Uscarea artificiala a cerealelor se poate realiza prin ventilarea activa a masei de cereale prin vânturarea cerealelor, prin folosirea gazelor de ardere sau a razelor infrarosii, prin utilizarea curentilor de înalta frecventa, cu ajutorul substantelor higroscopice sau folosindu-se vid.

Dintre metodele aratate mai sus, cea mai larga raspândire în agricultura, silozuri si industria moraritului o au metodele de ventilare prin vânturarea cerealelor si folosirea unor agenti termici.

Uscatoriile de cereale care functioneaza pe baza de amestec de gaze si aer sunt de mai multe tipuri: cu vatra, cu stelaje, transportabile si tip vagon.

În conditiile normale de depozitare, cerealele nu prezinta prea mare pericol de incendiu, deoarece se aprind greu si ard încet. În cazul unui incendiu, cerealele depozitate se degradeaza, devenind inutilizabile în scopuri alimentare si chiar furajere.

Arderea si propagarea incendiului în masa de cereale cresc daca acestea contin impuritati (paie, pleava etc).

Este cunoscut ca 85% din substantele care alcatuiesc bobul sunt organice. Din punct de vedere al comportarii lor la actiunea caldurii, cerealele se aseamana cu lemnul. Astfel: la 100-110°C se usuca, pierd umiditatea si încep sa elimine substante volatile, la 150-230°C se descompun, degajând o mica parte de substante gazoase si se carbonizeaza, la 270-300°C se produce un proces intens de carbonizare, iar la 350-400°C are loc aprinderea.

Viteza si temperatura de ardere a cerealelor în conditii normale sunt în general mici.

Arderea cerealelor se intensifica pe masura ce creste fluxul de aer în locul unde a început arderea mocnita. Cerealele ard foarte intens în stare de suspensie în timpul transportului pneumatic al cerealelor, la uscarea lor în stare de suspensie si în anumite cazuri de ventilatie activa. Viteza de ardere în aceste cazuri este de 9-11,5 m/s la grâu, 8,5-10 m/s la secara, 8-9 m/s la ovaz si 8,5-10,5 m/s la orz.

Pe timpul depozitarii cerealelor în conditii necorespunzatoare se pot produce acumulari de caldura, din cauza activitatii vitale a microorganismelor si a proceselor biologice interne, care duc la autoîncalzire (încingere).

Cresterea temperaturii contribuie la intensificarea proceselor de respiratie a cerealelor si la dezvoltarea microorganismelor, având drept urmare degajari apreciabile de caldura, modificarea compozitiei chimice a cerealelor si a culorii (apare o culoare cafenie închisa). Se degajeaza de asemenea un miros specific, care permite descoperirea procesului de autoîncalzire si luarea de masuri pentru a preveni degradarea definitiva. În practica, nu au fost cazuri de autoîncalziri care sa se transforme în incendiu.

Praful de cereale este format din componenti organici (particule fine de pleava, paie, buruieni, germeni de boabe, boabe sfarâmate etc.) si minerali (nisip, pamânt etc.).

Praful de cereale arde si poate forma cu aerul amestecuri explozive, limita inferioara de explozie fiind destul de mare, 227 g/m3, iar cea superioara de aproximativ 2 000 g/m3.

Cel mai mare pericol de aprindere îl prezinta impuritatile existente în cereale, ca: paie sfarâmate, pleava, buruieni etc. Acestea se aprind la 140-160°C; ele pot fi aprinse si de aerul fierbinte, la o temperatura de 185-195CC.

Cea mai frecventa cauza de incendiu la uscatoriile de cereale o constituie seânteile scapate din focare, care, împreuna cu gazele arse, pot patrunde în camera de uscare sau, iesind pe cos în exterior, sa ajunga în contact cu cerealele.

Pericolul de scapare a scânteilor si gazelor arse este si mai mare în cazul formarii fisurilor, în special în sectoarele orizontale ale zidariei, unde de obicei se acumuleaza depuneri combustibile, precum si în locurile de intersectie a canalelor de fum cu elementele combustibile, ca: stelaje, plansee, învelitori etc. Scânteile care ies pe cos pot aprinde învelitoarea combustibila a uscatoriei sau a constructiilor învecinate.

Incendiul mai poate fi cauzat si de supraîncalzirile produse prin nerespectarea regimului termic de uscare: se introduce aer prea fierbinte, si aceasta fie din cauza reducerii aspiratiei aerului rece, fie din cauza alimentarii excesive cu gaze arse. La iesirea din focar, temperatura gazelor ajunge la 600-800°C. În cazul arderii fortate a combustibilului, la orice fel de uscatorie de cereale se poate produce supraîncalzirea cosurilor de fum si a focarelor, pâna la o temperatura care sa aprinda praful si deseurile de paioase depuse pe el.

Bucatile incandescente de lemn sau de carbune cazute din focar pot aprinde cu usurinta materialele si deseurile combustibile din jur.

La uscatoriile în care se folosesc motoare cu ardere interna, scânteile care ies din teava de esapament, în special din cauza lipsei sau a constructiei gresite a parascânteilor, constituie o cauza de incendiu; însasi caldura puternica radiata de teava de esapament încalzita poate aprinde materiale combustibile din imediata apropiere.

Incendiile pot izbucni si din cauza scurtcircuitarii conductoarelor electrice din instalatia de aprindere a motorului sau datorita frecarilor produse la elevatoare, transportoare (patinarea pe saiba, supraîncarcarea etc), la lagare, care duc la supraîncalziri locale, putându-se aprinde cu usurinta praful depus, în special cel îmbibat cu ulei si unsori.

Pentru a preveni incendiile la uscatoriile de cereale este necesar sa se ia o serie de masuri, în primul rând, îndreptate asupra unei bune construiri a focarelor si camerelor de uscare # 21421o1413v 1;i în al doilea rând referitoare la o buna exploatare, respectându-se cu strictete regimul de lucru si regulile generale de prevenire a incendiilor specifice.

Focarele si cosurile uscatoriilor de cereale se construiesc în conditii optime, pentru a nu se produce crapaturi prin care sa iasa în exterior scântei si gaze arse.

Înainte ca uscatoriile sa se puna în functiune, focarele si cosul de fum se verifica prin facerea focului. Fisurile si eventual degradarile mai mari se pot constata dupa dârele de funingine si fum ce se fixeaza pe partea exterioara a cosului si focarului. Oricât de mici ar fi asemenea defectiuni, trebuie sa se înlature imediat dupa constatare.

Pentru a se evita patrunderea scânteilor în camera de uscare a uscatoarelor transportabile, focarele uscatoriilor se prevad cu dispozitive de stingere a scânteilor, ca de exemplu în camerele de ardere suplimentara, în cicloane etc. Uscatoriile mai simple din punct de vedere constructiv se prevad cu site metalice sau cu un strat de material inert, care dupa un oarecare timp de folosire se curata de funingine si cenusa, deoarece prin înfundare se reduce substantial tirajul.

Captarea scânteilor trebuie sa se faca integral si pentru aceasta este necesar ca dispozitivele destinate acestui scop sa functioneze perfect, lucru ce se poate asigura prin supravegherea, verificarea si curatirea lor la timp.

Pentru a se înlatura uzura prematura a captuselii focarului, este necesar ca fiecare focar sa deserveasca numai o singura camera de uscare, sa nu se instaleze ventilatoare suplimentare si nici sa se înlocuiasca cu altele mai puternice, deoarece viteza gazelor arse creste foarte mult si din aceasta cauza scînteile nu mai pot fi captate.

Usita focarului se va deschide la alimentarea cu combustibil, la controlul acestuia si la evacuarea cenusii si zgurii. Platforma din fata focarului se amenajeaza din materiale rezistente la foc, iar în fata usitei de alimentare si de evacuare a cenusii se amenajeaza o adâncitura, pentru a nu da posibilitate carbunilor incandescenti si cenusii sa se împrastie.

La traversarea cosurilor prin elementele combustibile ale acoperisului, se executa izolarea acestora cu caramida, iar a cosurilor metalice prin folosirea nisiparului (inel cu nisip).

În apropierea focarului nu se va depozita decât cantitatea de combustibil necesara unei singure încarcari (alimentari).

Pentru a întârzia o eventuala aprindere, toate elementele de lemn ale camerelor de uscare se trateaza cu substante ignifuge.

Amplasarea ventilatoarelor se va face astfel încât sa nu favorizeze declansarea sau propagarea incendiului; cea mai avantajoasa amplasare din punct de vedere al protectiei împotriva incendiilor este dupa camera de uscare.

Una dintre cele mai eficace masuri de prevenire a incendiilor este controlul sistematic al temperaturii. Temperatura în camera de uscare depinde de constructia uscatoriei, de felul si umiditatea cerealelor, însa nu va depasi 60-80°C. In afara de temperatura se mai controleaza cu aparate si cantitatea de gaze arse introduse în camera de uscare, pentru a nu da mastere la supraîncalziri.

Înlaturarea frecarilor produse de griparea, patinarea si atingerea benzilor transportoare cu diferite elemente se asigura printr-o întindere normala, o supraveghere permanenta si o exploatare rationala, a întregului sistem de transport.

La functionarea elevatoarelor, transportoarelor, axelor de transmisie si a altor mecanisme în miscare, se va acorda o deosebita atentie ungerii, întretinerii si curatirii de praf a lagarelor.

Curelele de transmisie se vor întinde normal, fara a patina pe saibe, interzicîndu-se tratarea cu colofoniu, deoarece prin marirea aderentei favorizeaza cresterea încarcarii cu electricitate statica.

Motoarele electrice folosite în medii cu praf vor fi de tipul celor protejate împotriva prafului.

În cazul folosirii motoarelor cu ardere interna, acestea se instaleaza într-o încapere separata, iar teava de esapament se prevede cu parascîntei.

