umede sau pentru īncalzirea betoanelor.

7.3.15. Protectia īmpotriva atingerilor indirecte prin folosirea "materialelor electrice de clasa II de protectie sau cu izolatie echivalenta" se utilizeaza īn cazul materialelor electrice pentru care aceasta masura de protectie este realizata prin constructie fiind recomandata pentru uneltele electrice portabile.

7.3.16. Se recomanda utilizarea pe santier a dispozitivului de protectie diferential de īnalta sensibilitate (I_Dn 30mA). El trebuie sa fie montat īn amonte de toate circuitele destinate sa alimenteze prin prize de curent utilaje mobile sau portabile deoarece pe santiere, indepedente de masura de protectie aplicata, exista riscul marit de accidentare prin soc electric datorita:

- atingerilor directe, īn urma degradarii izolatiei;

- atingerilor directe, īn urma unui defect de izolatie sau imprudentei persoanelor;

- atingerilor indirecte cu mase nelegate la pamānt, datorita unei rupturi sau a unei proaste continuitati a conductorului de protectie.

7.3.17. Protectia īmpotriva supracurentilor trebuie asigurata cu dispozitive de īntrerupere automata amplasate īn interiorul tablourilor electrice. Aceste dispozitive sunt de regula disjunctoare (deoarece acestea evita erorile de reglaj si de īnlocuire si faciliteaza exploatarea).

7.3.18. Protectia īmpotriva supracurentilor trebuie asiturata cu dispozitive de īntrerupere automata amplasate īn interiorul tablourilor electrice. Aceste dispozitive sunt de regula disjunctoare (deoarece acestea evita erorile de reglaj si de īnlocuire si faciliteaza exploatarea).

7.3.19. Protectia la scurtcircuit trebuie realizata astfel īncāt fiecare dispozitiv de protectie sa aiba o putere de rupere cel putin egala cu curentul de scurtcircuit prezumat īn punctul īn care aceasta protectie este instalata.

Protectia mecanica

7.3.20. Protectia mecanica a instalatiilor electrice trebuie asigurata prin:

- alegerea unor distributii care sa aiba caracteristicile mecanice corespunzatoare;

- amplasarea instalatiilor electrice astfel īncāt sa fie protejate īmpotriva socurilor mecanice;

- protectie mecanica suplimentara (de ex. īn pasaje pietonale sau pentru vehicule).

7.4. Instalatii electrice īn constrictii agrozootehnice

7.4.1. Clasele de influente externe cel mai frecvent īntālnite pentru instalatiile electrice din constructiile agrozootehnice sunt urmatoarele:

7.4.2. Tensiunea limita admisa pentru instalatiile electrice din aceasta categorie de constructii este U_L = 25V datorita prezentei animalelor a caror rezistenta electrica este mai mica decāt cea a corpului uman.

7.5. Legarea la pamānt a instalatiilor electrice ale echipamentelor informatice

7.5.1. Prevederile acestui subcapitol se aplica echipamentelor care prezinta un curent de fuga mare, a carui circulatie īn conductoarele de protectie si īn prizele de legare la pamānt poate provoca īncalzirii excesive, degradari locale sau perturbatii.

7.5.2. Filtrele radioelectrice antiparazitaj cu care sunt prevazute echipamentele informative pot produce curenti de fuga cu valori importante astfel īncāt, o defectiune a continuitatii circuitului de legare la pamānt poate provoca o tensiune de atingere periculoasa.

7.5.3. Din punct de vedere al valorii curentului de fuga al echipamentelor de clasa I de protectie se disting doua tipuri de echipamente:

- echipamente cu curenti de fuga slabi, al caror curent de fuga nu trebuie sa fie mai mare de 3,5 mA, care pot fi alimentate la prize de curent de 10/16 A si nu necesita nici o masura suplimentara din punct de vedere al alimentarii si legarii la pamānt;

- echipamente care au curent de fuga superiori valorii de 3,5 mA care pot atinge 5% din valoarea curentului nominal si la care trebuie aplicate masuri de protectie.

7.5.4. Se recomanda ca alimentarea centrului de prelucrare a informatiilor sa fie realizata printr-un transformator de separare pentru ca echipamentele sa nu fie afectate de parazitii sau defectele altor instalatii electrice.

7.5.5. Īn schemele TN-C īn care functiile conductorului neutru (N) si conductorului de protectie (PE) sunt īndeplinite de acelasi conductor (PEN) pāna la bornele echipamentului, curentul de fuga poate fi considerat ca un curent de sarcina.

Curentul care circula īn acest caz prin conductorul PEN poate ridica potentialul acestui conductor conducānd la afectarea bunei functionari a echipamentelor.

7.5.6. Echipamentele care au curenti de fuga a caror valoare este mare, pot fi incompatibile cu instalatiile protejate prin dispozitive de protectie diferentiale (vezi art. 2.14.).

7.5.7. Alegerea schemei de legare la pamānt pentru instalatiile electrice ale echipamentelor informatice se face conform tabelului 7.8.

Tabelul 7.8.

Alegerea schemei de legare la pamānt pentru instalatiile electrice ale echipamentelor informatice

Din tabelul 7.8. se observa faptul ca īn majoritatea cazurilor se opteaza pentru schema TN-S.

7.5.8. Masele echipamentelor de prelucrare a informatiilor trebuie legate la pamānt, conform figurii 7.5.1.

7.6. Instalatii electrice pentru īncaperi medicale si spatii anexe

7.6.1. Īn īncaperile medicale se pot lua urmatoarele masuri de protectie īmpotriva socurilor electrice:

a) īntreruperea automata a alimentarii;

b) realizarea de legaturi echipotentiale;

c) limitarea tensiunii de atingere;

d) utilizarea dispozitivelor diferentiale de īnalta sensibilitate;

e) alimentarea cu schema IT de tip medical;

f) separarea electrica individuala;

g) folosirea TFJS de tip medical.

7.6.2. Īntreruperea automata a alimentarii se realizeaza cu aparate de protectie īmpotriva supracurentilor sau dispozitive diferentiale. Dispozitive de protectie diferentiale nu se pot utiliza īn cazul schemei TN-C.

7.6.3. Īntre elementele conductoare din īncapere (conducte de apa, īncalzire, gaze si oricare elemente conductoare care pot fi atinse cu māna) trebuie realizata o legatura echipotentiala suplimentara.

7.6.4. Īn īncaperile din grupa 2 (īn care se efectueaza proceduri intracardiace), tensiunea de atingere care poate sa apara īn functionarea normala sau īn cazul primului defect de izolatie cānd este utilizata schema IT, īntre doua elemente simultan accesibile, trebuie limitata la 50mV. Aceasta se realizeaza prin legaturi echipotentiale sau/si prin izolarea elementelor conductoare.

7.6.5. Nu este necesara folosirea protectiei diferentiale īn cazul circuitelor secundare ale transformatoarelor de separare care alimenteaza receptoare individuale.

7.6.6. Alimentarea cu energie electrica a salilor de operatie, a salilor de anestezie si a salilor destinate cateterismului cardiac se realizeaza prin intermediul unei scheme IT de tip medical. Aceasta schema de alimentare se deosebeste de schema IT clasica prin limitarea foarte drastica a curentului de defect si a tensiunii de atingere, dispozitivul de control al izolatiei avānd caraceristicile date īn normativul I.7. Transformatoarele de separare se instaleaza īn īncaperi distincte.

7.6.7. Protectia īmpotriva socurilor electrice prin separare electrica individuala se realizeaza prin utilizarea unui singur transformator de separare pentru fiecare receptor electric. Tensiunea nominala a circuitului secundar nu trebuie sa depaseasca 250 V.

7.6.8. Īn cazul īncaperilor sau spatiilor īnguste (culoare, holuri etc.) cu pardoseli conductoare din punct de vedere electric, protectia īmpotriva socurilor electrice se asigura prin alimentarea la TFJS cu valoarea maxima de 25V c.a. sau 60V c.c. filtrat.

7.6.9. Īncaperile medicale īn care trebuie asigurata alimentarea de rezerva de īnlocuire sunt:

- sali de anestezie;

- sali de endoscopie;

- sali de operatie;

- sali de pregatire preoperatorie;

- sali de reanimare;

- sali de cateterism cardiac;

- sali de terapie intensiva;

- sali de angiografie.

7.6.10. Īn cazul salilor de operatie, trecerea sistemului de iluminat de la alimentarea normala la alimentarea de siguranta trebuie realizata īn cel mult 0,5 secunde. Autonomia de functionare a sursei de alimentare de siguranta trebuie sa fie de cel putin 1 ora.

7.6.11. Īncaperile īn care trebuie luate masuri de protectie īmpotriva perturbatiilor electromagnetice sunt:

- sali de examene specializate (EEG, EKG etc.);

- sali de reanimare si tratament intensiv;

- sali de cateterism cardiac;

- sali de angiografie;

- sali de operatie.

Principalele echipamente electrice care pot perturba functionarea aparatelor electrice medicale sunt:

- distributiile electrice īn care curentul nu este repartizat simetric īntre conductoarele aceluiasi circuit;

- transformatoarele, motoarele, tablourile de distributie;

- balasturile lampilor fluorescente.

7.7. Instalatii electrice pentru alimentarea de rezerva.

Alimentarea cu energie electrica a consumatorilor

7.7.1. Receptoarele consumatorilor, īn functie de natura efectelor produse la īntreruperea īn alimentare cu energie electrica se clasifica īn urmatoarele categorii:

- Categoria de importanta deosebita (vitala) la care īntreruperea peste o durata critica, poate duce la explozii, distrugeri de utilaje sau pierderi de vieti omenesti.

Utilajele si agregatele īncadrate īn aceasta categorie nu vor fi actionate electric decāt īn cazul ca nu se dispune de alte forme de energie sau acestea sunt prohibitive economic.

Īn aceste situatii se vor preciza masurile de ordin tehnologic, prevazute pentru asigurarea securitatii oamenilor si utilajelor īn caz de īntreruperi īn alimentarea cu energie electrica.

- Categoria I la care īntreruperea alimentarii duce la:

• dereglarea proceselor tehnologice īn flux continuu necesitānd perioade lungi pentru reluarea activitatii la parametrii cantitativi si calitativi existenti īn momentul īntreruperii;
• rebuturi importante de materii prime, materialele auxiliare, scule tehnologice, semifabricate etc.;
• pierderi materiale importante prin nerealizarea productiei planificate si imposibilitatea recuperarii acesteia;
• repercusiuni asupra altor unitati importante;
• perturbarea vietii sociale īn centrele urbane.

