IMPRASTIEREA

ÎMPRAsTIEREA

Fenomenul împrastierii

Cauzele împrastierii

Legile împrastierii

Determinarea punctului mediu al loviturilor pentru un numar mic de lovituri

Masurarea împrastierii

Corelatia dintre abaterile probabile

Scara împrastierii

Gruparea si precizia tragerii

Influenta conditiilor de tragere asupra împrastierii

FENOMENUL ÎMPRĂsTIERII

Tragerea unui numar de gloante (proiectile) de acelasi tip si lot cu aceeasi arma, respectând aceleasi ele­mente de tragere, ochirea executându-se uniform în acelasi punct, în aceleasi conditii de timp si lumina, gloantele (proiectilele) vor descrie în aer un snop de traiectorii care se vor re­partiza pe o suprafata oarecare.

Acest fenomen se numeste împrastierea normala a gloantelor sau împrastierea traiectoriilor.

Totalitatea traiectoriilor (gloantelor) obtinute ca ur­mare a împrastierii normale a gloantelor se numeste snopul traiectoriilor.

a - pe plan vertical ; b - pe plan orizontal ; PM - punctul mediu ;

axele de împrâstiere ; cc' - orizontal ; CC' - transversal ;

bb' - vertical ; BB' - longitudinal

Suprafata împrastierii este suprafata pe care se dispun punctele de incidenta ale gloantelor (proiectilelor), prin intersectarea snopului traiectoriilor cu un plan oarecare (orizontal sau vertical).

De regula, aceasta suprafata se apropie de forma' unei elipse, fapt pentru care adeseori i se spune elipsa împras­tierii (fig. 31).

Fig. .11. Împrastierea normala a gloantelor :

"a" - elipsa împrastierii pe un plan vertical; AA_t - axa împrastierii în înaltime : BB, - axa împrastierii în directie; c - centrul împrastierii ;

"b" - elipsa împrastierii pe pamânt; DD, - axa împrastierii în bataie ; C - centrul împrastierii

Centrul suprafetei (elipsei) împrastierii este centrul împrastierii, iar traiectoria imaginara care trece prin centrul împrastierii se numeste traiectorie medie.

Elementele prevazute în tabelele de tragere sunt calcu­late pentru traiectoria medie.

Punctul mediu al loviturilor este punctul în care traiectoria medie întretaie suprafata obiectivului (ob­stacolului).

Linia orizontala si linia verticala care trec prin centrul împrastierii, când suprafata împrastierii se afla în plan vertical, se numesc axele împrastierii;

cea orizontala - axa împrastierii în înaltime,

iar cea verticala - axa împrastierii în directie.

Când suprafata împrastierii se afla în plan orizontal (pe pamânt), directia de tragere va fi axa împrastierii în directie, iar linia care trece prin centrul împras­tierii perpendicular pe directia de tragere - axa îm­prastierii în bataie.

CAUZELE ÎMPRĂsTIERII

Cauzele împrastierii gloantelor (proiectilelor) pot fi împartite în urmatoarele trei grupe :

a)  cauze determinate de variatiile vitezei initiale a gloantelor (proiectilelor) ;

b)    cauze determinate de variatiile unghiurilor si directiilor de tragere ;

c)     cauze determinate de variatiile conditiilor în care se produce miscarea

gloantelor (proiectilelor).

a) Variatiile vitezei initiale a gloantelor (proiecti­lelor) sunt provocate de:

- micile diferente în greutatea si calitatea pul­berii; greutatea, forma si dimensiunile gloantelor (proiectilelor) rezultate din tolerantele de fabricatie ;

- micile diferente în temperatura pulberii rezul­tate din durata diferita de sedere a cartusului în teava încalzita a armei;

micile diferente în temperatura si starea calita­tiva a tevii.