Golurile executate pentru trecerea axelor si conductelor în peretii care separa încaperile motoarelor cu ardere interna, focarele si camerele de uscare se fac de dimensiuni minime si se izoleaza cu presgarnituri.

Terenul din jurul uscatoriei de cereale se curata de iarba si de materiale combustibile.

Praful depus pe utilaje si pe elementele constructive ale cladirii uscatcriei de cereale se> curata de cel putin doua ori pe luna, iar suprafata exterioara a cuptorului la fiecare trei zile de functionare.

2.1.DEPOZITE DE CEREALE

Cerealele se depoziteaza în magazii, silozuri si baze de receptie, înainte de depozitarea în magazii cerealele se curata de impuritati, dupa posibilitati. Depozitarea se face pe loturi si în grosimi diferite, în raport cu natura cerealelor si de gradul de umiditate. Recoltarea cerealelor pe timp ploios (umed) impune luarea unor masuri în ceea ce priveste mai întîi asigurarea unui grad de umiditate admis si apoi. a unui control permanent pentru preîntâmpinarea unei eventuale autoîncalziri. Dintre cereale, cel mad mare pericol de autoaprindere îl prezinta ovazul.

Controlul temperaturii se executa cu sonde special construite, care se introduc în diferite adâncimi, pentru luarea probelor. La depasirea temperaturii de 35°C, se trece imediat la aerisirea cerealelor prin vânturare si, în situatii mai grave, la uscarea lor în aer liber sau în uscatorii speciale.

Pentru a se asigura evacuarea cerealelor în caz de incendiu, în dreptul fiecarei usi a magaziei se lasa un spatiu liber, iar longitudinal si transversal se asigura treceri în latime de 1-2 m (în functie de marimea magaziei).

La depozitarea în vrac a cerealelor, pe timpul manipularii (vânturarii etc). se degajeaza foarte mult praf, oare se depune pe grinzi, pereti, pardoseli etc. Din aceasta cauza este necesar ca magaziile sa fie ventilate, iar impuritatile depuse, curatite si evacuate.

O atentie deosebita pentru a înlatura pericolul de incendiu trebuie sa se acorde dezinfectarii magaziilor cu substante chimice inflamabile (pe baza de sulfura de carbon etc). Cât timp dureaza aceste operatii, folosirea în interior a focului deschis, iluminatul cu flacara si fumatul sunt strict interzise. Aceste restrictii se impun tuturor magaziilor de cereale sau de alte produse agricole vegetale combustibile, atât în interiorul lor cât si pe o raza de 30 m. În locuri vizibile se monteaza indicatoare "Fumatul oprit", iar la locul amenajat pentru fumat "Loc pentru fumat".

În jurul magaziilor de cereale trebuie pastrata în permanenta curatenia, terenul nefiind ocupat de alte materiale.

A.SILOZURI sI BAZE DE RECEPŢIE. În aceste constructii exista pericol de explozie determinat în buna parte de existenta prafului combustibil si a numeroaselor puncte generatoare de scântei si flama care exista în ansamblul instalatiilor tehnologice. Scânteile
electrice si flamele pot sa apara cel mai frecvent la contactele aparatelor folosite în instalatiile electrice.

La preeuratatorie si pe timpul curatirii fine a cerealelor, odata cu produsele pot patrunde în instalatii diverse corpuri metalice, datorita nefunctionarii sau aglomerarii magnetilor produ-cându-se scântei mecanice, care pot aprinde praful. Incendii mai pot izbucni si datorita caldurii degajate în urma frecarii lagarelor.

La silozuri si baze de receptie în ceea ce priveste depozitarea se va respecta aceleasi reguli si masuri de prevenire a incendiilor, ca la magazii, iar pentru instalatiile de preeuratatorie aceleasi reguli ca la morile sistematice.

Regulile generale de prevenire si stingere a incendiilor trebuie respectate întocmai. Dupa terminarea lucrului în silozuri si magaziile bazelor de receptie se va face un control amanuntit, dupa plecarea muncitorilor pentru a nu ramîne în interior surse de aprindere, ca felinare, lampi etc. O deosebita atentie se va acorda instalatiilor electrice, de la tabloul de distributie pîna la aparatele consumatoare de curent, pentru a se înlatura toate defectiunile si praful depus pe acestea. Fumatul este cu desavârsire interzis.

B. INSTALAŢII FIXE DE USCARE A CEREALELOR. Acestea functioneaza pe principiul uscarii directe si indirecte. Cele cu uscare directa prezinta un pericol accentuat de incendiu, în care caz gazele de combustie în amestec cu aerul din atmosfera, iau contact direct cu produsele supuse operatiunii de uscare. În unele situatii, de exemplu da reaprinderea combustibilului în vatra încinsa, dupa o întrerupere a alimentarii injectorului, dupa caderea tensiunii pe circuit, se poate produce si o rabufnire.

Pentru prevenirea incendiilor este necesar sa se echipeze instalatia cu termometre de diferite tipuri, prin care sa se masoare temperatura agentului de uscare (la iesirea din focar si la intrarea în focarul de uscare), cit-si temperatura produsului (în zona de uscare si în sectorul de racire).

Temperatura agentului termic si a produsului, precum si debitul de lucru trebuie sa fie corelate astfel incit sa nu se depaseasca temperaturile de regim normal prevazute de instructiunile de functionare, în cazul în care nu este posibila aceasta corelare se va urmari numai respectarea temperaturii produsului, a carei valoare se va înregistra în fiecare ora într-un registru special. înainte de uscare, produsele cerealire se vor supune târârii pentru înlaturarea impuritatilor.

Uscatoarele de cereale trebuie supravegheate în permanenta pe timpul functionarii, urmarindu-se respectarea întocmai a parametrilor tehnologici. De asemenea, se impune o buna organizare a prevenirii si stingerii incendiilor pe locul de munca, stabilindu-se reguli de prevenire a incendiilor specifice fiecarui sector de activitate, care trebuie Cunoscute si respectate de catre întregul personal. Silozurile si magaziile de cereale trebuie sa aiba asigurate alimentarea cu apa pentru incendiu, precum si un sistem de alarmare eficient.

2.2.DEPOZITE DE FURAJE

Având în vedere usurinta cu care se aprind furajele si mai ales repeziciunea cu care se propaga flacarile, la organizarea depozitelor de furaje trebuie luate masuri si pentru apararea lor împotriva incendiilor. Când conditiile permit este indicat sa se: organizeze depozite permanente, pe cât posibil în apropierea unor surse de apa, pe terenuri cât mai mult ferite de vînturi, orientate transversal fata de directia vîntului dominant. Se va urmari sa se dispuna de cai de acces pentru patrunderea în incinta depozitului a fortelor chemate la stingerea incendiilor.

Este recomandabil ca terenurile destinate depozitarii permanente a furajelor sa fie pe cât posibil împrejmuite, iar în jurul lor sa se planteze arbori de esenta tare (foioase), care sa constituie perdele protectoare. Existenta unor depozite permanente rezolva, acolo unde sunt retele electrice, problema iluminatului pe timpul noptii, cunoscând ca este cu desavîrsire oprita folosirea, mijloacelor de iluminat cu flacara deschisa sau chiar ou felinare.

În cazul depozitelor permanente si a celor organizate pe cîmp trebuie ca terenul pe care se vor face sirile sa fie curatite de miriste, maracini, arbusti, uscaturi.

Înainte de a se trece la cladirea sirelor este indicat sa se marcheze locurile pe care vor fi amplasate, pleava urmînd sa fie depozitata la o extremitate a depozitului, separat de paie si de alte furaje. Pentru micsorarea volumului depozitului este recomandabil ca paiele sa fie balotate. în cazuri extreme, fînul si paiele care sunt înca umede pot fi cladite în sire, dar de dimensiuni mad mici, la distante mai mari unele de altele, decât cele obisnuite si cu conditia ca în centrul lor, la baza, sa se amenajeze tuneluri si cosuri de aerisire. Trifoiul, lucerna, fînul si diferite leguminoase în stare umeda, pot fi cladite în sire numai amestecate cu paie uscate de grîu sau de secara, cele de ovaz fiind contraindicate.

Dintre furaje, numai fînul, lucerna si trifoiul prezinta pericol de autoîncalzire accentuata, în cazul când depasesc gradul de umiditate. Introducerea în clai a finului sau a paielor fara a fi fost uscate, repartizarea lor neomogena sub raportul umiditatii, patrunderea în sire a apei din exterior (ploaie, ninsoare), aglomerarea depozitului cu fin si paie vrac, care se umezesc mai repede, lasarea lor timp îndelungat pe intervalele de siguranta faciliteaza procesul de autoaprindere, punînd în pericol întregul depozit. Ca o prima masura pentru evitarea autoîncalzirilor si autoaprinderilor, se impune uscarea furajelor înainte de depozitare ; la paie si alte plante, umiditatea naturala nu trebuie sa depaseasca 20%, iar la îîn 16%.

Uscarea furajelor se poate face si artificial cu aer cald, care reduce mult pierderile de substante nutritive din furaje, ulterior putînd fi transformate si în faina. La utilajele folosite în acest scop (uscatoare), deteriorarea aparatelor indicatoare de temperatura, din cauza neprotejarii lor sau a neglijentei, precum si neres-pectarea regimului de temperatura specificat în indicatia tehnica de functionare, pot duce la izbucnirea unor incendii.

În depozit, furajele în vrac sau balotate trebuie repartizate uniform în raport cu gradul de umiditate ; balotii sa fie bine presati si legati spre a nu se desface în timpul depozitarii sau manipularii, iar spatiile libere dintre balotii periferici sa fie acoperite cu paie vrac spre a se favoriza scurgerea apei provenita din precipitatii. Daca în timpul cladirii sirelor ploua, operatia trebuie oprita urmînd ca imediat dupa ploaie sa se îndeparteze furajele umede, care se vor introduce în sire numai dupa uscare. Indiferent de starea în care s-au depozitat furajele, pentru a se preîntîmpina îneingeraa si deci autoaprinderea lor, este necesar ca permanent sa fie supravegheate si sa se controleze cu regularitate temperatura din interiorul sirelor cu ajutorul unei sonde cu termometre sau al unei vergele de metal, ori prin introducerea mîinii cât mai adînc în sira, în cazul în care temperatura se ridica la 45-55° C si se observa o fumegare, cu deosebire dimineata, sirile în cauza trebuie desfacute, furajele lasate sa se raceasca si sa se usuce, dupa care se vor recladi.

