ORGANIZAREA SISTEMELOR DE REVIZII TEHNICE SI REPARATII
1. Introducere
Pentru organizarea sistemului de revizii tehnice si reparatii este necesar sa fie definite:
obiectivele,
activitatile specifice,
lucrarile care stau la baza acestor sisteme.
Obiectivele sistemului sunt urmatoarele:
planificarea reparatiilor conform cartii tehnice si a starii tehnice a instalatiilor electromecanice si a utilajelor;
efectuarea unor revizii tehnice si reparatii de buna calitate, prin organizarea anticipata a acestora;
modernizarea instalatiilor electromecanice si a utilajelor cu ocazia reviziilor tehnice si reparatiilor;
automatizarea instalatiilor electromecanice si a utilajelor reparate, in functie de necesitati;
reducerea costurilor de exploatare si reparatii prin optimizarea consumurilor de materii prime, materiale, combustibili, energie, piese de schimb.
Principalele activitati ale sistemului sunt:
pregatirea, programarea, urmarirea si realizarea planului de revizii tehnice si reparatii pe trimestre si luni;
asigurarea pieselor de schimb pentru instalatiile electromecanice si utilajele reparate, tipizarea si standardizarea acestora;
organizarea activitatii de lubrifiere;
organizarea sistemului de evidenta si operare.
Lucrarile de baza in cadrul sistemului sunt:
programarea reviziilor si reparatiilor in functie de starea tehnica a instalatiilor electromecanice si a utilajelor si de prevederile normativelor interne sau a cartii tehnice;
pregatirea lucrarilor (lansarea comenzilor, notelor de constatare si aprovizionarii cu materiale);
intocmirea graficelor de desfasurare a reviziilor si reparatiilor;
intocmirea documentatiei de proiectare si tehnologice aferente lucrarilor de intretinere si reparatii;
intocmirea periodica a listelor de instalatii electromecanice si utilaje disponibile, a documentelor de transfer si casare;
incheierea de contracte proprii cu diversi furnizori de instalatii electromecanice si utilaje;
demontarea instalatiilor electromecanice si utilajelor, curatirea subansamblurilor si pieselor componente;
montarea instalatiilor electromecanice si utilajelor in urma reviziei si reparatiilor;
efectuarea reglajelor, probelor si incercarilor;
intocmirea documentelor de predare, evidenta si operare a instalatiilor electromecanice si a utilajelor reparate.
2. Sisteme de revizii tehnice si reparatii
Sint cunoscute si folosite urmatoarele sisteme de revizii tehnice si reparatii:
revizii si reparatii dupa necesitate:
reparatii pe baza de constatari in urma reviziilor;
reparatii preventive cu planificare rigida (standard);
reparatii preventive cu planificare controlata (sistem preventiv planificat de revizii tehnice si reparatii care cuprinde:
revizia tehnica (Rt);
reparatii curente (Rc1 si Rc2);
reparatii capitale (Rk).
2.1. Sistemul revizii si reparatii dupa necesitate
costuri mici de intretinere,
personal restrins de intretinere.
Dezavantaje:
intreruperea activitatii in perioade neprevazute,
uzura prematura a instalatiilor electromecanice,
lipsa unei pregatiri prealabile a lucrarilor si pieselor de schimb.
Combaterea avariilor se realizeaza fara respectarea ordinii reperatiilor planificate. Pentru evitarea avariilor, este necesar ca in cinematica instalatiilor electromecanice si a utilajelor sa se introduca dispozitive speciale de siguranta, care la suprasolicitari sa intrerupa instalatia sau utilajul.
2.2.Sistemul reparatii pe baza de constatari in urma reviziilor
Sistemul se aplica in cazul cand, in urma reviziilor, se fac constatari privind gradul de uzura avansata a unor instalatii electromecanice si utilaje, constatari care conduc la necesitatea repararii lor.
Dezavantaje:
lipsa de prevedere si de pregatire a pieselor de schimb si a echipelor de interventie pentru realizarea reparatiilor;
planuri instabile de reparatii.
2.3.Sistemul reparatii preventive cu planificare rigida (standard)
Sistemul impune scoaterea obligatorie din functiune a instalatiilor electromecanice si utilajelor la anumite perioade predeterminate pentru a fi reparate, independent de starea lor tehnica.
Avantaje:
nominalizarea si aprovizionarea din timp cu piesele de schimb,
nominalizarea pieselor ce se repara sau inlocuiesc la demontare.
