PREVENIREA INCENDIILOR IN INDUSTRIA ENERGETICĂ

PREVENIREA INCENDIILOR IN INDUSTRIA ENERGETICĂ

PREVENIRE INCENDIILOR LA TERMOCENTRALE ELECTRICE

Probleme de tratat

Generalitati

Tehnologia producerii energiei electrice si termice

1.1.Procesul tehnoogic

1.2.Instalatii, utilaje si aparatura tehnologica

Pericol si cauze specifice de incendiu

2.1. Pericol de incendiu

2.2. Cauze specifice de incendiu

3. Masuri de prevenire a incendiilor

3.1. Sectorul de combustibili:

3.1.1. Combustibil solid

3.1.2. Combustibil lichid

3.1.3. Combustibil gazos

3.2. Sectorul de producere a caldurii(sala cazanelor)

3.2.1. Sali de cazane cu combustibil gazos

3.2.2. Sali de cazane cu combustibil lichid

3.2.3. Sali de cazane cu combustibil solid

3.3. Sectorul de producere a energiei electrice(sala masini)

3.4. Sectorul de distributie a energiei electrice la consumatori

B. Bibliografie

1. Protectia contra incendiilor la obiective energetice-ing. Dumitrescu ed. Tehnica pg. 5-195.

2. Prevenirea incendiilor - P. Balulescu. ed. Tehnica 1979. pg. 132-154.

1. Tehnologia producerii energiei electrice

1.1.Procesul tehnoogic

Īn raport de resursele energetice primare utilizate centralele electrice se clasifica īn:

Centrale termoelectrice - care utilizeaza energia aburului produs prin combustia carbunelui, gazului metan sau a lichidelor combustibile;

Centrale hidroelectrice - transforma energia dinamica a apei īn energie electrica;

Centrale atomoelectrice - folosesc energia nucleara;

Centrale eoloine - folosesc energia vāntului.

Termocentralele produc circa trei sferturi din energia electrica mondiala si au ca principiu de functionate actionare generatoarelor electrice prin intermediul turbinelor cu abur suraīncazit la peste 5000C si presiuni de 12-15at sau chiar pāna la 160at.

Aburul produs īn cazan este supraīncalzit īn supraīncalzitor, actioneza turbina si īn urma destinderii se condenseaza īn condensator. Cu ajutorul pompelor apa se recircula īn instalatii iar cu ejectorul se extrage aerul din condensator.

Principalele activitati de productie īntr-o centrala termoelectrica sunt grupate īn urmatoarele sectoare:

gospodaria de combustibili care va cuprinde depozite de combustibili, utilaje si agregate de transport si pregatirea combustibililor(benzi transportoare mori de carbune, ciururi, zdrobitoare, etc.);

sala cazanelor cu cazanele de producere a aburului instalatiile si aparatura aferenta(arzatoare, pompe, supraīncalzitoare, etc.);

sala masinilor cuprinde grupurile turbogeneratoare, bobine de excitatie, instalatiile de racire a lagarelor cu ulei, aer sau hidrogen condensatorii turbinelor, etc.;

instalatii de alimentare cu apa si de recirculare a acesteia;

instalatii de distributie a energiei electrice, cu camere de comanda, gospodarii de cabluri, transformaoare, etc.;

instalatii pentru evacuare a zgurei si a cenusii;

instalatii si cladiri cu caracter special administrativ.

1.2.Instalatii, utilaje si aparatura tehnologica

Cazanele de abur pot fi de tipul acvatubular(apa circula prin tevi) sau ignitubular(focu trece prin tevi). De regula circulatia apei se face fortat prin intermediul pompelor. Aburul se separa de apa īn partea superioara īntr-un tambur colector, iar dupa supraīnclzire, se dirijeaza spre turbogeneratoare.

Cazanele sunt prevazute cu arzatoare concepute īn raport cu tipul combustibilului utilizat; sistemele de colectare si evacuare a zgurei si cenusii(la combustibili solizi) si de insuflare a aerului necesar arderii. Peretii interiori ai focarului sunt captusiti cu caramida refractara. Pentru supravegherea si reglarea parametrilor functionali, cazanele se doteaza cu aparatura de masura, control si automatizare, cu transmiterea parametrilor la camerele de comanda.

Turbinele - sisteme tehnice ce au un stator cu pale directoare sau ajutaje si rotor cu unul sau mai multe rānduri de palete sau aripi portante. Pot fi actionate hidraulic(ape curgatoare), pneumatic(gaze comprimate reci), termic(aburul) sau gaze de ardere.