La uscarea artificiala a furajelor o atentie deosebita trebuie acordata aprinderii motorinei în camera de combustie, operatie care se face numai cu o vergea metalica pe care se aplica un pamatuf de bumbac îmbibat în motorina. O importanta deosebita în evitarea incendiilor o are realizarea unei combustii normale. Flacara care indica o combustie normala este o flacara scurta, fara stropi de motorina. Pe la capatul ciclonului de linistire se va urmari sa nu iasa fum negru. Daca fumul va fi negru se va mari debitul de aer pentru injector, iar daca este alb se va proceda invers. Este absolut necesar sa se asigure ca temperatura din ciclon sa ramîna cât mai constanta pe toata durata de uscare a materialului. De asemenea, trebuie sa se asigure o corelatie corecta între presiunea de alimentare cu combustibil si temperatura agentului de uscare.

Materialul care urmeaza sa fie tocat, trebuie sa nu depaseasca o anumita dimensiune (de regula 30 cm) ; avînd lungimi mai mari, se înfasoara în toba sub forma de funie si nu mai poate fi dirijat sî absorbit de ventilator în ciclonul de linistire. In aceasta situatie, materialul este supus unei frecari îndelungate care duce la ridicarea temperaturii si la aprinderea lui.

Una dintre cele mai frecvente cauze ale incendiilor de furaje este jocul copiilor cu focul. De aceea accesul acestora în depozitele de furaje sau în apropierea lor trebuie interzis cu toata strictetea.

Pe teritoriul depozitului, tractoarele folosite pentru diferite transporturi trebuie sa aiba teava de esapament prevazuta cm dispozitiv de parascântei ; nu se admite apropierea tractoarelor la mai putin de 5 m de sirele de furaje. Ele trebuie sa ramîna îru depozit numai pe perioada de încarcare si descarcare a furajelor,, luîndu-se masuri pentru prevenirea incendiilor. Transportul de fu raje de la depozit la grajduri se face, de regula, numai ziua. Pe timpul noptii accesul este permis numai pentru personalul de paza si organele de control, activitatea în depozit putîndu-se desfasura, de regula, numai la lumina zilei. Indiferent daca distributiile se fac ziua sau noaptea, cântarirea furajelor este oprita în interiorul depozitului, fiind deci necesar ca basculele sa fie instalate în afara, la intrare. Distributiile de furaje din depozit trebuie sa se faca, în principiu, începînd cu sirele de la intrare.

Pentru fumatorii care lucreaza la depozitele de furaje se vor amenaja la 100 m departare, locuri speciale pentru fumat, prevazute cu vase cu apa pentru stingerea chibriturilor si a resturilor de tigari si indicator "Loc pentru fumat".

Concomitent cu masurile de prevenire amintite, se impune si luarea unor masuri în vederea realizarii interventiei pentru stingerea incendiilor. În acest scop trebuie sa se asigure dotarea de pozitului cu mijloacele prevazute de norme.

3. MORI SISTEMATICE

Cerealele depozitate în siloz contin multe impuritati (corpuri straine, nisip, pamânt etc.) si din aceasta cauza este necesara curatirea lor, operatie, care se face de obicei în aceeasi cladire cu silozul, înlaturarea corpurilor straine grosiere ca : paie, coceni, fasole, mazariche, rapita sau nisip se face cu ajutourl tararelor asezate în serie. In prima faza se înlatura aproape toate corpurile straine din cereale, obtinindu-se ca deseu principal praful negru : în a doua faza cerealele se supun unor tratamente fizice si chimice, spre a se obtine boabe cît mai bune pentru macinat, rezultînd ca deseu praful alb.

Pe timpul tuturor acestor operatii se degajeaza mult praf care prezinta un mare pericol de incendii si explozie. Praful, depus pe diferite suprafete încalzite este destul de fin si uscat, astfel ca se poate aprinde si la 200° C. Temperatura de aprindere a amestecului de praf-aer este cuprinsa între 410 si 500 ° C.

Praful de cereale, de tarîte este mai periculos la explozie si incendiu decît praful de faina.

Particulele cu pericol de explozie au întotdeauna dimensiuni mai mici de 100 ti.

Pericolul de explozie a prafului de moara creste în lunile calduroase si secetoase, cînd particulele fine se usuca complet si scade pe vreme umeda.

Limita de explozie a prafului de cereale si de faina, practic este cuprins între 20 si 2 000 g/m3. La o concentratie de 100 g/m3 s-a constatat o presiune de explozie de 1,50 kgf/cm2, iar la 500 g/m3 de 2,8 kgf/cm2.

În instalatiile pneumatice folosite în mori se pot produce amestecuri de prafuri-aer într-o concentratie de 1 000 la 4 000 g/m3 aer, deci în anumite conditii este posibila o explozie, concentratia apropiindu-se de limita superioara de explozie. Pericolul este mult

micsorat datorita gradului de umiditate a fainii (în jur de 15% umiditate relativa) si aparitiei rare a unor surse de aprindere cu capacitate termica necesara initierii unei explozii sau rabufniri.

Concentratiile de praf cele mai mari se constata, în general, la însacuirea produselor finite si a deseurilor, repararea sacilor, încarcarea în vagoane a fainii, tarîtii, precum si în silozuri.

într-un depozit de faina, pericolul de explozie se poate constata practic, dupa vizibilitatea existenta. Astfel în momentul în care nu se mai vede la o distanta de peste 1,00 m, în conditii de iluminare normala, înseamna ca s-a depasit limita inferioara de explozie.

Prezenta de picaturi de ulei mareste pericolul de incendiu usurînd aparitia unor autoaprinderi la temperaturi scazute de 200-300° C.

In industria moraritului apare mai pregnant decît în oricare alta exploatare de produse pulverulente pericolul exploziilor în lant din cauza turbionarii usoare a fainii, care în caz de aprindere, mocneste si nu arde ou flacara.

Sursele cele mai frecvente care pot genera explozii în industria moraritului le constituie caldura degajata prin frecarea lagarelor masinilor la mersul în gol al valturilor si scînteile formate în urma patrunderii corpurilor metalice în valturi. Majoritatea exploziilor sînt urmate de incendii.

Electricitatea statica generata de frecari la curelele de transmisie reprezinta, de asemenea, sursa a numeroase incendii si explozii. S-au înregistrat tensiuni de 13 000 V la curelele valturilor cu latimea de 130 mm. Situatii similare se produc la instalatiile de transport pneumatic, daca conductele metalice nu sînt legate la pamînt.

Explozia amestecului de praf-aer mai poate fi cauzata si de scînteile produse de lovirea de saiba a unei cupe metalice desfacute, izbirea unor piese metalice între ele sau de alte corpuri tari etc.

Scurtcircuitele, flamele si scînteile electrice produse din cauza defectiunilor instalatiilor electrice de iluminat si forta, în anumite conditii, ca de exemplu, existenta unui amestec de praf-aer sau chiar praf depus, pot provoca, de asemenea, incendii.

Defectiunile la instalatia de ventilatie usureaza formarea amestecurilor explozive de praf-aer, a depunerilor de praf pe diferite aparate, obiecte, masini, motoare electrice etc. în asemenea situatii, orice sursa de foc deschis sau de natura electrica poate produce un incendiu datorita caldurii degajate.

La mori exista numeroase locuri unde formarea concentratiei periculoase de praf nu poate fi evitata. Ca atare, în aceste locuri trebuie luate masuri riguroase pentru înlaturarea pericolului de explozie si incendiu.

Deoarece cele mai multe incendii se declanseaza la elevatoare, se recomanda ca actionarea lor sa se faca individual cu motoare electrice protejate împotriva prafului, sa se previna alunecarea lor de pe roti, sa fie just calculata viteza de miscare si numarul de cupe, iar împotriva mersului înapoi sa se prevada dispozitive de siguranta.

Celulele de siloz, dupa golire si cel putin o data pe ar. se curata, cu peria, de praf si de resturi.

O atentie deosebita trebuie acordata tuturor transmisiilor deoarece destul de des curelele de transmisie patineaza din cauza suprasarcinilor sau aluneca de pe saibe, producîndu-se frecari cu degajari mari de caldura. Elevatoarele se prevad cu ferestruici eu geam pentru observarea functionarii. La trecerea curelelor de transmisie pe lînga grinzi, prin plansee, locurile se captusesc cu tabla sau se monteaza pe role de ghidare, pentru a feri lemnul de încalzire prin frecare.

În locurile de încarcare sau de descarcare a cerealelor pe benzile de transport sau în (alte locuri de producere a prafului se instaleaza guri de absorbtie. La gurile de absorbtie instalate la partea de jos a elevatoarelor (piciorul elevatorului) se recomanda montarea unor capete sprinkler.

Masinile si cântarele automate se etanseaza si se prevad cu instalatii de aspirat praful.

Instalatiile de ventilatie si de transport mecanic se supravegheaza si se controleaza în permanenta, pentru a nu se defecta., deoarece se creeaza multe perturbatii procesului tehnologic. Agregatele pentru ventilatie trebuie sa corespunda din punct de vedere constructiv si functional specificului morii. Instalatiile de transport, cît este posibil, trebuie sa fie închise, etanse la praf.

O instalatie de aspiratie bine dimensionata si exploatata este atît de importanta ca si o instalatie de filtrare.

Construirea unor instalatii închise, înlatura posibilitatea producerii scînteilor produse la ventilatoare sau a altor surse de aprindere.