- Categoria a II-a, la care īntreruperea alimentarii duce la nerealizari de productie, practic, numai pe durata īntreruperii, iar productia nerealizata poate fi, de regula, recuperata.

- Categoria a III-a, care cuprinde receptoare ce nu se īncadreaza īn categoriile precedente.

Clasificarea receptoarelor pe categorii, cu stabilirea duratelor admisibile a īntreruperilor īn alimentarea cu energie electrica se efectueaza de proiectantul general īmpreuna cu factorii interesati si se cuprinde īn documentatia tehnica - economica pentru cerere de putere, urmānd a fi aprobata odata cu aceasta. Īncadrarea receptoarelor īn categoriile 0 si 1 se va face numai cu avizul expres al CTE al institutelor de proiectare.

La stabilirea categoriei se va tine seama de:

a) cerintele de continuitate īn functionarea receptoarelor;

b) cerintele speciale īn ceea ce priveste calitatea tensiunii si frecventei din sistemul electric de alimentare;

c) indicatori valorici ai daunelor provocate de īntreruperile accidentale īn alimentarea cu energie electrica.

Alegerea caracteristicilor receptoarelor de energie electrica trebuie sa fie facuta tinānd seama de conditiile tehnice de alimentare cu energie electrica īn sistem de precizie prin Regulamentul de furnizare si utilizare a energiei electrice.

Pentru receptoarele de categoria zero, proiectantul general va prevedea instalarea īn cadrul sistemului intern de alimentare cu energie electrica a unor surse de interventie care vor asigura continuitatea īn functionare a receptoarelor respective, independent de sursa de alimentare de baza - sistemul electroenergetic.

Numarul de cai de alimentare din sursa de baza a acestor receptoare se va stabili īn functie de conditiile locale (structura retelei, gruparea receptoarelor de diverse categorii, amplasarea surselor etc.).

Natura sursei si forma de energie utilizata se vor stabili īn functie de puterea ceruta de receptoarele respective, de durata critica de realimentare a acestora si de alte caracteristici ale procesului tehnologic, putāndu-se lua īn considerare surse ca:

- baterii de acumulatoare:

- generatoare sincrone mici, actionate prin intermediul unor sisteme inertiale de motoare cu ardere interna;

- grupuri Diesel electrice;

- centralele electrice de platforma;

- actionarea cu turbine de abur sau gaze.

Īn functie de durata reluarii procesului de productie si de efectele economice ale īntreruperilor īn alimentarea cu energie electrica se va urmari realizarea unor cai de alimentare cu grade de siguranta diferentiate pentru categorii de receptoare I, II si III.

Caile de alimentare sunt considerate īntre sursa (punct de primire) si ultimul punct (tablou) de distributie.

Astfel:

- Pentru receptoarele de categoria i se vor prevedea doua cai de alimentare racodate īn puncte distincte din sistemul intern (bare distincte SRA, PT, PD sau statia centralei proprii);

- Pentru receptoarele de categoria a II-a, se va adopta, de regula, o cale de alimentare, a doua cale si modul de racordare a acesteia urmānd a fi justificate tehnico-economic īn situatii speciale.

- Pentru receptoarele de categoria a III-a, se recomanda alimentarea printr-o singura cale. Īn cazul īn care, īn acelasi punct de consum, exista receptoare din categorii diferite, care nu pot fi separate, se admite realizarea conditiilor de alimentare potrivit cerintelor receptoarelor din categoria superioara; daca rezulta necesara alimentarea pe doua cai, acestea vor fi dimensionate astfel īncāt, īn caz de īntrerupere simpla pe o cale, cealalta cale sa poata prelua numai consumul pentru care s-a justificat dubla alimentare.

Pentru consumatorii izolati, care necesita puteri reduse pentru receptoarele din categoria I, se va analiza oportunitatea utilizarii unor surse de energie neconventionala.

Īn statii si posturi de transformare, numarul de unitati si puterea total instalata īn transformatoare trebuie sa corespunda sarcinii maxime de durata, cu considerarea capacitatii de suprasarcina prevazuta de instructiunea 3 RE-I 12-83. Verificarea functionarii economice a transformatoarelor se va face īn conformitate cu prevederile normativului PE145.

Īn cazul existentei unor transformatoare īn rezerva rece (neinstalate) de acelasi tip cu transformatoarele īn functiune, īn dotarea unitatii, īntreprinderii, platformei industriale, transformatoarele īn functiune vor trebui sa asigure, la īntrerupere simpla, numai sarcina de categoria I.

Prevederea unei centrale electrice proprii la consumator poate fi determinata de:

- necesitatea recuperarii, economic justificate, a resurselor energetice secundare sau valorificarea complexa a produselor;

- necesitatea producerii combinate de energie electrica si termica, economic fundamentala prin calcule tehnico-economice;

- existenta unui procent important de receptoare de categoria zero;

- eficienta economica a alimentarii unor receptoare de categoria I pentru care duratele de revenire a tensiunii īn caz de īntrerupere īn sistem nu sunt satisfacatoare.

Īn cazul existentei unei centrale electrice proprii, care alimenteaza un grup de receptoare de categoriile zero si I, īn functie de conditiile de siguranta cerute, centrala va fi dotata cu automatica de separare rapida, īn caz de avarii īn sistem, īn conformitate cu prevederile normativului PE 025/94 privind insularizarea centralelor electrice de pe platformele industriale.

7.7.2. Īncadrarea si solutionarea alimentarii cu energie electrica a receptoarelor cu rol de siguranta la foc se face īn conformitate cu prevederile normativului I.7.

7.7.3. Se permite ca sursa de rezerva sa asigure alimentarea īntregii instalatii electrice sau numai a unei parti din aceasta.

7.7.4. Rezerva de energie trebuie sa fie mentinuta īn permanenta la o valoare care sa permita functionarea autonoma a instalatiilor de rezerva atāt timp cāt este necesar.

7.8. Instalatii electrice īn īncaperi cu pericol de incendiu categoriile C (clasa BE2) si PC (clasa AE5)

- masele instalatiilor electrice de apa calda, apa rece, canalizare si gaz;

- toate celelalte elemente conductoare electric cum sunt:

• grilajele metalice ale usilor si ferestrelor

• radiatoarele instalatiei de īncalzire centrala (sunt suficient sa se lege pe tur sau pe retur);
• gurile de ventilare mecanica, atunci cānd aceste guri si tubulatura de ventilare sunt metalice; aceasta legatura poate fi efectuata pe tubulatura principala de ventilare chiar daca conexiunea este inaccesibila, putānd fi verificata īnsa continuitatea electrica īntre legatura propriu-zisa si o parte accesibila a tubulaturii iar daca gura de ventilare este din material izolant, se leaga la legatura echipotentiala tubulatura de ventilare daca aceasta este metalica.

7.2.22. Nu este necesara legarea gurilor sau tubulaturii de ventilare la legatura echipotentiala īn urmatoarele situatii:

- gura de ventilare se gaseste, īn orice punct al ei, īn afara volumului 2 de protectie si se afla la o īnaltime cel putin egala cu 2 m deasupra pardoselii finite;

- gura de ventilare este separata de tubulatura de ventilare printr-un element izolant fix (caracteristicile izolante ale acestui element fiind verificate printr-o īncercare a rigiditatii dielectrice la o tensiune de 1500 V timp de 1 min.) cu o lungime de cel putin 3 cm;

- tubulatura principala de ventilare este din material neconducator electric (de ex. beton nearmat), indiferent de natura racordului gurii de ventilare.

Conditiile de racordare a conductelor si gurilor de ventilare la legatura echipotentiala a īncaperii de baie sau de dus sunt date īn tabelul 7.5.

Tabelul 7.5.

Conditii pentru racordarea conductelor si gurilor de ventilare la legatura echipotentiala a īncaperii de baie sau de dus

NOTĂ:

* Daca gura de ventilare este din material izolant, conducta de ventilare trebuie racordata la legatura echipotentiala.

** Izolarea poate fi realizata printr-un element izolant fix avānd o lungime de cel putin 3 cm.

7.2.23. Legatura echipotentiala trebuie realizata īntr-o īncapere de baie sau de dus chiar daca echipamentul electric din aceasta se limiteaza la un corp de iluminat īn plafon, datorita posibilitatii de instalare ulterioara a altor echipamente electrice si a riscului de propagare a unui potential din exterior.

Corpuri de iluminat

7.2.24. Īn īncaperile de bai sau de dus este interzisa folosirea corpurilor de iluminat suspendate sau cu dulii metalice.

7.2.25. Amplasarea corpurilor de iluminat īn volumele 0 sau 1 de protectie este interzisa.

7.2.26. Pot fi instalate īn volumul 2 de protectie:

- Corpuri de iluminat care contin parti metalice accesibile numai daca sunt alimentate de un transformator de separare amplasate īn afara volumului 2, cu conditia ca acesta sa alimenteze un singur corp de iluminat. Aceste corpuri de iluminat pot fi alimentate de asemenea īn TFJS. Īn cazul īn care transformatorul de separare alimenteaza doua corpuri de iluminat, masele acestora se leaga īntre ele dar nu se racordeaza la legatura echipotentiala;

- Corpuri de iluminat cu dispersorul din material electroizolant care prin scoatere produce īntreruperea tuturor conductoarelor active ale alimentarii duliilor fara ca vreo parte metalica a corpului de iluminat sa devina accesibila.

7.2.27. Īn exteriorul volumului 2 de protectie, partile metalice accesibile ale corpurilor de iluminat care nu sunt de clasa II de protectie, trebuie racordate la conductorul de protectie (PE).

7.2.28. Corpurile de iluminat trebuie sa fie situate la o īnaltime superioara īnaltimii tijelor de dus si la cel putin 2,25 m deasupra pardoselii sau deasupra fundului cazii de dus (se ia īn consideratie cea mai mare dintre ele).

7.2.29. Circuitele de alimentare a corpurilor de iluminat trebuie realizate urmānd masura de protectie prin izolatie suplimentara.

7.2.30. Dulapurile de toaleta care contin corpuri de iluminat, īntreruptoare si prize de curent pot fi instalate īn volumul 2 de protectie daca acestea sunt de clasa II de protectie si daca priza este alimentata printr-un transformator de separare.

Dulapurile care nu contin corpuri de iluminat de clasa II de protectie pot fi instalate numai īn exteriorul volumului 2 de protectie si conditia de a se asigura continuitatea electrica a elementelor lor metalice si legarea acestor elemente la conductorul de protectie (PE).