Turbinele cu abur se construiesc pe principiul preluarii īn trepte a energiei folosind ajutaje LAVAL si mai multe coroane statorice sau rotorice reducāndu-se succesiv presiunea sau viteza aburului.

Generatoarle electrice sunt cuplate cu turbinele cere le actioneaza si montate de regula pe acelesi ax. Functionarea se bazeaza pe principiul inductiei electromagnetice rotind bobina rotorului īn cāmpul magnetic constant al statorului. La generatoarele mari electromagnetii rotorului sunt alimentati prin curent continuu la o excitatrice montata pe aelasi ax.

Curentul generat este preluat īn perii colectoare care au si rolul de a trannsforma crentul continuu īn curent alternativ.

Generatoarele se racesc īn interior cu aer sau hidrogen si conducte cu apa rece, iar lagarele cu ulei de racire prin pompe, instalatia fiind prevazata īn acest sens cu o gospodarie de ulei.

Transformatoarele - sunt aparate electrice care servesc la transformarea curentului alternativ mono sau trifazat de la o anunita tensiune la alta, mentinind frecventa constanta.

Transformarea are la baza principiul inductiei electromagnetice de la o bobina primara la alta secundara pe baza raportului dintre numarul de spire si a sectiunilor celor doua īnfasurari.

Ele pot fi ridicatoare de tensiune sau coborātoare de tensiune.

Transformatoarele sunt compuse din: mantaua de protectie (sau cava de ulei), capacul, tevi pentru circulatie si racire a uleiului, rezervorul de ulei, indicatorul de nivel, termometrul, robinete si racorduri de umplere si golire a uleiului, izolatori, cārlig de amorsare, role de deplasare .

Īn vederea captarii uleiului īn caz de avarii sau incendii sub trasformator se amenjeaza o groape colectorae umpluta cu piatra colectoare neroroasa sparta cu dimensiunile cuprinse īntre 3-5cm. Golurile dintre pietre vor asigura captarea īntregului volum de ulei din cuve. La transformatoarele mari, se amenajeaza numai un strat de 20cm de piatra pe un gratar metalic iar sub acesta se amenajeaza: cuva colectoare care pentru transformatoarele din cladiri, poate fi racordata la un rezervor exterior de golire rapida.

Pentru protectia conservatorului, acesta se doteaza cu relee Bucholts, care semnalizeaza scaderea nivelului de ulei si posibilitatea formarii arcurilor electrice (notiuni de fisica si chimie pentru pompieri - P.Balulescu, Ed-1971, pag 214).

PERICOLE sI CAUZE SPECIFICE DE INCENDIU

LA CENTRALE TERMOELECTRICE

2.1. Pericolul de incendiu este determinat de specificul tehnologiilor de productie si caracteristicile functionale ale instalatiilor, utilajelor si aparatajelor utilizate. Principalele elemente care favorizeaza pericolul de incendiu constau īn:

depozitarea, vehicularea si prelucrarea unei mari cantitati de combustibili solizi, lichizi sau gazosi, a uleiului si a hidrogenului utilizati ca agenti de racire la transformatoare si agregate īn miscare si a lubrifiantilor (un turbogenerator are īn dotare rezervoare cu ulei de l6-30t. capacitate iar un transformator de īnalta tensiune contine īntre l0-15t ulei mineral cu temperature de inflamare īntre 125 si 1750C).

existenta unei retele vaste de instalatii si aparate electrice si a gospodariilor de cabluri cu pericolele de incendiu edecvate acestor sectoare de productie;

dispunerea in spatii relativ restrānse a unor instalatii si trasee de fluxuri tehnologice īn care se vehiculeaza diferiti produsi la temperaturi si presiuni ridicate(aburi, ulei, hidrogen, lichide combustibile, etc.);

degajari si depuneri, a prafului de carbune la prelucrarea si transportul acestuia, pe instalatiile si utilajele de productie(temperatura de incandescenta=115-125°C);

existenta unor neetanseitati la utilajele si instalatiile care vehiculeaza agenti termici sau substante combustibile;

nerespectarea unor parametri functionali sau a unor operatiuni tehnologice cum sunt: asigurarea regimului normal de presiune a gazului metan, functionarea corecta a instalatiilor de ventilatie la focarele cazanelor si la morile de carbune sau a celor de racire si la lagare, turbogeneratoare, transformatoare etc.

scaderea nivelului de ulei sub limita admisa īn transformatoare si īntrerupatoare electrice, favorizeaza aparitia arcurilor electrice, descompunerea uleiului si formarea amestecurilor explozive de aer cu vapori de ulei sau cu gaze ale hidrocarburilor rezultate prin descompunere (H2, CO etc.);

lipsa unor sisteme de protectie īmpotriva scurtcircuitelor la echipamentele electrice sau a celor de protectie īmpotriva descarcarilor electrice atmosferice īn statiile de transformatoare sau alte cladiri de productie.