Înlaturarea posibilitatilor functionarii lagarelor si a agregatelor defecte, cu degajari mari de caldura, se asigura printr-un control sistematic, defectiunile înlaturîndu-se imediat. Lagarele si angrenajele se ung la timp (o data pe schimb), se curata de praf si se controleaza o data pe saptamâna.

Celulele silozurilor si sorburile se prevad cu armaturi etanse la praf.

Pentru evitarea concentratiilor si temperaturilor periculoase, este nevoie sa se ia urmatoarele masuri:

- prevenirea scaparilor de praf din utilaje, fapt ce se poate realiza, prin construirea de masini si instalatii etanse ;

- functionarea utilajelor etanse la o usoara subpresiune, în scopul evitarii eliminarii de praf in exterior ;

- amenajarea locurilor de însacuire sub forma de boxe iar daca aceasta nu este posibil, utilizarea de hote, deschiderile fiind reduse la minimum;

- evitarea stocarii de saci cu faina în încaperile de productie, în special în cele cu valturi si site ;

- pastrarea unei curatenii perfecte si eliminarea prafului din încaperi, pe masura acumularii acestuia.

Masura cea mai eficace pentru înlaturarea exploziilor consta în evitarea depunerilor de praf în încaperi, pe masini, obiecte etc. Praful depus este foarte periculos si din aceasta cauza este necesar sa fie îndepartat la timp si din toate locurile oricît de inaccesibile ar fi (colturile elevatoarelor, spatiile ascunse etc).

Pentru înlaturarea efectelor exploziilor, suprafata ferestrelor este recomandabil sa fie 1/5 din suprafata podelei. Atenuarea pericolului de explozie mai poate fi asigurata si prin folosirea ventilatiei de siguranta, care se declanseaza la o anumita presiune.

Declansarea instalatiei se produce la o presiune de aer mai ridicata, premergatoare exploziei amestecului de praf-aer într-o camera de explozie preventiva, avînd drept consecinta închiderea clapetelor si deci întreruperea circulatiei prafului si aerului. Dupa aceasta se pune imediat în functiune instalatia de semnalizare acustica si optica si de stingere.

Urmarile exploziilor si propagarea incendiilor se pot reduce si prin :

- separarea prin ziduri antifoc a silozurilor de cladirea precuratatoriei si de sectia de macinat, a curatatoriei de precuratitorie, precum si a sectiei de macinat de magazia de faina;

- construirea de plansee rezistente la foc si explozie;

- separarea prin constructii rezistente la foc a sectiilor de productie de casele de

scari;

- asigurarea mijloacelor suficiente pentru evacuarea personalului de exploatare si pentru o buna interventie a pompierilor;

- construirea de instalatii speciale de stingere (sprinklere si drencere);

- folosirea instalatiilor pneumatice de transport si a tubulaturii metalice.

Pentru eliminarea corpurilor metalice, care eventual s-ar gasi în cereale, la tarare se monteaza coloane de magneti si guri aspiratoare de praf, înaintea intrarii cerealelor în decojitoare. îndepartarea corpurilor metalice de pe magneti, se face de 4 ori pe schimb.

Masinile descojitoare trebuie sa functioneze fara trepidatii. O buna functionare se asigura printr-un control periodic al distantei dintre paletele rotorului si manta, care trebuie sa fie de 20 mm. Pentru a nu se produce scapari de piese în interior, se controleaza suruburile si piulitele.

Masinile descojitoare vor functiona cu usitele si capacele de vizitare închise. Deseurile rezultate în sectii din curatirea cerealelor se evacueaza zilnic.

Locurile unde s-ar putea produce frecari (piese, curele de transmisie etc.) se descopera prin observare sau prin zgomotul produs.

Functionarea valturilor nu este permis sa se faca în gol si nici cu sistemul de cuplare-decuplare defect, deoarece se pot produce scîntei datorita frecarilor între piesele metalice ; în momentul realimentarii cu produs valtul se cupleaza.

Blocarea cu saci de faina a cailor de acces la hidrantii de incendiu nu este permisa.

Se recomanda folosirea la site a pînzelor de matase ignefugate. Sectia de valturi si de site plane se prevede cu instalatie de sprin-klere, care trebuie curatita de praf si verificata periodic.

În magaziile de faina, atentia trebuie îndreptata asupra respectarii regulilor de stivuire a sacilor, a cantitatii admise de depozitare, a folosirii corespunzatoare a utilajului de transport si de manipulare (macarale, electrocare etc).

La morile care au planseele si podurile combustibile, acestea se trateaza cu substante ignifuge.

Utilajul si întregul aparatai electric (motoare electrice, întrerupatoare, prize etc.) trebuie protejate împotriva prafului. Se folosesc motoare protejate împotriva prafului, prize etanse, întrerupatoare în ulei si tablouri de distributie capsulate.

4. FABRICI DE SPIRT

Pentru fabricarea spirtului se folosesc porumbul, cartoful, melasa si ovazul.

Depozitarea materiei prime se va face separat. Cerealele se vor aerisi pentru a, se înlatura vaporii de apa si caldura care se degaja prin respiratia cerealelor. Orzul adus umed se aseaza în magazii, întins pe suprafete cît mai mari, temperatura controlîndu-se în adîncime si ori de cîte ori se constaa o crestere a acesteia se trece imediat la lopatare.

Folosirea acidului sulfuric la acidularea plamezii de drojdie (la prelucrarea cerealelor) si a melasei, pune problema respectarii unor masuri de protectia muncii la transportul si manipularea lui. Transportarea acidului sulfuric din rezervoare pîna la locui de folosire se face în vase plumbuite sau în damigene.

Procesul de distilare fiind continuu, impune o buna etan-sare a întregii aparaturi, totusi se mai pot produce si scapari de vapori, care pot forma cu aerul amestecuri explozive. Conductele si aparatele nu trebuie solicitate peste debitul normal, deoarece se poate defecta regulatorul de borhot, se poate întrerupe scurgerea plamezii spre fundul coloanei din cauza presiunii prea mari din coloana, patrunderea ei în deflegmator si apoi în racitor.

Spirtul obtinut de la distilare ou o concentratie de 80-92% se depoziteaza în încaperi racoroase, în care temperatura pe cit posibil sa nu depaseasca 10° C.

în rezervoarele care nu sînt complet umplute cu spirt se degajeaza vapori ce formeaza cu aerul amestecuri explozive.

Regulile si masurile de prevenire a incendiilor la asemenea rezervoare sînt similare depozitelor de benzina si se refera în principal la: O asigurarea unei bune etanseitati la conducte si vane; ® asigurarea unei perfecte curatenii; . înlaturarea tuturor cauzelor care ar putea da nastere la un incendiu (foc deschis fumat etc.); . construirea nuor rezervoare de rezerva pentru evacuarea spirtului în caz de incendiu sau de deteriorare a unui rezervor; 9 îngradirea depozitului; . construirea de instalatii de stingere cu apa etc. (alcoolul diluat cu apa multa nu arde).

Rezervoarele cu vasele de colectare a spirtului cu un continut mai mare de 70% din volum trebuie sa fie închise etans si prevazute cu dispozitive de aerisire, care sa împiedice producerea supra-presiunilor sau depresiunilor periculoase. Dispozitivele de aerisire trebuie sa aiba aerisire în aer liber si sa fie protejate prin supape regulamentare, contra propagarii flacarilor sau a exploziilor.

În cazul prevederii rezervoarelor cu plutitor, deschiderile prin care se trec cablurile sau tijele vor fi bine etansate. în aparatele de distilare si rectificare nu este admis sa se depaseasca presiunea do 0,5 at, deoarece poate duce la deteriorarea conductelor (la cuplari), permitînd iesirea în aer a vaporilor de alcool.

Supravegherea atenta a functionarii întregii operatii constituie cheia înlaturarii tuturor defectiunilor. Atentia trebuie îndreptata spre sticlele de nivel, spre coloanele de fractionare spre ventile si conducte. In sectiile de distilare (rectificare si deshidratare, ventilatia trebuie sa functioneze în bune conditiuni; vaporii de spirt fiind mai grei decît aerul, gurile de absorbtie se monteaza la partea de jos.

Conductele de ventilatie nu trebuie sa prezinte coturi brusce, deoarece în asemenea cazuri aerul nu circula normal sau aproape de loc, în coturi adunîndu-se amestecuri de vapori de spirt si aer.

Toate deschiderile de ventilatie se construiesc astfel incit, sa nu poata patrunde prin ele obiecte metalice.

Trecerile prin pereti, pentru conducte si cabluri, trebuie bine etansate împotriva patrunderii vaporilor de spirt.

Pardoselile se construiesc din materiale incombustibile sau greu combustibile si astfel încît sa se poata înlatura lichidele care se scurg, eliminarea lor facîndu-se în exterior sau în încaperi alaturate fara pericol de incendiu. Instalatia de iluminat si forta trebuie sa corespunda normativelor în vigoare, verificata si controlata pentru ca orice defectiune sa fie înlaturata la timp.

În sectiile de distilare si rectificare nu este admisa instalarea de motoare electrice necorespunzatoare, întrerupatoare, prize, iar corpurile de iluminat trebuie sa fie de tipul protejat contra exploziilor. Conductele de transportat abur vor fi bine izolate termic ; ele trebuie sa nu vina în contact cu elementele combustibile.

În fabricile de spirt nu este admis focul deschis, fumatul, încaltaminte cu cuie, sau sudarea fara respectarea regulilor specifice.

încarcarea, descarcarea spirtului în ambalaje si curatirea ambalajelor se va face cu multa atentie, folosindu-se aparate si unelte din materiale nefroase. Spalatul se va face numai cu abur, la lumina zilei sau se folosesc lampi de siguranta.

5. FABRICI DE ZAHĂR

În industria zaharului, datorita materiei prime si desfasurarii procesului tehnologic, în marea lui majoritate în mediul umed, se pare ca nu ar exista pericol de incendiu.