Piscine

7.2.31. La piscine, volumele de protectie sunt distribuite astfel (vezi fig. 7.2.7

- volumul 0, este volumul interior al bazinului incluzānd deschiderile īn peretii sau fundul acestuia, accesibile persoanelor care se afla īn bazin;

- volumul 1, este volumul limitat, pe de o parte, de suprafata verticala situata la 2 m de marginile bazinului si pe de alta parte, de pardoseala sau de suprafata pe care se afla persoanele si planul situat la 2,5 m deasupra pardoselii sau acestei suprafete.

Īn cazul īn care piscina are trambuline, bloc-start-uri sau tobogan, volumul 1 este limitat de suprafata verticala situata la 1,5 m īn jurul acestora si de planul orizontal situat la 2,5 m deasupra suprafetei celei mai īnalte pe care se pot gasi persoane.

- volumul 2, este volumul limitat pe de o parte, de suprafata verticala exterioara a volumului I si suprafata paralela situata la 1,5 m de aceasta si de pardoseala si suprafata situata la 2,5 m deasupra solului, pe de alta parte.

7.2.32. Clasele de influente externe pentru piscine, functie de volumele de protectie se dau īn tabelul 7.6.

Tabelul 7.6.

Clasele de influente externe īn care se īncadreaza volumele de protectie pentru piscine

NOTĂ:

* 4. daca piscina este exteriora

Protectia īmpotriva socurilor

7.2.33. Daca pompa de alimentare a piscinei este amplasata īntr-o īncapere adiacenta acesteia si accesibila printr-o trapa sau usa situata pe plaja care īnconjoara piscina, poate fi utilizata protectia īmpotriva socurilor electrice prin "īntreruperea automata a alimentarii", daca urmatoarele doua conditii sunt īndeplinite simultan:

a) pompa este racordata la bazinul piscinei printr-o:

- conducta de apa izolanta din punct de vedere electric;

- conducta de apa metalica racordata la legatura echipotentiala a bazinului piscinei;

b) trapa sau usa de acces nu poate fi deschisa decāt cu ajutorul unei chei sau a unei scule.

Incinta īn care se afla pompa este considerata ca fiind exterioara volumelor 1 si 2 de protectie.

7.2.34. O legatura echipotentiala suplimentara locala trebuie sa lege, īn conditiile de la art. 7.2.14., 7.2.23, toate elementele conductoare din volumele 1, 2 sau 3 la conductoarele de protectie ale maselor situate īn aceste volume.

Elementele care trebuie racordate la legatura echipotentiala suplimentara sunt de exemplu:

- armaturile pardoselii (daca exista);

- conductele metalice ale instalatiilor;

- sarpantele metalice accesibile;

- grilajele de la gurile de intrare si de evacuare a apei si aerului (numai daca conductele lor sunt din material izolante);

- scarile si barele bazinului.

7.2.35. Pot sa nu fie legate la legatura echipotentiala suplimentara, de exemplu, urmatoarele elemente de constructie:

- scarile trambulinelor;

- trambulinele.

7.2.36. Conditiile īn care materialele electrice pot fi utilizate īn volumele de protectie ale piscinelor sunt prezentate īn tabelul 7.7.

Tabelul 7.7.

Materialele electrice care pot fi utilizate īn functie de volumele de protectie ale piscinelor

NOTĂ:

X - interzis (īn afara TFJS limitata la 12 V c.a. sau 30 V c.c., cu sursa īn afara volumelor 0, 1 si 2);

II - de clasa II de protectie sau echivalent;

III - īn TFJS;

A - corpuri de iluminat īnglobate īn pardoseala, cu plasa metalica sau īnvelis metalic conectat la legatura echipotentiala a īncaperii;

* - o priza de curent protejata de un dispozitiv diferential de 30 mA este admis la peste 1,25 m distanta de marginea bazinului īn piscine mici;

** - pentru iluminat.

Distributii electrice

7.2.37. Distributiile electrice din īncaperile pentru piscine se realizeaza cu conductoare izolate, protejate īn tuburi izolante sau din cabluri cu manta izolanta.

7.2.38. Este interzisa utilizarea cablurilor armate sau cu manta metalica si utilizarea altor tuburi de protectie decāt cele electroizolante.

7.2.39. Interdictia de a utiliza alte tuburi de protectie decāt cele electroizolante se aplica chiar daca:

- tubul este acoperit cu un īnvelis exterior care īi confera calitati de rezistenta la agenti chimic, de nepropagare a flacarii si de etanseitate;

- tubul este introdus īntr-un īnvelis sau alt tub izolant.

7.2.40. Tuburile de protectie pot fi introduse īn peretii īncalzitori numai daca temperatura īn instalatia de īncalzire nu poate depasi īn nici un caz +60 C.

7.2.41. Īn cazul īn care traversarea unui perete impune o protectie mecanica suplimentara se pot folosi tronsoane de conducte metalice si blindate si nu este necesara racordarea lor la legatura echipotentiala suplimentara datorita lungimilor mici ale acestora.

7.3. Instalatii electrice de santier

7.3.1. Instalatiile electrice de santier trebuie realizat astfel īncāt sa permita īn functionare normala, accesul unei anumite categorii de persoane si efectuarea urmatoarelor manevre de exploatare:

- manevre obisnuite (de ex. racordarea unui aparat la o priza) executate de catre o persoana oarecare (clasa BA I);

- toate manevrele fara acces la partile active (de ex. īnlocuirea fuzibilelor), executate de personal instruit sau calificat (clasa BA4);

- toate operatiile si manevrele care necesita accesul la partile active, executate numai de catre personal calificat (clasa BA 5).

7.3.2. Clasele de influente externe minime īntīlnite īn instalatiile de santier sunt:

7.3.4. Se prevad instalatii de alimentare cu energie electrica de rezerva īn cazurile īn care utilizatorii pot fi īn pericol ca urmare a unui defect īn instalatia electrica sau la un circuit.

7.3.4. Iluminatul de siguranta trebuie sa permita luarea de masuri de interventie īn cazul aparitiei unui defect īn instalatia de iluminat normal, tināndu-se seama de particularitatile santierului.

Iluminatul de siguranta trebuie sa faca posibile, īn special, evacuarea personalului si punerea īn aplicare a masurilor de siguranta stabilite.

7.3.5. Iluminatul de siguranta poate fi asigurat de:

- blocuri de iluminat autonome (solutie recomandata īn primul rānd);

- instalatie electrica alimentata de baterii a caror durata de functionare sa fie de cel putin 1 ora;

- lampi cu acumulatoare sau baterii (īn cazul īn care personalul este restrāns) a caror durata de functionare sa fie de cel putin 1 ora;

- grupuri de motoare termice - generatoare care sa fie capabile sa asigure alimentarea corecta a iluminatului de siguranta īn cel mult 15 secunde.

7.3.6. Se recomanda ca iluminatul de siguranta sa fie dublat de elemente suplimentare cum ar fi catadioptri sau placi reflectorizante sau cu produse de tip luminiscent (folii, benzi adezive, panouri, vopsele etc.).

7.3.7. Corpurile de iluminat trebuie sa asigure jalonarea cailor de evacuare pentru personal, traseul de evacuare. Daca este necesar, va fi indicat prin panouri opace sau transparente luminoase cu inscriptia "iesire" sau "iesire de siguranta" sau cu o sageata care sa indice directia de iesire.

7.3.8. Trebuie sa se prevada alimentare de rezerva pentru echipamente cum sunt pompele, ventilatoarele de aerisire etc., a caror oprire pune īn pericol personalul (de ex. prin asfixiere).

Circuitele pentru alimentarea de rezerva trebuie concepute astfel īncāt sa se asigure protectia īmpotriva atingerilor indirecte. Īn caz de defect, alimentarea echipamentelor de siguranta trebuie sa se faca prin:

- grupuri de motor - generator care sa asigure realimentarea īn cel mult 15 secunde;

- baterii de acumulatoare asociate cu invertor (sau UPS) pentru receptoare alimentate la curent alternativ, monofazat.

Protectia īmpotriva socurilor electrice

7.3.9. Pe santier trebuie aplicat ca masuri de protectie īmpotriva atingerilor directe:

- protectia prin izolarea partilor active;

- protectia prin bariere sau carcase.

7.3.10. Pe santier nu poate fi folosita masura de protectie prin "obstacole" care asigura numai protectia īmpotriva atingerilor directe cu partile active, decāt daca nu pot fi utilizate alte masuri de protectie si numai pentru durate limitate de timp.

7.3.11. Pentru protectia īmpotriva atingerilor indirecte, īn instalatiile electrice de santier sunt utilizate, de preferinta, schemele de legare la pamānt TT si TN-S.

7.3.12. Schema TN-C poate fi utilizata īn partea fixa a instalatiilor electrice, adica īn partea cuprinsa īntre originea ei si ansamblul cuprinzānd aparatul general de comanda si dispozitivele de protectie principale.

7.3.13. Schema IT poate fi utilizata acolo unde este necesara evitarea īntreruperii alimentarii la aparitia primului defect de izolatie.

Aceasta solutie impune conditii dificile, cum sunt:

- protectia conductorului neutru;

- limitarea lungimii distributiei pentru micsorarea probabilitatii aparitiei celui de-al doilea defect;

- controlul permanent al izolatiei si semnalizarea aparitiei primului defect īn scopul eliminarii rapide a acestuia.

7.3.14. TFJS poate fi utilizata īn toate cazurile si mai ales īn cazurile īn care conditiile de munca sunt severe, de exemplu īn incinte mici, conductoare, pentru alimentarea uneltelor electrice portabile, pentru malaxare īn medii umede sau pentru īncalzirea betoanelor.

7.3.15. Protectia īmpotriva atingerilor indirecte prin folosirea "materialelor electrice de clasa II de protectie sau cu izolatie echivalenta" se utilizeaza īn cazul materialelor electrice pentru care aceasta masura de protectie este realizata prin constructie fiind recomandata pentru uneltele electrice portabile.

7.3.16. Se recomanda utilizarea pe santier a dispozitivului de protectie diferential de īnalta sensibilitate (I_Dn 30mA). El trebuie sa fie montat īn amonte de toate circuitele destinate sa alimenteze prin prize de curent utilaje mobile sau portabile deoarece pe santiere, indepedente de masura de protectie aplicata, exista riscul marit de accidentare prin soc electric datorita:

- atingerilor directe, īn urma degradarii izolatiei;

- atingerilor directe, īn urma unui defect de izolatie sau imprudentei persoanelor;

- atingerilor indirecte cu mase nelegate la pamānt, datorita unei rupturi sau a unei proaste continuitati a conductorului de protectie.

