Instrumente pentru masurarea parametrilor atmosferici p,t,e

Memoriu tehnic

Instrumente pentru determinarea temperaturii aerului

Termometrul meteorologic simplu

Temperatura aerului în masuratorile geodezice prin unde se determina cel mai simplu tot cu un termometru obisnuit, cu conditia ca domeniul scarii acestuia sa corespunda domeniului de varia 17517n137r 55;ie a temperaturii aerului. În acest scop se utilizeaza cu precadere termometrul, meteorologic sau psihrometric. Acesta ca orice termometru, este alcatuit dintr-un rezervor de mercur la care se afla racordat un tub capilar. Mercurul , frecvent folosit ca substanta termometrica sensibila, se afla atât în rezervor cât si în prima portiune a tubului capilar.

Tubul capilar este aplicat pe o scara termometrica fiind confectionata din portelan alb (opal)

Prinderea tubului de scara termometrica se face cu ajutorul a doua bucati de sârma subtire.

Scara termometrului meteorologic obisnuit este gradata de la -35⁰C la +60⁰C, fiecare grad fiind împartit în cinci parti, cu ajutorul unei lupe se poate estima usor 0.1⁰C.

Masurarea temperaturii aerului cu termometrul meteorologic simplu se face numai la umbra, la înaltimea de cel putin doi metri deasupra solului, termometrul distantat la cel putin 40-50 cm de operatorul care efectueaza lucrarile.

În afara de termometrul obisnuit de felul celui descris mai sus în meteorologie se mai folosesc termometre de maxima si minima, termografe de diferite tipuri, termometre cu rezistenta electrica si termistori. Dintre acestea un interes deosebit pentru masuratorile geodezice prin unde, îl reprezinta aparatul înregistrator de temperatura - termograful si termometrul cu rezistenta electrica, descrise pe scurt în cele ce urmeaza.

Termograful

a -          Instrumente pentru masurarea vaporilor (e)

b -          Instrumente pentru masurarea umiditatii relative (r)

  Instrumentul trebuie sa fie periodic etalonat într-un laborator meteorologic autorizat, în privinta corectiei de zero a celor doua scari termometrice si a vitezei de curentului de ventilatie.

  Tifonul rezervorului umed trebuie pastrat într-o perfecta stare de curatenie spalându-l cât mai des cu apa calda si sapun si apoi degresându-l cu alcool.

  Umezirea tifonului trebuie facuta numai cu apa distilata   pura de farmacie; întrebuintând pentru aceasta o pipeta potrivita, care de asemenea trebuie mentinuta în stare de curatenie.

  Masurarea urmeaza a se efectua numai la umbra ferind în special rezervoarele termometrice de actiunea directa a razelor solare.

  Înaltimea instrumentului deasupra solului trebuie sa comporte cel putin 2 m, iar distanta sa fata de operatorul care efectueaza lucrarile este necesar sa fie de minim 40-50 cm.

  Lecturile scarilor termometrice se recomanda sa fie efectuate cu o lupa potrivita si numai dupa ce coloana de mercur a rezervorului s-a stabilizat la o valoare minima de temperatura.

  Daca masuratorile se efectueaza pe timp rece la temperaturi negative, trebuie acordata o atentie deosebita starii rezervorului umed consemnând în jurnalul de observatii starea de fapt a tifonului umezit " apa" sau "gheata".

  Daca temperatura aerului este cu certitudine negativa si totusi tifonul umed nu se lasa înghetat atunci pentru evitarea unor eventuale confuzii, se recomanda tamponarea acestuia cu o mica bucata de gheata sau zapada, ori cu un cui brumat, pentru ai provoca înghetarea si a consemna în jurnalul de observatii starea "gheata" la rezervorul umed.

  In permanenta trebuie avut în vedere faptul ca precizia determinarii presiunii vaporilor cu psihrometrul Assmann, depinde sensibil de precizia masurarii temperaturii rezervorului umedîn consecinta masurarii temperaturii acestui rezervor i se acorda o atentie sporita.

