METODA DE CALCUL A REZISTENTELOR ADMISIBILE
In metoda rezistentelor admisibile comportarea elementului sub incarcari este controlata prin eforturi unitare.
Conform metodei, proiectarea trebuie sa asigure raspunsului parametrie liniar- elastice*. In acest scop, metoda impune urmatoarele doua inegalitati fundamentale:
s max t
t max t (1.1)
unde:
smax, si tmax reprezinta (pentru solicitarea data) eforturile unitare maxime ce pot aparea in cea mai solicitata zona a structurii (in cel mai solicitat punct al celei mai solicitate sectiuni);
sa, si ta reprezinta rezistente admisibile, valori conventionale ale unor eforturi moderate, situate in domeniul comportarii liniar elastice, proprii fiecarui material (si - in anumite conditii - proprii si unor particularitati ale modului de solicitare a elementului).
Se obisnuiste ca rezistenta admisibila sa fie subordonata uneia din valorile particulare de pe curba caracteristica (limita de curgere, C, pentru materialele ductile, cu curgere, sau limita de ruperi, r, pentru materiale fragile, fara curgere); in functie de tipul materialului (ductil, fragil), rezistentele admisibile se definesc atunci sub una din formele urmatoare:
sa =
, a
= 
(pentru
materiale ductile), sau
sa =
, a
= 
(pentru
materiale casante),
unde c, cu valori supraunitare, reprezinta coeficientul de siguranta.
*) Acest tip de raspuns, caracterizat de
liniaritatea relatiei efort unitar-deformatii specifica, este
guvernat de legea lui Hooke, sub cele doua forme: s = Ee si t = G
Fig.1.3.
Rolul moderator al coeficientului de siguranta, care limiteaza comportarea materialului la o zona restransa a diagramei sala caracteristice (OA - in fig. 1.3), are in vedere siguranta in comportare a structurii si decurge din urmatoarele considerente:
- determinarea incarcarilor este in toate cazurile aproximativa si o depasire a valorilor considerate in calcul nu este exclusa;
- caracteristicile mecanice ale materialului nu pot fi cunoscute cu precizie si este posibila oricand o supraevaluare a rezistentelor;
schematizarile privind forma structurii si modul de aplicare a fortelor, procedeele, procedeele de calcul etc. sunt sursa unor modelari aproximative ale fenomenului real.
Rezistentele admisibile sunt precizate prin normele si standardele de stat care reglemeteaza proiectarea.
Pentru otelul OL 37 (otel moale, ductil), a carui limita de curgere se considera egala cu 24 ore Kg/cm2, se accepta un coeficient de siguranta c = 1,6; in aceste conditii.
Pentru lemnul de brad supus la intindere/compresiune in lungul fibrelor, a = 100 kgf/cm2.
Metoda de calcul a rezistentelor admisibile, introdusa de Navier la inceputul sec. XIX, a fost unanim acceptata pana catre jumatatea secolului nostru. Pentru noi ea mai constituie metoda de calcul a structurilor metalice si din lemn.
|