Totusi pe timpul uscarii si depozitarii borhotului, precum si pe timpul ambalarii zaharului exista, în primul caz, pericol de incendiu, iar în cel de al doilea, pericol de explozie. Statistica arata ca în cadrul fabricilor de zahar cele mai multe incendii s-au produs la uscatoriile si la magaziile de depozitare a borhotului.

În tamburii de uscare, aprinderea borhotului se poate produce din cauza depasirii temperaturii la care se executa uscarea borhotului umed. în interiorul tamburului temperatura creste în urmatoarele cazuri : la oprirea functionarii tamburului, la introducerea în cantitati insuficiente a taiteilor umezi sau la întreruperea introducerii acestora. Resturile de taitei uscati, ramasi în tambur se pot aprinde la reluarea procesului de uscare cu o cantitate insuficienta de taitei umezi.

În situatia folosirii instalatiilor de ardere în focarele din apropierea tamburelor de uscare, pericolul de incendiu creste. în acest caz flacarile ar putea patrunde în tambur si la anumit grad de uscare a borhotului sa-1 aprinda. În interiorul tamburului pe conducta de introducere este posibil sa ramîna taitei, care se usuca în timp si apoi se carbonizeaza transformîndu-se în carbune pirofor un carbune activ foarte avid de oxigen ; pericolul de incendiu creat de acest carbune creste în special la depunerea iui pe lagarele încalzite.

Acesti taitei carbonizati trebuie înlaturati la timp, odata cu curatirea interioara a tamburului si conductei; de fapt curatirea se face automat odata cu rotirea tamburului.

În anumite situatii taiteii se supraîncalzesc în tambur ; de aceea ei trebuie sa fie transportati în magazie (depozit) dupa cel putin 30 min.

Experientele executate pentru sabilirea gradului de aprindere a borhotului uscat au stabilit ca la 80°C acesta începe sa distile, la 135°C se aprinde, iar la 250°C arderea se produce cu incandescenta.

Borhotul uscat iese din tambur cu o temperatura de circa 90-100°C. Depozitarea la o asemenea temperatura favorizeaza procesul de autoaprindere. în depozit borhotul trebuie sa ajunga la o temperatura de 25-30 °C si acest lucru este posibil numai daca exista un tambur de racire sau transportul de la tamburul de uscare pîna la depozit, se face printr-un transportor, pe o distanta destul de lunga pentru a asigura o racire corespunzatoare.

Procesul de uscare si de transportare a borhotului trebuie în permanenta supravegheat si controlat, pentru ca temperatura si presiunea aerului sa nu fie depasite. In acest scop, uscatoriile noi din tara noastra sînt prevazute cu aparate de masura si control de la distanta pentru temperatura si presiunea aerului, precum si cu instalatii de abur si apa pentru stingerea incendiilor ce eventual s-ar declansa în tambur. Borhotul uscat depozitat nu este în afara pericolului de incendiu deoarece este supus autoaprinderii de natura biologica.

Autoaprinderea borhotului este influentata de o serie de factori, dintre care se en/umera : posibilitatea de acumulare într-un loc a caldurii datorita procesului biologic, efectul catalizator, gradul de umiditate, temperatura mediului înconjurator, prezenta în masa borhotului a prafului, tendinta substantei combustibile spre autoaprindere etc.

La formarea cuiburilor de cald,ura din masa borhotului depozitat, o mare contributie o aduc taiteii supraîncaziti sau în stare de incandescenta, scapati sub aceasta forma din tamburul de uscare. Factorii enuntati mai sus, ca si altii, ajuta începerea procesului de fermentatie datorita actiunii microorganismelor si oa urmare se produce un proces de autoîncalzire, care trece în autoaprindere daca nu se iau masuri de întrerupere.

Procesul de fermentatie, deci si cel de autoîncalzire nu poate avea loc daca : borhotul contine cel mult 10% apa ; are temperatura sub 30°C ; nu se depoziteaza în grosimi mai mari de 10-12 m ; se înlatura toate posibilitatile de patrundere a apei în magazie prin acoperis si ferestre.

Temperatura critica care devine primejdioasa pentru autoaprindere este de 80°C.

De fapt, la temperaturi mai mari de 60°C fenomenul de autoîncalzire nu mai este rezultatul activitatii biologice a microorganismelor, ci al unei reactii chimice specifice borhotului, ca urmare a prezentei simultane a aminoacizilor si a zaharurilor reductoare.

Acest fenomen, care poarta numele de reactia "Maillard", este însotit întotdeauna de ridicarea brusca a temperaturii. Prin descompunerea borhotului depozitat, însotita de rtuperi moleculare, se ajunge în cele din urma la formarea unor produsi carbonizati asemanatori cu cocsul.

Ţinînd seama ca borhotul în vrac, depozitat în cantitati mari, se poate autoaprinde cu multa usurinta în anumite conditii de umiditate, se impune ca la temperaturi de 40 - 50°C gramezile de borhot sa fie supravegheate în permanenta, iar atunci cînd temperatura este în crestere sa se determine cît mai exact pozitia cuiburilor de fermentare si borhotul din aceste locuri sa se evacueze.

Magaziile de borhot trebuie prevazute cu instalatii de masurare a temperaturii, la diferite adîncimi.

Pentru înlaturarea pericolului de incendiu la uscatoriile si magaziile de borhot este recomandabil ca acestea sa fie corespunzatoare din .punct de vedere constructiv, iar reglarea gazelor cara intra în tambur sa se faca automat, în functie de temperatura gazelor care ies din tambur si de cantitatea de borhot umed care intra în acesta.

Autoaprinderea borhotului în magazii se poate evita prin : respectarea spatiilor admisibile la depozitare si a înaltimii vracului (10 - 12 m) ; respectarea gradului de umiditate (10 -. 12%) si a temperaturii (25 - 30°C) ; controlul automat al temperaturii si depistarea la timp a cuiburilor de fermentare (focare de autoaprindere) ; înlaturarea posibilitatilor de patrundere a apei prin acoperis si ferestre si respectarea regulilor generale de prevenire si stingere a incendiilor.

Pe timpul transportului si asezarii borhotului în magazie trc-' buie sa se evite pe cît posibil formarea si împrastierea prafului, în spatiul ramas liber. Este recomandabil sa se organizeze expedierea catre consumator a borhotului rezultat din prelucrarea " sfeclei, pentru a se evita supraîncarcarea magaziilor.

Daca într-o magazie se constata focare de autoîncalzire, desfacerea si evacuarea acestora se vor face numai dupa ce în prealabil s-au asigurat mijloace de stingere. Cele mai indicate substante stingatoare sînt pulberile stingatoare si bioxidul de carbon.

Folosirea apei nu este recomandabila deoarece taiteii de sfecla în contact cu apa îsi maresc volumul (se umfla) prezentînd astfel pericol pentru magazie.

În afara pericolului de autoaprindere, în fabricile de zahar exista si pericolul exploziei prafului de zahar.

În industria zaharului exista pericolul de explozie la sectiile de uscare a borhotului si la cele de zahar farin, atît în decursul procesului tehnologic de uscare, maruntire si ambalare, cit si pe parcursul depozitarii si pastrarii lui, în special în silozuri.

Granulele de dimensiuni de peste 0,25 mm nu sînt explozive. Granulele cu dimensiuni sub 0,2 mm, care reprezinta 1 - 30% dintr-pn amestec de praf de zahar, se pot aprinde numai în cazul prezentei unei surse violente de aprindere. Energia unei scîntei cu o lungime de 4 mm nu este suficienta pentru a provoca o astfel de aprindere.

Granulele de zahar de peste 0,2 mm depuse pe instalatiile de transport sau pe peretii încaperilor nu favorizeaza propagarea exploziei ci, dimpotriva, micsoreaza într-o oarecare masura violenta acesteia.

Depunerile de praf se comporta la o aprindere primara violenta cu un nor omogen.

Posibilitatea aparitiei exploziei în lant apare numai la granule sub 0,25 mm si la concentratii minime de 30 g/m3.

În încaperile înguste, exploziile se propaga cu viteze de peste 200 m/s, presiunea de explozie pe pereti fiind relativ redusa. In consecinta, deschiderile de decomprimare pe pereti sînt fara efect.

Pulberea cu dimensiuni sub 0,06 mm se considera ca prezentînd pericol de explozie, indiferent de proportia granulelor respective în amestecul de pulbere.

Linia inferioara de explozie a prafului de zahar este de 20 g/lm3, dupa unele surse bibliografice 17,5 g/m3. La limita superioara de explozie, practic, în fabricile de zahar nu se poate ajunge. Dupa unii cercetatori germani, ea are valoarea de 135 g/m3, iar dupa cei americani 262 g/m3.

Presiunea care se formeaza în urma exploziei amestecului de praf de zahar - aer este de 4 kgf/cm2, ea crescînd odata cu finetea si cu marimea suprafetei specifice a particulelor de praf, iar temperatura de explozie de 540 ■- 645°C.

Explozia nu este posibila fara contactul amestecului exploziv ctu o sursa de aprindere de o anumita capacitate termica. Se considera ca sursa posibila de aprindere orice corp a carui temperatura depaseste 360°C. Din totalul incendiilor si exploziilor din industria zaharului, 36% sînt provocate de scîntei mecanice, scîntei de la sudura si scurtcircuite.

Fenomenul de aprindere este influentat si de faptul ca prin încalzire la 135°C, zaharul se descompune treptat, iar daca încalzirea este de durata, apare o pojghita de zahar topit, care se aprinde instantaneu, în cazul (unei oxidari intense. In consecinta, conductele de abur pot constitui surse de explozii chiar daca nu au temperaturi corespunzatoare punctului de aprindere a zaharului.