2.2. Cauze specifice de incendiu la termocentrale constau īn:

explozii urmate de incendii īn focarele cazanelor cānd nu se respecta operatiunile normale de aprindere a arzatoarelor;

autoinflamarea scurgerilor de lichide combustibile(pacura, ulei etc.) īn contact cu elementele supraīncalzite si neizolate ale conductelor cu abur, cazanelor, utilajelor, etc.;

aprinderea diferitelor materiale sau substante combustibile īn contact cu aburul supraīncalzit si la presiuni ridicate, scapat prin neetaseitatile conductelor sau agregatelor tehnologice;

explozia sau aprinderea scaparilor de hidrogen din instalatiile de racire a turbogeneratoarelor īn contact cu surse de caldura;

explozii urmate de incendii a scaparilor de CO din gazele de evacuare ale cuptoarelor ca urmare a unor arderi incomplete īn focare;

scāntei, arce electrice si alte cauze specifice sectoarelor cu instalatii electrice si gospodarii de cabluri;

autoaprinderea carbunelui utilizat drept combustibil si depozitat necorespunzator la depasirea temperaturii de 60-750C in interiorul stivelor;

explozia prafului de carbune de la scānteile mecanice sau electrice īn morile de carbune cānd apar defectiuni, dereglari, avarieri ale acestora sau cānd patrund īn interior corpuri straine ce produc prin lovire scāntei;

focul deschis folosit la īncalzirea cisternelor de pacura, lucrarile de sudura, dezghetari de conducte etc. fara respectarea normelor de prevenire necesare;

neglijenta fumatorilor care pot arunca resturi de tigari si chibrite aprinse pe materiale combustibile;

descarcari electrice atmosferice īn posturile de transformatoare sau alte instalatii si cladiri;

alte cauze determinate de neglijenta personalului īn utilizarea surselor de foc sau īn respectarea parametrilor functionali si operatiunilor tehnologige la instalatiile, utilajele si agregatele de productie.

3. MĂSURI DE PREVENIRE A INCENDIILOR

3.1. Sectorul(gospodaria) de combustibili

3.1.1. Depozit si instalatii de preparare a combustibilului solid

La proiectarea si exploatarea acestor depozite, se va avea īn vedere:

teren special amenajat, curat(fara vegetatie sau compusi organice), acoperit de preferinta cu un strat de piatra sau zgura cilindrata, prevazut cu pante de scurgere si canale sau puturi de deviere a apei;

formarea stivelor din aceeasi calitate de carbune, vechime si granulatie. Stiva sa fie compacta prin depozitarea īn straturi succesive de 0,5m īnaltime si compacatate cu ajiutorul buldozerelor. Forma stivelor sa fie geometrica regulata, amplasata la 10m de orice sursa de caldura;

la partea superioara a stivelor si pe taluzuri se realizeaza pante si santuri de drenare a apei. Depozitarea pentru o perioada mai mare de 6 luni se va face prin etansarea stivelor. Etansarea stivelor de carbuni energetic superiori(antracit, huile) se face cu un strat de 20-30mm grosime de carbune marunt, ciuruit, peste care se stropeste lapte de var īn scopul compactarii si reflectarii radiatiei solare.

stivele de lignit si de carbune sensibil la autoaprindere se acopera cu un strat de etansare de 10-20mm format din bitum pasta, amestecat cu carbune marunt uscat;

la depozitarile de scurta durata(sub 2 luni) stivele de carbuni sensibili la autoaprindere se pot acoperii cu un strat de 30-40mm cocs marunt, carbune vechi marunt sau proaspat cu granulatie mica;