Variatiile vitezei initiale a gloantelor (proiectile­lor) sunt inerente, ele fiind cauzate de munitie si ar­mament, iar rezultatele acestora se rasfrîng asupra bataii gloantelor (proiectilelor), ceea ce determina împrastierea acestora în bataie (înaltime) si directie.

b) Variatiile unghiurilor si directiilor de tragere sunt provocate de :

micile diferente în ochirea orizontala si verticala a armei la fiecare cartus (serie de cartuse) tras ;

micile diferente în pozitiile de tragere, asezarea armei în umar, folosirea reazemului si mânuirea tra­gaciului la tragerea fiecarei serii de cartuse (cartus);

micile vibratii neuniforme ale tevii armamentu­lui automat cauzate de miscarea mecanismelor pe timpul reîncarcarii;

.- micile variatii în mentinerea constanta în mâna, pe timpul tragerii, a armamentului automat.

Variatiile unghiurilor si directiilor de tragere sunt cauzate în special de pregatirea tragatorilor, iar rezul­tatele acestora se rasfrîng asupra bataii si directiei gloantelor (proiectilelor), ceea ce determina împrastierea acestora în bataie (înaltime) si directie.

c) Variatiile conditiilor atmosferice în care se pro­duce miscarea gloantelor (proiectilelor) sunt provocate de:

micile diferente ce au loc de la tragerea unei(unui) serii de cartuse (cartus) la alta(altul), în ceea ce priveste directia si intensitatea curentilor de aer ;

- micile diferente ce au loc de la tragerea unei(unui) serii de cartuse (cartus) la alta(altul), în ceea ce priveste presiunea atmo­sferica, temperatura mediului etc.

Variatiile conditiilor atmosferice, în care se pro­duce miscarea gloantelor (proiectilelor), sunt cu totul obiective, dar si rezultatul efectelor acestora se ras-frînge asupra bataii si directiei gloantelor (proiecti­lelor), ceea ce determina împrastierea acestora în balaie (înaltime) si directie.

La tragerea fiecarei serii de cartuse (cartus) toate aceste trei grupe de cauze actioneaza într-o masura mai mare sau mai mica.

O parte din ele determina:

devierea gloantelor(proiectilelor) în înaltime (bataie);

devierea gloantelor(proiectilelor) în directie;

împrastierea gloantelor(proiectilelor) datorata în ansamblu, influentei acestor cauze.

Cauzele împrastierii gloantelor (proiectilelor) sunt în fond o urmare a unor erori de masura (impreciziuni, tolerante la fabricarea armamentului si munitiilor, greseli de ochire etc).

Înlaturarea cu desavîrsire a cauzelor care produc împrastierea si, prin urmare, înlaturarea însasi a îm­prastierii este cu neputinta. Dar cunoscând cauzele care conditioneaza împrastierea, se poate micsora in­fluenta fiecareia din ele si, prin aceasta, sa se mic­soreze împrastierea.

LEGILE ÎMPRĂsTIERII

Prin trageri experimentale si prin calcule teo­retice sunt stabilite urmatoarele legi de baza ale îm­prastierii :

a)  Punctele de incidenta se dispun neuniform, mai grupate la centrul suprafetei elipsei împrastierii si mai rare catre extremitati.

b) In cazul tragerii unui mare numar de cartuse (proiectile), punctele de incidenta se dispun simetric fata de centrul împrastierii.

c) Suprafetele pe care sunt dispuse punctele de in­cidenta au dimensiuni determinate (limitate).

Pe scurt, legile împrastierii pot fi formulate astfel:

împrastierea este neuniforma, simetrica si limitata (fig. 2 si 3).

Fig.2. împrastierea în plan orizontal (pe pamânt) :

AA₁ - axa împrastierii în directie ;

BB₁ - axa împrastierii în bataie ;

C - centrul împrastierii

A

Fig.3.Împrastierea pe un panou vertical;

AA₁ - axa împrastierii în directie ;

BB₁ - axa îm­prastierii în înaltime

Micsorarea împrastierii gloantelor (proiectilelor) se obtine prin instruirea desavîrsita a tragatorului, pentru:

însusirea pozitiei corecte de tragere;

mentine­rea constanta a orizontalei armei;

ochirea corecta;

mânuirea lina a tragaciului si mentinerea corecta a armei pe timpul tragerii,

întretinerea perfecta a armamen­tului si munitiei.