Se mentioneaza posibilitatea initierii unei explozii datorita caldurii degajate în urma frecarii unor piese între ele, fapt confirmat de practica. Sarcinile electrice care se formeaza în urma frecarilor pot initia o explozie daca nu sînt conduse la pamînt pentru descarcare. Aceste sarcini, odata formate, se pot mentine pe suprafetele de frecare respective pîna la o ora si jumatate.

La contactul prafului de zahar cu piese supraîncalzite se formeaza un fel de carbune piroforic, capabil, în anumite conditii, sa aprinda amestecul de praf de zahar-aer.

Energia necesara pentru aprinderea pulberii de zahar variaza, în functie de granulatie si de alti parametri, între 10 si 16 mj, ea fiind sub cea a scînteilor provocate de squrtcircuite. Pentru aprinderea prafului de zahar depus în straturi de catre descarcarile electrostatice, este necesar un gradient de 60 kV/em, iar a celui sub forma de nor - un gradient de minimum 10 kV/om.

Praful de zahar depus în' straturi prezinta pericol din doua considerente : pe de o parte, el poate izola sarcinile electrostatice, formate în conducte, în masini etc, împiedicînd conducerea electricitatii la pamînt, iar pe de alta, cresterea stratului de praf depus dtuce la dezvoltarea incendiului sau exploziei, deoarece în acest caz exista posibilitatea alimentarii incendiului cu o cantitate mai mare de praf. Praful de zahar, ridicat în atmosfera, face cu putinta producerea unei noi explozii sau poate da nastere la o serie de explozii în lant.

În general, explozia amestecului de praf de zahar-aer deprinde de forma spatiului în care se afla amestecul, de existenta sursei de formare a prafului, de distanta fata de sursa de aprindere si în mare masura, de energia sursei de aprindere.

Când s-a ajuns la concentratia care reprezinta limita inferioara de explozie (20 g/m3), vizibilitatea este de 1 m, iar la 50 g/m3 lumina data de o lampa de 25 W nu mai poate fi vazuta clar de la distanta de 3 m.

Temperatura de autoaprindere a prafului de zahar este de 410°C.

Exploziile si incendiile de praf de zahar pot fi prevenite dac^ se iau masuri corespunzatoare. Astfel, în încaperile de productii nu trebuie sa existe concentratii sau depuneri de praf care sa depaA seasca limita inferioara de aprindere. Pentru a se evita depunerile de praf pe transportoare, se recomanda evitarea utilizarii instalatiilor care functioneaza pe principiul împingerii, cum sînt transportoarele elicoidale, instalatiile cu lanturi înecate si jgheaburile vibratoare. Pentru uscare se indica numai instalatii care sa evite formarea de praf, cum sînt, de exemplu, uscatoarele cu talere. Se prefera (uscatoarele cu valturi netede în locul celor riflate.

Capetele de predare între transportoare trebuie prevazute cu instalatii de aspiartie.

Aceasta recomandare se refera si la instalatiile de cernere, la racitoare, uscatoare si masini de însacuit. Este necesar ca instalatiile de desprafuire sa fie conduse centralizat, iar separatoarele de praf sa fie amenajate în încaperi speciale, separate de camerele de productie. Capacitatea exhaustoarelor trebuie astfel calculata încît sa nu se depaseasca limita inferioara de aprindere.

Pentru încalzirea depozitelor se recomanda folosirea radiatoarelor netede.

Presiunea de explozie poate fi redusa daca sînt montate deschideri de decomprimare acoperite cu panouri usoare. Amplasarea optima a deschiderilor de decomprimare se va face în apropierea surselor de aprindere. Situatia cea mai nefavorabila apare în cazul surselor de aprindere amplasate în mijlocul încaperilor.

Amplasarea utilajelor pe lînga peretii, în imediata apropiere a suprafetelor de decomprimare, corespunde cerintelor de prevenire a exploziilor.

Pentru realizarea suprafetelor de decomprimare se poate utiliza sticla cu grosimea de maximum 3,2 mm. Se prefera, de regula, geamurile rabatabile, care se deschid la depasirea unei anumite presiuni.

Conform unor norme elaborate în strainatate, suprafetele de decomprimare se calculeaza tinîndjU-se seama de raportul 1 in-,24 ni3.

În cazul încaperilor de beton armat usor, suprafata de dcHvirr-primare se calculeaza pe baza prevederilor normelor în vigoare.

Pentru reducerea concentratiei de praf de zahar, din încaperi se folosesc instalatii de ventilatie pervazute cu desprafuitoare umede. Viteza aerului din conductele de aspiratie trebuie sa fie de ;:,r/ie 10 m/s, pentru a nu genera depuneri de praf de zahar. Se prefera instalatii locale independente, cu amplasarea colectoarelor de praf în încaperi separate, la nivelul cel mai de sus al cladirilor sl prevazute cu pereti antifoc si acoperis usor. Astfel apare pericolul ca explozia produsa sa se propage, prin instalatia de ventilatie, de la o feectie la alta, fenomenul deelansîndu-se în lant.

Sectiile de zahar pudra se vor amplasa în încaperi izolate de restul fabricii, la ultimul etaj, si vor fi protejate cu instalatii de ventilatie si de colectare a prafului. In acoperis se prevad clapete dte explozie sau deschideri de decomprimare. La aceste sectii instalatia de ventilatie trebuie pornita cu 15 min înainte de începerea lucrului, urmînd sa functioneze tot atîta timp si dupa terminarea lui. Daca nu este posibila evitarea elevatoarelor cu cupe, se recomanda masura de a se folosi cupe din materiale plastice.

Chiar daca încaperile în care se degaja praf de zahar sînt prevazute cu instalatii de desprafuire, se indica curatirea zilnica a dusumelelor, agregatelor si conductelor.

Pentru reducerea cantitati de praf de zahar este necesar sa se ia masuri de înlaturare a formarii acestuia prin frecare, proces influentat de calitatea cristalelor, umiditatea zaharului si de instalatiile de transport. Praful prezent între cristale este usor de antrenat de curentii de aer dupa uscare, generînd aparitia unor nori de praf.

Cu cât zaharul este mai uscat, cu atît tinde mai mult sa se transforme în praf, în anumite conditii. în consecinta umiditatea nu trebuie scazuta sub 0,02%. Se prefera folosirea de uscatoare tip talere, care genereaza cu 75% mai putin praf decît cele de tip turn.

Silozurile trebuie astfel construite încît sa previna formarea de bolti sau cratere la umplere ori la golire. în caz de necesitate, se umezeste zaharul din siloz pîna la umiditati de 0,30-0,50%. In interiorul celulelor de siloz nu trebuie sa se gaseasca dispozitive sau aparate care, în contact cu zaharul în cadere, sa provoace aparitia de seîntei sau de sarcini electrostatice.

6. FABRICI DE ULEI

În tara noastra, marea majoritate a materiei prime pentru fabricarea uleiului comestibil o constituie semintele de floarea soarelui. Acestea se depoziteaza în silozuri compuse din celulele pro-priu-zise, turnul elevatoarelor cu aspiratoare cascade si podul silozului, în care se gasesc transportoarele orizontale pentru repartizarea semintelor în celule.

Cu toate masurile oare se iau pentru preîntâmpinarea incendiilor, totusi se mai produc incendii, care în general au drept cauza autoaprinderea.

În masa semintelor de floarea soarelui se produc procese exo-terme în strânsa legatura cu transferul de apa si cu reactiile chimice oxidative. In anumite puncte se degaja o mare cantitate de caldura. Aceasta nu se poate transmite în mediul înconjurator atî* din cauza bioxidului de carbon rezultat din reactia de oxidare a semintelor, cît si mai ales datorita slabei oonductibilitati termice ia semintelor, al caror coeficient de conductivitate termica variaza între 0,12-0,20 kcal/moh°C. Caldura produsa neputînd fi evacuata, dujce implicit la crearea unor centre de autoîncalzire. La aparitia si dezvoltarea centrelor de autoîncalzire un rol însemnat îl are si respiratia microorganismelor, cum sînt bacteriile si mucegaiturile,, la care se mai adauga prezenta impuritatilor si a daunatorilor, cum ar fi de exemplu insecte, soareci, sobolani etc. Distrugerea învelisului semintelor de catre daunatori, mai ales în centrele de autoîncalzire, fac posibila scurgerea uleiului, accentuarea oxidarii si degajarea deci a unei mari cantitati de caldura.

Apa existenta în masa semintelor constituie unul din factorii esentiali ai aparitiei fenomenelor de autoîncalzire si autoaprindere.

La aparitia autoîncalzirii influenteaza si caldura solara în conditiile de depozitare a semintelor de floarea soarelui, în magazii. De cele mai multe ori cuiburile de autoîncalzire apar, în stratul superior, în cel de jos sau lateral catre peretele batut de soare.

Cazurile de autoîncalzire apar cel mai frecvent toamna si primavara, din cauza ca se depoziteaza seminte umede, rîncede, nematurizate cu impuritati si fara a se exercita un control riguros si sistematic al temperaturii.

Pentru evitarea autoîncalzirii se impune o serie de masuri în special pentru reducerea umiditatii semintelor. Semintele de floarea soarelui trebuie sa fie bine uscate (coapte) înca de la recoltare. înainte de introducerea în magazii este necesar sa fie curatite de impuritati (buruieni, frunze, paie, nisip, pietricele, cioburi de sticla), precum si de corpuri metalice (saibe, cuie, suruburi etc).

Impuritatile de natura vegetala favorizeaza procesul ide autoîncalzire, iar corpurile metalice, prin provocarea de scîntei mecanice pe timpul operatiilor de curatire a semintelor pot initia explozii de amestecuri de praf-aer.