īnaltimea stivelor - la depozitele sub 10000 de tone - descoperite, este cuprinsa īntre 2,5 si 6m, iar cele acoperite(sub sopron) 2m pentru carbune brun nesaturat, brichete si lignit marunt si 3,5m la huile. Pentru depozite de peste 10000 de tone realizate īn strat, presate cu mijloace macanizate, īnaltimea nu se normeaza, dar nu va depasi 6m daca nu sunt cilindrate sau neprotejate de accesul de aer īn interior;

se vor depozita īn locurile destinate imediat pt consum carbunii umeziti, cei cu tendinta marita de autoaprindere si cei care s-au autoīncalzit la peste 600C. Consumarea stivei se face pe toata īnaltimea ei;

supravegherea temperaturii stivelor se face cu sonde termometre cu masurare īn primele ore ale diminetii. Controlul temperaturii se face cel putin saptamānal urmarindu-se īn intervalul de 12 ore evolutia din 2 īn 2 m de la suprafata. Īnscrierea temperaturilor īntr-un registru este obligatorie;

daca temperatura unei zone creste anormal se vatrece la desfacerea stivei sau a partii de stiva īmprastiindu-se pentru racire sau se da īn consum imediat;

vagoanele CF ce contin carbuni autoīncaziti se vor descarca pe platforme separate iar carbunii descoperiti vor fi īntinsi īn straturi de 50cm grosime;

pe traseul alimentarii cu carbune, unde se formeaza praf de carbune care īmpreuna cu aerul poate forma amestecuri explozive, se vor prevedea sisteme de desprafuire (spatiile de descarcare, concasare, punctele de trecere de pe o banda pe alta etc.), asigurarea unei ventilari corespunzatoare, evitarea surselor de aprindere, instalatii electrce antiexplozive;

se va evita stocarea timp īndelungat a carbunelui concasat īn buncarele din sala cazanelor, golindu-le īn cazul opirilor de durata. Buncarele se vor prevedea cu instalatii fixe de stingere cu apa abur sau CO2. Suprafetele buncarelor sa fie netede, colturi rotunjite pentru a nu permite aderenta si mentinere timp īndelungat a prafului de carbune timp īndelungat a prafului de carbune īn mai multe zone;

morile de carbune se prevad cu clapete de explozie care se vor controla periodic.

La instalatiile de preparare si alimentare prin insuflare directa a prafului de carbune se impune etansarea conductelor, legarea la pamāmt, curatirea motoarelor electrice, respectarea temperaturilor de uscare.

3.1.2. Depozite si instalatii pentru combustibili lichizi

Norme ce trebuiesc respectate:

interzicerea depozitarii lichidelor combustibile īn sala cazanelor;

respectarea vitezelor garniturilor la intrarea pe rampele de descarcare a vagoanelor;

mentinerea īn bunastare a conductelor si pastrarea curateniei;

decongelarea combustibilului se face numai prin serpentine sau jeturi de abur, fiind cu desavārsire interzisa folosirea focului deschis;

izolarea termica a conductelor de combustibil care sa nu depaseasca 350C la suprafata exterioara a izolatiei, la temperatura mediului ambiant de 240C. Īncalzirea conductelor de combustibil se face cu conducte īnsotitoare cu apa calda sau abur de joasa presiune.

3.1.3. Instalatii de alimentare cu combustibil gazos

constructiile subterane aflate la o distanta mai mare de 3 de conductele de gaze se vor controla cu detectoare de gaze la intervale de cel mult 72 de ore;

statiile de reglare a gazelor vor fi īncuiate daca nu au personal permanent de deservire iar cheile se vor pastra la aseful de tura din sala cazanelor;

la statiile de cazane se va verifica prezenta scaparilor de gaze cu detectoare pe baza unui grafic rezultatul consemnāndu-se īntr-un registru special;

se interzice aerisirea coloanelor de gaze(la pornirea instalatiei) īn focarele cazanelor sau la reteaua de canalizare a centralei;

dezghetarea conductelor de gaze se face cu abur sau apa calda;

se interzice executarea unor racordari la conductele de gaze aflate īn functiune sau prinderea de conducte a unor sarcini care afecteaza rezistenta lor mecanica;

se va verifica pe baza de grafic, periodic, etanseitatea instalatiei de gaze cu solutie apoasa de sapun;

la statiile reglare a gazelor se vor aplica masurile de protectie specifice spatiilor cu pericol de explozie categoria "A".