DETERMINAREA PUNCTULUI MEDIU AL

LOVITURILOR PENTRU UN NUMĂR MIC DE LOVITURI

(PÂNĂ LA CINCI LOVITURI)

Pentru determinarea punctului mediu al lovi­turilor se procedeaza ca în fig. 4.

pentru doua lovituri: punctul mediu al lovitu­rilor se ia jumatatea distantei între cele doua puncte de incidenta (fig. 4 "a") ;

pentru trei lovituri: se unesc doua din cele trei puncte de incidenta printr-o linie dreapta ; se împarte distanta dintre ele în jumatate (punctul mediu al celor doua lovituri); de aici se duce o linie dreapta la al treilea punct de incidenta ; aceasta linie se îm­parte în trei parti egale ; punctul de divizare cel mai apropiat de punctul mediu al primelor doua lovituri va fi punctul mediu al loviturilor pentru trei lovituri (fig. 4 "b");

pentru patru lovituri: se gaseste, asa cum s-a aratat mai sus, punctul mediu al loviturilor pentru trei lovituri oarecare; se uneste acest punct cu al patrulea punct de incidenta si se împarte distanta dintre ele în patru parti egale ; punctul de divizare cel mai apropiat de punctul mediu al loviturilor pen­tru trei lovituri.l!yjOîj^pentru patru lovituri (fig. 34 "c"); când cele patru puncte sunt dispuse simetric, se unesc laturile opUSe prin linii drepte, iar intersectia lor va fi punctul mediu al loviturilor (fig. 4 "d") ;

- pentru cinci lovituri: se gaseste punctul mediu al loviturilor pentru patru lovituri oarecare, asa cum s-a aratat mai sus si se uneste acest punct cu al cinci­lea punct de incidenta ; distanta între ele se împarte în cinci parti egale ; punctul de divizare cel mai apro­piat de punctul mediu al loviturilor pentru patru lovi­turi va fi punctul mediu al loviturilor pentru cinci lovituri (fig. 4 "e") ;

Fig. Determinarea punctului mediu al loviturilor :

,,a" - pentru doua lovituri ; "b" - pentru trei lo­vituri ;

"c" si "d" - pentru patru lovituri ; "e" - pentru cinci lovituri ; P.M. - punctul mediu al lo­viturilor

- când numarul de lovituri este mai mare, punctul mediu al loviturilor se determina dupa ce s-au trasat axele împrastierii. Pe panoul cu punctele de incidenta se duce o linie verticala si una orizontala, astfel ca de ambele parti ale fiecarei linii sa se afle jumatate din punctele de incidenta. Punctul de intersectie a acestor axe este punctul mediu al loviturilor. Daca numarul loviturilor este fara sot, axele împrastierii trebuie sa treaca prin unul din punctele de incidenta.

Pentru determinarea punctului mediu al unui numar mare de lovituri prin masuratori si calcul se proce­deaza astfel (fig. 5) :

Fig. 5. Determinarea punctului mediu al loviturilor prin masuratori si calcul

- prin ultimul punct de incidenta din stânga (dreapta) se trece o linie verticala (longitudinala) si se masoara distanta de la fiecare punct de incidenta pîna la aceasta linie ; suma valorilor rezultate din ma­suratorile efectuate se împarte la numarul punctelor de incidenta ;

- prin ultimul punct de incidenta luat de jos (sus) se trece o linie orizontala (transversala) si se masoara distanta de la fiecare punct de incidenta pîna la aceasta linie ; suma valorilor rezultate din masuratorile efec­tuate se împarte la numarul punctelor de incidenta.

Rezultatele astfel obtinute reprezinta distantele po­zitiei punctului mediu al împrastierii fata de liniile aratate mai sus.

MĂSURAREA ÎMPRĂsTIERII

Legile împrastierii ramân întotdeauna valabile, însa marimea suprafetei de împrastiere depinde de pregatirea tragatorului (ochitorului), de armamentul cu care se trage, de munitie, de dispozitivele (aparatele) de ochire, de pozitia din care se trage, de dis­tantele de tragere, de conditiile meteorologice si de alte conditii în care se executa tragerea.

Pentru masurarea suprafetei de împrastiere, pentru compararea împrastierii gloantelor (proiectilelor) la tragerea cu diferite categorii de armament si chiar la tragerea cu aceeasi categorie de armament, în con­ditii diferite, se pot folosi urmatoarele unitati de masura ale împrastierii :

abaterea probabila (medie);

Fâsia centrala ;

partea centrala a împrastierii ;

marimea razelor cercurilor care cuprind toate loviturile sau jumatatea lor cea mai buna.