Uscarea semintelor de floarea soarelui se poate realiza prin folosirea diferitelor tipuri de uscatoare, însa temperatura nu trebuie sa fie prea ridicata ; în general nu trebuie sa depaseasca 180°C. Uscatoarele tip tambur trebuie bane supravegheate pe timpul functionarii pentru a se evita carbonizarea sau aprinderea semintelor da-

torita particulelor incandescente de combustibil sau a temperaturii ridicate a agentului termic. In lipsa uscatoarelor este necesar sa se faca ventilarea semintelor sau în cel mai rau caz, prefirarea lor.

Umiditatea care nu influenteaza buna depozitare a semintelor esije cea de 8-9%.

si în acest caz trebuie sa se execute controlul permanent al temperaturii, pentru a nu depasi 25° C.

Pentru unele seminte, cum ar fi cele de ricin sau de bumbac, nu se recomanda de ia se pastra în silozuri celulare, deoarece sub actiunea greutatii proprii s-ar strivi.

Pe timpul functionarii instalatiilor de transport se degaja foarte mult praf ; snecurile si elevatoarele se pot bloca din cauza supraîncalzirii sau a unor defectiuni avînd drept urmare puternice frecari pe saibe (patinari), cu mari degajari de caldura.

La prelucrarea semintelor impuritatile pot provoca ruperea pieselor de la masini si o uzura accentuata a acestora.

Pe timpul decojirii semintelor de floarea soarelui se degajeaza foarte mult praf, care formeaza cu aerul amestecuri explozive. Pericolul de incendiu exista si la prajitoare, deoarece se lucreaza la temperaturi ridicate. In sectia de prese, pînzele si filtrele îmbibate în ulei si lasate în contact cu aerul se autoaprind.

Incendiile mari pot fi provocate si de:

caldura degajata pe timpul frecarilor puternice în lagare;î

scurtcircuite, scîntei sau flame electrice, cauzate de suprasarcini sau datorita exploatarii si întretinerii nerationale a instalatiilor electrice;

scântei mecanice produse la izbiri, loviri, ale corpurilor feroase între ele sau de alte corpuri tari (unelte, încaltaminte cu cuie etc.);

focul deschis (flacara, tigara, chibrituri etc).

Pentru evitarea incendiilor trebuie luate o serie de masuri de prevenire. Astfel la instalatia de curatire a semintelor de floarea soarelui, separatorul preliminar si cel definitiv se prevad cu magneti si eleotromagneti, asezati pe fundul jgheaburilor pe care curg semintele. Magnetii si electromagnetii se prevad si la masinile de decojit si valturi, pentru culegerea eventualelor corpuri feroase scapate de la instalatiile de curatire.

Masinile separatoare de impuritati, elevatoarele pentru transportul semintelor, crntarele automate se prevad cu aspiratoare de praf (guri de absorbtie). Sacii filtrelor se curata periodic si automat ; curatirea de praf a suprafetei filtrelor se face prin scuturarea sacilor si prin suflarea în acelasi timp cu aer a tesaturii, în directia opusa functionarii normale.

Ciclonul si colectorul de praf se curata la timp si cu multa grija.

Conductele de transportat seminte de floarea soarelui, înainte si dupa filtre se prevad cu obturatoare cu închidere automata, pentru limitarea propagarii incendiului.

Supravegherea si exploatarea rationala a mijloacelor de transport si curatire a florii soarelui constituie o masura eficienta, care înlatura multe cauze de incendiu.

Supapele pentru îndepartarea amestecului si a cojii se supravegheaza permanent spre a nu se înfunda.

La orice zgomot anormal si la o debalansare a masinilor, acestea se opresc imediat, pentru a se înlatura cauzele. Cojile semintelor de floarea soarelui trebuie depozitate departe de constructii, re-ecwnandîndu-se folosirea lor în diferite scopuri, pe masura evacuarii din sectia de productie.

La prajitoare este necesara montarea unor instalatii de racire sau de inundare cu abur (în caz de incendiu).

Pastrarea curateniei în jurul benzii rulante care transporta amestecul de prajitoare si supravegherea functionarii ei înlatura multe începuturi de incendiu.

Pânzele de filtru, imediat dupa încetarea lucrului, se sufla cu aer si se spala ; spalarea si uscarea trebuie sa se faca în camere destinate special acestui scop.

într-o fabrica de ulei sectia extractie prezinta un accentuat pericol de incendiu si aceasta datorita folosirii benzinii de extractie. Vaporii de benzina pot forma în orice moment amestecuri explozive, destul de periculoase, daca nu se iau masuri corespunzatoare de prevenire.

În procesul rafinarii se folosesc acidul sulfuric, acidul clorhi-dric si o serie de reactivi speciali, iar acolo unde albirea se face pe oale chimica, se folosesc peroxizi.

srotul ca de altfel si turtele din piesele mecanice, prezinta tendinte spre autoaprindere. Fenomenul de autoaprindere apare datorita autoîncalzirii ce are loc în masa materialului ca urmare a continutului de ulei si a actiunii diferitelor bacterii si ciuperci. Autoaprinderea turtelor si srotului este influentata de mai multi factori printre care se enumera:

posibilitatea de acumulare a caldurii în anumite centre din masa materialului, caldura rezultata în urma transformarii materiei si a actiunii microorganismelor;

gradul de umiditate;

temperatura mediului înconjurator;

timpul de depozitare etc.

La turtele oleagenoase procesul de autoaprindere începe la 70-90°C.

În sectia de extractie nu se admite, la descarcarea extractoa-reior, folosirea lopetilor din metale feroase ; se întrebuinteaza lopeti dirt lemn, alama, aluminiu sau alte materiale neferoase.

Pentru a se evita producerea unor rabufniri sau a exploziilor, înainte de a se descarca extractorul, evacuarea gazelor se face prin orificiul de descarcare.

Garnitura de la usa de descarcare a extractoarelor se unge cu grafit, pentru a se asigura o buna etansare.

Scurgerile de benzina pe la îmbinari, robinete trebuie înlaturate imediat ce se produc. Sectia de extractie se prevede cu o instalatie de stingere cu abur.

srotul se tine în extractor pîna ce aburul din el elimina toata benzina; pentru aceasta se cere o atentie si o constiincioasa supraveghere a procesului de fabricatie.

snecul de transportat srotul se verifica permanent, pentru a se înlatura frecarile, caldura si eventualele scîntei.

srotul trebuie bine racit, înainte de depozitare pe un timp mai îndelungat. Racirea cu apa pîna la cel putin 40°C se poate face, fie prin stropire ou apa pe tot timpul transportarii din sectie în depozit fara a depasi o umiditate de 4-6"/o, fie prin depozitare în straturi foarte subtiri.

Pentru evacuarea prafului si a vaporilor de benzina se construiesc instalatii de ventilatie adecvate si independente, agregatele de ventilatie montîndu-se în exterior ca de altfel si prizele de curent electric.

Iluminatul electric sa se faca din exterior, iar motoarele electrice vor fi de tipul sigur contra exploziilor. Lampile portative se folosesc numai în cazuri speciale, alimentate din exterior la 12 V.

În sectia de extractie se recomanda folosirea pompelor actionate cu abur.

în sectia de rafinare este necesar un control permanent al tuturor aparatelor care lucreaza sub presiune. Aparatele de rafinare se prevad eu conducte si ventile pentru evacuarea uleiului în caz de incendiu.

Pe linga unele fabrici de ulei functioneaza si sectia de solidi-ficare (hidrogenare). De obicei, hidrogenul folosit la solidificara se obtine pe cale electrolitica. Folosirea hidrogenului în poreesu! de fabricatie prezinta un accentuat pericol de explozie, deoarece formeaza cu aerul amestecuri explozive, urmate de incendii.

Acest lucru este posibil ori de cîte ori se produc scapari de gaze pe conducte, la robinete sau la aparatul de solidificare.

Hidrogenul se aprinde usor în contact cu o flacara si se auto-aprinde la o temperatura de 57O°C el formeaza cu aerul amestecuri explozive între 4 si 74,2%.

Pentru înlaturarea pericolului de incendiu în sectiile de hidro-genare este necesar sa se asigure etansarea perfecta a tuturor conductelor prin care circula hidrogenul. în spatiile unde sînt posibile scapari de hidrogen trebuie sa functioneze instalatii de ventilatie, absorbtia facîndu-se la partea cea mai ridicata a încaperii.

n cazul folosirii ventilatiei mecanice, ventilatoarele vor avea carcasa sau rotorul din materiale neferoase.

Aparatura electrica trebuie sa fie de tip antiexploziv. Utilajele si conductele prin oare circula hidrogenul, aburul si uleiul vor fi legate la pamînt, pentru scurgerea electricitatii statice. Actionarea utilajelor se va face cu motoare antiexplozive si numai prin intermediul curelelor de transmisie de tip antistatic.

Conductele de gaze vor fi asezate în mod obligatoriu la distante de 0,80 m, fata de sursele de caldura. Ele vor fi prevazute cu manometre si supape de siguranta, legate la returul de hidrogen la sursa sau pentru eliberarea în atmosfera.

Procesul tehnologic trebuie condus cu o deosebita atentie în limitele parametrilor optimi stabiliti, urmarindu-se în permanenta starea autoclavei de hidrogenare pentru a se evita o explozie.

La oprirea fabricatiei pentru reparatii tehnice trebuie îndepartat hidrogenul 'din aparatura sectiei de autoclave, prin suflarea cu aer sau gaze inerte. Repunerea în functie se va face periodic numai dupa ce conductele în care urmeaza sa se introduca hidrogenul vor fi tinute sub vacuum timp de 0,5 h. în sectia de hidrogenare scaparile de hidrogen din conducte sau diferite utilaje se vor depista cu solutie de sapun si se vor face periodic determinari de concentratie a gazelor periculoase.

Reguli generale de prevenirea incendiilor ca : interzicerea folosirii focului deschis, a fumatului, sau a executarii unor lucrari care produc scîntei, trebuie respectate cu cea mai mare strictete.

Personalul sectiei va purta încaltaminte cu talpa de cauciuc.