Dezavantaje:
nu permite adoptarea unui sistem unic de reparatii pentru toate instalatiile electromecanice si utilajele navei;
duce la risipa de materiale si manopera;
durata de serviciu real posibila a componentelor unor instalatii electromecanice si utilaje este incomplet realizata si din acest motiv rezulta, in unele cazuri, un consum exagerat de piese de schimb.
2.4. Sistemul reparatii preventive cu planificare controlata
Acest sistem denumit si sistem preventiv-planificat de revizii tehnice si reparatii combina metoda reparatiilor pe baza de constatari cu cel de reparatii cu planificare rigida.
Daca la sistemul cu planificare rigida reparatiile se executa la datele si volumul stabilit prin plan (indiferent daca sint indeplinite sau nu conditiile obiective pentru executarea reparatiilor) in sistemul preventiv-planificat se introduce un control obligatoriu si periodic al utilajelor cu ajutorul caruia se verifica daca uzurile au atins limitele prevazute de documentatie sau daca le-au depasit.
In functie de aceste constatari se modifica planul de revizii tehnice si reparatii.
Avantaje:
elaborarea din timp a planului de reparatii;
intocmirea documentatiei si organizarea lucrarilor de reparatii tinind seama de volumul si specificul acestora;
corecteaza termenele normate de reparatii in functie de modul cum sint exploatate si intretinute instalatiile utilajele;
economisirea materialelor si manoperei datorita renuntarii la unele reparatii sau prelungirea termenelor de executare a altora care nu sint strict necesare.
Dezavantaje:
crearea de stocuri inutile de piese de schimb;
imposibilitatea realizarii unor fluxuri de reparatii;
productivitate redusa.
3. Organizarea sistemelor de revizii tehnice si reparatii
Organizarea sistemelor se poate realiza in trei variante:
sistem centralizat,
sistem descentralizat,
sistem mixt.
Sistemul centralizat.
Avantaje:
producerea si achizitionarea pieselor de schimb in conditii economice;
subordonarea unica;
utilizarea rationala a fortei de munca.
Dezavantaje:
separarea activitatilor de intretinere si reparatii de activitatea de baza;
dotarea separata cu aparate de masura si control specifice.
Sistemul descentralizat.
In acest caz lucrarile de intretinere, reviziile tehnice si reparatiile se executa la nivelul sectiilor de productie (navelor) care sint dotate cu utilaje, AMC si personal de specialitate.
Sistemul mixt.
Acesta combina caracteristicile celor doua sisteme precedente, prezentand un grad mai mare sau mai mic de centralizare sau descentralizare si anume:
lucrarile de intretinere, revizii tehnice si reparatii curente sint repartizate navelor;
lucrarilor de reparatii capitale sint executate de echipe specializate.
4. Sistemul preventiv planificat de revizii tehnice si reparatii
4.1. Introducere
In cadrul acestui sistem, avem:
revizia tehnica (Rt);
reparatii curente (Rc1 si Rc2);
reparatii capitale (Rk).
Revizia tehnica constituie ansamblul de lucrari efectuate, de obicei, inaintea unei reparatii planificate in scopul determinarii starii tehnice a instalatiilor si utilajelor si stabilirii principalelor operatii ce urmeaza a se efectua cu ocazia primei reparatii planificate. Reviziile tehnice se efectuiaza cind instalatiile si utilajele nu sint programate sa functioneze.
Reparatiile curente se executa periodic si planificat, pentru inlaturarea uzurii normale sau a unor deteriorari locale prin repararea, reconditionarea sau inlocuirea unor piese componente sau chiar inlocuirea partiala a unor subansambluri uzate.
In functie de:
marirea intervalului de timp de functionare intre doua reparatii succesive,
importanta lucrarilor ce se executa,
valoarea pieselor si subansamblurilor reparate, reconditionate sau inlocuite,
reparatiile curente pot fi de gradul I (Rcl) si de gradul II (Rc2).
Reparatia capitala are ca scop efectuarea reparatiilor, in mod planificat, dupa expirarea ciclului de functionare prevazut pentru a readuce instalatia sau utilajul la parametrii initiali de lucru.
4.2. Obiective si lucrari specifice
Principalele obiective ale acestui sistem de reparatii sunt:
prevenirea defectiunilor,
inlocuirea pieselor uzate,
evitarea opririlor neprevazute si avariilor,
mentinerea instalatiilor electromecanice si utilajelor in stare buna de functionare.