Abaterea probabila (medie) este acea abatere a glontului (proiectilului) de la centrul împrastierii (în bataie, în înaltime si în directie) care ocupa locul central în rîndul tuturor abaterilor aranjate în ordi­nea crescânda sau descrescânda, dupa marimea lor absoluta.

Ca marime absoluta abaterea probabila este mai mare decât fiecare dintre abaterile cuprinse într-una din jumatatile tuturor abaterilor si mai mica decât fiecare din abaterile celeilalte jumatati. Deci jumatate din abateri trebuie sa fie formate din aba­teri de valoare mai mica decât abaterea probabila medie, iar jumatatea cealalta din abateri de valoare mai mare decât abaterea probabila medie. Prima ju­matate se numeste jumatatea mai favorabila, iar a doua, mai nefavorabila.

Abaterile probabile (medii) se noteaza prescurtat astfel : A% - abatere probabila (medie) în bataie ; AI, - abatere probabila (medie) în înaltime ; Ap = abatere probabila (medie) în directie.

Pentru determinarea valorii abaterii probabile (medii) pe oricare din directii este necesar sa se no­teze toate abaterile în sir dupa valoarea lor absoluta, în ordinea crescânda sau descrescânda si apoi sa se numere jumatatea abaterilor din dreapta sau din stânga. Abaterea care se afla în mijlocul acestui sir este abaterea probabila (medie).

Daca sirul abaterilor înscrise în ordinea crescânda sau descrescânda consta dintr-un numar de abateri cu sot, atunci pentru determinarea valorii abaterilor pro­babile (medii) este necesar sa se ia abaterile de la mijloc si sa se împarta suma valorii aritmetice a aces­tora (absolute) la doi.

Consideram opt puncte de incidenta pe panoul ver­tical al împrastierii. Abaterile acestor lovituri în înal­time fata de centrul împrastierii au urmatoarele va­lori : + 11 cm ; + 22 cm ; + 15 cm ; + 1 cm ; - 10 cm; - 3 cm ; - 21 cm ; - 16 cm.

Abaterile gloantelor (proiectilelor) care se afla mai jos de centrul împrastierii au semnul minus, iar cele care se afla mai sus de centrul împrastierii au semnul plus.

Luam valorile absolute ale abaterilor si le aranjam pe un rînd în ordine crescânda : 1, 3, 10, 11, 15. 16, 21, 22.

La mijlocul rîndului se afla doua abateri : 11 si 15.

11 + 15 Media acestor abateri va fi : ~ = 13 cm.

Marimea de 13 cm. obtinuta astfel reprezinta va­loarea abaterii probabile (medii).

Aceasta abatere este mai mare decât fiecare din toate abaterile dintr-o jumatate (1, 3, 10, 11) si mai mica decât oricare abatere din cealalta jumatate (15, 16, 21, 22).

În cazul unui numar impar de abateri se considera ca abatere probabila (medie) aceea care ocupa locul din mijloc.

Abaterea probabila se mai poate defini ca fiind jumatate din latimea Fâsiei jumatatii favorabile a lovi­turilor (fig. 6).

Fâsia care cuprinde 50% din toate punctele de incidenta si este dispusa simetric de-a lungul axei împrastierii se numeste Fâsia jumatatii favorabile a loviturilor.

Fâsia centrala este Fâsia împrastierii care cu­prinde 70% din toate punctele de incidenta, iar axele împrastierii trec prin mijlocul ei (fig. 7 si 8).

Fâsiile centrale se noteaza astfel:

F ^b_c = Fâsia cen­trala în bataie ;

F ⁱ_c= Fâsia centrala în înaltime ;

F^d_c = Fâsia centrala în directie.

Fig. 7. Fâsiile centrale în plan vertical :

F^d_c - în directie ;

F ⁱ_c - în înaltime ;

C - centrul împrastierii

Fig. 8. Fâsiile centrale în plan orizontal :

F^d_c - în directie ;

F^b_c - în bataie;

C - centrul împrastierii

Latimea Fâsiei centrale este egala cu aproximativ 1/3 din suprafata împrastierii într-un anumit sens (în înaltime, în directie sau în bataie) masurata pe cen­trul acestei suprafete.

