MǍSURI DE PROTECTIA MUNCII LA UTILIZAREA INSTALATIILOR I ECHIPAMENTELOR ELECTRICE

MǍSURI DE PROTECTIA MUNCII LA UTILIZAREA INSTALATIILOR I ECHIPAMENTELOR ELECTRICE

Pentru evitarea accidentelor prin electrocutare, este necesara eliminarea posibilitatii de trecere a unui curent periculos prin corpul omului.

Masurile, amenajarile si mijloacele de protectie trebuie sa fie cunoscute de catre tot personalul muncitor din toate domeniile de activitate.

Principalele masuri de prevenire a electrocutarii la locurile de mun 555c23f ca sunt : > Asigurarea inaccesibilitatii elementelor care fac parte din circuitele electrice si care se realizeaza prin :

amplasarea conductelor electrice, chiar izolate, precum si a unor echipamente electrice, la o inaltime inaccesibila pentru om. Astfel, normele prevad ca inaltimea minima la care se pozezeaza orice fel de conductor electric sa fie de 4 m, la traversarea partilor carosabile de 6 m, iar acolo unde se manipuleaza materiale sau piese cu un gabarit mai mare. Aceasta inaltime sa depaseasca cu 2-2,5 m gabaritele respective ;

izolarea electrica a conductoarelor ;

folosirea carcaselor de protectie legate la pamant ;

ingradirea cu plase metalice sau cu tablii perforate, respectandu-se distanta impusa pana la elementele sub tensiune.

La utilizarea uneltelor si lampilor portative alimentate electric, sunt obligatorii :

verificarea atenta a uneltei, a izolatiei si a fixarii sculei inainte de inceperea
lucrului ;

evitarea rasucirii sau a incolacirii cablului de alimentare in timpul lucrului si a deplasarii muncitorului, pentru mentinerea bunei stari a izolatiei ;

menajarea cablului de legatura in timpul mutarii uneltei dintr-un loc de munca in altul, pentru a nu fi solicitat prin intindere sau rasucire ; unealta nu va fi purtata tinandu-se de acest cablu ;

evitarea trecerii cablului de alimentare peste drumurile de acces si in locurile de depozitare a materialelor ; daca acest lucru nu poate fi evitat, cablul va fi protejat prin ingropare, acoperire cu scanduri sau suspendare ;

interzicerea repararii sau remedierii defectelor in timpul functionarii motorului sau lasarea fiira supraveghere a uneltei conectate la reteaua electrica ;

> Folosirea mijloacelor individuate de protectie si mijloacelor de avertizare.

Mijloacele de protectie individuals se intrebuinteaza de catre electricieni

pentru prevenirea electrocutarii prin atingere directa si pot fi impartite in

doua categorii : principale si auxiliare.

Mijloacele principale de protectie constau din : tije electroizolante, clesti izolanti

si scule cu manere izolante. Izolatia acestor mijloace suporta tensiunea de regim a

instalatiei in conditii sigure ; cu ajutorul lor este permisa atingerea partilor

conducatoare de curent aflate sub tensiune.

Mijloacele auxiliare de protectie constau din : echipament de protectie (manusi, cizme, galosi electroizolanti), covorase de cauciuc, platforme si gratare cu picioruse electroizolante din portelan etc. Aceste mijloace nu pot realiza insa singure securitatea imponva electrocutanlor.

Intotdeauna este necesara folosirea simultana eel putin a unui mijloc principal si a unuia auxiliar.

Mijloacele de avertizare constau din placi avertizoare, indicatoare de securiatate (stabilite prin standarde si care contin indicatii de atentionare), ingradiri provizorii prevazute si cu placute etc. Acestea nu izoleaza, ci folosesc numai pentru avertizarea muncitorilor sau a persoanelor care se apropie de punctele de lucru periculoase.

>    Deconectarea automata in cazul aparitiei unei tensiuni de atingere
periculoase sau a unor scurgeri de curent periculoase. Se aplica mai ales la
instalatiile electrice care functioneaza cu punctul neutru al sursei de
alimentare izolat faza de pamani

Intrerupatorul automat cu protectie la curenti de defect este destinat prevenirii electrocutarii prin atingere indirecta. '

Mentionand faptul ca un curent de defect de 300-500 A poate deveni, in anumite conditii,' un factor provocator de incendii, aparatul prezentat asigura protectia si impotriva acestui pencol.

Intrerupatorul este prevazut cu carcase izolante, si este echipat cu declansatoare termice, electromagnetice si releu de protectie la curenti de defect.