7.3.17. Protectia īmpotriva supracurentilor trebuie asigurata cu dispozitive de īntrerupere automata amplasate īn interiorul tablourilor electrice. Aceste dispozitive sunt de regula disjunctoare (deoarece acestea evita erorile de reglaj si de īnlocuire si faciliteaza exploatarea).

7.3.18. Protectia īmpotriva supracurentilor trebuie asiturata cu dispozitive de īntrerupere automata amplasate īn interiorul tablourilor electrice. Aceste dispozitive sunt de regula disjunctoare (deoarece acestea evita erorile de reglaj si de īnlocuire si faciliteaza exploatarea).

7.3.19. Protectia la scurtcircuit trebuie realizata astfel īncāt fiecare dispozitiv de protectie sa aiba o putere de rupere cel putin egala cu curentul de scurtcircuit prezumat īn punctul īn care aceasta protectie este instalata.

Protectia mecanica

7.3.20. Protectia mecanica a instalatiilor electrice trebuie asigurata prin:

- alegerea unor distributii care sa aiba caracteristicile mecanice corespunzatoare;

- amplasarea instalatiilor electrice astfel īncāt sa fie protejate īmpotriva socurilor mecanice;

- protectie mecanica suplimentara (de ex. īn pasaje pietonale sau pentru vehicule).

7.4. Instalatii electrice īn constrictii agrozootehnice

7.4.1. Clasele de influente externe cel mai frecvent īntālnite pentru instalatiile electrice din constructiile agrozootehnice sunt urmatoarele:

7.4.2. Tensiunea limita admisa pentru instalatiile electrice din aceasta categorie de constructii este U_L = 25V datorita prezentei animalelor a caror rezistenta electrica este mai mica decāt cea a corpului uman.

7.5. Legarea la pamānt a instalatiilor electrice ale echipamentelor informatice

7.5.1. Prevederile acestui subcapitol se aplica echipamentelor care prezinta un curent de fuga mare, a carui circulatie īn conductoarele de protectie si īn prizele de legare la pamānt poate provoca īncalzirii excesive, degradari locale sau perturbatii.

7.5.2. Filtrele radioelectrice antiparazitaj cu care sunt prevazute echipamentele informative pot produce curenti de fuga cu valori importante astfel īncāt, o defectiune a continuitatii circuitului de legare la pamānt poate provoca o tensiune de atingere periculoasa.

7.5.3. Din punct de vedere al valorii curentului de fuga al echipamentelor de clasa I de protectie se disting doua tipuri de echipamente:

- echipamente cu curenti de fuga slabi, al caror curent de fuga nu trebuie sa fie mai mare de 3,5 mA, care pot fi alimentate la prize de curent de 10/16 A si nu necesita nici o masura suplimentara din punct de vedere al alimentarii si legarii la pamānt;

- echipamente care au curent de fuga superiori valorii de 3,5 mA care pot atinge 5% din valoarea curentului nominal si la care trebuie aplicate masuri de protectie.

7.5.4. Se recomanda ca alimentarea centrului de prelucrare a informatiilor sa fie realizata printr-un transformator de separare pentru ca echipamentele sa nu fie afectate de parazitii sau defectele altor instalatii electrice.

7.5.5. Īn schemele TN-C īn care functiile conductorului neutru (N) si conductorului de protectie (PE) sunt īndeplinite de acelasi conductor (PEN) pāna la bornele echipamentului, curentul de fuga poate fi considerat ca un curent de sarcina.

Curentul care circula īn acest caz prin conductorul PEN poate ridica potentialul acestui conductor conducānd la afectarea bunei functionari a echipamentelor.

7.5.6. Echipamentele care au curenti de fuga a caror valoare este mare, pot fi incompatibile cu instalatiile protejate prin dispozitive de protectie diferentiale (vezi art. 2.14.).

7.5.7. Alegerea schemei de legare la pamānt pentru instalatiile electrice ale echipamentelor informatice se face conform tabelului 7.8.

Tabelul 7.8.

Alegerea schemei de legare la pamānt pentru instalatiile electrice ale echipamentelor informatice

Din tabelul 7.8. se observa faptul ca īn majoritatea cazurilor se opteaza pentru schema TN-S.

7.5.8. Masele echipamentelor de prelucrare a informatiilor trebuie legate la pamānt, conform figurii 7.5.1.

7.6. Instalatii electrice pentru īncaperi medicale si spatii anexe

7.6.1. Īn īncaperile medicale se pot lua urmatoarele masuri de protectie īmpotriva socurilor electrice:

a) īntreruperea automata a alimentarii;

b) realizarea de legaturi echipotentiale;

c) limitarea tensiunii de atingere;

d) utilizarea dispozitivelor diferentiale de īnalta sensibilitate;

e) alimentarea cu schema IT de tip medical;

f) separarea electrica individuala;

g) folosirea TFJS de tip medical.

7.6.2. Īntreruperea automata a alimentarii se realizeaza cu aparate de protectie īmpotriva supracurentilor sau dispozitive diferentiale. Dispozitive de protectie diferentiale nu se pot utiliza īn cazul schemei TN-C.

7.6.3. Īntre elementele conductoare din īncapere (conducte de apa, īncalzire, gaze si oricare elemente conductoare care pot fi atinse cu māna) trebuie realizata o legatura echipotentiala suplimentara.

7.6.4. Īn īncaperile din grupa 2 (īn care se efectueaza proceduri intracardiace), tensiunea de atingere care poate sa apara īn functionarea normala sau īn cazul primului defect de izolatie cānd este utilizata schema IT, īntre doua elemente simultan accesibile, trebuie limitata la 50mV. Aceasta se realizeaza prin legaturi echipotentiale sau/si prin izolarea elementelor conductoare.

7.6.5. Nu este necesara folosirea protectiei diferentiale īn cazul circuitelor secundare ale transformatoarelor de separare care alimenteaza receptoare individuale.

7.6.6. Alimentarea cu energie electrica a salilor de operatie, a salilor de anestezie si a salilor destinate cateterismului cardiac se realizeaza prin intermediul unei scheme IT de tip medical. Aceasta schema de alimentare se deosebeste de schema IT clasica prin limitarea foarte drastica a curentului de defect si a tensiunii de atingere, dispozitivul de control al izolatiei avānd caraceristicile date īn normativul I.7. Transformatoarele de separare se instaleaza īn īncaperi distincte.

7.6.7. Protectia īmpotriva socurilor electrice prin separare electrica individuala se realizeaza prin utilizarea unui singur transformator de separare pentru fiecare receptor electric. Tensiunea nominala a circuitului secundar nu trebuie sa depaseasca 250 V.

7.6.8. Īn cazul īncaperilor sau spatiilor īnguste (culoare, holuri etc.) cu pardoseli conductoare din punct de vedere electric, protectia īmpotriva socurilor electrice se asigura prin alimentarea la TFJS cu valoarea maxima de 25V c.a. sau 60V c.c. filtrat.

7.6.9. Īncaperile medicale īn care trebuie asigurata alimentarea de rezerva de īnlocuire sunt:

- sali de anestezie;

- sali de endoscopie;

- sali de operatie;

- sali de pregatire preoperatorie;

- sali de reanimare;

- sali de cateterism cardiac;

- sali de terapie intensiva;

- sali de angiografie.

7.6.10. Īn cazul salilor de operatie, trecerea sistemului de iluminat de la alimentarea normala la alimentarea de siguranta trebuie realizata īn cel mult 0,5 secunde. Autonomia de functionare a sursei de alimentare de siguranta trebuie sa fie de cel putin 1 ora.

7.6.11. Īncaperile īn care trebuie luate masuri de protectie īmpotriva perturbatiilor electromagnetice sunt:

- sali de examene specializate (EEG, EKG etc.);

- sali de reanimare si tratament intensiv;

- sali de cateterism cardiac;

- sali de angiografie;

- sali de operatie.

Principalele echipamente electrice care pot perturba functionarea aparatelor electrice medicale sunt:

- distributiile electrice īn care curentul nu este repartizat simetric īntre conductoarele aceluiasi circuit;

- transformatoarele, motoarele, tablourile de distributie;

- balasturile lampilor fluorescente.

7.7. Instalatii electrice pentru alimentarea de rezerva.

Alimentarea cu energie electrica a consumatorilor

7.7.1. Receptoarele consumatorilor, īn functie de natura efectelor produse la īntreruperea īn alimentare cu energie electrica se clasifica īn urmatoarele categorii:

- Categoria de importanta deosebita (vitala) la care īntreruperea peste o durata critica, poate duce la explozii, distrugeri de utilaje sau pierderi de vieti omenesti.

Utilajele si agregatele īncadrate īn aceasta categorie nu vor fi actionate electric decāt īn cazul ca nu se dispune de alte forme de energie sau acestea sunt prohibitive economic.

Īn aceste situatii se vor preciza masurile de ordin tehnologic, prevazute pentru asigurarea securitatii oamenilor si utilajelor īn caz de īntreruperi īn alimentarea cu energie electrica.

- Categoria I la care īntreruperea alimentarii duce la:

• dereglarea proceselor tehnologice īn flux continuu necesitānd perioade lungi pentru reluarea activitatii la parametrii cantitativi si calitativi existenti īn momentul īntreruperii;
• rebuturi importante de materii prime, materialele auxiliare, scule tehnologice, semifabricate etc.;
• pierderi materiale importante prin nerealizarea productiei planificate si imposibilitatea recuperarii acesteia;
• repercusiuni asupra altor unitati importante;
• perturbarea vietii sociale īn centrele urbane.

- Categoria a II-a, la care īntreruperea alimentarii duce la nerealizari de productie, practic, numai pe durata īntreruperii, iar productia nerealizata poate fi, de regula, recuperata.

- Categoria a III-a, care cuprinde receptoare ce nu se īncadreaza īn categoriile precedente.

Clasificarea receptoarelor pe categorii, cu stabilirea duratelor admisibile a īntreruperilor īn alimentarea cu energie electrica se efectueaza de proiectantul general īmpreuna cu factorii interesati si se cuprinde īn documentatia tehnica - economica pentru cerere de putere, urmānd a fi aprobata odata cu aceasta. Īncadrarea receptoarelor īn categoriile 0 si 1 se va face numai cu avizul expres al CTE al institutelor de proiectare.