Prin intersectia a doua Fâsii centrale se formea­za un dreptunghi care cuprinde jumatate din totalul loviturilor (0,70X0,70 = 0,49, rotunjit 0,50 sau 50%).

Suprafata formata din intersectia a doua Fâsii cen­trale, care cuprinde cea mai buna parte (50%) din totalul loviturilor (punctelor de incidenta), se numeste partea centrala (fig. 9).

Fig. 9. Partea centrala a împrastierii

CORELAŢIA DINTRE ABATERILE PROBABILE

În situatia când în tabelele de tragere nu sunt indicate marimile Aⁱ_p pentru unele feluri de gloante (proiectile) care sunt necesare în rezolvarea problemelor de tragere, acestea se vor determina din urmatoarea corelatie între Aⁱ_p si A^b_p (fig.10).

Fig. 10. Corelatia între

Datele obtinute pot diferi de datele din tabelele de tragere, datorita unor tolerante admise în deducerea formulei, precum si datorita faptului ca unghiurile de cadere prevazute în tabelele de tragere sunt rotunjite.

SCARA ÎMPRĂsTIERII

Scara imprastierii este reprezentarea grafica a procentelor de lovituri în diferite Fâsii. Ea reprezinta expresia numerica a legilor împrastierii si foloseste pentru rezolvarea problemelor în care se cere sa se determine procentul probabil de lovituri obtinut în obiectiv (probabilitatea de lovire).

Scara împrastierii arata procentul probabil sau pro­babilitatea de lovire într-o Fâsie a carei latime este egala cu o abatere probabila (fig. 36).

Întreaga suprafata a împrastierii în înaltime (ba­taie) si în directie are valoarea a opt abateri pro­babile.

În practica latimea Fâsiei centrale se considera egala cu trei abateri, adica :

F ⁱ_c = 3 A ⁱ_p;

F ^d_c = 3 A ^d_p si

F ^b_c = 3 A ^b_p

În general, pentru calcule mai precise, scara îm­prastierii se întocmeste din jumatate în jumatate de abatere probabila.

Pe timpul tragerii la distante apropiate, suprafata împrastierii în plan vertical are forma de cerc, ceea ce reprezinta aproximativ aceeasi împrastiere în înal­time si în directie.

Din aceasta cauza, acest fel de împrastiere se apreciaza dupa o singura valoare, si anume dupa valoarea razei cercului care cuprinde cea mai buna jumatate (R₅₀) din totalul loviturilor sau toate loviturile (R₁₀₀).

Pentru determinarea valorii razei cercului care cu­prinde 50% sau 100% din numarul loviturilor este necesar sa se determine mai întîi punctul mediu al loviturilor.

Dupa aceasta se traseaza cu compasul un cerc, având punctul mediu al lovi­turilor drept centrul cercului, care sa cuprinda 50% din numarul punctelor de incidenta sau 100%>, adica toate punctele de inci­denta.

Deschiderea compasului din primul caz corespunde razei cercului care cuprinde 50% din lovi­turi, iar în cel de-al doilea caz - 100% din lovituri.

Raza cercului care cuprinde toate loviturile este de cea 2¹/₂ ori mai mare decât raza cercului care cuprinde cea mai buna jumatate din lovituri.

Fig. 41. Scara împrastierii în directie si în înaltime:

"a" - % din abatere probabila în abaterea probabila ;

"b" - % din abatere probabila în abatere probabila si din juma­tate în jumatate de abatere probabila

Între marimea razei cercului care cuprinde cea mai buna jumatate din totalul loviturilor, abaterea pro­babila si Fâsiile centrale exista un raport bine deter­minat.

Raza cercului care cuprinde cea mai buna jumatate din totalul loviturilor (50%) este egala cu 1,76 abateri probabile sau 0,6 din Fâsia centrala.

