În procesul de planificare si dezvoltare de produs sunt utilizate un numar semnificativ de metode. Acestea pot fi împartite în metode generale si metode specifice. Metodele din prima categorie sunt folosite cu succes la cautarea si evaluarea solutiilor în cadrul procesului de design; cele din categoria a II-a pot fi utilizate doar în anumite situatii sau domenii, de exemplu pentru calculul rigiditatii sau pentru estimarea costurilor.
În cele ce urmeaza vor fi descrise succint doar metodele generale, împartite din motive educationale si metodologice, în metode conventionale, intuitive si discursive.
3.1 Metode conventionale
Cautare în literatura de specialitate
Analiza sistemelor naturale
Studiul unor forme, structuri, organisme sau procese naturale poate conduce la solutii utile si inovatoare. Legaturile între biologie si tehnologie sunt investigate de bionica si biomecanica. Aplicatiile tehnice ale principiilor de proiectare "copiate" dupa modele naturale includ structurile usoare din aviatie inspirate din formele fagurelui de miere, structurile stratificate de tip sandwich, sau cârligele scaietelui care au inspirat realizarea "scaiului".
Analiza sistemelor tehnice
Analiza sistemelor tehnice existente reprezinta unul dintre cele mai importante mijloace de îmbunatatire a solutiilor, sau chiar de generare a unora originale.
Aceasta analiza necesita o disecare mentala sau chiar fizica a produsului. Procesul poate fi considerat o forma de analiza structurala potrivita în descoperirea legaturilor logice, fizice sau formale.
Sistemele existente analizate pot include:
produse sau metode de productie ale concurentei;
produse mai vechi sau metode de productie ale propriei companii;
produse similare sau ansambluri la care anumite subfunctii sau parti ale structurii functiei corespund cu cele cautate.
Datorita faptului ca sistemele analizate functioneaza, solutiile au trecut proba si se dovedesc viabile, metoda poarta numele de "exploatarea experientei". Este o metoda simpla si la îndemâna, însa contine o "capcana", în sensul ca proiectantul poate intra într-un cerc vicios al solutiilor existente, încetând a cauta solutii noi, originale.
Analogii
Adesea, în cautarea solutiior si în analiza proprietatilor sistemelor, este util ca sistemul (sau problema) considerat sa fie înlocuit cu unul analog luat ca model. În sistemele tehnice, analogiile pot fi obtinute, de exemplu, prin schimbarea tipului de energie utilizata; chiar si analogii cu sisteme din domenii extra tehnice pot fi extrem de utile.
Analogiile sunt utile si la studiul comportamentului unui sistem, folosind tehnici de simulare si de modelare.
Masuratori si teste pe modele
Unele dintre cele mai importante surse de informatii le reprezinta masurarea sistemelor existente si testele efectuate pe modele. De altfel, latura experimentala reprezinta o parte integranta a procesului de design (vezi Cap.1).
În mod similar, testarea si modificarile succesive ale solutiilor de tip software apartin acestui grup de metode empirice.
3.2 Metode creativ-intuitive
Adeseori, proiectantii cauta si gasesc solutii pentru diversele probleme prin intuitie, altfel spus, solutia le vine brusc, ca într-o revelatie. Acest lucru se întâmpla, dar numai dupa o perioada de gândire, de reflectie.
Sunt cunoscute în prezent peste 12 tehnici de dezvoltare sistematica a creativitatii. Idei bune, uneori geniale, existente în subconstient pot fi aduse la lumina în acest mod; ele se datoreaza cunostintelor, experientei si rezulta ca asociatii de idei.
Cea mai simpla si obisnuita metoda de gasire a solutiilor consta în discutii critice între colegi. Totusi, aceste discutii implica cunoasterea unor tehnici specifice: a întrebarilor persistente, a negarii, a pasilor mici etc.
Brainstorming-ul reprezinta probabil cea mai binecunoscuta tehnica pentru generarea ideilor. O sedinta tipica de brainstorming consta în actiunea comuna a unui grup de specialisti (între 5 si 15 participanti), care au ca obiectiv generarea unui numar cât mai mare de solutii alternative la o tema data. Metoda este mai eficienta când este aplicata unor probleme specifice, particulare, decât în cazul celor de ordin general. Subiectul trebuie sa fie familiar tuturor participantilor si sa nu necesite mijloace grafice sau analitice în scopul comunicarii între membrii echipei.