La stabilirea categoriei se va tine seama de:

a) cerintele de continuitate īn functionarea receptoarelor;

b) cerintele speciale īn ceea ce priveste calitatea tensiunii si frecventei din sistemul electric de alimentare;

c) indicatori valorici ai daunelor provocate de īntreruperile accidentale īn alimentarea cu energie electrica.

Alegerea caracteristicilor receptoarelor de energie electrica trebuie sa fie facuta tinānd seama de conditiile tehnice de alimentare cu energie electrica īn sistem de precizie prin Regulamentul de furnizare si utilizare a energiei electrice.

Pentru receptoarele de categoria zero, proiectantul general va prevedea instalarea īn cadrul sistemului intern de alimentare cu energie electrica a unor surse de interventie care vor asigura continuitatea īn functionare a receptoarelor respective, independent de sursa de alimentare de baza - sistemul electroenergetic.

Numarul de cai de alimentare din sursa de baza a acestor receptoare se va stabili īn functie de conditiile locale (structura retelei, gruparea receptoarelor de diverse categorii, amplasarea surselor etc.).

Natura sursei si forma de energie utilizata se vor stabili īn functie de puterea ceruta de receptoarele respective, de durata critica de realimentare a acestora si de alte caracteristici ale procesului tehnologic, putāndu-se lua īn considerare surse ca:

- baterii de acumulatoare:

- generatoare sincrone mici, actionate prin intermediul unor sisteme inertiale de motoare cu ardere interna;

- grupuri Diesel electrice;

- centralele electrice de platforma;

- actionarea cu turbine de abur sau gaze.

Īn functie de durata reluarii procesului de productie si de efectele economice ale īntreruperilor īn alimentarea cu energie electrica se va urmari realizarea unor cai de alimentare cu grade de siguranta diferentiate pentru categorii de receptoare I, II si III.

Caile de alimentare sunt considerate īntre sursa (punct de primire) si ultimul punct (tablou) de distributie.

Astfel:

- Pentru receptoarele de categoria i se vor prevedea doua cai de alimentare racodate īn puncte distincte din sistemul intern (bare distincte SRA, PT, PD sau statia centralei proprii);

- Pentru receptoarele de categoria a II-a, se va adopta, de regula, o cale de alimentare, a doua cale si modul de racordare a acesteia urmānd a fi justificate tehnico-economic īn situatii speciale.

- Pentru receptoarele de categoria a III-a, se recomanda alimentarea printr-o singura cale. Īn cazul īn care, īn acelasi punct de consum, exista receptoare din categorii diferite, care nu pot fi separate, se admite realizarea conditiilor de alimentare potrivit cerintelor receptoarelor din categoria superioara; daca rezulta necesara alimentarea pe doua cai, acestea vor fi dimensionate astfel īncāt, īn caz de īntrerupere simpla pe o cale, cealalta cale sa poata prelua numai consumul pentru care s-a justificat dubla alimentare.

Pentru consumatorii izolati, care necesita puteri reduse pentru receptoarele din categoria I, se va analiza oportunitatea utilizarii unor surse de energie neconventionala.

Īn statii si posturi de transformare, numarul de unitati si puterea total instalata īn transformatoare trebuie sa corespunda sarcinii maxime de durata, cu considerarea capacitatii de suprasarcina prevazuta de instructiunea 3 RE-I 12-83. Verificarea functionarii economice a transformatoarelor se va face īn conformitate cu prevederile normativului PE145.

Īn cazul existentei unor transformatoare īn rezerva rece (neinstalate) de acelasi tip cu transformatoarele īn functiune, īn dotarea unitatii, īntreprinderii, platformei industriale, transformatoarele īn functiune vor trebui sa asigure, la īntrerupere simpla, numai sarcina de categoria I.

Prevederea unei centrale electrice proprii la consumator poate fi determinata de:

- necesitatea recuperarii, economic justificate, a resurselor energetice secundare sau valorificarea complexa a produselor;

- necesitatea producerii combinate de energie electrica si termica, economic fundamentala prin calcule tehnico-economice;

- existenta unui procent important de receptoare de categoria zero;

- eficienta economica a alimentarii unor receptoare de categoria I pentru care duratele de revenire a tensiunii īn caz de īntrerupere īn sistem nu sunt satisfacatoare.

Īn cazul existentei unei centrale electrice proprii, care alimenteaza un grup de receptoare de categoriile zero si I, īn functie de conditiile de siguranta cerute, centrala va fi dotata cu automatica de separare rapida, īn caz de avarii īn sistem, īn conformitate cu prevederile normativului PE 025/94 privind insularizarea centralelor electrice de pe platformele industriale.

7.7.2. Īncadrarea si solutionarea alimentarii cu energie electrica a receptoarelor cu rol de siguranta la foc se face īn conformitate cu prevederile normativului I.7.

7.7.3. Se permite ca sursa de rezerva sa asigure alimentarea īntregii instalatii electrice sau numai a unei parti din aceasta.

7.7.4. Rezerva de energie trebuie sa fie mentinuta īn permanenta la o valoare care sa permita functionarea autonoma a instalatiilor de rezerva atāt timp cāt este necesar.

7.8. Instalatii electrice īn īncaperi cu pericol de incendiu categoriile C (clasa BE2) si PC (clasa AE5)

7.8.1. Distributiile instalatiilor electrice din īncaperi cu pericol de incendiu trebuie realizate astfel īncāt acestea sa nu permita propagarea flacarii.

Aceasta prevedere este valabila si pentru distributii dispuse la exterior, pe pereti care pot sa transmita caldura (de ex. pereti metalici).

7.8.2. Aparatele utilizate īn instalatiile electrice din īncaperi cu pericol de incendiu trebuie concepute astfel īncāt īn functionarea normala, cu arc electric ce se produce īn interiorul acestora sa nu poata provoca incendii īn exteriorul lor, avīnd gradul de protectie stabilit potrivit prevederilor normativului I.7.

7.8.3. Echipamentele electrice utilizate īn aceste īncaperi trebuie limitate la strictul necesar procesului tehnologic. Celelalte echipamente electrice (care nu sunt strict necesare exploatarii) se recomanda sa fie amplasate īntr-o incinta separata de īncaperile cu pericol de incendiu prin pereti rezistenti la foc.

7.8.4. Este permisa traversarea acestor īncaperi cu pericol de incendiu cu circuite care deservesc alte īncaperi daca se respecta simultan urmatoarele conditii:

- circuitele sunt protejate la suprasarcina si scurtcircuit prin dispozitive de protectie amplasate īn amonte de traversare;

- circuitele nu contin nici o conexiune pe parcursul din interiorul īncaperii cu pericol de incendiu; daca totusi acestea exista ele trebuie īnchise īn mansoane si trebuie sa aiba gradul de protectie IP 4X, īn absenta prafului si IP 5X, īn prezenta prafului.

7.8.5. Se recomanda protejarea cricuitelor care deservesc aceste īncaperi cu dispozitive de protectie diferentiale avānd un curent diferential rezidual nominal mai mic sau egal cu 500mA.

Nu este necesara prevederea unui dispozitiv de protectie diferential pe fiecare din circuitele care deservesc aceste īncaperi daca un asemenea dispozitiv este amplasat īn amonte de aceste circuite. (de ex. la originea instalatiei).

7.8.6. Traversarea peretilor si planseelor acestor īncaperi de catre instalatiile electrice nu trebuie sa diminueze rezistenta la foc a acestor elemente de constructii luāndu-se masuri corespunzatoare de etansare a golurilor din jurul acestora cu alcatuiri rezistente la foc, potrivit prevederilor normativelor I.7, P 118 si P 107.

7.8.7. Partile active ale circuitelor TFJS si TFJP trebuie sa fie:

- īnchise īn mansoane care au grad de protectie IP 2X;

- prevazute cu o izolatie completa care sa suporte o tensiune de īncercare de 500 V timp de un minut.

7.8.8. Corpurile de iluminat din aceste tipuri de īncaperi trebuie sa aiba gradul de protectie IP 4X, īn absenta prafului si IP 5X, īn prezenta prafului.

7.8.9. Elementele usor de deteriorat ale instalatiilor electrice (de ex. lampile corpurilor de iluminat) trebuie protejate īmpotriva socurilor (de ex. prin capace de plastic, grilaje etc.).

7.9. Instalatiile electrice īn zone cu pericol de explozie

7.9.1. Materialele electrice trebuie alese īn functie de zonele cu pericol de explozie.

7.9.2. Instalatiile electrice din zone cu atmosfera exploziva formata din gaze, vapori sau ceturi trebuie sa fie:

- īn totalitate construite cu materiale electrice īn executie Exi sau Exia II, atunci cānd atmosfera exploziva este prezenta permanent sau pe perioade īndelungate;

- īn totalitate construite cu materiale electrice īn executie Ex (d, p, i), daca atmosfera exploziva se formeaza intermitent īn functionare normala.

7.9.3. Materialele utilizate īn instalatii electrice din īncaperi cu pericol de explozie trebuie sa fie alese si instalate astfel īncāt īncalzirea normala īn acest caz de defect sa nu poata provoca incendiu.

7.9.4. Instalatiile electrice trebuie proiectate si executate astfel īncāt:

- sa respecte prevederile normativului I.7;

- sa fie reduse la ceea ce este strict necesar nevoilor de exploatare;

- sa nu fie una din cauzele posibile de inflamare a atmosferei explozive.

7.9.5. Distributiile electrice nu trebuie sa fie propagatoare de flacara si sa fie protejate īmpotriva socurilor mecanice si actiunii produselor utilizate sau fabricate īn aceste īncaperi.

7.9.6. Trecerile distributiilor īntre īncaperi cu pericol de explozie si alte īncaperi sau amplasamente trebuie sa fie realizate astfel īncāt sa īmpiedice trecerea atmosferei explozive.

7.9.7. Cablurile cu tensiunea nominala de 1000V pot fi utilizate daca sunt īndeplinite simultan urmatoarele conditii:

a) Cablurile nu trebuie sa fie supuse nici unui risc de deteriorari mecanice:

- daca distributia electrica se afla īn īncaperi cu riscuri mecanice, acestea trebuie sa aiba, fie prin constructie, fie prin instalare, o protectie mecanica corespunzatoare riscurilor mecanice la care sunt expuse.

b) Valorile curentilor admisibili īn conductoare trebuie sa fie reduse cu min. 25%.

c) Toate circuitele trebuie protejate īmpotriva suprasarcinilor. Amplasarea acestor dispozitive se face conform normativului I.7 si nu se admite deplasarea punctului de instalare.

d) Cablurile trebuie sa fie protejate īmpotriva influentelor externe prezente.

e) Modul de racordare al cablurilor la aparatele si echipamentele necesare trebuie sa fie corespunzator conditiilor impuse astfel īncāt sa se elimine riscurile de explozie.