Fig. 12. Determi­narea marimii ra­zelor care cuprind 50% si 100% din numarul total al loviturilor :

BB si CC = axele de împrastiere

GRUPAREA sI PRECIZIA TRAGERII

Pentru ca o tragere sa fie grupata si precisa se presupune sa lovim un obiectiv într-un timp cât mai scurt si cu un consum minim de munitie.

Tragerea grupata este tragerea în care împrastierea reala a loviturilor trase cu armamentul respectiv co­respunde normelor din tabelele de tragere, fara sa se depaseasca valorile acestora(fig. 13).

Gruparea tragerii depinde de calitatile armamen­tului si de priceperea tragatorului de a grupa lovitu­rile pe o suprafata cât mai mica. Acesta este considerata buna, atunci când împrastierea este mica.

Tragatorul poate mentine calitatile armamentului de a trage grupat prin întretinerea corecta a acestuia (în special a canalului tevii), a dispozitivelor de ochi­re si prin executarea corecta a încarcarii armamen­tului, prin ochirea uniforma, cu respectarea cadentei de tragere.

"a"

"b" "c"

Fig. 13.

Gruparea si precizia tragerii :

"a" - tragerea este grupata, dar nu este precisa ;

"b" - tragerea nu este nici grupata si nici precisa ;

"c" - tragerea este grupata si precisa

Precizia tragerii se determina prin suprapunerea punctului mediu al loviturilor cu punc­tul ochit pe obiectiv si dupa marimea împrastierii.

Precizia tragerii este cu atât mai buna, cu cât punctul mediu al loviturilor este mai aproape de punctul ales pe obiectiv si totodata cu cât este mai mica împras­tierea gloantelor (proiectilelor).

O tragere este precisa atunci când punctul mediu al loviturilor se departeaza fata de punctul ochit cu cel mult o jumatate de miime din distanta la care s-a tras, iar împrastierea nu este mai mare decât cea specificata în tabelele de tragere pentru armamen­tul respectiv.

Cu cât punctele de cadere se grupeaza pe o supra­fata mai mica, cu atât se spune ca precizia tragerii este mai mare si invers.

Ca unitate de masura pentru împrastiere se folo­sesc abaterile probabile medii A ^b_p A ^d_p A ⁱ_p ca uni­tate de masura pentru precizia tragerii se folosesc valorile inverse ale abaterilor probabile medii, adica:

1 1
A ^b_p A ^d_p A ⁱ_p

De câte ori sunt mai mari abaterile probabile medii, de atîtea ori este mai mare împrastierea si tot de atîtea ori mai mica precizia tragerii si invers.

Precizia tragerii se asigura prin aducerea corecta a armamentului la bataia normala, prin pastrarea cu grija a armamentului si munitiei si printr-o perfecta instruire a tragatorului.

Precizia tragerii este influentata de stabilirea punc­tului de ochire, de asezarea corecta a înaltatorului si a corectorului de deriva, de pozitia de tragere si de mânuirea tragaciului.

În cazul asezarii incorecte a înaltatorului si corectorului de deriva, precum si atunci când nu se stabileste corect punctul de ochire, traiectoriile gloantelor(proiectilelor) vor trece peste obiectiv sau se vor opri în fata aces­tuia ori se vor abate lateral.

La executarea tragerii cu arma înclinata lateral, loviturile se abat în directia înclinarii armei si în jos.

Când arma se reazema înaintea centrului de greu­tate, mai aproape de retezatura gurii tevii, punctul mediu al loviturilor se deplaseaza mai sus decât punctul ales pe obiectiv, iar atunci când arma se reazema înapoia centrului ei de greutate (mai aproape catre pat), loviturile deviaza în jos fata de punctul ales; schimbarea pozitiei armei în umar în timpul tragerii determina marimea împrastierii.

Când patul se reazema în umar cu coltul de jos, loviturile se abat în sus, iar când se reazema cu coltul de sus, atunci loviturile se abat în jos (fig. 14, 14a si 14b).

Fig. 14 a. Patul incorect asezat în umar (cu coltul de sus)

Fig. 14 b. Patul incorect asezat în umar (cu coltul de jos)

Când se ocheste cu catare plina (catarea se ridica mai sus de umerii crestaturii înaltatorului) punctul mediu al loviturilor se abate în sus, iar când se oches­te cu catare subtire, punctul mediu al loviturilor se abate în jos.