>    Izolarea suplimentara de protectie consta in executarea unei izolari
suplimentare fata de izolarea obisnuita de lucru, dar care nu trebuie sa
reduca calitatile mecanice si electrice impuse izolarii de lucru.

Izolarea suplimentara de protectie se poate realiza prin :

aplicarea unei izolari suplimentare intre izolatia obisnuita de lucru si elementele bune conducatoare de electricitate ale utilajului ; '

aplicarea unei izolatii exterioare pe carcasa utilajului electric ;

izolarea amplasamentului muncitorului fata de pamant.

PREVENIREA INCENDIILOR SI A EXPLOZIILOR

Prevenirea incendiilor si a exploziilor, desi beneficiaza de o reglementare juridica si norme de sine statatoare, este o problema strans legata de protectia muncii, deoarece ambele fenomene constituie, de regula, cauza unor grave accidente de munca.

CAUZELE INCENDIILOR SI EXPLOZIILOR

Materialul, in general de provenienta organica, prin a carui ardere in aer se dezvolta caldura se numeste material combustibil.

Combustibilitatea unui element de constructie este determinata de natura mecanismului din care este executat, precum §i de structura constructiva a elementului.

Elementele de constructie sunt caracterizate, in ceea ce priveste comportarea lor in cazul unui incendiu, prin categoria lor de combustibilitate si prin limita rezistentei la foe.

Din punctul de vedere al combustibilitatii, materialele se clasifica in: incombustibile, semicombustibile si combustibile.

Incombustibilele sunt materialele care nu ard, de exemplu: piatra, betonul, mortarele, sticla, metalele.

Semicombustibilele (greu combustibile) sunt materialele care se aprind greu, ard fara flacara sau numai se carbonizeaza in prezenta unei surse exteme de caldura. Daca sursa este indepartata, arderea sau carbonizarea inceteaza.

Combustibilele sunt materiale care se pot aprinde si continua sa arda cu sau fara flacara, chiar daca sursa de caldura a fost indepartata, de exemplu: lemnul, cartonul, bitumul, hartia etc.

Limita de rezistenta la foe a unui element de constructie este perioada de timp, in ore, in care elementul respectiv rezista actiunii unei temperaturi ce cre§te, a§a cum se intampla in cazul unui incendiu. Dupa trecerea acestei perioade de timp, elementele portante isi pierd capacitatea portanta sau stabilitatea.

Gradul de rezistenta al unei construct reprezinta capacitatea constructiei de a rezista la solicitarile termice si la cele mecanice produse in timpul si din cauza incendiului (arderea materialului, caderea unor elemente peste altele etc.).

In functie de categoria de combustibilitate si de limita de rezistenta la foe, constructiile se clasifica in cinci grade de rezistenta la foe. Acestea se stabilesc in functie de elementul principal al constructiei care are eel mai mic grad de rezistenta la foe. '

Arderea este o reactie chimica de combustie a unei substante cu oxigenul, insotita de dezvoltarea de caldura si, uneori, de lumina (flacari).

Substantele combustibile sunt de mai multe categorii:

substante a caror ardere se produce prin incandescenta, adica ard fara flacara: substante minerale, substante vegetale din care au fost indepartati in mod artificial compusii volatili (de exemplu, manganul, cocsul etc.);

substante a caror ardere este intretinuta de flacara: gazele, lichidele, substante solide;

substante a caror ardere se produce prin incandescenta insotita si de flacara: lemne, huila materiale plastice etc.

Aprinderea este provocarea unei arderi prin ridicarea temperaturii unui amestec de material combustibil (carburantul) cu un corp care confine oxigen (comburantul) si care asigura arderea care, odata inceputa, se intretine si se propaga singura. Se apreciaza ca, in general, pentru ca o apridere sa aiba loc, trebuie sa existe trei factori: materialul combustibil, substanta comburanta (oxigenul din aer) si sursa de caldura (ridicarea temperaturii). In cazul lipsei unuia dintre ei, de regula, aprinderea nu are loc (exceptand cazul de autoaprindere, care va fi expus in continuare).

Inflamarea este o ardere rapida, care se produce intr-un timp scurt, a unui amestec de vapori (substante volatile) provenind dintr-o substanta combustibila, amestec format deasupra acelei substante si intrat in contact cu o sursa externa de aprindere (scanteie, flacarii etc.).

Autoinflamarea este fenomenul de aprindere a vaporilor unui lichid conbustibil in prezenta aerului, fara interventia unei surse exterioare de aprindere.