3.2. SECTORUL DE PRODUCERE A CĂLDURII(SALA CAZANELOR)

3.2.1. Sali de cazane cu combustibil gazos

podestele si scarile de legatura din imediata vecinatate a cazanului trebuie realizate din gratare metalice, placi sau plansee cu goluri astfel īncāt exteriorul cazanului si īndeosebi zonele īn care se afla arzatoarele si conductele de alimentare cu gaze sa fie cāt mai aerate. Este necesar sa se asigure prin goluri si tevi de aerisire ventilarea lor;

alimentarile cu gaze a arzatoarelor vor fi prevazute cu un sistem de protectie care sa īntrerupa rapid debitul de gaze atunci cānd tensiunea scade sub limita la cera flacara poate deveni instabila sau īn cazul cānd o flacara de control(de veghe) se stinge;

fiecare arzator va fi prevazut cu doua ventile de gaze īn serie dintre care unul cu īnchidere manuala;

la cazanele de mare capacitate functionānd cu gaze este rational sa se instaleze aparatura pentru pornirea automata a arzatoarelor cu gaze.

īn cazul opriri cazanelor care functioneaza cu gaze, dupa oprirea tuturor arzatoaarelor, conducta de gaze a cazanului trebuie deconectata de la magistrala, iar focarul si canalele de aer si gaze de ardere aerisite.

3.2.2. Sali de cazane cu combustibil lichid

etanseizarea tuturor conductelor(urmarindu-se īn special punctele de racordare) colectarea si īnlaturarea scurgerilor accidentale īn tavi, tavi cu nisip, etc.;

se interzice depozitarea combustibilului lichid īn interiorul salii cazanelor;

se vor īnlocui izolatiile defecte si racordurile injectoarelor care curg, iar spatiul din jurul arzatoarelor va fi cāt mai degajat;

se interzice functionarea cazanelor cu izolatia termica īmbibata cu lichde combustibile īn zona arzatoarelor;

este necesara o instalatie fixa de stingere cu apa pulverizata sau cu spuma pentru stingere eventualelor incendii īn zona arzatoarelor cu actionare manuala de la distanta sau automata.

3.2.3. Sali de cazane cu combustibil solid

sa se asigure de pe podestele cazanului accesul la coturile conductelor de transport a prafului de carbune la arzatoare;

numarul īmbinarilor cu flanse sa fie cāt mai redus la conductele de praf de carbune, iar traseul moara-arzator sa fie ales cāt mai drept;

pentru mentinere curateniei se folosesc aspiratoare de praf sau jeturi de apa cu furtune mobile de la o instalatie fixa;

partile metalice ale instalatiei de praf si ale arzatoarelor trebuie curatate periodic prim aspiratie pentru eliminarea depunerilor;

este interzisa functionarea cazanului cu conducte de praf neetanse si cu instalatii īmbibate cu praf;

daca flacara rezultata din arderea prafului de carbune se īntretine sau se aprinde se va aerisi si se va porni instalatia de aprindere cu combustibil lichid.

3.3. Sectorul de producere a energiei electrice(sala masinilor)

conductele de ulei din zona turbinei trebuie sa fie protejate cu jgheaburi din tabla prevazute cu scurgeri conduse prin teava la un rezervor de colectare metalic situat la cota zero. Verificarea etanseitatii se face prin verificarea zilnica a rezervorului de colectare;

ventilele instalatiei de golire rapida a uleiului vor fi pe pozitia "ĪNCHIS". Īn caz de incendiu golirea se permite numai dupa īncetarea rotirii turboagregatelor, la dispozitia sefului de tura;

se interzice depozitarea butoaielor cu ulei īn sala masinilor ;

īn punctele periculoase unde conductele de ulei sau servomotoarele pentru reglajul hidraulic sunt situate deasupra tevilor de abur sau a celor calde ale echipamentului, se prevad elemente metalice care sa īmpiedice prelingerea picaturilor;

pentru a scurta din lungimea conductelor, se monteza pompe de ulei de mare presiune (pentru demaraj) lānga fiecare lagar;

separarea sistemului de reglaj de corpul turbinei si asezarea laterala a ventilelor de reglaj

temperatura lagarelor trebuie continuu masurata si semnalizata la tabloul de comanda, iar calitatea uleiului se va controla sistematic;

rezervoarele de ulei vor fi prevazute cu instalatii de stingere cu apa pulverizata cu actionare manuala de la distanta;

traseul conductelor de ulei din jurul turbinei poate fi dublat cu conducte de apa cu ajutaje de pulverizare. si īn jurul turbinei se poate asigura o protectie cu apa pulverizata. Se vor evita partile puternic īncalzite;

se va asigura curatenia īn sala turbogeneratoarelor eliminānd scurgerile de ulei cu nisip;