Brainstormingul se bazeaza pe un numar de patru principii fundamentale:
Criticile nu sunt permise. Orice încercare de a analiza, respinge sau evalua o solutie sau o idee trebuie amânata pâna dupa încheierea sedintei. Ideea metodei este de a crea un mediu propice generarii ideilor în mod liber.
Ideile sugerate pot si trebuie continuate de catre ceilalti participanti. Membrii grupului trebuie sa genereze o înlantuire prin asociatii de idei, care sa conduca la idea finala, obtinuta cu aportul unui numar cât mai mare dintre ei. Astfel, toate ideile rezultate în urma unei sedinte de brainstorming sunt considerate un rezultat de grup.
Participantii sunt obligati sa divulge toate ideile care le trec prin minte, fara nici o restrictie. Toti membrii grupului trebuie sa consimta ca orice idee, oricât de nerealista sau ciudata ar parea, poate contine un element esential pentru solutia finala.
Un obiectiv cheie îl reprezinta furnizarea unui numar cât mai mare de idei într-un timp foarte scurt. În mod normal, un grup poate genera cam 30-50 de idei pe perioada de 30-45 de minute, cât dureaza, de regula, o sedinta de brainstorming.
Exista o serie de întrebari generale pe care orice participant si le poate pune lui, sau grupului, în timpul sedintei de brainstorming. Aceste întrebari au drept scop stimularea fluxului de idei. Exemple de astfel de întrebari sunt:
Ce idei noi pot sa apara prin combinarea unor functii sau scopuri?
Ce altceva? Cine altcineva? În alt loc? În alt moment?
Ce mai poate fi adaugat? Ce mai poate fi scos/redus?
Poate fi schimbata culoarea, materialul, miscarea, forma?
Este cu adevarat necesar?
Ce se întâmpla daca se roteste cu capul în jos, în oglinda, de la coada la cap?
Ar putea fi gasita o alta utilizare?
Tehnica Brainstorming nu este foarte dificila, dar necesita putina experienta. Cheia succesului metodei consta în abilitatea liderului si, în egala masura, în alegerea participantilor. Este recomandabil ca membrii echipei sa aiba specializari (poate si experienta) diferite; de asemenea, între acestia nu trebuie sa existe rivalitati de orice natura.
Metodele intuitiv-creative au si dezavantaje:
ideea potrivita nu vine întotdeauna la timpul potrivit;
conventiile si prejudecatile de natura personala pot inhiba dezvoltarea ideii originare;
lipsa de informatii despre noi tehnologii sau procedee poate influenta negativ valoarea solutiei.
Alte metode, oarecum similare cu brainstorming-ul, sunt descrise succint în continuare.
Metoda 635 este numita astfel datorita structurii de functionare. Sunt implicati 6 participanti carora li se cere sa furnizeze 3 solutii sub forma de cuvinte cheie. Dupa un interval de timp, solutiile sunt transferate unui vecin care, dupa studierea sugestiilor primite dezvolta câte trei continuari pentru fiecare. Procesul continua pâna când fiecare set originar de trei solutii a fost completat de catre alti 5 participanti. Metoda are atât avantaje, cât si dezavantaje.
Avantaje: o solutie buna poate fi dezvoltata mai sistematic, se poate urmari cine a dat ideea cea mai buna, grupul nu necesita un lider.
Dezavantaje: izolarea si lipsa stimularii pot reduce creativitatea.
Metoda expozitiei este similara brainstormingului, însa combina efortul individual cu cel de grup. Metoda este potrivita pentru furnizarea solutiilor în etapa de proiectare a formelor, deoarece expunerea la vedere se preteaza la reprezentarea solutiilor sub forma de schite. Timp de 15 minute, membrii grupului creaza solutii care pot include elemente grafice. Apoi, solutiile sunt afisate pe pereti, ca într-o expozitie, astfel încât toti membrii grupului le pot vedea si comenta pe o perioada de 15 minute. Ideile si comentariile de grup sunt dezvoltate individual în continuare. Metoda are certe avantaje dintre care se pot mentiona formularea ideilor prin schite si crearea unei arhive de solutii.
Metoda Delfi implica participarea unui grup de experti într-un anumit domeniu, carora li se cere opinia, în scris, despre o anumita problema. În prima etapa trebuie facute sugestii spontane referitoare la punctul de plecare în vederea rezolvararii problemei. Cunoscând lista anterioara, participantii trebuie sa sugereze continuari pentru fiecare punct de plecare. În final se face evaluarea solutiilor în sensul ca participantii trebuie sa marcheze solutiile care au cele mai bune sanse de reusita.