Autoaprinderea este un fenomen care apare de foarte multe ori la substantele combustibile cu tendinta de autoincalzire, datorita unor procese de natura fizico-chimica sau biologica, fara interventia unei surse exterioare de caldura (de exemplu, carbunii dintr-o halda si chiar sterilul asezat in halde amestecat cu deseuri de lemn pe care a plouat; carpe de bumbac impregnate cu ulei etc.).

Explozia este o reactie fizico-chimica rapida in care se produce o cantitate mare de gaze insotita de degajare de caldura si de energie. Fenomenul se cracterizeaza prin degajarea brusca a gazelor, fie ca acestea au existat, in prealabil, spatiul respectiv, fie

ca s-au format in timpul exploziei. Cauzele exploziilor pot fi fizice (cresterea excesiva a presiunii

vaporilor sau a unor gaze incalzite in recipiente inchise) sau chimice (transfomari chimice rapide ale unor substante, gaze, pulberi, sub actiunea diferitilor factori). Pentru ca explozia vaporilor, a gazelor sau a pulberilor sa poata avea loc, trebuie ca amestecul acestora cu aerul sa aiba o anumita concentratie si sa existe un impuls initial, sub actiunea caruia sa inceapa descompunerea exploziva.

Substantele explozive sunt substante sau amestecuri care se descompun foarte repede, producand cantitati mari de gaze, la temperaturi inalte. Caldura care se degaja in momentul exploziei produce incalzirea gazelor de descopunere, determined o crestere brusca a presiunii.

Un amestec exploziv are o limita de concentratie inferioara si una superioara, in afara carora explozia nu poate avea loc.

In intreprinderile industriale unde se produc pulberi sau emanatii de gaze sau de vapori inflamabili pericolul de explozie depinde de natura substantei, de finetea pulberilor, de concentratia in aer a pulberilor sau a gazelor,' de compozitia si temperatura aerului,' de existenta si durata actiunii surselor de caldura etc.

Pentru depozitarea diferitelor materiale folosite in industrie, Normele generate de protectie a munch prevad opt grupe de substante (explozive; capabile de a forma amestecuri explozive; gaze lichefiate si comprimate; inflamabile prin autoaprindere in contact cu apa si aerul, usor inflamabile; otravitoare si toxice cu actiune puternica, substante care pot provoca aprinderea, usor combustibile), indicandu-se pentru fiecare grupa cu ce alte grupe de substante nu se pot pastra in comun.

In cazul in care corpurile incarcate cu electricitate statica sunt izolate sau ele insele sunt corpuri izolante, se formeaza o diferenta de potential periculoasa.

Operatiile la care apar mai frecvent sarcini electrostatice sunt: concasarea si macinarea materialelor, transportul materialelor prin jgheaburi sau conducte (transport pneumatic), incarcarea aerului cu pulberi etc. (industria materialelor de constructie, industria alimentara, industria chimica, industria miniera etc.).

Datorita electricitatii statice, pot aparea in mediul de lucru scantei care pot provoca explozii.'

MASURI SI MIJLOACE DE PREVENIRE A INCENDIILOR SI EXPLOZIILOR

Mijloacele de prevenire a incendiilor, a intinderii si a propagarii lor trebuie luate in considerare de la proiectarea si amplasarea constructiilor pana la executia si exploatarea lor si anume:

inlaturarea eventualelor cauze de productie a incendiilor si a exploziilor, prin proiectarea procesului tehnologic;

evitarea formarii in halele de productie a amestecurilor explozive, a formarii de pulberi fine, a aruncarii de la inaltime mare sau turbionarii lor; pentru aceasta, se recomanda curatarea in mod periodic a prafului de pe ulilaje si de pe toate partile incarcate cu electricitate statica;

marirea umiditatii relative a aerului, acolo unde produsele permit;

proiectarea instalatiilor electrice tinand seama de gradul pericolului de incendiu pe care il prezinta constructia, datorita materialului din care este executata si a procesului tehnologic care are loc in acea constructie;

prevederea unor aparate de deconectare automata, dispozitivele electronice in caz de avarii etc.;

proiectarea constructiilor, pe cat posibil, din materiale adecvate si eventual necombustibile, in functie de procesul tehnologic, de aglomeratia de muncitori, vizitatori etc.;

amplasarea rationala a cladirilor si a anexelor, conform prevederilor si normelor in vigoare, tinandu-se seama de distantele minime de siguranta intre constructiile industriale, constructii civile ( in functie de procesele tehnologice si de materialele din care sunt construite), de distantele intre acestea si depozite1e de materiale combustibile;