Ansamblul lucrarilor ce trebuie efectuate in cadrul acestui sistem sunt:
curatirea si ingrijirea instalatiilor si utilajelor,
lubrifierea,
urmarirea zilnica in exploatare a instalatiilor si utilajelor,
verificarea periodica a dispozitivelor de protectie si actionare.
4.3. Eficienta economica a sistemului preventiv planificat de revizii tehnice si reparatii
Eficienta economica a sistemului de revizii tehnice si reparatii se determina cu ajutorul a doi indicatori:
reducerea costurilor de reparatii prin prevenirea defectiunilor;
cresterea disponibilitatii instalatiilor si utilajelor.
Reducerea costurilor de reparatii prin prevenirea defectiunilor.
Acest indicator este dat de economicitatea totala Et care se obtine prin prevenirea defectiunilor.
Se calculeaza, in prealabil, costurile economisite prin prevenirea defectiunilor Ce care se compun din:
costurile pentru repararea defectiunilor economisite (Cr);
costurile pentru opriri economisite (Cs).
Deci,
Ce=Cr+Cs
Notindu-se cu CP costurile pentru masurile de prevenire a defectiunilor, atunci economicitatea Et se determina cu relatia:
Et=Ce—Cp 15.
Daca indicatorul economicitatii Et > 0 , atunci masurile pentru prevenirea defectiunilor sint justificate.
Disponibilitatea unui utilaj constituie variatia economicitatii exploatarii utilajului respectiv in functie de costuri si este influentata de activitatea de intretinere preventiva.
Disponibilitatea optima a utilajelor reprezinta maximul functiei Et=f(Cp) calculat din derivata functiei:
1
a carei radacina inlocuita in functia original Et=f(Cp), permite determinarea disponibilitatii optime.
Organizarea repararii instalatiilor electromecanice
Se aplica tot mai mult metode noi de intretinere si reparare a instalatiilor electromecanice si anume:
efectuarea reparatiilor la bordul navei fara imobilizare;
asigurarea completa si la timp a materialelor necesare efectuarii reparatiilor;
utilizarea perioadelor cand instalatiile ce se repara nu sunt necesare pentru operatiunile ce se executa la bordul navei;
executarea continua a reparatiilor in toate schimburile;
inzestrarea echipelor de interventie cu accesorii si SDV-uri specifice;
aplicarea metodei drumului critic in procesul de intretinere si reparatii.
7. Modernizarea instalatiilor electromecanice
Modernizarea instalatiilor electromecanice constituie o actiune complexa avind ca scop ca, odata cu efectuarea reparatiilor capitale, sa se realizeze si lucrari de modernizare a acestora, care sa permita ca parametrii lor functionali sa creasca
Principalele etape ale modernizarii sunt:
obtinerea datelor de intrare (standarde, fisa cronologica a defectiunilor, elaborarea documentatiei tehnice a pieselor componente, a documentatiei tehnice de modernizare si automatizare si a nomenclatorului pieselor si subansamblurilor nominalizate);
proiectarea si reproiectarea unor piese si subansambluri supuse modernizarii.
Prin modernizare se urmaresc urmatoarele obiective:
ridicarea productivitatii si randamentului instalatiei electromecanice sau utilajului;
simplificarea si normalizarea constructiva concomitent cu sporirea rezistentei la uzura;
automatizarea instalatiei electromecanice sau utilajului
extinderea posibilitatilor tehnologice ale instalatiei electromecanice sau utilajului;
reducerea costurilor prin standardizarea pieselor si subansamblurilor.
Pentru efectuarea oricarei lucrari de modernizare este necesar, ca in prealabil, sa se intocmeasca un studiu tehnico-economic (STE) de eficienta din care sa rezulte principalele avantaje tehnice si economice ale modernizari. Abia dupa aceea se trece la actiunea de modernizare propriu-zisa.
8. Standardizarea pieselor si subansamblurilor
Organizarea sistemelor de revizii tehnice si reparatii implica concomitent si operatii de standardizare a dimensiunilor, formelor si calitatii pieselor si subansamblurilor componente ale unei instalatii electromecanice sau utilaj. Standardizarea reduce radical volumul lucrarilor de proiectare si executie a pieselor si subansamblurilor precum si stocurilor lor de rezerva.
In acelasi timp, standardizarea lanturilor cinematice ale instalatiilor electromecanice si utilajelor ofera posibilitati mari pentru alegerea unor viteze si turatii deci de economisire a unor dispozitive costisitoare.
|