Când se ocheste cu catarea lipita dreapta, loviturile se abat spre dreapta, iar cu catare lipita stânga, loviturile se abat spre stânga.

Ochirea incon­stanta are ca efect împrastierea gloantelor (proiectilelor).

Influenta luminii asupra ochirii.

Precizia tragerii este influentata de intensitatea luminii si de conditiile meteorologice. De exemplu, daca soarele lumineaza din dreapta, atunci partea dreapta a catarii apare mai luminata, iar partea stin­ga fiind umbrita apare mai îngrosata pe care traga­torul o ia drept catarea însasi, din care cauza si gloan­tele se vor abate spre stânga. Vîntul lateral care bate din dreapta abate gloantele spre stânga, iar vîntul din stânga abate gloantele spre dreapta (fig. 15).

Constanta în ochire se obtine în urma unui an­trenament sistematic de luarea corecta a liniei de ochire si în urma unor exercitii de verificare a con­stantei ochirii.

Exercitiile de verificare a constantei în ochire se pot executa prin ochirea de cel putin trei ori conse­cutiv cu o arma cu care s-a luat un punct de control si care a fost fixata pe calus sau afet asupra unui indicator (punct de ochire) mobil.

Justetea ochirii se apreciaza dupa departarea punctului mediu al celor trei puncte de ochire fixate consecutiv de ochitor fata de punctul de control.
Ochirea se considera justa (corecta) când punctul mediu al celor trei puncte de ochire este departat fata de punctul de control cu cel mult a 2000-a parte din distanta masurata între calusul pe care este fixata arma si panoul pe care se înseamna punctele de ochire. Aceasta distanta este limita practica necesara de suprapunere a punctului mediu al unui numar limitat de puncte de ochire fata de punctul de control. Prin aceasta se asigura precizia corespunzatoare necesara pe timpul tragerii la distanta reala.
De exemplu, daca ochirea se executa de la 10 m, distanta maxima admisa a punctului mediu al ochi­rilor fata de punctul de control, indiferent în ce directie, este de = 0,5cm., ceea ce la 100 m reprezinta 5 cm. Daca distanta este mai mare se stabilesc cauzele si se iau masuri de îndreptare.

Constanta ochirii se apreciaza dupa diametrul cercului în care se cuprinde un numar de trei puncte de ochire consecutiv luate. De baza se ia rezultatul obtinut pe timpul ochirii executate de la distanta de 10 m si se considera "foarte bine" - daca cele trei puncte se cuprind într-un cerc cu diametrul de 3 mm; "bine" - daca cele trei puncte se cuprind într-un cerc cu diametrul de 5 mm ; "satisfacator" - daca cele trei puncte se cuprind într-un cerc cu diametrul de 10 mm.

Pe masura cresterii distantei la care se executa ochirea se mareste proportional si diametrul cercului în care se cuprind loviturile.

De exemplu, daca dis­tanta între calusul pe care este fixata arma si panoul de ochire este de 20 m, constanta ochirii se apreciaza cu : "foarte bine" - daca cele trei puncte se cu­prind într-un cerc cu diametrul de 6 mm ; "bine" - daca ele se cuprind într-un cerc cu diametrul de 10 mm etc, iar la 30 m diametrul cercului va fi de 9 mm pentru "foarte bine", 15 mm pentru "bine" si 30 mm pentru "satisfacator".

În aprecierea justetei ochirii executate cu arma fixata pe calus asupra discului indicator mobil, trebuie sâ se tina seama ca greseala comisa de ochitor se reprezinta pe panou în sens invers. Reprezentarea greselii de ochire, în sens invers pe panou, se explica prin faptul ca arma cu care s-a ochit si însemnat un punct de control ramâne fixata pe calus, iar indica­torul (punctul) de ochire se misca pe panou.

In acest caz, pozitia ochiului fata de linia de ochire corecta atrage dupa sine greseala de reprezentare inversa.

