Marimi specifice elementelor de actionare electrica.
Procedee de conversie electromecanica a energiei in cimp magnetic
1. Procedeul electromagnetic:
Acest procedeu se bazeaza pe generarea cuplului intre doua bobine parcurse de curent electric sau cuplul generat intre o bobina si un magnet permanent. Pentru determinarea cuplului electromagnetic produs de un astfel de convertor se aplica teorema fortelor generalizate(1.30):
(1.31)
1.3.1.a. In cazul in care doua bobine sint parcurse de curent, asa cum se arata in Fig.6 energia magnetica totala daca circuitul magnetic este saturat va fi egala cu:
(1.32)
relatia de calcul generala de mai sus se aplica pentru
doua bobine, tinind seama in acelasi timp de inductivitatile proprii () si mutuale
:
(1.33)
Daca pozitia celor doua bobine se modifica,
datorita simetriei geometrice, inductivitatile proprii ramin neschimbate, si numai
inductivitatea mutuala variaza dupa o lege cosinusoidala in functie de unghiul
de pozitie (coordonata
generalizata):
Valoarea maxima a inductivitatii mutuale este:
unde D- diametrul infasurarii; l- lungimea infasurarii; B- inductia magnetica medie in intrefier.
Conform legii anterioare se poate calcula
componenta momentului generalizat care s-a exercitat asupra rotorului in sensul
cresterii coordonatei generalizate :
(1.34)
Din analiza relatiei de mai sus se constata ca
valoarea maxima se atinge la si ca sensul sau este
indreptat in sensul reducerii la zero a acestui unghi ( conditia de energie magnetica maxima
).
Pentru un convertor real cu o repartitie uniforma a spirelor la periferia rotorului, repartitia fiind definita prin suprafata parcursa de curent :
Cuplul electromagnetic se determina cu relatia:
(1.35)
unde V- volumul rotorului.
1.3.1.b. Rotorul este un magnet permanent izotrop de forma cilindrica. Energia magnetica totala este:
(1.36)
Daca se aplica teorema fortelor generalizate,
considerind coordonata generalizata atunci:
(1.37)
pentru valoarea curentului i1 = constant.
Procedeul anizotropiei de forma:
Acest procedeu se refera la convertoarele care
prezinta o singura armatura excitata. Cea de-a doua armatura, feromagnetica,
trebuie sa prezinte o astfel de geometrie incit reluctanta a circuitului magnetic sa depinda de pozitia acestei armaturi.
Daca inductivitatea variaza dupa o lege cosinusoidala atunci:
si energia magnetica totala va fi:
(1.38)
Valoarea cuplului realizat va fi:
(1.39)
Cuplul are un maxim la si se va opune
cresterii unghiului
.
Pentru o armatura realizata cu p poli sau zr dinti cu p=zr atunci:
Caracteristica motorului cu p poli va fi :
(1.40)
Pentru determinarea tensiunii la borne U1 se aplica legea inductiei electromagnetice:
(1.41)
unde viteza unghiulara a
arborelui motorului.
Procedeul bazat pe fenomenul de histerezis.
Se
considera o armatura cilindrica in crestaturile careia este
introdusa o infasurare polifazata alimentata cu un set de tensiuni alternative
de frecventa f2. In intrefier se asigura o inductie Bm , de unde frecventa f2 de parcurgere a ciclului de
histerezis va fi
.
Daca se noteaza s alunecarea rotorului fata de cimpul invirtitor de
viteza atunci
(1.42)
Unghiul
de pozitie al rotorului la un moment dat de timp t este
(1.43)
La
o valoare de timp , singura marime care
poate varia este alunecarea s
Pentru calculul cuplului electromagnetic se face derivata la flux constant. Acest cuplu este constant indiferent de alunecare.
Procedeul bazat pe inductia unipolara.
Aceste
motoare cu o singura polaritate, functioneaza utilizind principiul discului lui
Faraday : rotorul fiind un disc metalic cu raza D/2
care se roteste cu viteza intr-un cimp magnetic
de inductie
se considera format
din: borna pozitiva A, peria A, distanta
l intre perii masurata pe suprafata laterala a rotorului , peria C, borna
negativa C si se inchide la borna A. Pe
acest contur se aplica legea inductiei electromagnetice:
(1.44)
n- turatia in rot/s; si
, unde R- raza rotorului. Daca B=ct=B0
, atunci
:
Pentru determinarea cuplului se calculeaza energia magnetica totala :
(1.45)
unde ie - curentul de excitatie care trece prin bobina, L11 - inductivitatea proprie a bobinei, ir - curentul care trece prin rotor si apoi se deriveaza in raport cu timpul expresia obtinuta pentru energia magnetica totala, considerind curentul constant.
|