limitarea posibilitatilor de intindere a incendiului, prin compartimentarea cladirilor si introducerea de pereti despartitori si planse rezistente la foc;

amenajarea unor spatii pentru fumat, in incintele unde fumatul nu este permis;

asigurarea unei bune evacuari a oamenilor si a bunurilor din cladire, in caz de incendiu;

instalarea de scari de incendiu, guri de apa, cu utilajul necesar (furtun cu lance, pompe etc.);

ignifugarea materialelor combustibile folosite in constructii;

masuri de siguranta, care constau din indicatoarele P.S.I. (marcarea zone lor periculoase, a mediilor explozive, a cailor de evacuare din cladiri) si asigurarea unor bune conditii pentru interventia rapida la stingerea incendiilor.

Masurile organizatorice de combatere a incendiilor constau in:

organizarea de formatii de pompieri voluntari si special angajati;

prelucrarea normelor si a prescriptiilor referitoare la prevenirea incendiilor, interzicerea folosirii flacarii deschise, a fumatului etc., in diferite medii periculoase;

stabilirea unor sarcini precise privind prevenirea si combaterea incendiilor si asigurarea prelucrarii si a afisarii lor;

instruirea muncitorilor si raspandirea cunostintelor tehnice referitoare la cauzele si prevenirea incendiilor;

dotarea cu utilaje si materiale tehnice de combatere a incendiilor si anume: utilaj manual de prima interventie (lopeti, pompe de mana), stingatoare manuale (cu apa, cu spuma chimica, cu substante chimice solubile sub forma de prafuri, cu dioxid de carbon, cu gaze inerte, cu spuma aeromecanica etc.);

motopompe, autompe (la intreprinderi mari, pe platforme industriale etc.);

instalatii cu retele cu apa, istalatii fixe automate.
Materialele care se pot folosi la stingerea incendiilor sunt dependente de materialul

combustibil, de instalatiile si de procesul tehnologic care se desfasoara in acea constructie, de utilajul de stingere de care se dispune. Cel mai frecvent folosite sunt:

nisipul, ca mijloc imediat de inabusirea focarului de incendiu;

apa sub forma de jeturi compacte, la stingerea materialelor combustibile solide (lemn, textile, hartie etc.), a lichidelor insolubile in apa, cand sunt in straturi cu grosimi mici (petrol lampant, uleiuri etc.), a gazelor etc.;

apa dispersata in picaturi;

apa sub forma de ceata sau sub forma de abur pentru stingerea materialelor solide, lichide sau gazoase, in cantitati mai mari, ori in spatii inchise;

diverse substante chimice, prafuri, tetraclorura de carbon, zapada

carbonica etc.

OBLIGATII SI RASPUNDERI

Conducatorii unitatilor sunt obligati sa ia masuri pentru:

constituirea si functionarea comisiilor tehnice de prevenire si stingerea incendiilor si a formatiilor civile de pompieri;

dotarea intreprinderilor cu mijloace tehnice destinate prevenirii si stingerii incendiilor, adecvate productiei si activitatii intreprinderilor respective;

stabilirea sarcinilor care revin personalului de la locurilor de munca de la masini, utilaje, aparate, instalatii tehnologice ateliere, santiere si asigurarea instruirii si controlului intregului personal'

Comisiile tehnice de prevenire si stingere a incendiilor sunt constituite din cadre cu functii de conducere, specialisti si tehnicieni. Obligatiile principale ale comisiilor tehnice sunt:

intocmirea planului de aparare contra incendiilor;

acordarea de sprijin sefilor de compartimente si celorlalte cadre pentru instruirea personalului si organizarea activitatilor de prevenire si stingere a incendiilor;

asigurare pregatirii tehnice a formatiilor civile de pompieri.

Formatiile civile se organizeaza cu sprijinul unitatilor militare de pompieri, carora le sunt subordonate din punctul de vedere al misiunii; din punct de vedere administrativ sunt subordonate conducerilor care le-au constituit.

Formatia civila de pompieri este dotata cu echipament de protectie, desfasoar'a activitatea de prevenire, intervine la stingerea incendiilor, salveaza oamenii si bunurile materiale.

Provocarea de incendiu sau neluarea masurilor prevazute de lege pentru inlaturarea pericolului de incendiu se sanctioneaza disciplinar, contraventional sau infractional, dupa gravitatea cazului .