De exemplu, atunci când ochitorul ocheste cu ca­tarea subtire, pozitia ochiului fata de linia de ochire corecta este mai jos, iar acesta, pentru a suprapune linia de ochire luata cu punctul de ochire, va indica deplasarea indicatorului în sus si invers, când ocheste cu catarea plina. Atunci când ochitorul ocheste cu catarea lipita dreapta (stânga) pozitia ochiului fata de linia de ochire corecta este la stânga (dreapta), iar acesta pentru a suprapune linia de ochire cu punctul de ochire va indica deplasarea indicatorului în stânga (dreapta) (fig. 16).

Fig. 16. Politia punctelor de ochire pe timpul ochirii cu arma fixata pe calus asupra indicatorului mobil :

a - în înaltime;    b - în directie.

Pentru explicarea greselilor comise de ochitor pe timpul executarii constantei ochirii cu arma fixata pe calus si indicatorul de ochire mobil este necesar ca foaia pe care s-au însemnat punctele de ochire sa fie întoarsa cu 180° fata de pozitia pe care a avut-o pe panou.

Mânuirea tragaciului cu smucituri determina aba­terea loviturilor în general spre dreapta si jos.

Jocul lateral al înaltatorului, zgîrieturile de pe teava, jocul baionetei, al afetului sau al picioarelor telescopice determina sporirea marimii abaterilor gloantelor (proiectilelor).

INFLUENŢA CONDIŢIILOR DE TRAGERE

ASUPRA ÎMPRĂsTIERII

Împrastierea în înaltime si directie se mareste proportional cu distanta de tragere. Împrastierea în bataie, initial, creste pe masura lungimii distantei de tragere, apoi, dupa ce atinge valori maxime la anumite distante specifice fiecarui armament, se micsoreaza treptat.

Acest caracter schimbator al împrastierii se explica prin faptul ca împrastierea în bataie depinde de doi factori, si anume : de împrastierea în înaltime si de unghiul de cadere. Odata cu marirea distantei de tragere, valoa­rea acestor doi factori creste. Valoarea împrastierii în bataie va depinde în primul rînd de valoarea acelui factor care creste cel mai repede.

Daca unghiul de cadere va creste mai repede, atunci împrastierea în bataie se micsoreaza si invers, daca împrastierea în înaltime va creste mai repede, atunci împrastierea în bataie se mareste.

Astfel, la tragerea cu mitraliera pîna la 400 m îm­prastierea în înaltime creste mai repede decât unghiul de cadere, din aceasta cauza se mareste împrastierea în bataie; la distantele de tragere cuprinse între 400 si 1 500 m, dimpotriva, unghiul de cadere creste mai repede decât împrastierea în înaltime si din aceasta cauza se micsoreaza împrastierea în bataie.

La tragerea cu armamentul din dotare asupra obiectivelor dispuse în panta, împrastierea în bataie se micsoreaza, iar la tragerea asupra obiectivelor dis­puse în contrapanta, se mareste (fig. 17).

Fig. 17. Influenta înclinarii terenului asupra împrastierii în bataie :

a - In panta ; b - în contrapanta ; Uc - unghiul de cadere ; Ui - unghiul de incidenta

Împrastierea în bataie într-un teren în panta este de atîtea ori mai mica (mare) decât cea din tabelele de tragere, cu cât unghiul de incidenta este mai mare (mic) decât unghiul de cadere.

Valoarea împrastierilor aratate în tabelele de tragere corespunde rezultatelor experimentale din poligon si se refera la împrastierile care au loc în conditii de tragere normale.

La tragerea în conditii diferite de cele normale, valoarea împrastierii se schimba.

Împrastierea care se produce la tragerea în anumite conditii se numeste împrastiere specifica conditiilor respective.

Datele rezultate din experimentari arata ca valoarea împrastierii specifice poate fi de 1,5-3 ori mai mare sau mai mica decât cea aratata în tabele.

Împrastierea specifica conditiilor concrete se ia în considerare la întocmirea regulilor de tragere si la întocmirea normelor de consum munitie pentru lo­virea diferitelor obiective, atunci când toate calculele se fac pentru conditiile cele mai bune si cele mai rele.

Astfel, la tragerea prin intervale, pe la un flanc si pe deasupra subunitatilor proprii, pentru siguranta, normele de împrastiere din tabelele de tragere se du­bleaza.

La tragerile din mers ele se maresc de 21/2 ori, iar la tragerile pe timp de noapte, de 3 ori.