7.9.8. Īn cazul īn care atmosfera exploziva este formata din prafuri sau fibre, instalatiile electrice trebuie sa aiba gradul de protectie IP 5X sau IP 6X īn functie de riscul pe care īl prezinta zona si avānd temperatura de suprafata conform normativului I.7.

La realizarea distributiei instalatiilor electrice trebuie luate masuri pentru a se evita depunerile de praf sau fibre pe acele parti ale instalatiei care pot provoca o īncalzire periculoasa. Aceste zone trebuie limitate prin proiectare, astfel īncāt īn functionare normala, temperatura pe suprafata lor sa nu produca aprinderea prafului sau a fibrelor depuse.

Daca distributiile sunt pozate īn tuburi de protectie acestea trebuie etansate la extremitatea plasata īn zona cu pericol de explozie.

Arii de distributie a carburantilor lichizi

7.9.9. Zonele de protectie pentru gurile de descarcare a carburantilor din rezervoarele de stocaj, pentru guri de aerisire si pentru aparate de distributie sunt definite īn normativul NP 004.

7.9.10. Distributiile electrice executate īn aceste zone trebuie realizate cu cabluri rezistente la solicitari mecanice si la hidrocarburi.

Daca distributiile sunt pozate īn tuburi de protectie, acestea trebuie etansate la extinderea plasata īn zona cu pericol de explozie.

7.9.11. Īn zonele cu pericol de explozie nu trebuie sa se instaleze si nu trebuie sa treaca decāt distributiile electrice care servesc exploatarii acestor zone.

7.9.12. Aparatele de protectie ale instalatiei electrice trebuie grupate pe unul sau mai multe tablouri care vor fi instalate:

- īn īncaperi sau amplasamente care au conditii normale cu privire la influentele externe;

- īn dulapuri īnchise situate īn afara zonelor cu pericol de explozie, a zonelor de spalare sau a zonelor de gresaj.

7.9.13. Asigurarea legarii la pamānt a maselor instalatiei electrice a conductelor metalice si a partilor metalice ale elementelor de constructie si a rezervoarelor din zona respectiva se realizeaza printr-o priza sau un ansamblu de prize de pamānt.

7.10. Instalatii electrice montate pe elemente de constructii din materiale combustibile

7.10.1. Instalatiile electrice montate pe elemente de constructie combustibile trebuie sa īndeplineasca urmatoarele conditii:

- distributia trebuie realizata astfel īncāt sa nu fie propagatoare de flacara; este interzisa pozarea conductoarelor cu izolatie de cauciuc pe lemn;

- toate aparatele electrice, echipamentele, conductoarele, cablurile si tevile de protectie trebuie montate conform normativului I.7.

top

ANEXA 1

PRINCIPALELE PRESCRIPŢII TEHNICE

STANDARDE

Normative, instructiuni, decrete

[top]

ANEXA 2

GRADE DE PROTECŢIE A MATERIALELOR

Protectia īmpotriva corpurilor solide

[top]

ANEXA 3

GRADE DE PROTECŢIE A MATERIALELOR ELECTRICE

Protectia īn prezenta apei

[top]

ANEXA 4

GRADE DE PROTECŢIE A MATERIALELOR ELECTRICE

Protectia īmpotriva socurilor mecanice

7.8.1. Distributiile instalatiilor electrice din īncaperi cu pericol de incendiu trebuie realizate astfel īncāt acestea sa nu permita propagarea flacarii.

Aceasta prevedere este valabila si pentru distributii dispuse la exterior, pe pereti care pot sa transmita caldura (de ex. pereti metalici).

7.8.2. Aparatele utilizate īn instalatiile electrice din īncaperi cu pericol de incendiu trebuie concepute astfel īncāt īn functionarea normala, cu arc electric ce se produce īn interiorul acestora sa nu poata provoca incendii īn exteriorul lor, avīnd gradul de protectie stabilit potrivit prevederilor normativului I.7.

7.8.3. Echipamentele electrice utilizate īn aceste īncaperi trebuie limitate la strictul necesar procesului tehnologic. Celelalte echipamente electrice (care nu sunt strict necesare exploatarii) se recomanda sa fie amplasate īntr-o incinta separata de īncaperile cu pericol de incendiu prin pereti rezistenti la foc.

7.8.4. Este permisa traversarea acestor īncaperi cu pericol de incendiu cu circuite care deservesc alte īncaperi daca se respecta simultan urmatoarele conditii:

- circuitele sunt protejate la suprasarcina si scurtcircuit prin dispozitive de protectie amplasate īn amonte de traversare;

- circuitele nu contin nici o conexiune pe parcursul din interiorul īncaperii cu pericol de incendiu; daca totusi acestea exista ele trebuie īnchise īn mansoane si trebuie sa aiba gradul de protectie IP 4X, īn absenta prafului si IP 5X, īn prezenta prafului.

7.8.5. Se recomanda protejarea cricuitelor care deservesc aceste īncaperi cu dispozitive de protectie diferentiale avānd un curent diferential rezidual nominal mai mic sau egal cu 500mA.

Nu este necesara prevederea unui dispozitiv de protectie diferential pe fiecare din circuitele care deservesc aceste īncaperi daca un asemenea dispozitiv este amplasat īn amonte de aceste circuite. (de ex. la originea instalatiei).

7.8.6. Traversarea peretilor si planseelor acestor īncaperi de catre instalatiile electrice nu trebuie sa diminueze rezistenta la foc a acestor elemente de constructii luāndu-se masuri corespunzatoare de etansare a golurilor din jurul acestora cu alcatuiri rezistente la foc, potrivit prevederilor normativelor I.7, P 118 si P 107.

7.8.7. Partile active ale circuitelor TFJS si TFJP trebuie sa fie:

- īnchise īn mansoane care au grad de protectie IP 2X;

- prevazute cu o izolatie completa care sa suporte o tensiune de īncercare de 500 V timp de un minut.

7.8.8. Corpurile de iluminat din aceste tipuri de īncaperi trebuie sa aiba gradul de protectie IP 4X, īn absenta prafului si IP 5X, īn prezenta prafului.

7.8.9. Elementele usor de deteriorat ale instalatiilor electrice (de ex. lampile corpurilor de iluminat) trebuie protejate īmpotriva socurilor (de ex. prin capace de plastic, grilaje etc.).

7.9. Instalatiile electrice īn zone cu pericol de explozie

7.9.1. Materialele electrice trebuie alese īn functie de zonele cu pericol de explozie.

7.9.2. Instalatiile electrice din zone cu atmosfera exploziva formata din gaze, vapori sau ceturi trebuie sa fie:

- īn totalitate construite cu materiale electrice īn executie Exi sau Exia II, atunci cānd atmosfera exploziva este prezenta permanent sau pe perioade īndelungate;

- īn totalitate construite cu materiale electrice īn executie Ex (d, p, i), daca atmosfera exploziva se formeaza intermitent īn functionare normala.

7.9.3. Materialele utilizate īn instalatii electrice din īncaperi cu pericol de explozie trebuie sa fie alese si instalate astfel īncāt īncalzirea normala īn acest caz de defect sa nu poata provoca incendiu.

7.9.4. Instalatiile electrice trebuie proiectate si executate astfel īncāt:

- sa respecte prevederile normativului I.7;

- sa fie reduse la ceea ce este strict necesar nevoilor de exploatare;

- sa nu fie una din cauzele posibile de inflamare a atmosferei explozive.

7.9.5. Distributiile electrice nu trebuie sa fie propagatoare de flacara si sa fie protejate īmpotriva socurilor mecanice si actiunii produselor utilizate sau fabricate īn aceste īncaperi.

7.9.6. Trecerile distributiilor īntre īncaperi cu pericol de explozie si alte īncaperi sau amplasamente trebuie sa fie realizate astfel īncāt sa īmpiedice trecerea atmosferei explozive.

7.9.7. Cablurile cu tensiunea nominala de 1000V pot fi utilizate daca sunt īndeplinite simultan urmatoarele conditii:

a) Cablurile nu trebuie sa fie supuse nici unui risc de deteriorari mecanice:

- daca distributia electrica se afla īn īncaperi cu riscuri mecanice, acestea trebuie sa aiba, fie prin constructie, fie prin instalare, o protectie mecanica corespunzatoare riscurilor mecanice la care sunt expuse.

b) Valorile curentilor admisibili īn conductoare trebuie sa fie reduse cu min. 25%.

c) Toate circuitele trebuie protejate īmpotriva suprasarcinilor. Amplasarea acestor dispozitive se face conform normativului I.7 si nu se admite deplasarea punctului de instalare.

d) Cablurile trebuie sa fie protejate īmpotriva influentelor externe prezente.

e) Modul de racordare al cablurilor la aparatele si echipamentele necesare trebuie sa fie corespunzator conditiilor impuse astfel īncāt sa se elimine riscurile de explozie.

7.9.8. Īn cazul īn care atmosfera exploziva este formata din prafuri sau fibre, instalatiile electrice trebuie sa aiba gradul de protectie IP 5X sau IP 6X īn functie de riscul pe care īl prezinta zona si avānd temperatura de suprafata conform normativului I.7.

La realizarea distributiei instalatiilor electrice trebuie luate masuri pentru a se evita depunerile de praf sau fibre pe acele parti ale instalatiei care pot provoca o īncalzire periculoasa. Aceste zone trebuie limitate prin proiectare, astfel īncāt īn functionare normala, temperatura pe suprafata lor sa nu produca aprinderea prafului sau a fibrelor depuse.

Daca distributiile sunt pozate īn tuburi de protectie acestea trebuie etansate la extremitatea plasata īn zona cu pericol de explozie.

Arii de distributie a carburantilor lichizi

7.9.9. Zonele de protectie pentru gurile de descarcare a carburantilor din rezervoarele de stocaj, pentru guri de aerisire si pentru aparate de distributie sunt definite īn normativul NP 004.

7.9.10. Distributiile electrice executate īn aceste zone trebuie realizate cu cabluri rezistente la solicitari mecanice si la hidrocarburi.

Daca distributiile sunt pozate īn tuburi de protectie, acestea trebuie etansate la extinderea plasata īn zona cu pericol de explozie.