planseele sau alte elemente de constructie care sustin instalatii de ulei, trebuie sa nu aiba goluri si sa fie prevazute cu panta de scurgere la colector, astfel ca uleiul sa nu ajunga īn canalele de conducte sau cbluride la cotele inferioare. Se recomanda parapete de protectie īn jurul suprafetei de sub rezervor;

izolatiile termice īmbibate cu ulei se vor īnlocui;

la salile de grupuri turbogeneratoare cu turbine cu gaze se va avea īn vedere ventilarea īntregii īncaperi, evitānd planseele pline si zonele de stagnare a aerului;

generatoarele electrice cu racire īn circuit deschis trebuie sa aiba la intrarea si iesirea aerului registre care sa poata fi īnchise manual. Cele cu puteri de 15MVA si mai mult, racite cu aer, trebuie sa fie prevazute cu dispozitive de stingere cu apa sau cu bioxid de carbon;

la generatoarele ce se racesc cu hidrogen se realizeaza etansarea ī jurul axului cu ulei iar uleiul se degazeaza de hidrogen īntr-un degazator special care va evacua gazele īn afara salii masinilor. Salile vor avea conditii corespunzatoare de ventilare si vor fi controlate cu detectoare de gaze(explozimetre) de doua ori pe saptamāna;

fiecare generator va fi alimentat individual cu hidrogenfara a fi legat la alt generator. Buteliile si regulatorul de hidrogen se vor amplasa īn afara salii masinilor, īn boxe separate, ventilate natural, cu usi de plasa. Grupele de butelii se vor separa prin pereti rezistenti la explozie. Conductele de hidrogen sa aiba peretii grosi si sa fie verificate la īmbnari prin gamagrafiere. Nu se vor poza īn subsoluri, canale, tunele cipe trasee libere bine ventilate si vizibile;

puritatea hidrogenului sa fie de cel putin 92%īn care scop generatoarele vor fi prevazute cu aparate indicatoare ale puritatii, presiunii si temperaturii hidrogenului;

īnainte de introducerea hidrogenului īn generator acesta se incearca la o presiune dubla celi de functionare si se evaceueaza aerul cu bioxid de carbon destinat si instalatiei de stingere;

excitatorul sa fie de tip capsulat. Īn jurul generatoarelor se interzice focul deschis si se asigura detectarea prezentei hidrogenului;

īn zonele unde exista pericolul īmbibarii izolatiei termice cu lichide combustibile, izolatia termica se va acoperi cu 2-3 straturi de sticla lichida si se va proteja cu carcasa metalica īmbinata cu falt. Īn caz de īmbibare cu lichide combustibile, izolatia termica se va īnlocui;

generatoarele cu puteir mai mari de 15 MVA vor fi prevazute cu sisteme se stingere cu apa sau bioxid de carbon daca au racire cu aer, sau de īnlocuire a hidrogenului cu bioxid de carbon la cele racite cu acest gaz. Tuburile cu CO2 vor fi racordate permanenet la generator.

3.4. Sectorul de distributie a energiei electrice la consumatori

se interzice mentinerea īn functiune a īntrerupatoarelor si transformatoarelor de curent, ale caror caracteristici tehnice nu mai corespund conditiilor de functionare;

la aparatele cu ulei mult, prevazute cu colectoare de ulei sau praguri de retinere, se vor lua masuri īn vederea īmpiedicarii scurgerii uleiului īn canalele de cabluri;

la toate aparatele de ulei, precum si la izolatoarele de trecere, umplute cu ulei, se va urmarii mentinerea nivelului de ulei prescris;

ventilatia īncaperilor īn care se gasesc instalatii de distributie trebuie sa asigure o temperatura care sa nu depaseasca valoarea maxima admisa a mediului pentru aparetajul montat īn aceste īncaperi;

īn īncaperile statiilor si posturilor de transformare este interzisa depozitarea oricaror materiale sau obiecte care nu au legatura directa cu exploatarea instalatiilor respective;

pentru stingerea incendiilor din instalatiile electrice de distributie se vor folosi stingatoare manuale cu CO2 cu praf si CO2, cu spuma(pentru ulei), cu hidranti de incendiu;

īn gospodariile de cabluri se vor respecta normele de prevenire si stingere a incendiilor specifice.

Īn concluzie aceste categorii de obiective comporta un complex de caracteristici functionale ce creaza o gama variata de pericole si cauze de producere a incendiilor specifice depozitelor de materiale si substante combustibile, gospodariilor de cabluri, instalatiilor electrice, de īncalzire, ventilatie si altele, la care se adauga cele caracteristice salilor de masini si de cazane.