Concomitent cu observatii asupra temperaturii rezervorului uscat si umed la psihrometrul Assmann, trebuie efectuate observatii si asupra presiunii atmosferice P, aceasta intervenind si ea în formula Sprung a presiunii vaporilor. Jurnalul observatiilor psihrometricedeci, trebuie sa contina elementele ( P, t, t₁ ).

Instrumente pentru masurarea presiunii atmosferice

În masuratorile prin unde, pentru determinarea presiunii atmosferice se întrebuinteaza mai multe tipuri de instrumente, cunoscute în general sub numele de barometru. În linii mari acestea sunt:

Barometrul cu mercur, bazat pe principiul echilibrarii presiunii atmosferice prin greutatea unei coloane de mercur. Acest principiu elaborat de Torricellii în anul 1643 aste utilizat în constructia orcarui barometru cu mercur.

Barometrul aneroid functionând pe principul mecanic al deformatiilor unei capsule partial vidate, sub influenta presiunii atmosferice.

Barometru electric, este în esenta un barometru aneroid perfectionat, ale carui indicatii de presiune sunt redate sub forma numerica de un dispozitiv digital cu citire directa de 0.1 mbar.

Altimetrul, este de asemenea   un barometru aneroid, care pe lânga scara presiunilor gradate de regula în mm Hg, poseda si o scara suplimentara care indica valoarea altitudinii în metri deasupra nivelului mari.

Hipsometrul, cunoscut si sub numele de termobarometru, acesta functionând pe principiul fizic al dependentei temperaturii de fierbere a apei distilate, de presiunea atmosferica a mediului în care se face experienta.

Altimetru interferential, acesta fiind în esenta un barometru aneroid la care deformatiile capsulelor Vidi sub influenta variatiilor presiunii atmosferice, se masoara cu foarte mare precizie utilizând interferenta luminii în pana optica de aer.

Barometrul cu mercur

Acesta poate fi de doua tipuri:

1. cu rezervor fix asa numitul barometru de tip Füess
2. cu rezervor mobil, cunoscut sub numele de barometru tip Fortin.

Din punct de vedere al principiului pe care se bazeaza, ambele tipuri sunt identice, ele functionând pe principiul tubului lui Torricelli.

Barometru cu mercur cu rezervor fix.

Este format din urmatoarele parti:

T - tubul barometrului de sticla cu lungimea de circa 85 cm, având dimensiuni mai mari ( 7-8 mm) în dreptul scarii presiunilor. La partea inferioara tubul barometric este prevazut cu o îngustare B ( o supapa special numita Bunten), care împiedica aerul sa patrunda în spatiul vid, de deasupra meniscului mercurului din tub. La partea inferioara, tubul poseda o garnitura metalica speciala g ,prin intermediul careia tubul barometric de sticla se racordeaza la partea superioara a rezervorului.

R- Rezervorul cu mercur al barometrului, acesta cuprinde trei piese si anume:

c - capacul rezervorului posedând un mic orificiu în care patrunde un surub special p, care prin desurubare cu 3-4 ganguri permite mercurului din rezervor sa comunice cu atmosfera. surubul   respectiv poarta denumirea de surub de presiune.

f - fundul rezervorului, prevazut cu un orificiu central în care patrunde surubul de statie. Acesta în timpul transportului se înlocuieste cu un cu un alt surub special cu arc si piston ( surub de transport), care acopera etans gura barometrului.

m - mijlocul rezervorului, care este un inel metalic, prevazut cu o diafragma avâmd practicata în ea un orificiu central ceva mai mare, prin care patrunde gura tubului barometric si altele cinci mai mici.

Sc - scara barometrica, sau scara presiunilor, aflata la partea superioara a tubului de protectie P care este însurubat în capacul rezervorului. Scara barometrului este divizata din mm în mm. Pentru aprecierea zecimii de milimetru scara poseda un Vernier V, care se manevreaza dintr-un surub cu cremaliera E.