7.9.11. Īn zonele cu pericol de explozie nu trebuie sa se instaleze si nu trebuie sa treaca decāt distributiile electrice care servesc exploatarii acestor zone.

7.9.12. Aparatele de protectie ale instalatiei electrice trebuie grupate pe unul sau mai multe tablouri care vor fi instalate:

- īn īncaperi sau amplasamente care au conditii normale cu privire la influentele externe;

- īn dulapuri īnchise situate īn afara zonelor cu pericol de explozie, a zonelor de spalare sau a zonelor de gresaj.

7.9.13. Asigurarea legarii la pamānt a maselor instalatiei electrice a conductelor metalice si a partilor metalice ale elementelor de constructie si a rezervoarelor din zona respectiva se realizeaza printr-o priza sau un ansamblu de prize de pamānt.

7.10. Instalatii electrice montate pe elemente de constructii din materiale combustibile

7.10.1. Instalatiile electrice montate pe elemente de constructie combustibile trebuie sa īndeplineasca urmatoarele conditii:

- distributia trebuie realizata astfel īncāt sa nu fie propagatoare de flacara; este interzisa pozarea conductoarelor cu izolatie de cauciuc pe lemn;

- toate aparatele electrice, echipamentele, conductoarele, cablurile si tevile de protectie trebuie montate conform normativului I.7.

top

ANEXA 1

PRINCIPALELE PRESCRIPŢII TEHNICE

STANDARDE

Normative, instructiuni, decrete

[top]

ANEXA 2

GRADE DE PROTECŢIE A MATERIALELOR

Protectia īmpotriva corpurilor solide

[top]

ANEXA 3

GRADE DE PROTECŢIE A MATERIALELOR ELECTRICE

Protectia īn prezenta apei

[top]

ANEXA 4

GRADE DE PROTECŢIE A MATERIALELOR ELECTRICE

Protectia īmpotriva socurilor mecanice

7.8.1. Distributiile instalatiilor electrice din īncaperi cu pericol de incendiu trebuie realizate astfel īncāt acestea sa nu permita propagarea flacarii.

Aceasta prevedere este valabila si pentru distributii dispuse la exterior, pe pereti care pot sa transmita caldura (de ex. pereti metalici).

7.8.2. Aparatele utilizate īn instalatiile electrice din īncaperi cu pericol de incendiu trebuie concepute astfel īncāt īn functionarea normala, cu arc electric ce se produce īn interiorul acestora sa nu poata provoca incendii īn exteriorul lor, avīnd gradul de protectie stabilit potrivit prevederilor normativului I.7.

7.8.3. Echipamentele electrice utilizate īn aceste īncaperi trebuie limitate la strictul necesar procesului tehnologic. Celelalte echipamente electrice (care nu sunt strict necesare exploatarii) se recomanda sa fie amplasate īntr-o incinta separata de īncaperile cu pericol de incendiu prin pereti rezistenti la foc.

7.8.4. Este permisa traversarea acestor īncaperi cu pericol de incendiu cu circuite care deservesc alte īncaperi daca se respecta simultan urmatoarele conditii:

- circuitele sunt protejate la suprasarcina si scurtcircuit prin dispozitive de protectie amplasate īn amonte de traversare;

- circuitele nu contin nici o conexiune pe parcursul din interiorul īncaperii cu pericol de incendiu; daca totusi acestea exista ele trebuie īnchise īn mansoane si trebuie sa aiba gradul de protectie IP 4X, īn absenta prafului si IP 5X, īn prezenta prafului.

7.8.5. Se recomanda protejarea cricuitelor care deservesc aceste īncaperi cu dispozitive de protectie diferentiale avānd un curent diferential rezidual nominal mai mic sau egal cu 500mA.

Nu este necesara prevederea unui dispozitiv de protectie diferential pe fiecare din circuitele care deservesc aceste īncaperi daca un asemenea dispozitiv este amplasat īn amonte de aceste circuite. (de ex. la originea instalatiei).

7.8.6. Traversarea peretilor si planseelor acestor īncaperi de catre instalatiile electrice nu trebuie sa diminueze rezistenta la foc a acestor elemente de constructii luāndu-se masuri corespunzatoare de etansare a golurilor din jurul acestora cu alcatuiri rezistente la foc, potrivit prevederilor normativelor I.7, P 118 si P 107.

7.8.7. Partile active ale circuitelor TFJS si TFJP trebuie sa fie:

- īnchise īn mansoane care au grad de protectie IP 2X;

- prevazute cu o izolatie completa care sa suporte o tensiune de īncercare de 500 V timp de un minut.

7.8.8. Corpurile de iluminat din aceste tipuri de īncaperi trebuie sa aiba gradul de protectie IP 4X, īn absenta prafului si IP 5X, īn prezenta prafului.

7.8.9. Elementele usor de deteriorat ale instalatiilor electrice (de ex. lampile corpurilor de iluminat) trebuie protejate īmpotriva socurilor (de ex. prin capace de plastic, grilaje etc.).

7.9. Instalatiile electrice īn zone cu pericol de explozie

7.9.1. Materialele electrice trebuie alese īn functie de zonele cu pericol de explozie.

7.9.2. Instalatiile electrice din zone cu atmosfera exploziva formata din gaze, vapori sau ceturi trebuie sa fie:

- īn totalitate construite cu materiale electrice īn executie Exi sau Exia II, atunci cānd atmosfera exploziva este prezenta permanent sau pe perioade īndelungate;

- īn totalitate construite cu materiale electrice īn executie Ex (d, p, i), daca atmosfera exploziva se formeaza intermitent īn functionare normala.

7.9.3. Materialele utilizate īn instalatii electrice din īncaperi cu pericol de explozie trebuie sa fie alese si instalate astfel īncāt īncalzirea normala īn acest caz de defect sa nu poata provoca incendiu.

7.9.4. Instalatiile electrice trebuie proiectate si executate astfel īncāt:

- sa respecte prevederile normativului I.7;

- sa fie reduse la ceea ce este strict necesar nevoilor de exploatare;

- sa nu fie una din cauzele posibile de inflamare a atmosferei explozive.

7.9.5. Distributiile electrice nu trebuie sa fie propagatoare de flacara si sa fie protejate īmpotriva socurilor mecanice si actiunii produselor utilizate sau fabricate īn aceste īncaperi.

7.9.6. Trecerile distributiilor īntre īncaperi cu pericol de explozie si alte īncaperi sau amplasamente trebuie sa fie realizate astfel īncāt sa īmpiedice trecerea atmosferei explozive.

7.9.7. Cablurile cu tensiunea nominala de 1000V pot fi utilizate daca sunt īndeplinite simultan urmatoarele conditii:

a) Cablurile nu trebuie sa fie supuse nici unui risc de deteriorari mecanice:

- daca distributia electrica se afla īn īncaperi cu riscuri mecanice, acestea trebuie sa aiba, fie prin constructie, fie prin instalare, o protectie mecanica corespunzatoare riscurilor mecanice la care sunt expuse.

b) Valorile curentilor admisibili īn conductoare trebuie sa fie reduse cu min. 25%.

c) Toate circuitele trebuie protejate īmpotriva suprasarcinilor. Amplasarea acestor dispozitive se face conform normativului I.7 si nu se admite deplasarea punctului de instalare.

d) Cablurile trebuie sa fie protejate īmpotriva influentelor externe prezente.

e) Modul de racordare al cablurilor la aparatele si echipamentele necesare trebuie sa fie corespunzator conditiilor impuse astfel īncāt sa se elimine riscurile de explozie.

7.9.8. Īn cazul īn care atmosfera exploziva este formata din prafuri sau fibre, instalatiile electrice trebuie sa aiba gradul de protectie IP 5X sau IP 6X īn functie de riscul pe care īl prezinta zona si avānd temperatura de suprafata conform normativului I.7.

La realizarea distributiei instalatiilor electrice trebuie luate masuri pentru a se evita depunerile de praf sau fibre pe acele parti ale instalatiei care pot provoca o īncalzire periculoasa. Aceste zone trebuie limitate prin proiectare, astfel īncāt īn functionare normala, temperatura pe suprafata lor sa nu produca aprinderea prafului sau a fibrelor depuse.

Daca distributiile sunt pozate īn tuburi de protectie acestea trebuie etansate la extremitatea plasata īn zona cu pericol de explozie.

Arii de distributie a carburantilor lichizi

7.9.9. Zonele de protectie pentru gurile de descarcare a carburantilor din rezervoarele de stocaj, pentru guri de aerisire si pentru aparate de distributie sunt definite īn normativul NP 004.

7.9.10. Distributiile electrice executate īn aceste zone trebuie realizate cu cabluri rezistente la solicitari mecanice si la hidrocarburi.

Daca distributiile sunt pozate īn tuburi de protectie, acestea trebuie etansate la extinderea plasata īn zona cu pericol de explozie.

7.9.11. Īn zonele cu pericol de explozie nu trebuie sa se instaleze si nu trebuie sa treaca decāt distributiile electrice care servesc exploatarii acestor zone.

7.9.12. Aparatele de protectie ale instalatiei electrice trebuie grupate pe unul sau mai multe tablouri care vor fi instalate:

- īn īncaperi sau amplasamente care au conditii normale cu privire la influentele externe;

- īn dulapuri īnchise situate īn afara zonelor cu pericol de explozie, a zonelor de spalare sau a zonelor de gresaj.

7.9.13. Asigurarea legarii la pamānt a maselor instalatiei electrice a conductelor metalice si a partilor metalice ale elementelor de constructie si a rezervoarelor din zona respectiva se realizeaza printr-o priza sau un ansamblu de prize de pamānt.