Sinectica este o tehnica de creativitate bazata pe gândirea analogica, adica pe abilitatea de a vedea legaturi si paralelisme între subiecte aparent extrem de diferite. Similar grupului de la brainstorming, membrii echipei trebuie sa apartina unui spectru cât mai larg de domenii. Grupul are cam sase membri, dintre care este bine ca o parte sa fie din afara companiei.
Spre deosebire de brainstorming, în acest caz, participantii se concentreaza toti pe o singura solutie. Este folosita cu rezultate deosebite în probleme de dezvoltare de produse noi si mai putin la identificarea problemelor sau gasirea solutiior potrivite pentru o anumita situatie. Sunt folosite patru tipuri de analogii:
Analogii directe bazate în special pe sistemele biologice (bionica).
Analogii personale în care designerul trebuie sa-si imagineze cum s-ar comporta (si ar reactiona) corpul sau sub efectul imaginat (de exemplu, cum s-ar simti daca ar fi un rotor de elicopter).
Analogii simbolice similare metaforelor poetice în care unui lucru îi sunt conferite imaginar caracteristicile altuia, cu alta semnificatie (de exemplu, gura de incendiu, arbore de decizie).
Analogii fantastice bazate pe imaginatia lasata libera sa creeze lucruri care, de fapt, nu exista în lumea reala.
sedinta grupului de sinectica începe cu prezentarea problemei de catre client sau conducerea companiei. Apoi se cauta analogii care sa transforme problema data în elemente familiare, mai apropiate de experienta membrilor grupului. Când apare o idee promitatoare, aceasta este dezvoltata în grup pâna la nivelul la care poate fi creat un prototip susceptibil de a fi testat.
Un grup de sinectica bine antrenat si rodat, poate gasi solutii acceptabile pentru doua probleme majore si patru probleme secundare, într-un an.
3.3 Metode DISCURSIVE
Metodele preponderent discursive furnizeaza solutii printr-o abordare treptata, de tip pas cu pas, care pot fi influentate/deturnate pe parcurs. Metodele discursive nu exclud intuitia a carei influenta poate fi resimtita la solutionarea problemelor particulare, dar mai putin în ce priveste îndeplinirea obiectivului general.
Literatura de specialitate prezinta o serie de metode discursive, dintre care pot fi mentionate câteva, mai importante.
Studierea sistematica a proceselor fizice. Daca solutia unei probleme implica un efect fizic (sau chimic, biologic), care poate fi exprimat printr-o ecuatie cu mai multe variabile, rezultatul poate fi identificat prin analiza relatiilor dintre acestea, mai concret, prin relatia între variabila independenta si variabila dependenta, în conditiile în care toate celelalte marimi sunt mentinute constante.
De exemplu, daca ecuatia este de forma y = f (u,v,w), atunci, în conformitate cu aceasta metoda, trebuie cercetate variantele
y1 = f (u,v,w), y2 = f (u,v,w) si y3 = f (u,v,w),
în care variabilele subliniate sunt mentinute constante.
Cautarea sistematica cu ajutorul sistemelor de clasificare. Astfel de scheme de clasificare pot ajuta în mare masura procesul de design, deoarece pot servi drept cataloage de design pe parcursul tuturor etapelor de proiectare. Totodata sunt utile la combinarea solutiilor partiale în solutii generale. Acest gen de scheme mai sunt cunoscute sub denumirea de "matrice morfologice".
Utilizarea cataloagelor de proiectare. Acestea reprezinta colectii de solutii verificate, pentru diverse probleme. Ele contin informatii variate si solutii pentru diverse niveluri de concretizare a conceptului: acopera gama de solutii pentru efecte fizice, principii de lucru, organe de masini, componente standardizate, materiale etc. Cataloagele clasice erau continute în manuale, culegeri, cataloage de firma, brosuri sau STAS-uri. Acest gen de informatii se pot stoca pe calculator formând biblioteci informatizate; avantajele acestora sunt multiple: viteza de cautare sporita, actualizarea bazei de date mai buna, fiabilitatea suportului de înregistrare etc.
Fig. 3.1 Modificarea geometriei functionale la asamblarea prin forma
Criteriile de clasificare determina structura catalogului. Acestea influenteaza usurinta accesului la informatie, si reflecta nivelul de complexitate al solutiilor particulare.
|