7. INSTALAŢII FRIGORIFICE

Procesul tehnologic se refera, în general, la producerea frigului artificial, uneori pîna la -30i°C si chiar -40°C si în continuare la conservarea prin frig a diferitelor produse alimentare. Pare paradoxal ca la asemenea temperaturi scazute instalatiile frigorifice sa prezinte pericol de incendiu. Este aproape de necrezut ca de la congelare sa se ajunga la topire si aceasta dintr-o cauza oarecare, care de cele mai multe ori apare în urma unor neglijente omenesti.

Pericolul de incendiu si de explozie este generat de existenta materialelor izolante de matura 'Combustibila si de inflamabilitatea unora dintre agentii frigorifici. La aceste materiale si substante se mai adauga si produsele alimentare combustibile depozitate în cantitati mari cum sînt grasimile, carnea etc.

Ca materiale izolante se folosesc pluta, pluta bituminizata Asko (pentru pardoseli), rumegusul de lemn si în ultimul timp placile de polistiren expandat.

O caracteristica a acestor materiale este arderea mocnita, cu mare degajare de fum, care creeaza mari dificultati în stabilirea focarului si în interventie. Astfel de incendii, uneori, se descopera cu întîrziere.

Pluta ca si celelalte materiale folosite ca izolatie se pot aprinde de la orice sursa de aprindere. Pluta bituminoasa începe sa se înmoaie la 120°C, la 20O°C degaja produsi volatili, la 250i°C se descompune termic, iar la 350°C arde cu flacara.

Polistirenul expandat se aprinde usor, chiar si de la un chibrit, arde rapid, cu fum negru gras, iar prin topire formeaza picaturi oare continua sa arda, contribuind astfel la propagarea incendiului. Polistirenul expandat larde ou o viteza mult mai mare decît a celui obisnuit.

Arzînd, de exmplu, 160 g polistiren sub forma de placi, într-o încapere cu un volum de 70 m3 se produce atîta fum incit se pierde complet vizibilitatea. Comparativ, la aceeasi cantitate de lemn de brad se dezvolta un fum deabda perceptibil.

Formarea unei cantitati asa de mari de fum prezinta un mare pericol pe timpul incendiului.

Indiferent de natura ei izolatia combustibila creeaza un accentuat pericol de incendiu.

Pe timpul manipularilor în antrepozite cad pe pardoseala diferite firimituri de carne în special seu, uneori si grasimi care se îmbiba în asfalt, în asa masura incit este practic imposibil sa fie îndepartate. Pe asemenea pardoseli, incendiul se propaga mai repede, iar fumul, abundent si înecacios, devine insuportabil.

O instalatie frigorifica incumba si agenti frigorifici. în prezent ea agenti frigorifici sunt utilizati peste 30 compusi chimici, dar numai circa 10 >au o larga utilizare. Cei mai întrebuintati sînt amoniacul, cloruna de metil, bioxidul de carbon, bioxidul de sulf si în ultimul timp freonii (freon 12, freon 22, ca cei mai întrebuintati).

Cu toate ca printre conditiile impuse agentilor frigorifici figureaza si acelea de a nu fi nocivi si inflamabili, pîna în prezent nu 5-a ajuns înca la aceste deziderate.

Amoniacul prezinta pericol de incendiu si explozie. Ca agent frigorific, amoniacul continua sa fie preponderent în instalatiile frigorifice, date fiind calitatile sale. într-o instalatie refrigerenta de-capacitate mijlocie se gaseste o cantitate de 3 OiOO-3 500 kg amoniac, iar pentru pierderile normale prin scapari de vapori este necesara completarea a 40-50 kg amoniac în fiecare luna.

Amoniacul ataca cuprul si aliajele sale ; de asemenea bronzul si alama. în aer se autoaprinde la 651 °C, dar în continuare amoniacul arde destul de greu. In amestec cu aerul si în concentratie de 16-25% amoniacul formeaza amestecuri explozive.

Explozia produsa nu se poate compara din punctul de vedere al presiunii de explozie, al efectelor dinamice, de exemplu cu cea a unui amestec de aeetilena-aer.

Totusi este neîntemeiata parerea unora oare considera amoniacul ca pe o substanta fara pericol de incendiu si explozie.

în instalatiile frigorifice amoniacul este mentinut la o supra-presiune relativ ridicata (la 30°C aproximativ 11 at).

În caz de avarie a instalatiei, amoniacul se poate scurge relativ usor si aduna în aerul înconjurator în concentratii ridicate. Fiind mai usor ca aerul se (acumuleaza în partea de sus a încaperii.

Datorita însa mirosului sau întepator, scurgerile prin neetan-seitati se pot depista la timp.

Scurgerile prin conducte se pot produce datorita unei poro-zitati, din cauza sudurii sau lipiturilor executate necorespunzator.

Scurgeri de amoniac mai pot avea loc si la compresoare, din lipsa de etansare corespunzatoare a axului si a diferitelor piese ale compresorului.

Clorura de metil, datorita faptului ca se lucreaza la presiuni relativ reduse, este unul din cei mai utilizati agenti frigorifici, în instalatiile frigorifice mici automatizate.

Scaparile de clorura de metil în cantitati mici, deobicei, nu pot fi detectate dupa miros.

Clorura de metil în amestec cu aerul în proportie de 0-2?,7% devine exploziva.

în instalatiile frigorifice exista multe masini si aparate electrice la care se pot produce defectiuni urmate de scântei si în anumite conditii chiar si de incendii. De asemenea, se gasesc cabluri de forta si automatizare, pozate pe anumite trasee (pasarele, tune-lui etc.) orizontale si verticale, care din diferite motive se pot scurtcircuita.

Defectiuni se pot produce si la aparatele de protectie în special la eontactorul cu releu termic. De asemenea si la automatele de protectie defectiunile în anumite conditii pot genera incendii (arderea bobinei electromagnetice, arderea releelor etc).

La electromotoarele cu colector si perii se pot produce scurtcircuite între lamele colectorului, ca si la bobina.

Pentru asigurarea securitatii antrepozitelor frigorifice împotriva incendiilor sînt necesare o serie de masuri constructive si de exploatare.

Urmarile incendiilor declansate la unele instalatii frigorifice precum si greutatile aparute la stingerea lor, au facut pe specialisti sa dea cîteva noi solutii constructive în ideea asigurarii unei interventii mai operative. Asa, de exemplu, ar fi nevoie ca boxele antrepozitelor construite pîna acum cu insuficiente cai de acces, sa fie prevazute ou usi oare sa dea în exterior. Daca acest lucru nu este posibil s-ar putea prevedea goluri în pereti, obturate cu panouri sau zidite ou anumite .materiale care la nevoie sa fie usor dislocate. Parte de zid construita din umplutura ar putea fi prevazuta de exemplu cu o foaie de tabla la partea interioara si cu cîrlig la cea exterioara pentru a putea fi smulsa eu ajutorul unui cablu tras de o masina.

În unele tari se remarca tendinta înlocuirii izolatiei combustibile cu sticla spumoasa. Acest material deosebit de durabil si rezistent se poate folosi pentru pereti si pardoseala.

Pardoseala mai trebuie sa îndeplineasca si alte conditii si anume, sa fie rezistenta la siarcinile dinamice, sa nu fie alunecoasa si sa permita o curatenie usoara.

Pentru înlaturarea pericolului de incendiu generat de agentii frigorifici este necesara o rationala exploatare a instalatiei.

Agentul frigorific, de exemplu, nu trebuie sa atace metalele folosite în instalatie, pentru ca altfel se produc scapari de vapori sau lichid.

Pericolul de explozie al agentului frigorific sa fie pe cît posibil redus, iar efectul toxic sau daunator asupra organismului uman sa fie cît mai neînsemnat.

De asemenea, este necesara stabilirea cît mai usoara >a defectelor de etansare din instalatia aflata în exploatare. Remedierea neetanseitatilor consta în detectarea si repararea defectului, refacerea vacuumului în instalatie si reînearcarea eu agentul frigorific respectiv, operatii care trebuie facute numai în ateliere si statii speciale de încarcare.

Buteliile ou agenti frigorifici, necesare completarii încarcaturii instalatiei, se vor tine la un loc ferit de încalzire (sursa de caldura) si în mod special de foc deschis.

Este complet interzis ea în timpul încarcarii agregatului sa se încalzeasca butelia cu flacara, indiferent de sursa ei, deoarece apare pericolul de explozie.

Pentru încarcare în bune conditii butelia se va introduce într-un vas cu apa calda si anume în perioada în care compresorul aspira.

Uleiul folosit în mod curent în instalatiile frigorifice trebuie sa aiba punctul de autoaprindere în jurul a 100-180oC, aceasta pentru a nu transforma compresorul masinii frigorifice în motor cu explozie.

Pentru evitarea scaparilor de agenti frigorifici din compresor este absoluta nevoie de o perfecta etansare a axului compresorului, care trebuie realizata cu ajutorul unei presetupe cu inel de grafit.

Automatizarea masurarii anumitor parametri tehnologici si a semnalizarii asigura si evitarea unor surpirze generatoare de incendii.

O astfel de instalatie îndeplineste operatii ca: reglare automata si indicarea nivelului de amoniac, semnalizarea optica si acustica a depasirii limitelor admise la temperaturi, presiuni -si nivele în diferite puncte ale instalatiei, reglarea automata a temperaturilor, semnalizarea lipsei de ungere la eampresoare, semnalizarea optica si acustica a ramînerii din neglijenta a unui om în camera frigorifica.

Încaperile anstalatiilor frigorifice care folosesc agenti frigorifici inflamabili trebuie bine aerisite, în care scop se prevad sisteme de ventilatie corespunzatoare.

Document Info

Accesari: 15601
Apreciat:

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta

Creaza cont nou

A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site

Copiaza codul:
in pagina web a site-ului tau.

eCoduri.com - coduri postale, contabile, CAEN sau bancare

Politica de confidentialitate | Termenii si conditii de utilizare