7.10. Instalatii electrice montate pe elemente de constructii din materiale combustibile

7.10.1. Instalatiile electrice montate pe elemente de constructie combustibile trebuie sa īndeplineasca urmatoarele conditii:

- distributia trebuie realizata astfel īncāt sa nu fie propagatoare de flacara; este interzisa pozarea conductoarelor cu izolatie de cauciuc pe lemn;

- toate aparatele electrice, echipamentele, conductoarele, cablurile si tevile de protectie trebuie montate conform normativului I.7.

top

ANEXA 1

PRINCIPALELE PRESCRIPŢII TEHNICE

STANDARDE

Normative, instructiuni, decrete

[top]

ANEXA 2

GRADE DE PROTECŢIE A MATERIALELOR

Protectia īmpotriva corpurilor solide

[top]

ANEXA 3

GRADE DE PROTECŢIE A MATERIALELOR ELECTRICE

Protectia īn prezenta apei

[top]

ANEXA 4

GRADE DE PROTECŢIE A MATERIALELOR ELECTRICE

Protectia īmpotriva socurilor mecanice

[top]

ANEXA 5

METODA SIMPLIFICATĂ PENTRU DETERMINAREA SECŢIUNII CONDUCTOARELOR sI PENTRU ALEGEREA DISPOZITIVELOR DE PROTECŢIE

Protectia īmpotriva suprasarcinilor, sectiuni, pierderi de tensiune

Conductoare de cupru

Protectia īmpotriva suprasarciniolor, sectiuni, pierderi de tensiune

Conductoare de aluminiu

[top]

ANEXA 6

DETERMINAREA PUTERII BATERIEI DE CONDENSATOARE LA UN CONSUMATOR

Etapa I - Calculul puterii reactive

A. Calculul puterii reactive Q_c pentru instalatii electric existente:

Trebuie sa fie stabilite:

- valoarea factorului de putere mediu al instalatiei cosj pe intervalul considerat (de ex. 1 an) care se calculeaza cu relatia:

• energia activa consumata (W_a) īn intervalul de timp considerat (de ex. 1 an)
• energie reactiva consumata (W_r) īn intervalul de timp considerat.

- valoarea factorului de putere mediu cosj cu care dorim sa functioneze instalatia (de regula cosj

- energie reactiva, care va trebui produsa de bateria de condensatoare (W_rc) īn acelasi interval de timp (1 an) care se calculeaza cu relatia:

W_rc = W_a(tgj - tgj ) [kvar h/anual]

- puterea bateriei de condensatoare determinata cu relatia

īn care: T, durata de utilizare īn ore a instalatiei pe an.

Acest calcul se poate aplica atunci cānd nu se prevede reglarea puterii bateriei.

Īn cazul īn care factorul de putere mediu este corespunzator puterii (sarcinii) maxime active P, puterea bateriei de condensatoare se calculeaza cu relatia:

Q_c = P(tgj - tgj ) = kP [kvar]

īn care k are valorile din tabelul 6.

B. Calculul puterii reactive Q_c pentru instalatii electrice noi.

Pe baza datelor de proiectare se determina:

- puterea activa P si puterea reactiva Q ale tuturor receptoarelor instalatiei;

- tgj = Q / P pentru fiecare parte de instalatie electrica (atelier, hala, laborator etc.);

- cosj (de obicei cosj

- puterea bateriei de condensatoare

Q_c = P(tgj - tgj ) = kP [kvar]

īn care:

- tgj corespunde unui cosj al instalatiei necompensate (estimat sau calculat);

- tgj = 0,43 pentru cosj = 0,92 compensat;

- k are valorile din tabelul 6.

Tabelul 6

Valorile coeficientului k pentru calculul puterii bateriei condensatoare

Etapa II - Alegerea modului si a tipului de compensare

Modul de compensare poate fi:

- Centralizat, cānd sarcina este stabila si continua. Īn acest caz, compensarea poate fi nereglabila si Q_c / S 15%; (S, puterea aparenta, kVA);

- Centralizat, cānd sarcina este variabila. Īn acest caz compensarea se face cu condensatoare statice īn trepte de reglaj automat si Q_c / S > 15%;

- Descentralizat, pe parti de instalatie, atunci cānd acestea au sarcini variabile. Īn acest caz, compensarea va fi numita automata;

- Direct la receptoarele inductive, atunci cānd puterea anumitor receptoare este importanta īn raport cu puterea totala a instalatiei. Se realizeaza numai compensare cu condensatoare statice fixe sau cu reglaj automat functie de variatiile sarcinii.

[top]

ANEXA 7

Alegerea sectiunii conductoare de protectie si neutru

s_F - sectiunea conductorului de faza; s_P - sectiunea conductorului de protectie; s_N - sectiunea conductorului neutru.

*Pentru circuitele monofazate sectiunea conductorului neutru (de nul) este egala cu cea a conductorului de faza.

**Conform SR CEI 60364-3+A1/97.

***Cu exceptia cazului cānd conductorul face parte dintr-un cablu sau din conductoarele īn teava (tuburi).

****Se pot folosi si mai multe conductoare īn paralel daca suma sectiunilor este cel putin 10 mm².

[top]

ANEXA 8

Alegerea caracteristicilor materialelor electrice īn functie de caracteristicile motoarelor (pornire directa)

NOTĂ:

1. Caracteristicile motoarelor asincrone cu rotor īn scurtcircuit sunt date pentru turatia sincrona de 3000 rot/min.;

2. Curentul este indicat conform cataloagelor, pentru tensiunea de 380 V. Tensiunea nominala īn retele de JT este conform SRCEI 60038+A1/97 de 400 V;

3. Sigurante LF, Lfi;

4. Sigurantele MPR-IAEI Titu;

5. Relee termice - Contactoare Buzau;

6. Relee termice - Electroaparataj Bucuresti;

7. Demaroare (contactoare + RT) tip DRG - Electroaparataj Bucuresti. Acolo unde este linie, demaroarele alese dupa I_r nu sunt compatibile cu siguranta impusa;

8. Alegerea cablurilor s-a facut conform Tabel 4.8. si s-au verificat conform Tabel 4.9. din 17/98. Suplimentar se vor verifica la caderea de tensiune īn regim de pornire;

9. Tuburi PVC-U;

10. Dimensiuni teava īn toli;

11. Ţevile pentru AFY (FY);

12. EMT - Electromotor Timisoara, EPC - Electroputere Craiova.

* Sigurantele nu au fost dimensionate dupa formula I_p/k unde k = 2,5, ci din caracteristica timp-curent data de furnizor.

[top]

ANEXA 9

PUTERI INSTALATE sI UTILE

COEFICIENŢI DE SIMULTANEITATE sI CURENŢI DE CALCUL PENTRU COLOANELE BLOCURILOR CU APARTAMENTE AVĀND GAZE LA BUCĂTĂRIE sI SIMILARE

PUTERI INSTALATE sI UTILE

COEFICIENŢI DE SIMULTANEITATE sI CURENŢI DE CALCUL PENTRU GARSONIERELE CU GAZE LA BUCĂTĂRIE

top

ANEXA 10

Exemple de scheme electrice pentru alimentarea receptoarelor cu rol de siguranta la foc si pentru iluminat de siguranta

10.1. Pe doua cai de alimentare, īn conditiile prevazute īn normativul I7-98 la art. 7.5.1.b.

Legenda:

GEI - grup electrogen cu pornire automata (sursa de rezerva);

TGEI - tablou grup electrogen, livrat cu grupul;

TGD - tablou general de distributie;

TRF - tablou receptoare cu rol de siguranta la foc;

AAR - anclansare automata a rezervei.

NOTĂ:

La receptoarele pentru iluminatul de siguranta se pot utiliza īn locul grupului electrogen fie o baterie de acumulatoare, fie o sursa neīntreruptibila (UPS).

10.2. Pe o singura cale de alimenare, īn conditiile prevazute īn normativul I7-98 la art. 7.5.1.a.

Legenda:

GEI - grup electrogen cu pornire automata (sursa de rezerva);

TGEI - tablou grup electrogen, livrat cu grupul;

TGD - tablou general de distributie;

TRF - tablou receptoare cu rol de siguranta la foc;

TP - tabloul principal al cladirii;

AAR - anclansare automata a rezervei.

[top]

[top]

ANEXA 8

Alegerea caracteristicilor materialelor electrice īn functie de caracteristicile motoarelor (pornire directa)

NOTĂ:

1. Caracteristicile motoarelor asincrone cu rotor īn scurtcircuit sunt date pentru turatia sincrona de 3000 rot/min.;

2. Curentul este indicat conform cataloagelor, pentru tensiunea de 380 V. Tensiunea nominala īn retele de JT este conform SRCEI 60038+A1/97 de 400 V;

3. Sigurante LF, Lfi;

4. Sigurantele MPR-IAEI Titu;

5. Relee termice - Contactoare Buzau;

6. Relee termice - Electroaparataj Bucuresti;

7. Demaroare (contactoare + RT) tip DRG - Electroaparataj Bucuresti. Acolo unde este linie, demaroarele alese dupa I_r nu sunt compatibile cu siguranta impusa;

8. Alegerea cablurilor s-a facut conform Tabel 4.8. si s-au verificat conform Tabel 4.9. din 17/98. Suplimentar se vor verifica la caderea de tensiune īn regim de pornire;

9. Tuburi PVC-U;

10. Dimensiuni teava īn toli;

11. Ţevile pentru AFY (FY);

12. EMT - Electromotor Timisoara, EPC - Electroputere Craiova.

* Sigurantele nu au fost dimensionate dupa formula I_p/k unde k = 2,5, ci din caracteristica timp-curent data de furnizor.

[top]

ANEXA 9

PUTERI INSTALATE sI UTILE

COEFICIENŢI DE SIMULTANEITATE sI CURENŢI DE CALCUL PENTRU COLOANELE BLOCURILOR CU APARTAMENTE AVĀND GAZE LA BUCĂTĂRIE sI SIMILARE

PUTERI INSTALATE sI UTILE

COEFICIENŢI DE SIMULTANEITATE sI CURENŢI DE CALCUL PENTRU GARSONIERELE CU GAZE LA BUCĂTĂRIE

top

ANEXA 10

Exemple de scheme electrice pentru alimentarea receptoarelor cu rol de siguranta la foc si pentru iluminat de siguranta

10.1. Pe doua cai de alimentare, īn conditiile prevazute īn normativul I7-98 la art. 7.5.1.b.

Legenda:

GEI - grup electrogen cu pornire automata (sursa de rezerva);

TGEI - tablou grup electrogen, livrat cu grupul;

TGD - tablou general de distributie;

TRF - tablou receptoare cu rol de siguranta la foc;

AAR - anclansare automata a rezervei.

NOTĂ:

La receptoarele pentru iluminatul de siguranta se pot utiliza īn locul grupului electrogen fie o baterie de acumulatoare, fie o sursa neīntreruptibila (UPS).

10.2. Pe o singura cale de alimenare, īn conditiile prevazute īn normativul I7-98 la art. 7.5.1.a.

Legenda:

GEI - grup electrogen cu pornire automata (sursa de rezerva);

TGEI - tablou grup electrogen, livrat cu grupul;

TGD - tablou general de distributie;

TRF - tablou receptoare cu rol de siguranta la foc;

TP - tabloul principal al cladirii;

AAR - anclansare automata a rezervei.

[top]